Iov 14

Iov 14, textul

1. 1Omul născut din femeie are viața scurtă, dar plină de necazuri.
2. 2Se naște și e tăiat ca o floare; fuge și piere ca o umbră.
3. 3Și asupra lui ai Tu ochiul deschis! Și pe mine mă tragi la judecată cu Tine!
4. 4Cum ar putea să iasă dintr-o ființă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.
5. 5Dacă zilele lui sunt hotărâte, dacă i-ai numărat lunile, dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece,
6. 6întoarce-Ți măcar privirile de la el și dă-i răgaz, să aibă măcar bucuria pe care o are simbriașul la sfârșitul zilei.
7. 7Un copac și tot are nădejde, căci, când este tăiat, odrăslește din nou și iar dă lăstari.
8. 8Când i-a îmbătrânit rădăcina în pământ, când îi piere trunchiul în țărână,
9. 9înverzește iarăși de mirosul apei și dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.
10. 10Dar omul, când moare, rămâne întins. Omul, când își dă sufletul, unde mai este?
11. 11Cum pier apele din lacuri și cum seacă și se usucă râurile,
12. 12așa se culcă și omul și nu se mai scoală; cât vor fi cerurile, nu se mai deșteaptă și nu se mai scoală din somnul lui.
13. 13Ah, de m-ai ascunde în Locuința morților, de m-ai acoperi până-Ți va trece mânia și de mi-ai rândui o vreme când Îți vei aduce iarăși aminte de mine!
14. 14Dacă omul, odată mort, ar putea să mai învieze, aș mai trage nădejde în tot timpul suferințelor mele, până mi se va schimba starea în care mă găsesc.
15. 15Atunci m-ai chema și Ți-aș răspunde și Ți-ar fi dor de făptura mâinilor Tale.
16. 16Dar astăzi îmi numeri pașii, ai ochiul asupra păcatelor mele;
17. 17călcările mele de lege sunt pecetluite într-un mănunchi și născocești fărădelegi în sarcina mea.
18. 18Cum se prăbușește muntele și piere, cum piere stânca din locul ei,
19. 19cum este mâncată piatra de ape și cum este luat pământul de râu, așa nimicești Tu nădejdea omului.
20. 20Îl urmărești întruna și se duce; Îi schimonosești fața și apoi îi dai drumul.
21. 21De ajung fiii lui la cinste, el nu știe nimic; de sunt înjosiți, habar n-are.
22. 22Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui.”