Iov 19, textul
- 1Iov a luat cuvântul și a zis:
- 2„Până când îmi veți întrista sufletul și mă veți zdrobi cu cuvântările voastre?
- 3Iată că de zece ori m-ați batjocorit. Nu vă este rușine să vă purtați așa?
- 4Dacă am păcătuit cu adevărat, numai eu sunt răspunzător de aceasta.
- 5Credeți că mă puteți lua de sus? Credeți că mi-ați dovedit că sunt vinovat?
- 6Atunci, să știți că Dumnezeu mă urmărește și mă învelește cu lațul Lui.
- 7Iată, țip de silnicie, și nimeni nu răspunde; cer dreptate, și dreptate nu este!
- 8Mi-a tăiat orice ieșire și nu pot trece; a răspândit întuneric pe cărările mele.
- 9M-a despuiat de slava mea, mi-a luat cununa de pe cap,
- 10m-a zdrobit din toate părțile și pier, mi-a smuls nădejdea ca pe un copac.
- 11S-a aprins de mânie împotriva mea, S-a purtat cu mine ca și cu un vrăjmaș.
- 12Oștile Lui au pornit deodată înainte, și-au croit drum până la mine și au tăbărât în jurul cortului meu.
- 13A depărtat pe frații mei de la mine, și prietenii mei s-au înstrăinat de mine.
- 14Rudele mele m-au părăsit, și cei mai de aproape ai mei m-au uitat.
- 15Casnicii mei și slugile mele mă privesc ca pe un străin, în ochii lor sunt un necunoscut.
- 16Chem pe robul meu, și nu răspunde; îl rog cu gura mea, și degeaba.
- 17Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele și duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.
- 18Până și copiii mă disprețuiesc: dacă mă scol, ei mă ocărăsc.
- 19Aceia în care mă încredeam mă urăsc, aceia pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea.
- 20Oasele mi se țin de piele și de carne; nu mi-a mai rămas decât pielea de pe dinți.
- 21Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei! Căci mâna lui Dumnezeu m-a lovit.
- 22De ce mă urmăriți ca Dumnezeu? Și nu vă mai săturați de carnea mea?
- 23Oh! Aș vrea ca vorbele mele să fie scrise, să fie scrise într-o carte;
- 24aș vrea să fie săpate cu un priboi de fier și cu plumb în stâncă pe vecie…
- 25Dar știu că Răscumpărătorul meu este viu și că Se va ridica la urmă pe pământ.
- 26Chiar dacă mi se va nimici pielea și chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuși pe Dumnezeu.
- 27Îl voi vedea și-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, și nu ai altuia. Sufletul meu tânjește de dorul acesta înăuntrul meu.
- 28Atunci veți zice: ‘Pentru ce-l urmăream noi?’ Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.
- 29Temeți-vă de sabie, căci pedepsele date cu sabia sunt grozave! Și să știți că este o judecată.”

