Mi-am istovit puterea fără folos

0:05Preaiubiților, intru foarte repede în mesajul pregătit pentru după-amiaza aceasta și aș vrea să vă întreb dacă cunoașteți prieteni de ai voștri sau ați auzit de oameni care au făcut AVC-uri?

01Mulți trăiesc obosiți fără să-și dea seama

0:20Ați auzit de oameni în toată puterea care au făcut anevrisme și care au căzut secerați? Dincolo de faptul că e posibil să existe și o condiție genetică precară, de regulă când există în familie vulnerabilități de acest gen, e bine să le conștientizezi și e bine să cauți să te ferești de excese. Motivul pentru care în lumea noastră s-au înmulțit AVC-urile, oameni care pur și simplu cad secerați fără să aibă nici măcar un simptom prealabil e faptul că omul nu mai știe despre faptul că trăiește obosit și nu mai știe să descarce povara. Preaiubiților, avem o mulțime de stimulente care ne ridică din oboseli care ar trebui de fapt să fie indicatori ai faptului că trebuie să căutăm odihna. Nu întâmplător Dumnezeu, când ești obosit, îți lasă o stare din aceasta de istovire, poate uneori chiar o stare din aceasta de epuizare, fiindcă ea este un indicator al faptului că tu ai nevoie de odihnă.

1:30Păi, eu pot să vă spun că ca unul care urc destul de des la amvon mă uit în sală și de multe ori, în loc să deschid Biblia, îmi vine să vă dau o pernă. De ce lucrul acesta? Lucrul acesta pentru că trăim o stare de epuizare de care nu sunt conștienți. În vremea noastră s-a adoptat și un termen medical, mai ales pentru cei ce lucrează, se numește burnout. Atunci când deodată nu mai poți, am stat de vorbă de curând cu un om extraordinar, foarte riguros, foarte logic în tot ce face, care a cedat pur și simplu pentru că nu nici n-a realizat cât de obosit este și ceea ce este interesant este faptul că oboseala aceasta poate să aducă la un moment dat o cădere și la nivel nervos și la nivel emoțional și la nivel relațional.

2:29Și vom vedea în această seară că vom folosi un exemplu din Biblie care să ne fie ca pedagogie. Foarte mulți oameni nu sunt conștienți de cât sunt de obosiți și n-au niciun sistem să descarce oboseala, n-au niciun sistem să-și învioreze viața, n-au nicio modalitate sau strategie dincolo de care să poată să verifice starea aceasta de istovire și starea aceasta de oboseală. Știți că chemarea lui Dumnezeu este o chemare la odihnă. Veniți la mine toți cei trudiți și împovărați și eu am să vă dau odihnă. Hristos este intrarea într-o odihnă, o odihnă ca de sabat. Chemarea lui Hristos este la odihnă. Preaiubiților, să știți că ucenicii, apostolii au muncit. Domnul Iisus Hristos a muncit dar totuși întotdeauna Domnul Dumnezeu te va chema la o odihnă de care tu ai nevoie. Ați băgat de seamă că concediile nu mai odihnesc. Concediile irită mai tare. După un drum cu peripeții, după ce că-ți cheltuiești și banii uneori aiurea și condițiile nu sunt bune, te mai și cerți cu cea de lângă tine, cică ai fost în concediu. Te întorci mai supărat decât ai plecat și mai sărac și mai supărat. Și ce vorbești? Trei sferturi din ce vorbești despre concediu e ce n-ai avut.

3:51Aia n-a fost bună, aia n-a fost bună, aia n-a fost bună. De aceea, preaiubiților, aș vrea în această zi, cu ajutorul lui Dumnezeu și cu ajutorul vostru că un amin pe aici pe colo e ca un termometru. Da, frate, suntem interesați. Preaiubiților întâi de toate aș vrea să vă spun că oboseala nu este dată neapărat de numărul anilor pe care

02Oboseala vine din numărul și intensitatea luptelor, nu din ani

4:10i-ai trăit. Oboseala este dată de numărul luptelor pe care le-ai purtat. Cu cât porți mai multe lupte în viața aceasta, cu atâta riscul oboselii intervine. Sunt oameni care sunt oameni care sunt tineri și au purtat lupte cât n-au purtat alții care sunt bătrâni. Sunt oameni care au ajuns la un anumit moment în viață când pur și simplu zonele acestea de luptă s-au permanentizat. Sunt sunt mame care îngrijesc un copil bolnav. Poate un soț care îngrijește o soție, copii care îngrijesc părinți. Sunt oameni care au în casa lor probleme care nu se mai termină și cu cât se prelungește lupta pe care tu o dai, cu atâta este mai mare oboseala pe care tu o resimți. Ideea de bază este că aș vrea să ne gândim un pic la Ilie pentru că el este reperul. O să vă uitați dumneavoastră în 1 Împărați 19, textul clasic de după Muntele Carmel, da, de după acea competiție, întrecere pe care Ilie a generat-o între profeții lui Baal și adevăratul Dumnezeu, Iahve, pentru că în 1 Împărați capitolul 19 se descrie faptul că pur și simplu Ilie, la un moment dat, colapsează. Un om al lui Dumnezeu care este un soldat extraordinar, ca nu un soldat, un general este Ilie pur și simplu, la un moment dat, colapsează și până nu vom înțelege mecanismul acesta, nici noi n-o să știm ce avem de făcut.

