Iov 32, textul
- 1Acești trei oameni au încetat să mai răspundă lui Iov, pentru că el se socotea fără vină.
- 2Atunci s-a aprins de mânie Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, din familia lui Ram. El s-a aprins de mânie împotriva lui Iov, pentru că zicea că este fără vină înaintea lui Dumnezeu.
- 3Și s-a aprins de mânie împotriva celor trei prieteni ai lui, pentru că nu găseau nimic de răspuns, și totuși osândeau pe Iov.
- 4Fiindcă ei erau mai în vârstă decât el, Elihu așteptase până în clipa aceasta, ca să vorbească lui Iov.
- 5Dar, văzând că nu mai era niciun răspuns în gura acestor trei oameni, Elihu s-a aprins de mânie.
- 6Și Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a luat cuvântul și a zis: „Eu sunt tânăr, și voi sunteți bătrâni, de aceea m-am temut și m-am ferit să vă arăt gândul meu.
- 7Eu îmi ziceam: ‘Să vorbească bătrânețea, marele număr de ani să învețe pe alții înțelepciunea’.
- 8Dar, de fapt, în om, duhul, suflarea Celui Atotputernic, dă priceperea.
- 9Nu vârsta aduce înțelepciunea, nu bătrânețea te face în stare să judeci.
- 10Iată de ce zic: ‘Ascultați-mă!’ Îmi voi spune și eu părerea.
- 11Am așteptat sfârșitul cuvântărilor voastre, v-am urmărit dovezile, cercetarea pe care ați făcut-o cuvintelor lui Iov.
- 12V-am dat toată luarea aminte; și iată că niciunul din voi nu l-a încredințat, niciunul nu i-a răsturnat cuvintele.
- 13Să nu ziceți însă: ‘În el noi am găsit înțelepciunea’ – numai Dumnezeu îl poate înfunda, nu un om!
- 14Mie nu mi-a vorbit de-a dreptul, de aceea eu îi voi răspunde cu totul altfel decât voi.
- 15Ei se tem, nu mai răspund! Li s-a tăiat cuvântul!
- 16Am așteptat până și-au sfârșit cuvântările, până s-au oprit și n-au știut ce să mai răspundă.
- 17Vreau să răspund și eu la rândul meu, vreau să spun și eu ce gândesc.
- 18Căci sunt plin de cuvinte, îmi dă ghes duhul înăuntrul meu;
- 19lăuntrul meu este ca un vin care n-are pe unde să iasă, ca niște burdufuri noi, gata să plesnească.
- 20Voi vorbi deci, ca să răsuflu în voie, îmi voi deschide buzele și voi răspunde.
- 21Nu voi căuta la înfățișare, nu voi linguși pe nimeni,
- 22căci nu știu să lingușesc, altfel într-o clipeală m-ar lua Ziditorul meu.