Iov 16, textul
- 1Iov a luat cuvântul și a zis:
- 2„Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toți sunteți niște mângâietori supărăcioși.
- 3Când se vor sfârși aceste vorbe în vânt? Și pentru ce atâta supărare în răspunsurile tale?
- 4Ca voi aș vorbi eu de ați fi în locul meu? V-aș copleși cu vorbe, aș da din cap la voi,
- 5v-aș mângâia cu gura și aș mișca din buze ca să vă ușurez durerea?
- 6Dacă vorbesc, durerea nu mi s-alină, iar dacă tac, cu ce se micșorează?
- 7Dar acum, vai! El m-a stors de puteri… Mi-ai pustiit toată casa!
- 8M-ai apucat ca pe un vinovat – dovadă slăbiciunea mea, care se ridică și mă învinuie în față.
- 9Mă sfâșie și mă urmărește în mânia Lui, scrâșnește din dinți împotriva mea, mă lovește și mă străpunge cu privirea Lui.
- 10Ei deschid gura să mă mănânce, mă ocărăsc și mă bat peste obraji, se înverșunează cu toții după mine.
- 11Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiți și mă aruncă în mâinile celor răi.
- 12Eram liniștit și m-a scuturat, m-a apucat de ceafă și m-a zdrobit, a tras asupra mea ca într-o țintă.
- 13Săgețile Lui mă înconjoară din toate părțile. El Îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pământ,
- 14mă frânge bucăți, bucăți, Se aruncă asupra mea ca un războinic.
- 15Mi-am cusut un sac pe piele și mi-am prăvălit capul în țărână.
- 16Plânsul mi-a înroșit fața și umbra morții este pe pleoapele mele.
- 17Totuși n-am făcut nicio nelegiuire și rugăciunea mea totdeauna a fost curată.
- 18Pământule, nu-mi acoperi sângele, și vaietele mele să n-aibă margine!
- 19Chiar acum martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte.
- 20Prietenii mei râd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu, cu lacrimi,
- 21să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu și fiului omului împotriva prietenilor lui.
- 22Căci numărul anilor mei se apropie de sfârșit și mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.