5:39Bun, ne agățăm tare de haina lui Dumnezeu și mergem înainte cu cuvântul Domnului, bine? Domnul să ne ajute. Preaiubiților unul dintre lucrurile care unul dintre lucrurile care se întâmplă este următorul ăă când lupți pentru ceva care are importanță pentru tine nu-ți permiți să pui arma jos. Nu-ți permiți. Nu că n-ai avea și tu nevoie să te odihnești. Nu că n-ai avea și tu nevoie să te bucuri și tu de lucrurile din viața ta, dar nu-ți permiți. Dacă ai un copil care a luat-o razna, nu-ți permiți să te odihnești. Dacă în familia ta s-a întâmplat ceva și lucrurile s-au stricat, nu-ți permiți să te odihnești. Nici nu realizezi faptul că intensitatea aceea a luptei te menține uneori în picioare. Sunt oameni care, datorită intensității luptei și a faptului că nu vor să piardă lupta aceea, ei sunt încleștați. Încleștați.

6:34Ilie, trei ani de zile, trei ani jumătate, a luptat încleștat. A fost vânat în fiecare zi și a trebuit să se ascundă. A fost în fiecare zi blamat, în fiecare zi a fost scos ca fiind motivul pentru care e nenorocirea în țară și în trei ani, trei ani și jumătate, Ilie a trebuit să lupte pentru viața lui aproape în fiecare zi și nu și-a permis nici măcar un gram de odihnă, să pună arma jos. Hăituit în stânga hăituit în dreapta, Ahab îl vâna, îl căuta trei ani și jumătate, știți foarte bine că l-a căutat pe Ilie ca să-i ia viața. Și lupta pe care a purtat-o Ilie a fost o luptă de o intensitate extraordinară și nu și-a putut permite nici măcar o dată să închidă ochiul, pentru că dacă l-ar fi închis, cine știe dacă mai avea capul pe umeri, la cât era de vânat. Probabil că aproape toți îl îl considerau vinovat. Vine momentul acesta al biruinței de pe Muntele Carmel Carmel și să știți că și ironia pe care o dezvoltă Ilie este un semn al eliberării de povară. În momentul în care un om este obosit și intensitatea luptei foarte mare, este puțin ironic, mai ales când se apropie biruința. Strigați, strigați că poate Dumnezeu a văzut, doarme, e plecat într-o călătorie, e ocupat cu altele și nu nu nu nu vă aude. Și faptul că la un moment dat ești un pic mai mușcător, un pic mai ironic, poate să fie un semn al adâncii oboseli care există în viața ta. Un om odihnit este un om liniștit. Un om care este istovit este ușor iritat și când omul este istovit, este iritat. Știți că la un

8:09moment dat în s-a mai întâmplat în adunare să vii cu copilul și să înceapă și se uitau toți la tine și atunci ai dat și tu din umeri și te-ai justificat. N-a dormit, frate. N-a dormit. E obosit. Copilul când este obosit, plânge, pentru că oboseala, în mod normal, este o problemă pentru întregul sistem, pentru viața însăși. Oboseala este o mare problemă de sănătate, dar nu numai a trupului, cât și a minții și a sufletului. Ei, în momentul în care Ilie izbucnește, eu mi-am dat seama de atunci că el este foarte obosit, pentru că ironia este semnul omului care se descarcă. Era atâta de încleștat că Ilie se se descarcă. Ei, în momentul în care coboară de pe Muntele Carmelului bineînțeles, fiecare dintre noi își imaginează lucrurile într-un fel. Un alt motiv al oboselii, dincolo de intensitatea și durata luptelor este modul cum ne închipuim biruința.

9:09Fiecare are un scenariu al biruinței, nu? Tu te gândești ziua aceea când vine copilul tău, te îmbrățișează, te duce în botez, îți mulțumești că ai fost lângă mine, îți mulțumești că nu m-ai lăsat, am m-am purtat ca un nebun, ziua aceea în care îți semnează toate actele, ai ieșit cu toate la liman, își cere scuze primăăria că te-a și canat. Fiecare are în mintea lui o idee de cum va fi biruința. Fiecare își face un scenariu în mintea lui cum va fi biruința, nu? Ziua aceea în care, știu eu, starea de sănătate nu mai e precară ziua aceea în care te duci în fața adunării și spui lăudat să fie Domnul că într-o zi, după ce m-am rugat și am postit la rugăciune, mâna Domnului a venit peste mine, s-a așezat peste mine și sunt vindecat. Și toți avem în mintea noastră o modalitate prin care reușim să continuăm lupta. Pentru că dacă tu nu te uiți spre biruință și dacă tu nu vezi biruința, e foarte greu să continui să lupți. Și noi nu putem vedea biruința în termenii lui Dumnezeu, că nu suntem Dumnezeu. Și atunci ce facem? Ne închipuim biruința cum arată, nu? Tu ți-o închipui în felul tău, eu mi-o închipui în felul meu. Ce visezi tu?

