Psalmul 107, textul
- 1„Lăudați pe Domnul, căci este bun, căci în veac ține îndurarea Lui!”
- 2Așa să zică cei răscumpărați de Domnul, pe care i-a izbăvit El din mâna vrăjmașului
- 3și pe care i-a strâns din toate țările: de la răsărit și de la apus, de la miazănoapte și de la mare.
- 4Ei pribegeau prin pustie, umblau pe căi neumblate și nu găseau nicio cetate unde să poată locui.
- 5Sufereau de foame și de sete; le tânjea sufletul în ei.
- 6Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, și El i-a izbăvit din necazurile lor;
- 7i-a călăuzit pe drumul cel drept, ca să ajungă într-o cetate de locuit.
- 8O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor!
- 9Căci El a potolit setea sufletului însetat și a umplut de bunătăți sufletul flămând.
- 10Cei ce ședeau în întuneric și în umbra morții trăiau legați în ticăloșie și în fiare,
- 11pentru că se răzvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu, pentru că nesocotiseră sfatul Celui Preaînalt.
- 12El le-a smerit inima prin suferință: au căzut, și nimeni nu i-a ajutat.
- 13Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, și El i-a izbăvit din necazurile lor.
- 14I-a scos din întuneric și din umbra morții și le-a rupt legăturile.
- 15O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor!
- 16Căci El a sfărâmat porți de aramă și a rupt zăvoare de fier.
- 17Nebunii, prin purtarea lor vinovată și prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociți.
- 18Sufletul lor se dezgustase de orice hrană și erau lângă porțile morții.
- 19Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, și El i-a izbăvit din necazurile lor;
- 20a trimis Cuvântul Său și i-a tămăduit, și i-a scăpat de groapă.
- 21O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor!
- 22Să-I aducă jertfe de mulțumiri și să vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie.
- 23Cei ce se pogorâseră pe mare în corăbii și făceau negoț pe apele cele mari,
- 24aceia au văzut lucrările Domnului și minunile Lui în mijlocul adâncului.
- 25El a zis și a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării.
- 26Se suiau spre ceruri, se pogorau în adânc; sufletul le era pierdut în fața primejdiei.
- 27Apucați de amețeală, se clătinau ca un om beat și zadarnică le era toată iscusința.
- 28Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, și El i-a izbăvit din necazurile lor.
- 29A oprit furtuna, a adus liniștea și valurile s-au potolit.
- 30Ei s-au bucurat că valurile s-au liniștit și Domnul i-a dus în limanul dorit.
- 31O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor!
- 32Să-L înalțe în adunarea poporului și să-L laude în adunarea bătrânilor!
- 33El preface râurile în pustiu și izvoarele de apă în pământ uscat,
- 34țara roditoare în țară sărată, din pricina răutății locuitorilor ei.
- 35Tot El preface pustiul în iaz și pământul uscat în izvoare de ape.
- 36Așază acolo pe cei flămânzi, și ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea;
- 37însămânțează ogoare, sădesc vii și le culeg roadele.
- 38El îi binecuvântează, și se înmulțesc nespus și nu le împuținează vitele.
- 39Dacă sunt împuținați și apăsați prin asuprire, nenorocire și suferință,
- 40El varsă disprețul peste cei mari și-i face să pribegească prin pustiuri fără drum,
- 41dar ridică pe cel lipsit, izbăvește pe cel nevoiaș și înmulțește familiile ca pe niște turme.
- 42„Oamenii fără prihană văd lucrul acesta și se bucură, și orice nelegiuire își închide gura!”
- 43Cine este înțelept să ia seama la aceste lucruri și să fie cu luare aminte la bunătățile Domnului.