Luca 13, textul
- 1În vremea aceea, au venit unii și au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor.
- 2„Credeți voi”, le-a răspuns Isus, „că acești galileeni au fost mai păcătoși decât toți ceilalți galileeni pentru că au pățit astfel?
- 3Eu vă spun: nu, ci, dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri la fel.
- 4Sau acei optsprezece inși peste care a căzut turnul din Siloam și i-a omorât, credeți că au fost mai păcătoși decât toți ceilalți oameni care locuiau în Ierusalim?
- 5Eu vă spun: nu, ci, dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri la fel.”
- 6El a spus și pilda aceasta: „Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, și n-a găsit.
- 7Atunci a zis vierului: ‘Iată că sunt trei ani de când vin și caut rod în smochinul acesta, și nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă și pământul degeaba?’
- 8‘Doamne,’ i-a răspuns vierul, ‘mai lasă-l și anul acesta; am să-l sap de jur împrejur și am să-i pun gunoi la rădăcină.
- 9Poate că de acum înainte va face rod; dacă nu, îl vei tăia.’”
- 10Isus învăța pe norod într-o sinagogă în ziua Sabatului.
- 11Și acolo era o femeie stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputință; era gârbovă și nu putea nicidecum să-și îndrepte spatele.
- 12Când a văzut-o Isus, a chemat-o și i-a zis: „Femeie, ești dezlegată de neputința ta”.
- 13Și-a întins mâinile peste ea: îndată s-a îndreptat și slăvea pe Dumnezeu.
- 14Dar fruntașul sinagogii, mâniat că Isus săvârșise vindecarea aceasta în ziua Sabatului, a luat cuvântul și a zis norodului: „Sunt șase zile în care trebuie să lucreze omul; veniți dar în aceste zile să vă vindecați, și nu în ziua Sabatului!”
- 15„Fățarnicilor”, i-a răspuns Domnul; „oare în ziua Sabatului nu-și dezleagă fiecare din voi boul sau măgarul de la iesle și-l duce de-l adapă?
- 16Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam și pe care Satana o ținea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?”
- 17Pe când vorbea El astfel, toți potrivnicii Lui au rămas rușinați; și norodul se bucura de toate lucrurile minunate pe care le făcea El.
- 18El a mai zis: „Cu ce se aseamănă Împărăția lui Dumnezeu și cu ce o voi asemăna?
- 19Se aseamănă cu un grăunte de muștar, pe care l-a luat un om și l-a aruncat în grădina sa; el a crescut, s-a făcut copac mare, și păsările cerului și-au făcut cuiburi în ramurile lui.”
- 20El a zis iarăși: „Cu ce voi asemăna Împărăția lui Dumnezeu?
- 21Se aseamănă cu aluatul pe care l-a luat o femeie și l-a pus în trei măsuri de făină, până s-a dospit toată.”
- 22Isus umbla prin cetăți și prin sate, învățând pe norod și călătorind spre Ierusalim.
- 23Cineva I-a zis: „Doamne, oare puțini sunt cei ce sunt pe calea mântuirii?” El le-a răspuns:
- 24„Nevoiți-vă să intrați pe ușa cea strâmtă. Căci vă spun că mulți vor căuta să intre, și nu vor putea.
- 25Odată ce Stăpânul casei Se va scula și va încuia ușa, și voi veți fi afară și veți începe să bateți la ușă și să ziceți: ‘Doamne, Doamne, deschide-ne!’ drept răspuns, El vă va zice: ‘Nu știu de unde sunteți’.
- 26Atunci veți începe să ziceți: ‘Noi am mâncat și am băut în fața Ta și în ulițele noastre ai învățat pe norod’.
- 27Și El va răspunde: ‘Vă spun că nu știu de unde sunteți; depărtați-vă de la Mine, voi toți lucrătorii fărădelegii.
- 28Vor fi plânsul și scrâșnirea dinților când veți vedea pe Avraam, pe Isaac și pe Iacov și pe toți prorocii în Împărăția lui Dumnezeu, iar pe voi, scoși afară.
- 29Vor veni de la răsărit și de la apus, de la miazănoapte și de la miazăzi și vor ședea la masă în Împărăția lui Dumnezeu.
- 30Și iată că sunt unii din cei de pe urmă care vor fi cei dintâi și sunt unii din cei dintâi care vor fi cei de pe urmă.’”
- 31În aceeași zi, au venit câțiva farisei și I-au zis: „Pleacă și du-Te de aici, căci Irod vrea să Te omoare”.
- 32„Duceți-vă”, le-a răspuns El, „și spuneți vulpii aceleia: Iată că scot dracii și săvârșesc vindecări astăzi și mâine, iar a treia zi voi isprăvi.
- 33Dar trebuie să umblu astăzi, mâine și poimâine, fiindcă nu se poate ca un proroc să piară afară din Ierusalim.
- 34Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine; de câte ori am vrut să strâng pe fiii tăi cum își strânge găina puii sub aripi, și n-ați vrut!
- 35Iată că vi se va lăsa casa pustie, dar vă spun că nu Mă veți mai vedea până veți zice: ‘Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!’”