10:16Ziua aceea în care te trezești și nu mai trebuie să faci curat de dimineață. Ziua aceea în care nu mai trebuie să trebăluiești, nu mai trebuie să stai ca un soldat. Nu știu. Fiecare are gândul lui. Nu, suntem mulți dintre noi și îi zicem: "A, când vom îmbătrâni, stăm noi la căsuța aceea care" Și ai îmbătrânit, nu? Numai căsuță n-ai. Și trebuie să faci mai mult decât ai făcut înainte. Bun, deci toți ne închipuim biruința într-un fel. E cineva dintre dumneavoastră care atunci când este într-o luptă nu-și imaginează ziua biruinței și cum va arăta ea? În sfârșit a venit ziua biruinței. Biruința n-a fost oarecare. Biruința a fost zguduitor de mare, pentru că Ilie a vărsat de patru vede de câte trei ori, a umplut șanțul acela cu apă, a coborât focul lui Dumnezeu și a mistuit jertfa și a sorbit apa cu totul. Și e interesant lucrul acesta că trebuie să știți că nu era apă în Israel, nu? Iar Muntele Carmel era lângă mare. Apa care a fost luată e apa pe care au trecut-o ei atunci când au plecat din Egipt. E apa miracolului, apa care stătea la o parte pentru că mâna Domnului a deschis un drum prin Marea Roșie. Și au luat apa, au pus-o și modalitatea în care Ilie a biruit a fost răsunătoare și a bătut joc de proroci, a fost extraordinar de încrezător și după o asemenea zi în care în sfârșit biruința se apropie și tot ceea ce tu ai gândit s-a împlinit și vă dați seama că în momentul când tu lupți ai frustrările tale. Deci când lupți pentru, de exemplu, pentru viața copilului tău care s-a

11:51a devenit așa deodată vagabond, știi? Tu ți-ai crescut un copil frumos și a venit acasă un golan. Nu știi cine e. Nu știu cine e ăla care vine acasă, dar e cineva nou. Nu poți să îi spui ce-ți trece prin minte. Tu nu poți să îi spui ce gândești despre atitudinea lui. Ești tată, trebuie să înghiți. Ești mamă, trebuie să înghiți. Trebuie să stai. Frustrările, supărările, trebuie să taci. Ți-ar veni să îi spui: "Dar dacă n-ar fi Dumnezeu prezent în viața mea, nu nu nu nu se întâmplă lucrul ăsta?" Sau numai eu am problema asta? Ba da, se întâmplă. Uneori îți vine să și nu poți și se acumulează o mulțime de o mulțime de frustrări. Dar acum e ziua biruinței. Acuma tu ești acela care spui: "În sfârșit Dumnezeu a arătat cine este cu adevărat credincios. În sfârșit biruința a fost în ochii voștri, al tuturora." Și poporul a recunoscut că Iahve este adevăratul Dumnezeu, că altfel poporul n-ar fi pus mâna pe cei 850 de proroci să-i treacă prin sabie, că doar nu Ilie personal i-a omorât. A zis: "Puneți mâna pe ei și omorâți-i."

12:59Deci ce biruință extraordinară. Sunteți aici? Încep predica ușurel așa. Ei, problema este că de îndată ce de îndată ce ai avut această biruință, numai în ziua în care problema pe care ai avut-o și pentru care te-ai rugat și ai postit și te-a ținut așa încrâncenat, în momentul în care problema a este biruită, numai atunci afli cât ești de

03Abia în ziua biruinței afli cât de obosit ești

13:21obosit. Numai atunci afli cât ești de obosit. Ziua aceea în care Dumnezeu îți dă biruințe este ziua în care îți dai seama cât de încleștat și încordat ai fost în toată perioada aceasta și cât de mare este oboseala ta. Vă spuneam eu cu altă ocazie că am fost extraordinar de surprins de faptul că când au apărut la botez copii de-ai pocăiților despre care știam că s-au rugat ani de zile și le-au făcut mari necazuri, părinți, mai ales surori care veneau și tot timpul erau cu lacrimile pe obraz. Nici n-am întrebat, știam de ce. Chiar m-am bucurat că aseară la noi în biserică a venit un frate care are dar de prorocie și cunoșteam o soră care cu o săptămână mai înainte a venit la mine și a zis: "Frate, nu știu ce să fac, să dau băiatul pe mâna poliției." Îi făcea niște necazuri extraordinare. Și a zis: "Eu-s pocăită, dar pe de altă parte mă tem pentru viața mea și el nu se mai poartă ca un om normal, pentru că la ce intensitate a răului a ajuns el îi punea în pericol chiar viața." Și m-a întrebat: "Ce să fac?" Nu-i nu-i ușor să răspunzi. Și am zis: "Haideți să ne rugăm." Și ieri seară când a venit omul lui Dumnezeu, a zis în felul următor: "Crezi că eu nu știu ce e la tine acasă?

