Psalmul 73, textul
- 1Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată!
- 2Totuși era să mi se îndoaie piciorul și era să-mi alunece pașii!
- 3Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiți când vedeam fericirea celor răi.
- 4Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte și trupul le este încărcat de grăsime.
- 5N-au parte de suferințele omenești și nu sunt loviți ca ceilalți oameni.
- 6De aceea, mândria le slujește ca salbă și asuprirea este haina care-i învelește.
- 7Li se bulbucă ochii de grăsime și au mai mult decât le-ar dori inima.
- 8Râd și vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,
- 9își înalță gura până la ceruri și limba le cutreieră pământul.
- 10De aceea, aleargă lumea la ei, înghite apă din plin,
- 11și zice: „Ce ar putea să știe Dumnezeu și ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?”
- 12Așa sunt cei răi: totdeauna fericiți și își măresc bogățiile.
- 13Degeaba dar mi-am curățit eu inima și mi-am spălat mâinile în nevinovăție,
- 14căci în fiecare zi sunt lovit și în toate diminețile sunt pedepsit.
- 15Dacă aș zice: „Vreau să vorbesc ca ei”, iată că n-aș fi credincios neamului copiilor Tăi.
- 16M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda,
- 17până ce am intrat în Sfântul Locaș al lui Dumnezeu și am luat seama la soarta de la urmă a celor răi.
- 18Da, Tu-i pui în locuri alunecoase și-i arunci în prăpăd.
- 19Cum sunt nimiciți într-o clipă! Sunt pierduți, prăpădiți printr-un sfârșit năpraznic.
- 20Ca un vis la deșteptare, așa le lepezi chipul, Doamne, la deșteptarea Ta!
- 21Când mi se amăra inima și mă simțeam străpuns în măruntaie,
- 22eram prost și fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.
- 23Însă eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;
- 24mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.
- 25Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Și pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.
- 26Carnea și inima pot să mi se prăpădească, fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele și partea mea de moștenire.
- 27Căci iată că cei ce se depărtează de Tine pier; Tu nimicești pe toți cei ce-Ți sunt necredincioși.
- 28Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul, Dumnezeu, Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.
