Matei 17, textul
- 1După șase zile, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov și Ioan, fratele lui, și i-a dus la o parte pe un munte înalt.
- 2El S-a schimbat la față înaintea lor; fața Lui a strălucit ca soarele și hainele I s-au făcut albe ca lumina.
- 3Și iată că li s-a arătat Moise și Ilie stând de vorbă cu El.
- 4Petru a luat cuvântul și a zis lui Isus: „Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, am să fac aici trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie”.
- 5Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Și din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea, de El să ascultați!”
- 6Când au auzit, ucenicii au căzut cu fețele la pământ și s-au înspăimântat foarte tare.
- 7Dar Isus S-a apropiat, S-a atins de ei și le-a zis: „Sculați-vă, nu vă temeți!”
- 8Ei au ridicat ochii și n-au văzut pe nimeni, decât pe Isus singur.
- 9Pe când coborau din munte, Isus le-a dat porunca următoare: „Să nu spuneți nimănui de vedenia aceasta până va învia Fiul omului din morți”.
- 10Ucenicii I-au pus întrebarea următoare: „Oare de ce zic cărturarii că întâi trebuie să vină Ilie?”
- 11Drept răspuns, Isus le-a zis: „Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie și să așeze din nou toate lucrurile.
- 12Dar vă spun că Ilie a și venit, și ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut. Tot așa are să sufere și Fiul omului din partea lor.”
- 13Ucenicii au înțeles atunci că le vorbise despre Ioan Botezătorul.
- 14Când au ajuns la norod, a venit un om care a căzut în genunchi înaintea lui Isus și I-a zis:
- 15„Doamne, ai milă de fiul meu, căci este lunatic și pătimește rău: de multe ori cade în foc și de multe ori cade în apă.
- 16L-am adus la ucenicii Tăi și n-au putut să-l vindece.”
- 17„O, neam necredincios și pornit la rău!” a răspuns Isus. „Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceți-l aici la Mine.”
- 18Isus a certat dracul, care a ieșit din el. Și băiatul s-a tămăduit chiar în ceasul acela.
- 19Atunci, ucenicii au venit la Isus și I-au zis deoparte: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?”
- 20„Din pricina puținei voastre credințe”, le-a zis Isus. „Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice muntelui acestuia: ‘Mută-te de aici colo’, și s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputință.
- 21Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune și cu post.”
- 22Pe când stăteau în Galileea, Isus le-a zis: „Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor.
- 23Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.” Ucenicii s-au întristat foarte mult.
- 24Când au ajuns în Capernaum, cei ce strângeau darea pentru Templu au venit la Petru și i-au zis: „Învățătorul vostru nu plătește darea?”
- 25„Ba da”, a zis Petru. Și când a intrat în casă, Isus i-a luat-o înainte și i-a zis: „Ce crezi, Simone? Împărații pământului de la cine iau dări sau biruri? De la fiii lor sau de la străini?”
- 26Petru I-a răspuns: „De la străini”. Și Isus i-a zis: „Așadar, fiii sunt scutiți.
- 27Dar, ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undița și trage afară peștele care va veni întâi. Deschide-i gura și vei găsi în ea un ban pe care ia-l și dă-li-l lor, pentru Mine și pentru tine.”