14:32Iar cel pentru care tu te rogi și pentru care ai cerut viața, voi mai intra la o singură cercetare cu el. Îi voi mai cerceta o dată sufletul pentru că pentru că ai cerut lucrul acesta și eu sunt Dumnezeul care ascultă." Ei, vreau să vă spun, iubiții Domnului, că se întâmplă lucrul acesta și deseori în momentul în care au ajuns la botez părinți de-ai copiilor care s-au rugat ani de zile și știam mereu și mereu și dădeau bilete și îi vedeam la rugăciune cum plâng și dacă vorbeam despre familie, dacă vorbeam despre copii, imediat plângeau. I-am văzut la botez ca stană de piatră. Noi toți ne bucuram că ne-am rugat, noi toți eram gata să dăm un buchet de flori celui care s-a botezat, dar mama stătea ca o stană de piatră și nu o dată am văzut lucrul ăsta. Și am realizat am realizat ulterior ziua în care ai avut biruința e ziua în care realizezi cât de obosit ești, că nu ți-e permis măcar o zi să stai cu garda jos. Și atâta de atâta de obosit ești în ziua biruinței că nici măcar nu mai ai puterea să te bucuri. Și am să vă spun un lucru care este extrem de important. Ziua în care nu mai putem să ne bucurăm este ziua în care cel rău a adus o mare victorie asupra noastră, pentru că, dragii mei, va trebui cumva și pentru asta sunt în această seară aici să redescoperim modul prin care să descărcăm poverile, să descoperim modul prin care putem să îi dăm lui Dumnezeu ce nu putem duce noi, modul prin care să ne păstrăm prospețimea și bucuria. Că mereu spunem la biserică: "Înviorază-i, Doamne." Păi

16:07de ce spunem "Înviorază-i"? Că ne uităm la fețele lor. Da, ne uităm la fețele voastre și spunem: "Doamne, înviorază-i." Dar realitatea este că 5 minute de biserică, 50 de minute de biserică, două cântece, trei, cântă fratele Iosif, cântă fratele Natan, cântă tinerii, dar asta nu poate să schimbe pe termen lung faptul că tu ai nevoie de un sistem. Ai nevoie de un sistem de odihnă. Ai nevoie de un sistem de re reînviorare spirituală. Bun. Haideți că mă duc repede pe predică. În momentul în care Ilie coboară, că eu vreau să merg pe tipologia aceasta ca să înțelegeți. Deci primul lucru este următorul: oboseala nu e dată de numărul anilor, ci al luptelor pe care le porți și de intensitatea acestor lupte. Există oameni care duc lupte neomenești, lupte disproporționate, lupte care sunt în care resursele sunt mult mai mici decât atacurile pe care le primim. Sunt oameni care au spus la un moment dat: "Pastore, nu mai pot. Val după val, măcar să-mi dea Dumnezeu, cum spunea Iov, răgazul să-mi trag sufletul."

17:14Pentru că vine un val și vine alt val și vine alt val și vine alt val. Și dumneavoastră știți că atunci când vin valurile, nu știu dacă ați dacă ați pățit vreodată lucrul ăsta. Când eram mai tinerel și mă duceau părinții la mare, m-am aventurat, că știți, ai impresia după ce stai 10 minute și te lovește valul, ai impresia că ești mare, ești tare. Asta e. Și când m-am dus și veneau valurile, eu n-am știut cum acționează valurile, dar când m-a pălit primul val în cap, m-a băgat la fund. Eu n-am știut. Atât de mare forța unui val, m-a pălit în moalele capului și m-a băgat la fund. Am dat repede să mă ridic, dar a venit următorul val, nici n-am ridicat capul bine, m-a pălit iar. Și problema este că eu nu mai puteam să respir între valuri. Asta se întâmplă cu încercarea. Nu te mai poți odihni, nu te mai poți bucura, nu mai poți să stai în picioare, nu mai ai timp pentru tine, nu mai ai un răgaz, nu mai există ceva care să să te facă să îți bucuri ființa. Ei, acuma, în ziua în care Ilie a avut biruința, ziua aceasta în care și-a dat seama cât de obosit este, ziua aceea în ziua aceea s-a întâmplat un lucru. Întotdeauna când ai o proiecție asupra asupra biruinței tale, tu te gândești în felul următor: "Măi, dacă problema asta o să se rezolve, o să fiu fericit."

18:39Nu rezolvarea unei probleme îți aduce fericirea. Pentru că problemele care se termină sunt urmate de probleme care încep. Cât o să fii pe pământul acesta, tu, femeie, și eu, suflet, cât o să fim pe pământul acesta, o problemă se rezolvă și altele încep. De ce? Pentru că noi nu suntem ai acestui pământ și pentru că diavolul vrea cu toată cu tot să nu termini ca un om credincios această viață și tot timpul caută să îți aducă probleme. Și pentru că pământul ăsta mare e al lui, că lumea zace în cel rău, pentru că el stăpânește. V-ați văzut că și la ispita care a avut-o asupra Domnului Iisus Hristos, vine și zice că eu, zice, eu dețin. Eu am, eu am împărații, eu am împărățiile, eu am bogățiile lumii acesteia. El are resursele sub stăpânirea lui. Noi avem un loc acasă care ni se pregătește și împărăția noastră este cea care este în Hristos și cea care va veni.

