Ieremia 48

Ieremia 48, textul

1. 1Asupra Moabului. Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Vai de Nebo, căci este pustiit! Chiriataimul este acoperit de rușine, este luat; cetățuia este acoperită de rușine și zdrobită!
2. 2S-a dus fala Moabului, la Hesbon i se pune la cale pieirea: ‘Haidem să-l nimicim din mijlocul neamurilor!’ ‘Și tu vei fi nimicit, Madmenule, sabia va merge după tine!’
3. 3Se aud strigăte din Horonaim: prăpăd și nimicire!
4. 4Moabul este zdrobit! Chiar și cei mici ai lui strigă.
5. 5Căci într-un plâns necurmat suie suișul Luhitului și se aud strigăte de durere la pogorâșul Horonaimului din pricina nimicirii!
6. 6Fugiți, scăpați-vă viața și fiți ca un nevoiaș desțărat în pustie!
7. 7Căci, pentru că te-ai încrezut în faptele și în vistieriile tale, vei fi luat și tu, și Chemoșul va merge în robie, cu preoții și căpeteniile lui.
8. 8Pustiitorul va intra în fiecare cetate, și nicio cetate nu va scăpa. Valea va pieri și câmpia va fi nimicită, cum a spus Domnul.
9. 9Dați aripi Moabului să plece în zbor! Cetățile lui sunt prefăcute în pustie, nu vor mai avea locuitori.
10. 10Blestemat să fie cel ce face cu nebăgare de seamă lucrarea Domnului, blestemat să fie cel ce își oprește sabia de la măcel!
11. 11Moabul era netulburat din tinerețea lui și se odihnea fără teamă pe drojdiile lui, nu era turnat dintr-un vas în altul și nu era dus în robie. De aceea i s-a păstrat gustul și nu i s-a schimbat mirosul.
12. 12De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când îi voi trimite oameni care-l vor pritoci; îi vor goli vasele și vor face să-i plesnească burdufurile.
13. 13Moabul va fi dat de rușine cu Chemoș, cum a fost dată de rușine casa lui Israel cu Betel, în care își punea încrederea.
14. 14Cum puteți să ziceți: ‘Suntem viteji, ostași gata de luptă?’
15. 15Moabul este pustiit, cetățile lui se înalță în fum, floarea tinerimii lui este înjunghiată, zice Împăratul al cărui Nume este Domnul oștirilor.
16. 16Pieirea Moabului este aproape să vină, nenorocirea lui vine în grabă mare.
17. 17Bociți-l, toți cei ce-l înconjurați, toți care-i cunoașteți numele! Și ziceți: ‘Cum a fost sfărâmat acest puternic toiag de cârmuire, acest toiag măreț!’
18. 18Pogoară-te din locașul slavei, șezi jos pe pământul uscat, locuitoare, fiica Dibonului! Căci pustiitorul Moabului se suie împotriva ta și-ți nimicește cetățuile.
19. 19Stai pe drum și pândește, locuitoarea Aroerului! Întreabă pe fugar și pe cel scăpat și zi: ‘Ce s-a întâmplat?’
20. 20Moabul este acoperit de rușine, căci este zdrobit. Gemeți și strigați! Vestiți în Arnon că Moabul este pustiit!
21. 21A venit pedeapsa și peste țara câmpiei, peste Holon, peste Iahaț, peste Mefaat,
22. 22peste Dibon, peste Nebo, peste Bet-Diblataim,
23. 23peste Chiriataim, peste Bet-Gamul, peste Bet-Meon,
24. 24peste Cheriiot, peste Boțra, peste toate cetățile din țara Moabului, fie depărtate, fie apropiate.
25. 25Tăria Moabului este frântă și brațul lui, zdrobit, zice Domnul.
26. 26Îmbătați-l, căci s-a semețit împotriva Domnului! De aceea, prăvălească-se Moabul în vărsătura lui și să ajungă de râs și el!
27. 27N-a fost Israel de râsul tău? A fost prins el oare printre hoți, de dai din cap ori de câte ori vorbești de el?
28. 28Părăsiți cetățile și locuiți în stânci, locuitori ai Moabului! Și fiți ca porumbeii care își fac cuibul pe marginea peșterilor!
29. 29Am auzit de fudulia mândrului Moab, de înfumurarea lui, de trufia lui, de semețirea lui și de inima lui îngâmfată.
30. 30Cunosc, zice Domnul, înfumurarea lui, lăudăroșeniile lui deșarte și faptele lui de nimic.
31. 31De aceea gem pentru Moab și mă jelesc pentru tot Moabul; oamenii suspină pentru cei din Chir-Heres.
32. 32Vie din Sibma, te plâng mai mult decât Iaezerul; ramurile tale se întindeau dincolo de mare, se întindeau până la marea Iaezerului, dar pustiitorul s-a aruncat peste strângerea roadelor tale și peste culesul viilor tale.
33. 33Și astfel, s-au dus bucuria și veselia din câmpiile și din țara roditoare a Moabului. Am secat vinul din teascuri, zice Domnul; nimeni nu mai calcă teascul cu strigăte de bucurie; sunt strigăte de război, nu strigăte de bucurie.
34. 34Strigătele Hesbonului răsună până la Eleale și glasul lor se aude până la Iahaț, de la Țoar până la Horonaim, până la Eglat-Șelișia, căci și apele Nimrimului sunt prefăcute în pustiu.
35. 35Vreau s-o isprăvesc în Moab, zice Domnul, cu cel ce se suie pe înălțimile de jertfă și aduce tămâie dumnezeului său.
36. 36De aceea îmi jelește inima ca un fluier pentru Moab, îmi jelește inima ca un fluier pentru oamenii din Chir-Heres, pentru că toate avuțiile pe care le-au strâns sunt pierdute.
37. 37Căci toate capetele sunt rase, toate bărbile sunt tăiate; pe toate mâinile sunt tăieturi de jale și pe coapse, saci.
38. 38Pe toate acoperișurile Moabului și în piețe sunt numai bocete, pentru că am sfărâmat Moabul ca pe un vas fără preț, zice Domnul.
39. 39Cât este de sfărâmat Moabul! Gemeți! Cât de rușinos întoarce Moabul spatele! Moabul ajunge astfel de râs și de pomină pentru toți cei ce-l înconjoară.
40. 40Căci așa vorbește Domnul: ‘Iată că vrăjmașul zboară ca vulturul și își întinde aripile asupra Moabului!
41. 41Cheriiotul este luat, cetățuile sunt cucerite și, în ziua aceea, inima vitejilor Moabului este ca inima unei femei în durerile nașterii.
42. 42Astfel, Moabul va fi nimicit de tot și nu va mai fi un popor, căci s-a semețit împotriva Domnului.
43. 43Groaza, groapa și lațul sunt peste tine, locuitor al Moabului, zice Domnul.
44. 44Cel ce fuge de groază cade în groapă și cel ce se ridică din groapă se prinde în laț, căci aduc asupra lui, asupra Moabului, anul pedepsei lui, zice Domnul.
45. 45Fugarii se opresc sleiți de puteri la umbra Hesbonului, dar din Hesbon iese un foc, o flacără iese din mijlocul Sihonului, și mistuie laturile Moabului și creștetul capului celor ce se fălesc.
46. 46Vai de tine, Moabule! Poporul din Chemoș este pierdut! Căci fiii tăi sunt luați prinși de război și fiicele tale, prinse de război.
47. 47Dar, în vremurile de apoi, voi aduce înapoi pe prinșii de război ai Moabului, zice Domnul’.” Aceasta este judecata asupra Moabului.