1 Corinteni 13, textul
- 1Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, și n-aș avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.
- 2Și chiar dacă aș avea darul prorociei și aș cunoaște toate tainele și toată știința; chiar dacă aș avea toată credința, așa încât să mut și munții, și n-aș avea dragoste, nu sunt nimic.
- 3Și chiar dacă mi-aș împărți toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars, și n-aș avea dragoste, nu-mi folosește la nimic.
- 4Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuiește, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,
- 5nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău,
- 6nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,
- 7acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul.
- 8Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârși; limbile vor înceta; cunoștința va avea sfârșit.
- 9Căci cunoaștem în parte și prorocim în parte,
- 10dar, când va veni ce este desăvârșit, acest „în parte” se va sfârși.
- 11Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un copil, când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.
- 12Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos, dar atunci, vom vedea față în față. Acum, cunosc în parte, dar atunci, voi cunoaște deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin.
- 13Acum dar rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea.
