Luca 23, textul
- 1S-au sculat toți și au dus pe Isus înaintea lui Pilat.
- 2Și au început să-L pârască și să zică: „Pe omul acesta l-am găsit ațâțând neamul nostru la răscoală, oprind a plăti bir cezarului și zicând că el este Hristosul, Împăratul”.
- 3Pilat L-a întrebat: „Ești Tu Împăratul iudeilor?” „Da, i-a răspuns Isus, sunt.”
- 4Pilat a zis preoților celor mai de seamă și noroadelor: „Eu nu găsesc nicio vină în omul acesta”.
- 5Dar ei stăruiau și mai mult și ziceau: „Întărâtă norodul și învață pe oameni prin toată Iudeea, din Galileea, unde a început, până aici.”
- 6Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă omul acesta este galileean.
- 7Și când a aflat că este de sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla și el în Ierusalim în zilele acelea.
- 8Irod, când a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult, căci de mult dorea să-L vadă din pricina celor auzite despre El și nădăjduia să-L vadă făcând vreo minune.
- 9I-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a răspuns nimic.
- 10Preoții cei mai de seamă și cărturarii stăteau acolo și-L pârau cu înfierbântare.
- 11Irod, cu ostașii lui de pază, se purtau cu El cu dispreț și, după ce și-a bătut joc de El și L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi la Pilat.
- 12În ziua aceea, Irod și Pilat s-au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiți între ei mai înainte.
- 13Pilat a strâns pe preoții cei mai de seamă, pe fruntași și pe norod
- 14și le-a zis: „Mi-ați adus înainte pe omul acesta ca pe unul care ațâță norodul la răscoală. Și iată că, după ce l-am cercetat cu de-amănuntul înaintea voastră, nu l-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-l pârâți.
- 15Nici Irod nu i-a găsit nicio vină, căci ni l-a trimis înapoi, și iată că omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte.
- 16Eu, deci, după ce voi pune să-L bată, îi voi da drumul.”
- 17La fiecare Praznic al Paștelor, Pilat trebuia să le sloboadă un întemnițat.
- 18Ei au strigat cu toții într-un glas: „La moarte cu omul acesta și sloboade-ne pe Baraba!”
- 19Baraba fusese aruncat în temniță pentru o răscoală care avusese loc în cetate și pentru un omor.
- 20Pilat le-a vorbit din nou, cu gând să dea drumul lui Isus.
- 21Dar ei au strigat: „Răstignește-L! Răstignește-L!”
- 22Pilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nicio vină de moarte în El. Așa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.”
- 23Dar ei strigau în gura mare și cereau de zor să fie răstignit. Și strigătele lor și ale preoților celor mai de seamă au biruit.
- 24Pilat a hotărât să li se împlinească cererea.
- 25Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniță pentru răscoală și omor și pe care-l cereau ei, iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-și facă voia cu El.
- 26Pe când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirene, care se întorcea de la câmp, și i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus.
- 27În urma lui Isus mergea o mare mulțime de norod și femei, care se boceau, își băteau pieptul și se tânguiau după El.
- 28Isus S-a întors spre ele și a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci plângeți-vă pe voi însevă și pe copiii voștri.
- 29Căci iată, vor veni zile când se va zice: ‘Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut și de țâțele care n-au alăptat!’
- 30Atunci, vor începe să zică munților: ‘Cădeți peste noi!’ și dealurilor: ‘Acoperiți-ne!’
- 31Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?”
- 32Împreună cu El duceau și pe doi făcători de rele, care trebuiau omorâți împreună cu Isus.
- 33Când au ajuns la locul numit „Căpățâna”, L-au răstignit acolo, pe El și pe făcătorii de rele: unul la dreapta și altul la stânga.
- 34Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!” Ei și-au împărțit hainele Lui între ei, trăgând la sorți.
- 35Norodul stătea acolo și privea. Fruntașii își băteau joc de Isus și ziceau: „Pe alții i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine Însuși dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu”.
- 36Ostașii, de asemenea, își băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oțet
- 37și-I ziceau: „Dacă ești Tu Împăratul iudeilor, mântuiește-Te pe Tine Însuți!”
- 38Deasupra Lui era scris cu slove grecești, latinești și evreești: „Acesta este Împăratul iudeilor”.
- 39Unul din tâlharii răstigniți Îl batjocorea și zicea: „Nu ești Tu Hristosul? Mântuiește-Te pe Tine Însuți și mântuiește-ne și pe noi!”
- 40Dar celălalt l-a înfruntat și i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care ești sub aceeași osândă?
- 41Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre, dar omul acesta n-a făcut niciun rău.”
- 42Și a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ți aminte de mine când vei veni în Împărăția Ta!”
- 43Isus a răspuns: „Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în rai”.
- 44Era cam pe la ceasul al șaselea. Și s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea.
- 45Soarele s-a întunecat și perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc.
- 46Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!” Și când a zis aceste vorbe, Și-a dat duhul.
- 47Sutașul, când a văzut ce se întâmplase, a slăvit pe Dumnezeu și a zis: „Cu adevărat, omul acesta era neprihănit!”
- 48Și tot norodul, care venise la priveliștea aceea, când a văzut cele întâmplate, s-a întors, bătându-se în piept.
- 49Toți cunoscuții lui Isus și femeile care-L însoțiseră din Galileea stăteau departe și se uitau la cele ce se petreceau.
- 50Era un sfetnic al soborului, numit Iosif, om bun și evlavios,
- 51care nu luase parte la sfatul și hotărârea celorlalți. El era din Arimateea, o cetate a iudeilor, și aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu.
- 52Omul acesta s-a dus la Pilat și a cerut trupul lui Isus.
- 53L-a dat jos de pe cruce, L-a înfășurat într-o pânză de in și L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni.
- 54Era Ziua Pregătirii și începea ziua Sabatului.
- 55Femeile care veniseră cu Isus din Galileea au însoțit pe Iosif, au văzut mormântul și felul cum a fost pus trupul lui Isus în el,
- 56s-au întors și au pregătit miresme și miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege.





