Sâmbăta tăcerii – drumul nevăzut al lui Isus

Dacă nu vezi încă nimic în viața ta, nu înseamnă că Dumnezeu nu lucrează, ci înseamnă că unele victorii se obțin în tăcere. Sâmbătă nu a fost o zi goală, nici o tăcere a neputinței, ci ziua în care Hristos a câștigat totul.

Ce a făcut Hristos între răstignire și înviere?

1. A murit cu adevărat

„Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul.” (Luca 23:46)

Cu moartea nu faci poezii. Ale cui mâini țin sufletul tău?

2. A intrat în Locuința morților

„Nu va fi lăsat în Locuința morților…” (Faptele 2:31)

Acolo unde omul nu mai poate merge, El a intrat.

3. A fost în rai, nu în chin

„Astăzi vei fi cu Mine în rai.” (Luca 23:43)

Unde era întuneric a adus Lumina prezenței Lui.

4. A proclamat victoria în lumea nevăzută

„S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare…” (1 Petru 3:19)

Nu a oferit a doua șansă, ci strigătul victoriei a răsunat.

5. Nu a fost înfrânt, ci viu

„…făcut viu în duh…” (1 Petru 3:18)

Viața nu s-a stins, ci lucra în ascuns.

6. A coborât, dar nu a rămas acolo

„S-a pogorât în părțile mai de jos ale pământului…” (Efeseni 4:9)

Drumul Lui în jos este începutul urcării.

7. A ieșit ca Biruitor

„Eu țin cheile morții și ale Locuinței morților.” (Apocalipsa 1:18)

A părăsit mormântul încoronat ca Rege pentru veșnicie.

Sâmbătă nu este un gol între răstignire și înviere, ci este minunea care se petrece în tăcere, nevăzută ochiului nostru și ținută ascunsă din veșnicii.

Mare Dumnezeu avem.