19:40Dumnezeu să fie binecuvântat. Acum, preaiubiților, ei, în momentul în care în momentul în care tu sfârșești această luptă și încleștare foarte puternică, se întâmplă ceva pentru care nu ești pregătit. Izabela face un lucru și spune în felul următor, are o amenințare. Putem să punem 19 cu 1 că putem să îl parcurgem așa repede ca să avem sub ochi versetul biblic. 1 Împărați, capitolul 19, versetul 1. Când Ahab se duce și îi povestește lui Izabela ce a făcut Ilie cu proorocii și cum i-a ucis, spune cuvântul în versetul 2 că Izabela a trimis un sol la Ilie și a zis: Să mă pedepsească zeii cu toată asprimea dacă mâine la ceasul acesta nu voi face cu viața ta ce ai făcut tu cu viața fiecăruia dintre ei. Și versetul următor este elocvent pentru a înțelege

04Izabela îl amenință pe Ilie imediat după biruință

20:32unul dintre lucrurile importante. Ilie, zice Biblia, când a văzut lucrul acesta dar Izabela vorbise Izabela nu pusese sabia la gât. Deci ea spusese, amenințase, a trimis un sol și l-a amenințat dar Ilie deja a început să vadă pentru că în momentul în care amenințarea intervine, tu începi să vezi. Mă opresc aici să stau un pic de de vorbă cu voi. Știu că este extrem de este extrem de obositor în bisericile de pocăiți să trebuiască să joci rolul acesta al biruitorului în toate. Noi din nefericire, să ne ierte Dumnezeu suntem cumva în loc să ne ajutăm unii pe alții și să ne sprijinim vorbind și despre lucrurile mai puțin bune ale vieții noastre și lucrurile mai slabe și lucrurile care nu ne nu nu ne ies. Îți ies toate în viață?

21:31Îți ies toate în viață? Dar dacă ne ajungi la amvon numai despre ceea ce ție se vorbește. Și necazul este că în momentul acela creăm o presiune asupra asupra creștinului care n-are viața perfectă așa cum se spune de la amvon, viața aceea mai mult decât biruitoare. Nu că n-am fi mai mult decât biruitori dar biruința nu vine la nivelul declarațiilor. Zugrăvim o viață care ea nu există în mod real. Zugrăvim niște lucruri care ele n-au corespondent în realitate. În realitate în casă, în viață, în trupul tău sunt lupte, în jurul tău sunt lupte lupte foarte grele, ai momente dificile, ai stări când nu ești atât de biruitor, ai stări de descurajare, ai momente de îndoială, ai momente de confuzie, ai momente de derută și când auzi despre acel creștin biruitor, încă o dată mai vine o apăsare peste tine pentru că tu în momentul acela te învinuești pentru că tu nu ești la nivelul a ceea ce sunt alții.

22:31Vi se întâmplă lucrul acesta? Vi se întâmplă lucrul acesta? De ce De ce poporul lui Dumnezeu varsă lacrimi când cineva povestește despre boli, despre necazuri, despre lupte, despre îndoială? Pentru că povestește despre ceva care este comun nouă tuturor. Nouă tuturor. Sunteți atenți? Ei, vreau să vă vreau să vă mărturisesc lucrul acesta, domnilor, că ă în momentul în care în momentul în care ă tu ă ai această apăsare, eu nu-s creștinul ăsta. Mai stau de vorbă cu unul și cu altul, îl iau pe Gabi că e aproape de mine. Mai vorbește Gabi: Frate, eu nu-s așa, eu nu-s așa, eu nu-s așa. Și am spus: Da, nimeni nu-i, prietene. Nu confunda pentru că de multe ori noi suntem oameni care transmitem celorlalți imaginea că suntem mai mult decât suntem dar în mod real eu știu cine suntem, eu știu cine sunt și eu știu că tot ca mine sunt mulți dintre noi. Nu suntem atâta de glorioși în odăiță, nu citim Biblia atât de mult cât lăsăm să se înțeleagă că o citim, nu suntem chiar atât de credincioși în toate cum lăsăm pe alții să creadă că suntem. Alo, vorbiți cu mine.

23:39Vorbiți cu mine. Da? Sunteți aici?

05Mulți creștini trăiesc sub frică, deși nu o recunosc

23:41Vorbiți cu mine. E adevărat ce spun eu sau nu? Da, pentru că deseori asta facem. Ei, deja asta e o povară extraordinară și în momentul acela vine și această amenințare și vreau să vă spun un lucru pe care eu îl cunosc pentru că stau de vorbă cu foarte mulți oameni. Noi cântăm, noi ne bucurăm, noi vestim din Biblie, am văzut o rugăciune care a fost puternică adineauri și a mers și a fost în regulă. Dar foarte mulți creștini pe care îi cunosc eu trăiesc sub frică. Trăiesc sub frică. Frica că se îmbolnăvesc frica că aia n-o să iasă frica că n-o să poată plăti factura frica că lucrul acela o să se întâmple într-un fel, frica că o să aibă un accident. Deci n-aveți idee cât de mult trăiesc creștinii sub frică. Aici Izabela face o lucrare de minune pentru că ea amenință, ea amenință și în momentul în care amenință, ea zice: Să mă pedepsească zeii cu toată asprimea dacă mâine la ceasul acesta nu stai capul.

