2 Corinteni 3

2 Corinteni 3, textul

1. 1Predici 2Începem noi iarăși să ne lăudăm singuri? Sau nu cumva avem trebuință, ca unii, de epistole de laudă către voi sau de la voi?
2. 2Voi sunteți epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii.
3. 3Voi sunteți arătați ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe niște table de piatră, ci pe niște table care sunt inimi de carne.
4. 4Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos.
5. 5Nu că noi, prin noi înșine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu,
6. 6care ne-a și făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului, căci slova omoară, dar Duhul dă viața.
7. 7Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă și săpată în pietre, era cu atâta slavă încât fiii lui Israel nu puteau să-și pironească ochii asupra feței lui Moise din pricina strălucirii feței lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare,
8. 8cum n-ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului?
9. 9Dacă slujba aducătoare de osândă a fost slăvită, cu cât mai mult o întrece în slavă slujba aducătoare de neprihănire?
10. 10Și în privința aceasta, ce a fost slăvit nici n-a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult.
11. 11În adevăr, dacă ce era trecător era cu slavă, cu cât mai mult va rămâne în slavă ce este netrecător!
12. 12Fiindcă avem dar o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală
13. 13și nu facem ca Moise care își punea o maramă peste față, pentru ca fiii lui Israel să nu-și pironească ochii asupra sfârșitului a ceea ce era trecător.
14. 14Dar ei au rămas greoi la minte, căci până în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această maramă rămâne neridicată, fiindcă marama este dată la o parte în Hristos.
15. 15Da, până astăzi, când se citește Moise, rămâne o maramă peste inimile lor.
16. 16Dar ori de câte ori vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată.
17. 17Căci Domnul este Duhul, și unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.
18. 18Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.