Psalmul 49

Psalmul 49, textul

1. 1Ascultați lucrul acesta, toate popoarele, luați aminte, toți locuitorii lumii:
2. 2mici și mari, bogați și săraci!
3. 3Gura mea va vorbi cuvinte înțelepte și inima mea are gânduri pline de judecată.
4. 4Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sunt insuflate, îmi încep cântarea în sunetul harpei.
5. 5Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, când mă înconjoară nelegiuirea potrivnicilor mei?
6. 6Ei se încred în avuțiile lor și se fălesc cu bogăția lor cea mare.
7. 7Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu prețul răscumpărării.
8. 8Răscumpărarea sufletului lor este așa de scumpă, că nu se va face niciodată.
9. 9Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormântul.
10. 10Da, îl vor vedea: căci înțelepții mor, nebunul și prostul deopotrivă pier și lasă altora avuțiile lor.
11. 11Ei își închipuie că veșnice le vor fi casele, că locuințele lor vor dăinui din veac în veac, ei, care dau numele lor la țări întregi.
12. 12Dar omul pus în cinste nu dăinuiește, ci este ca dobitoacele care se taie.
13. 13Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere, precum și cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor.
14. 14Sunt duși ca o turmă în Locuința morților, îi paște moartea și, în curând, oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumusețea și Locuința morților le este locașul.
15. 15Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din Locuința morților, căci mă va lua sub ocrotirea Lui.
16. 16Nu te teme când se îmbogățește cineva și când i se înmulțesc vistieriile casei,
17. 17căci nu ia nimic cu el când moare: vistieriile lui nu se pogoară după el.
18. 18Să se tot creadă omul fericit în viață, să se tot laude cu bucuriile pe care și le face,
19. 19căci tot în locuința părinților săi va merge și nu va mai vedea lumina niciodată.
20. 20Omul pus în cinste și fără pricepere este ca dobitoacele pe care le tai.