24:41Și ceva se întâmplă pentru că Ilie de acum două zile ar fi trebuit să fie și Ilie de azi. Acum două zile dacă Izabela spunea lucrul acesta, îi râdea în față. De ce? Pentru că era în luptă, pentru că era încordat, pentru că nu-și permisese să aibă niciun moment de răgaz. Și uneori paradoxal dar biruința care ni se dă ne face mai moi decât orice altceva. Uneori biruința pe care o obții te face să dezarmezi și aici nu este vorba decât nu-i vorba de cine este Izabela, nu-i vorba de ce are Izabela, nu-i vorba de cine domnește, ci e vorba de faptul că tu trebuie să ai o strategie sfântă. Până când tu nu ai o strategie sfântă, până când ție nu-s clare lucrurile, până nu înțelegi care sunt adevărurile de bază, până nu înțelegi cine este Dumnezeu, până nu înțelegi a cui este biruința, până nu înțelegi cum merge împărăția lui Dumnezeu, nu te vei putea odihni niciodată.

25:36În absența cunoașterii a ceea ce este Dumnezeu, nu ne putem odihni. Nu ne putem odihni. Ei Ilie trăiește și el amenințarea pe care o rostește Izabela deodată lovește. Până atunci avea scutul. Ea putea să vii putea să trimită ea câte săgeți arzătoare dorea. Scutul credinței era ridicat. Dar ziua biruinței este ziua în care spui În sfârșit, Doamne, au înțeles, au priceput Dumnezeul nostru a fost reinstaurat, Baal a fost nimicit, poporul a înțeles și poporul n-a înțeles și poporul n-a înțeles pentru că nu poate o minune de un ceas să schimbe trei ani de necredință și idolatrie și să nu mai spună să nu le mai spuneți oamenilor că uite dacă dacă tu crezi în Domnul Dumnezeu, Dumnezeu poate să facă o minune. Minunea atrage atenția dar minunea nu schimbă. Minunea nu schimbă ca prin minune. Un om se schimbă când se când se alimentează constant din cuvântul Domnului, când permite disciplinei rugăciunii să intervină în viața lui. O minune nu schimbă un om, atrage atenția asupra lui Dumnezeu, aduce un moment de recunoaștere dar nu schimbă.

26:54Da? Nu schimbă. Ei, lucrul acesta vreau să vi să vi-l spun. Copiii se tem că n-o să ia examenul. Fetele se tem că nu se mărită. Fetele se tem că nu se cred de frumoase. Fetele se tem că ăla pe care ele îl plac n-o să se uite la ele. Noi ne temem că copiii noștri n-o să ajungă să fie bine. Ne temem că n-o să avem ce pune pe masă. Ne temem că o să ne îmbolnăvim. Ne temem că n-o să ne mai dea ăștia actele niciodată și nu mai scoatem la capăt în vecii vecilor. Ne temem de faptul că o să ne critice X. Ne temem să deschidem gura că ne aude Y. Ne temem. Deci indiferent ce-mi spuneți voi mie, una dintre marile probleme care obosesc enorm sufletul și trupul este că trăim într-o teamă, într-o neliniște, într-un sentiment de spaimă, de de de de ca și cum o gheară străină a pus mâna pe noi. Și de ce se întâmplă lucrul acesta? Lucrul acesta se întâmplă că auzim mai tare glasul Izabelei decât auzim glasul celui care spune: Eu sunt cu tine în fiecare zi. Eu niciodată n-am să te las.

27:52Până și firele de păr de pe cap îs enumerate. Eu nu sunt om să mă întorc. Toată puterea este a mea în cer și pe pământ. Dar problema este că atunci când nu mai ești în luptă, nu mai ești încordat, când nu mai ești în gardă că de de cele mai multe ori ce ne ridică pe noi? Țineți minte data trecută că am vorbit cu voi despre faptul că Iacob s-a ridicat de la Sihem pentru că i-a fost necinstită Dina, că altminteri în vecii vecilor nu se ridica de la Sihem să se ducă în locul în care trebuia la Betel. Ce ne ridică pe noi? Ce ne pocăiește pe noi? Ce ne face pe noi să fim mai aproape de Domnul? Necazul, încleștarea, amenințarea, spaima. Și lucrul acesta este un lucru care te ține atâta de încleștat, atâta de încordat dar tu nu realizezi că pe termen lung tu te epuizezi pentru că în mod real atunci când ai o luptă nu lupta va defini credința ta în mod deosebit cât odihna de după luptă.

28:47Știți că e o vorbă Dă-i zice niște bani lasă-l să facă niște bani și după aceea aflăm cine este. S-a întâmplat lucrul ăsta? Tată sfânt din ceruri, Dumnezeul pământului și al cerului, dă să fac și eu un bloc. Dă să fac și eu un bloc. Un blocșor, un blocșor. Măcar două etaje. Doamne, Doamne, dar toți fac, eu nu fac, Doamne. Și post și rugăciune și smerenie și post și rugăciune și smerenie și post și rugăciune. Le-a făcut nu două, patru. Și după ce l-a făcut, ioc biserică, la revedere. Eh. Gata. Ce se întâmplă după ziua biruinței definește faptul de a ști odihna, să te odihnești în Domnul sau nu. Pentru că realitatea este următoarea: lupte mari sau lupte mici, lupte deosebite sau lupte obișnuite, lupte cotidiene vom avea până când închidem ochii. Suntem într-un război cu cel rău și noi trebuie să găsim un sistem să descărcăm povara.

