Isaia 40

Isaia 40, textul

1. 1„Mângâiați, mângâiați pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru.
2. 2Vorbiți bine Ierusalimului și strigați-i că robia lui s-a sfârșit, că nelegiuirea lui este ispășită, căci a primit din mâna Domnului de două ori cât toate păcatele lui.”
3. 3Un glas strigă: „Pregătiți în pustie calea Domnului, neteziți în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!
4. 4Orice vale să fie înălțată, orice munte și orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în câmpii și strâmtorile, în vâlcele!
5. 5Atunci se va descoperi slava Domnului, și în clipa aceea orice făptură o va vedea, căci gura Domnului a vorbit.”
6. 6Un glas zice: „Strigă!” – Și eu am răspuns: „Ce să strig?” – „Orice făptură este ca iarba și toată strălucirea ei, ca floarea de pe câmp.
7. 7Iarba se usucă, floarea cade când suflă vântul Domnului peste ea.” În adevăr, poporul este ca iarba:
8. 8iarba se usucă, floarea cade, dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.
9. 9Suie-te pe un munte înalt, ca să vestești Sionului vestea cea bună; înalță-ți glasul cu putere, ca să vestești Ierusalimului vestea cea bună; înalță-ți glasul, nu te teme, și spune cetăților lui Iuda: „Iată Dumnezeul vostru!
10. 10Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere și poruncește cu brațul Lui. Iată că plata este cu El și răsplătirile vin înaintea Lui.
11. 11El Își va paște turma ca un Păstor, va lua mieii în brațe, îi va duce la sânul Lui și va călăuzi blând oile care alăptează.”
12. 12„Cine a măsurat apele cu mâna lui? Cine a măsurat cerurile cu palma și a strâns țărâna pământului într-o treime de măsură? Cine a cântărit munții cu cântarul și dealurile cu cumpăna?
13. 13Cine a cercetat Duhul Domnului și cine L-a luminat cu sfaturile lui?
14. 14Cu cine S-a sfătuit El, ca să ia învățătură! Cine L-a învățat cărarea dreptății? Cine L-a învățat înțelepciunea și I-a făcut cunoscută calea priceperii!
15. 15Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă din vadră, sunt ca praful pe o cumpănă; El ridică ostroavele ca un bob de nisip.
16. 16Libanul n-ajunge pentru foc și dobitoacele lui n-ajung pentru arderea-de-tot.
17. 17Toate neamurile sunt ca o nimica înaintea Lui, nu sunt decât nimicnicie și deșertăciune.
18. 18Cu cine voiți să asemănați pe Dumnezeu? Și cu ce asemănare Îl veți asemăna?
19. 19Meșterul toarnă idolul și argintarul îl îmbracă cu aur și-i toarnă lănțișoare de argint.
20. 20Iar cine este sărac alege ca dar un lemn care nu putrezește; își caută un meșter iscusit, ca să facă un idol, care să nu se clatine. –
21. 21Nu știți? N-ați auzit? Nu vi s-a făcut cunoscut de la început? Nu v-ați gândit niciodată la întemeierea pământului? –
22. 22El șade deasupra cercului pământului și locuitorii lui sunt ca niște lăcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o mahramă subțire și le lățește ca un cort, ca să locuiască în el.
23. 23El preface într-o nimica pe voievozi și face o nimica din judecătorii pământului.
24. 24De-abia sunt sădiți, de-abia sunt semănați, de-abia li s-a înrădăcinat tulpina în pământ, și El suflă peste ei, de se usucă, și un vârtej îi ia ca pe niște paie.”
25. 25„Cu cine Mă veți asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?” zice Cel Sfânt.
26. 26„Ridicați-vă ochii în sus, și priviți! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în șir, oștirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; așa de mare e puterea și tăria Lui, că una nu lipsește.
27. 27Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele: ‘Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului și dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu.’?
28. 28Nu știi? N-ai auzit? Dumnezeul cel veșnic, Domnul a făcut marginile pământului. El nu obosește, nici nu ostenește; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.
29. 29El dă tărie celui obosit și mărește puterea celui ce cade în leșin.
30. 30Flăcăii obosesc și ostenesc, chiar tinerii se clatină,
31. 31dar cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă, și nu obosesc, umblă, și nu ostenesc.”