2 Samuel 22

2 Samuel 22, textul

1. 1David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cântări după ce Domnul l-a izbăvit din mâna tuturor vrăjmașilor lui și din mâna lui Saul.
2. 2El a zis: „Domnul este stânca mea, cetățuia mea, Izbăvitorul meu.
3. 3Dumnezeu este stânca mea la care găsesc un adăpost, scutul meu și puterea care mă mântuiește, turnul meu cel înalt și scăparea mea. Mântuitorule, Tu mă scapi de silnicie!
4. 4Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă și sunt izbăvit de vrăjmașii mei.
5. 5Căci valurile morții mă înconjuraseră, șuvoaiele nimicirii mă înspăimântaseră,
6. 6legăturile mormântului mă înconjuraseră, lațurile morții mă prinseseră.
7. 7În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locașul Lui, El mi-a auzit glasul și strigătul meu a ajuns la urechile Lui.
8. 8Atunci, pământul s-a cutremurat și s-a clătinat, temeliile cerului s-au mișcat și s-au zguduit, pentru că El Se mâniase.
9. 9Fum se ridica din nările Lui și un foc mistuitor ieșea din gura Lui: cărbuni aprinși țâșneau din ea.
10. 10A plecat cerurile și S-a pogorât: un nor gros era sub picioarele Lui.
11. 11Călărea pe un heruvim și zbura, venea pe aripile vântului;
12. 12era înconjurat cu întunericul ca și cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape și cu nori întunecoși.
13. 13Din strălucirea care era înaintea Lui scânteiau cărbuni de foc.
14. 14Domnul a tunat din ceruri, Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul;
15. 15a aruncat săgeți și a risipit pe vrăjmașii mei, a aruncat fulgerul și i-a pus pe fugă.
16. 16Fundul mării s-a văzut, temeliile lumii au fost descoperite de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.
17. 17El Și-a întins mâna de sus din înălțime, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari;
18. 18m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmașii mei care erau mai tari decât mine.
19. 19Ei mă prinseseră în ziua strâmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu,
20. 20El m-a scos la loc larg. El m-a mântuit, pentru că mă iubește.
21. 21Domnul mi-a răsplătit după nevinovăția mea, mi-a făcut după curăția mâinilor mele;
22. 22căci am păzit căile Domnului, nu m-am făcut vinovat față de Dumnezeul meu.
23. 23Toate poruncile Lui au fost înaintea mea și nu m-am depărtat de la legile Lui.
24. 24Am fost fără vină înaintea Lui, m-am păzit de fărădelegea mea.
25. 25De aceea, Domnul mi-a răsplătit nevinovăția mea după curăția mea înaintea Lui.
26. 26Cu cel bun Tu ești bun, cu omul drept Te porți după dreptate,
27. 27cu cel curat ești curat, cu cel îndărătnic Te porți după îndărătnicia lui.
28. 28Tu mântuiești pe poporul care se smerește, și cu privirea Ta cobori pe cei mândri.
29. 29PredicaDa, Tu ești lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunericul meu.
30. 30Cu Tine mă năpustesc asupra unei oști înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid.
31. 31Căile lui Dumnezeu sunt desăvârșite, Cuvântul Domnului este curățit; El este un scut pentru toți cei ce caută adăpost în El.
32. 32Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Și cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru?
33. 33Dumnezeu este cetățuia mea cea tare și El mă călăuzește pe calea cea dreaptă.
34. 34El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor și El mă așază pe locurile mele cele înalte.
35. 35Îmi deprinde mâinile la luptă și brațele mele întind arcul de aramă.
36. 36Tu îmi dai scutul mântuirii Tale și ajung mare prin bunătatea Ta.
37. 37Lărgești drumul sub pașii mei și picioarele mele nu se clatină.
38. 38Urmăresc pe vrăjmașii mei și-i nimicesc, nu mă întorc până nu-i nimicesc.
39. 39Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală; cad sub picioarele mele.
40. 40Tu mă încingi cu putere pentru luptă, răpui sub mine pe potrivnicii mei.
41. 41Faci pe vrăjmașii mei să dea dosul înaintea mea și nimicesc pe cei ce mă urăsc.
42. 42Se uită în jurul lor și nu-i cine să-i scape. Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!
43. 43Îi pisez ca pulberea pământului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe ulițe.
44. 44Mă scapi din neînțelegerile poporului meu; mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor pe care nu-l cunoșteam îmi este supus.
45. 45Fiii străinului mă lingușesc; mă ascultă la cea dintâi poruncă.
46. 46Fiii străinului leșină de la inimă, tremură când ies din cetățuie.
47. 47Trăiască Domnul și binecuvântată să fie Stânca mea! Înălțat să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele,
48. 48Dumnezeu, care este răzbunătorul meu, care-mi supune popoarele
49. 49și care mă face să scap de vrăjmașii mei! Tu mă înalți mai presus de potrivnicii mei, mă izbăvești de omul asupritor.
50. 50De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne, și voi cânta spre slava Numelui Tău!
51. 51El dă mari izbăviri împăratului Său și arată milă unsului Său: lui David și seminței lui pentru totdeauna.”