29:39Amenințarea, frica. Ei, dragii mei, vreau să vă spun în numele Domnului Iisus Hristos mi-aș dori ca lucrul acesta să nu fie adevărat Dar majoritatea creștinilor pe care îi trăiesc sunt sub frică. Sunt sub amenințare. Nu o recunosc, nu o spun, dar ei trăiesc un sentiment profund de frică. Și câteodată glasul lumii, glasul televizorului care spune "Va fi criză", glasul ăă colegului tău sau fratelui tău care a zis "Băi, n-o să iei niciodată locul ăsta, în veci n-o să obții." E mai puternic decât glasul lui Dumnezeu. Și ce face Ilie? Dragii mei, vreau să vă spun un lucru care este foarte important. Luptele își au sensul lor și Dumnezeu le aduce în viața noastră, dar Dumnezeu ne dă și momente când suntem între lupte. Ilie, în momentul când a ajuns între lupte, pentru că el acuma nu mai avea nicio luptă. N-a mai avut direcție.

30:29Dacă doar lupta îți spune care-i direcția ta în viață și dacă îl cauți pe Dumnezeu doar din pricina luptei și n-ai înțeles ce înseamnă viața și că viața este o cale pe care pășești ca să ajungi în cer la Dumnezeu și că adevărata ta adevărata ta călătorie este să pornești ca un om pocăit și să ajungi în împărăția lui Dumnezeu, dacă tot ceea ce te definește este lupta, între lupte tu nu mai știi ce să faci. Foarte mulți oameni foarte mulți oameni Bun, au fost oameni care, datorită lipsei de biruință, au părăsit biserica. Au avut o problemă, nu s-a rezolvat și au părăsit biserica. Dar cunosc și mai mulți oameni care, fiind între lupte, n-au mai găsit pentru ce să vină la biserică. Ilie dezorientat, Ilie este între lupte. Va urma o luptă. Nu știe de ea. Dumnezeu îl va ridica. Dar acuma el este un om care, în momentul în care s-a terminat lupta, n-a realizat cât de obosit este este.

31:25Dumnezeu știa cât de obosit este și o să înțelegeți cât de mare este Dumnezeu care știe lucrul ăsta. Izabela, care oricum este vocea Satanei, știe când să lovească, pentru că în momentul în care tu ai în momentul în care ai avut biruința, tu pui armele jos și asta este o mare greșeală. Să vă spun eu când încep cele mai puternice rugăciuni? Ați băgat de seamă că eu mă rog înainte de slujbă acasă și mă rog după slujbă. Vrei să știi ce mă rog după slujbă și de ce mă rog și de ce mă rog după slujbă? Mă rog după slujbă așa: "Tată, păzește-mi viața, păzește-mă pe drumul de întoarcere, păzește-mă de mândrie, păzește-mă de atacul celui rău, pentru că eu știu că după ce am terminat slujba, Satana stă ca un leu care caută să mă înghită, dar eu mă pun sub adăpostul lui Dumnezeu și dacă vouă v-am dat și vă dăruiesc ceea ce am strâns, când plec de aici încep să încep să mă rog, pentru că eu știu că cel rău mă prinde în offside și eu nu vreau să stau în acea liniște care este periculoasă.

32:20Nu vreau să stau în această absență a ideii că Dumnezeu am nevoie de el în fiecare secundă a vieții mele, că dacă nu merg cu această mentalitate că am nevoie de Dumnezeu în fiecare secundă și îmi îngădui momente în care eu zic Atunci eu mă întreb și vreau să vă spun, iubiții Domnului, că sincer, una dintre poate, dacă vreți, o a doua problemă a treia problemă a a oboselii. Deci prima este intensitatea luptei și durata ei. A doua este faptul că suntem sub asediul fricii. Te hărțuiește. Cum te mușcă din tine? Dumneavoastră știți ce puternică este odihna lui Hristos? Dumneavoastră știți ce energizantă și plină de vitalitate este odihna lui Hristos? Știți ce înseamnă ca Dumnezeu să-ți ude sufletul cu pacea lui? Ce înseamnă să coboare pacea sa și prezența lui? Este extraordinară. Dar foarte mulți creștini trăiesc sub teroarea aceasta, sub amenințarea fricii și ea există, n-o spunem. Dar un al treilea lucru care este extrem de important este dezorientarea.

33:21Aș vrea să stau puțin de vorbă cu tine. Dincolo de tot parcursul social, intelectual, economic,

06După luptă vine dezorientarea și Ilie fuge în pustie

33:30că trebuie să reușești. Sunteți copii, sunteți tineri, sunteți adolescenți, sunteți tinere, trebuie să faceți ceva cu viața voastră și toți oamenii v-au spus "Trebuie să te măriți, trebuie să ai un soț bun, trebuie să faci copii, trebuie să ai casa ta." Asta o știți, nu? Eu vă întreb în numele Domnului Iisus: asta-i toată viața? De ce apare dezorientarea de după luptele care le avem? Pentru că poate nu ne este foarte clar care-i țelul vieții noastre? Și o repet. Am zis-o poate prea repede și asta-i mai mult ca o rugăciune. Tu trebuie să înțelegi că n-ai ajuns în cer. Mântuirea ta e lucrarea lui. Continuarea mântuirii, să rămâi în mântuire, e lucrarea lui și a ta. Dar n-ai ajuns în cer. Noi trebuie să înțelegem că lupta noastră cea mai mare este să ne păstrăm neîntinați de lumea aceasta. Noi trebuie să ne păstrăm ca niște oameni care n-au ajuns în cer. Noi nu suntem în cer. Noi nu suntem în cer. Nouă ne este clar că nu suntem în cer. Noi nu suntem în cer.

