Iacov 2, textul
- 1Frații mei, să nu țineți credința Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând la fața omului.
- 2Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur și cu o haină strălucitoare și intră și un sărac îmbrăcat prost
- 3și voi puneți ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare și-i ziceți: „Tu șezi în locul acesta bun!” și apoi ziceți săracului: „Tu stai acolo în picioare!” sau: „Șezi jos la picioarele mele!”,
- 4nu faceți voi oare o deosebire în voi înșivă și nu vă faceți voi judecători cu gânduri rele?
- 5Ascultați, preaiubiții mei frați: n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia ca să-i facă bogați în credință și moștenitori ai Împărăției, pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc?
- 6Și voi înjosiți pe cel sărac! Oare nu bogații vă asupresc și vă târăsc înaintea judecătoriilor?
- 7Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtați?
- 8Dacă împliniți Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”, bine faceți.
- 9Dar, dacă aveți în vedere fața omului, faceți un păcat și sunteți osândiți de Lege, ca niște călcători de lege.
- 10Căci cine păzește toată Legea și greșește într-o singură poruncă se face vinovat de toate.
- 11Căci Cel ce a zis: „Să nu preacurvești” a zis și: „Să nu ucizi”. Acum, dacă nu preacurvești, dar ucizi, te faci călcător al Legii.
- 12Să vorbiți și să lucrați ca niște oameni care au să fie judecați de o lege a slobozeniei:
- 13căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă; dar mila biruiește judecata.
- 14Frații mei, ce-i folosește cuiva să spună că are credință, dacă n-are fapte? Poate oare credința aceasta să-l mântuiască?
- 15Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana de toate zilele
- 16și unul dintre voi le zice: „Duceți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?
- 17Tot așa și credința, dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși.
- 18Dar va zice cineva: „Tu ai credința, și eu am faptele”. „Arată-mi credința ta fără fapte, și eu îți voi arăta credința mea din faptele mele.”
- 19Tu crezi că Dumnezeu este unul, și bine faci, dar și dracii cred… și se înfioară!
- 20Vrei dar să înțelegi, om nesocotit, că credința fără fapte este zadarnică?
- 21Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?
- 22Vezi că credința lucra împreună cu faptele lui și, prin fapte, credința a ajuns desăvârșită.
- 23Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, și i s-a socotit ca neprihănire”, și el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu”.
- 24Vedeți dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, și nu numai prin credință.
- 25Tot așa, curva Rahav n-a fost socotită și ea neprihănită prin fapte când a găzduit pe soli și i-a scos afară pe altă cale?
- 26După cum trupul fără duh este mort, tot așa și credința fără fapte este moartă.
