Iov 39

Iov 39, textul

1. 1Știi tu când își fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice când fată?
2. 2Numeri tu lunile în care sunt însărcinate și cunoști tu vremea când nasc?
3. 3Ele se pleacă, fată puii și scapă iute de durerile lor.
4. 4Puii lor prind vlagă și cresc sub cerul slobod; pleacă și nu se mai întorc la ele.
5. 5Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu-l de orice legătură?
6. 6I-am dat ca locuință pustiul și pământul sărac ca locaș.
7. 7El râde de zarva cetăților și n-aude strigătele stăpânului care-l mână.
8. 8Străbate munții ca să-și găsească hrana și umblă după tot ce este verde.
9. 9Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Și stă el noaptea la ieslea ta?
10. 10Îl poți lega tu cu o funie ca să tragă o brazdă? Merge el după tine ca să grăpeze bulgării din văi?
11. 11Te încrezi tu în el pentru că puterea lui este mare? Și-i lași tu grija lucrărilor tale?
12. 12Te lași tu pe el pentru căratul roadelor tale, ca să le strângă în aria ta?
13. 13Aripa struțului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa și penișul berzei.
14. 14Dar struțoaica își încredințează pământului ouăle și le lasă să se încălzească în nisip.
15. 15Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de câmp le poate călca în picioare.
16. 16Este aspră cu puii săi, de parcă nici n-ar fi ai ei. Că s-a trudit degeaba, nu-i pasă nicidecum!
17. 17Căci Dumnezeu nu i-a dat înțelepciune și nu i-a făcut parte de pricepere.
18. 18Când se scoală și pornește, râde de cal și de călărețul lui.
19. 19Tu dai putere calului și-i îmbraci gâtul cu o coamă ce fâlfâie?
20. 20Tu-l faci să sară ca lăcusta? Nechezatul lui puternic răspândește groaza.
21. 21Scurmă pământul și, mândru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmați;
22. 22își bate joc de frică, nu se teme și nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
23. 23Zăngănește tolba cu săgeți pe el, sulița și lancea strălucesc,
24. 24fierbe de aprindere, mănâncă pământul, n-are astâmpăr când răsună trâmbița.
25. 25La sunetul trâmbiței parcă zice: ‘Înainte!’. De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet al căpeteniilor și strigătele de luptă.
26. 26Oare prin priceperea ta își ia uliul zborul și își întinde aripile spre miazăzi?
27. 27Oare din porunca ta se înalță vulturul și își așază cuibul pe înălțimi?
28. 28El locuiește în stânci, acolo își are locuința, pe vârful zimțat al stâncilor și pe vârful munților.
29. 29De acolo descoperă el prada și își cufundă privirile în depărtare după ea.
30. 30Puii lui îi beau sângele și, acolo unde sunt hoituri, acolo-i și vulturul.”