Isaia 64, textul
- 1„O, de ai despica cerurile și Te-ai pogorî, s-ar topi munții înaintea Ta,
- 2ca de un foc care aprinde vreascurile, ca de un foc care face apa să dea în clocot! Ți-ar cunoaște atunci vrăjmașii Numele și ar tremura neamurile înaintea Ta!
- 3Când ai făcut minuni la care nu ne așteptam, Te-ai pogorât, și munții s-au zguduit înaintea Ta,
- 4cum niciodată nu s-a pomenit, nici nu s-a auzit vorbindu-se și cum nici n-a văzut vreodată ochiul așa ceva: anume ca un alt dumnezeu, afară de Tine, să fi făcut asemenea lucruri pentru cei ce se încred în El.
- 5Tu ieși înaintea celor ce împlinesc cu bucurie dreptatea, celor ce umblă în căile Tale și își aduc aminte de Tine. Dar Te-ai mâniat pentru că am păcătuit. Vom suferi noi veșnic sau putem fi mântuiți?
- 6Toți am ajuns ca niște necurați și toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toți suntem ofiliți ca o frunză și nelegiuirile noastre ne iau ca vântul.
- 7Nu este nimeni care să cheme Numele Tău sau care să se trezească și să se alipească de Tine, de aceea ne-ai ascuns Fața Ta și ne lași să pierim din pricina nelegiuirilor noastre.
- 8Dar, Doamne, Tu ești Tatăl nostru; noi suntem lutul și Tu, olarul care ne-ai întocmit: suntem cu toții lucrarea mâinilor Tale.
- 9Nu Te mânia prea mult, Doamne, și nu-Ți aduce aminte în veci de nelegiuire! Privește dar spre noi, căci toți suntem poporul Tău.
- 10Cetățile Tale cele sfinte sunt pustii; Sionul este pustiu, Ierusalimul, o pustietate!
- 11Casa noastră cea sfântă și slăvită, în care părinții noștri cântau laudele Tale, a ajuns pradă flăcărilor și tot ce aveam mai scump a fost pustiit.
- 12După toate acestea, Te vei opri Tu, Doamne? Vei tăcea Tu oare și ne vei întrista nespus de mult?”