Isaia 51

Isaia 51, textul

1. 1„Ascultați-Mă, voi, care umblați după neprihănire, care căutați pe Domnul! Priviți spre stânca din care ați fost ciopliți, spre gaura gropii din care ați fost scoși.
2. 2Uitați-vă la părintele vostru Avraam și spre Sara, care v-a născut, căci l-am chemat când era numai el singur, l-am binecuvântat și înmulțit.
3. 3Tot astfel, Domnul are milă de Sion și mângâie toate dărâmăturile lui. El va face pustia lui ca un Rai și pământul lui uscat ca o grădină a Domnului. Bucuria și veselia vor fi în mijlocul lui, mulțumiri și cântări de laudă.
4. 4Ia aminte spre Mine, dar, poporul Meu, pleacă urechea spre Mine, neamul Meu! Căci din Mine va ieși Legea și voi pune Legea Mea lumină popoarelor.
5. 5Neprihănirea Mea este aproape, mântuirea Mea se va arăta, și brațele Mele vor judeca popoarele, ostroavele vor nădăjdui în Mine și se vor încrede în brațul Meu.
6. 6Ridicați ochii spre cer și priviți în jos pe pământ! Căci cerurile vor pieri ca un fum, pământul se va preface în zdrențe ca o haină și locuitorii lui vor muri ca niște muște, dar mântuirea Mea va dăinui în veci și neprihănirea Mea nu va avea sfârșit.
7. 7Ascultați-Mă, voi, care cunoașteți neprihănirea, popor care ai în inimă Legea Mea! Nu te teme de ocara oamenilor și nu tremura de ocările lor.
8. 8Căci îi va mânca molia ca pe o haină și-i va roade viermele cum roade lâna, dar neprihănirea Mea va dăinui în veci și mântuirea Mea se va întinde din veac în veac.
9. 9PredicaTrezește-te, trezește-te și îmbracă-te cu putere, braț al Domnului! Trezește-te, ca în zilele de odinioară și în veacurile din vechime! Oare n-ai doborât Tu Egiptul și n-ai străpuns balaurul?
10. 10Nu ești Tu Acela care ai uscat marea, apele adâncului celui mare, și ai croit în adâncimile mării un drum pentru trecerea celor răscumpărați?
11. 11Astfel, cei răscumpărați de Domnul se vor întoarce, vor veni în Sion cu cântări de biruință și o bucurie veșnică le va încununa capul; îi va apuca veselia și bucuria, iar durerea și gemetele vor fugi.
12. 12Eu, Eu vă mângâi. Dar cine ești tu, ca să te temi de omul cel muritor și de fiul omului, care trece ca iarba,
13. 13Predicași să uiți pe Domnul, care te-a făcut, care a întins cerurile și a întemeiat pământul? De ce să tremuri necontenit, toată ziua, înaintea mâniei asupritorului, când umblă să te nimicească? Unde este mânia asupritorului?
14. 14În curând cel încovoiat sub fiare va fi dezlegat; nu va muri în groapă și nu va duce lipsă de pâine.
15. 15Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care stârnesc marea și fac să-i urle valurile, și al cărui Nume este Domnul oștirilor.
16. 16PredicaEu pun cuvintele Mele în gura ta și te acopăr cu umbra mâinii Mele, ca să întind ceruri noi și să întemeiez un pământ nou, și să zic Sionului: ‘Tu ești poporul Meu!’
17. 17Trezește-te, trezește-te! Scoală-te, Ierusalime, care ai băut din mâna Domnului potirul mâniei Lui, care ai băut, ai sorbit până în fund potirul amețelii!
18. 18Căci nu este niciunul care să-l călăuzească, din toți copiii pe care i-a născut, nu este niciunul care să-l ia de mână din toți copiii pe care i-a crescut.
19. 19Amândouă aceste lucruri ți s-au întâmplat: ‘Dar cine te va plânge?’ – pustiirea și dărăpănarea, foametea și sabia. – ‘Cum să te mângâi eu?’
20. 20Fiii tăi, leșinați, zăceau în toate colțurile ulițelor, ca cerbul într-un laț, plini de mânia Domnului și de mustrarea Dumnezeului tău.
21. 21De aceea, nenorocitule, beat ce ești, dar nu de vin, ascultă:
22. 22‘Așa vorbește Domnul tău, Domnul, Dumnezeul tău, care apără pe poporul Lui: Iată că îți iau din mână potirul amețelii, potirul mâniei Mele, că să nu mai bei din el!
23. 23Și îl voi pune în mâna asupritorilor tăi, care îți ziceau: «Îndoaie-te, ca să trecem peste tine!» Îți făceai atunci spinarea ca un pământ și ca o uliță pentru trecători’.”