Iov 10, textul
- 1M-am dezgustat de viață! Voi da drum slobod plângerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.
- 2Eu zic lui Dumnezeu: ‘Nu mă osândi! Arată-mi pentru ce Te cerți cu mine!
- 3Îți place să chinuiești, să disprețuiești făptura mâinilor Tale, în timp ce faci să-Ți strălucească bunăvoința peste sfatul celor răi?
- 4Oare ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om?
- 5Zilele Tale sunt ca zilele omului și anii Tăi ca anii lui,
- 6ca să cercetezi fărădelegea mea și să cauți păcatul meu,
- 7când știi bine că nu sunt vinovat și că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?
- 8Mâinile Tale m-au făcut și m-au zidit, ele m-au întocmit în întregime… Și Tu să mă nimicești!
- 9Adu-Ți aminte că Tu m-ai lucrat ca lutul! Și vrei din nou să mă prefaci în țărână?
- 10Nu m-ai muls ca laptele? Nu m-ai închegat ca brânza?
- 11M-ai îmbrăcat cu piele și carne, m-ai țesut cu oase și vine;
- 12mi-ai dat bunăvoința Ta și viața, m-ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile și paza Ta.
- 13Iată totuși ce ascundeai în inima Ta, iată, știu acum ce aveai de gând:
- 14că, dacă păcătuiesc, să mă pândești și să nu-mi ierți fărădelegea.
- 15Dacă sunt vinovat, vai de mine! Dacă sunt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de rușine și cufundat în ticăloșia mea.
- 16Și dacă îndrăznesc să-l ridic, mă urmărești ca un leu, mă lovești cu lucruri de mirat,
- 17Îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îți crește mânia împotriva mea și mă năpădești cu o droaie de nenorociri.
- 18Pentru ce m-ai scos din pântecele mamei mele? O, de aș fi murit, și ochiul să nu mă fi văzut!
- 19Aș fi ca și cum n-aș fi fost, și din pântecele mamei mele aș fi trecut în mormânt!
- 20Nu sunt zilele mele destul de puține? Să mă lase dar, să plece de la mine și să răsuflu puțin
- 21înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,
- 22în țara întunericului și a umbrei morții, în țara negurii adânci, unde domnesc umbra morții și neorânduiala și unde lumina este ca întunericul!’”