34:30Noi am avut niște zile bune, mărit să fie Dumnezeu. Dumnezeu a dat ceva vieții noastre, dar noi n-am ajuns încă în cer. Și noi trebuie să spunem lucrul acesta și să fim în gardă, că diavolul, am spus și o repet, el nu vrea să ajungi mântuit. El te va pândi până în ultima secundă a vieții tale. Și de aceea vă spun, dragii mei, credința mea nu este echivalentul luptei pentru pâine. Credința mea nu este echivalentul luptei pentru un trai mai bun sub soare. Credința mea nu este definită nici măcar prin lupta pentru copiii mei. Credința mea e definită prin faptul că am un suflet pe care vreau ca Domnul Dumnezeu să-l ducă acasă, în cer. Nu poți să trăiești dezorientat și dezorientarea vine ca urmare a faptului că avem lupte pe care le purtăm. După ce purtăm aceste lupte și Dumnezeu ne dă biruință, intrăm într-o zonă din aceasta de de, dacă vreți, de periculoasă liniște și în momentul acela lovește diavolul cu acea amenințare care aduce asupra noastră povara aceasta și suntem dezorientați. Unde pleacă Ilie? Puteți să-mi spuneți unde pleacă Ilie?

35:33Ziceți cu voce tare. Ziceți tare, că așa aveți dreptate. Bun. Ce înseamnă pustia? El unde s-a adăpostit? Sub un ienupăr. Ce adresă avea ienupărul? Al cincilea pe dreapta. Uitați-vă la un aspect, spune Biblia. Ilie, când a văzut lucrul acesta, s-a sculat să plece ca să-și scape viața, a ajuns la Beer-Șeba, care ține de Iuda, și și-a lăsat slujitorul acolo. Băgați de seamă că în momentul în care un om este dezorientat, nici măcar și este sub această amenințare a fricii, el nu mai poate să aibă relații cu cei din jur. Vrei să-ți spun de ce tu nu mă poți auzi? Că trăiești sub teroare, tu trăiești sub frică și orice aș spune n-ajunge la sufletul tău. Tu ești consumat pe dinăuntru de o voce mai puternică decât a mea. Ești consumat de și și când și când Câteodată în biserică fac un pic de liniște și citesc Scripturile cu intensitate și putere, în speranța că vocea Bibliei devine mai puternică decât vocea lăuntrică care în fiecare zi te mână să te duci unde vezi cu ochii, să fugi și să trăiești într-un Deci Ilie este complet dezorientat. Ilie se duce în pustie. Ilie nu spune "Mă duc la șaptea movilă pe dreapta." Ilie pur și simplu vrea să își scape viața. Pleacă, e dezorientat, nu mai are țel, nu mai are țintă. De ce?

36:53De ce se întâmplă lucrul acesta? Lucrul acesta se întâmplă pentru că starea de oboseală accentuează foarte mult confuzia în viață și deruta. Și unul dintre lucrurile care îl face este următorul. Ăsta este slujitorul. Și ce credeți că-i spunea slujitorul? "Unde mergi, părinte? Unde mergi, părinte? Călărimea Israelului. Părinte, unde mergi? Omul lui Dumnezeu, unde mergem? Unde ne ducem?" Toate aceste întrebări logice, toate aceste întrebări articulate, toate aceste întrebări bune deranjează pe cineva care e obosit și care vrea să scape de toate. Ăm Frate scump, da. Nu te-am mai văzut că vii la biserică. Cum ești? Am dat ieri mesaj cuiva care are o situație foarte foarte foarte grea și o situație de familie. Am stat de vorbă cu soțul și după aceea am trimis un mesaj soției, care nici nu mai este acasă împreună cu el. Și m-am rugat Domnului și dânsa mi-a spus așa: "Vă respect foarte mult și mi-aș dori să nu vă băgați în treaba asta."

37:51Dar n-o să mă bag, că n-o să sun, că aș face mai mult rău, dar mă voi băga, că mă rog. Dar ați înțeles ideea. Omul care este obosit, omul care este istovit, omul care nu le mai crede, omul care este într-o derută, nu mai vrea pe nimeni lângă el care să-i pună întrebări normale. Până și normalitatea e obositoare pentru el. O întrebare simplă: "Nu mai vii, nu mai te-am văzut. Ce-i cu tine? Cum ești?" Deranjează, nu-ți mai răspunde la telefon. S-a întâmplat lucrul ăsta? Și se duce. Și acuma, ascultați că-s niște lucruri foarte importante. Sper să mă ajute Domnul să pot termina repede. Ajunge și stă sub ienupăr. Preaiubiților, vreau să vă spun un lucru. Foarte mult va conta natura oboselii tale. Există oboseli din cu privire la lupte care nu-s prea glorioase, dar există și lupte care sunt, cum sunt.

38:43Până la urmă Ilie, omul lui Dumnezeu, care a fost hăituit, hărțuit, care n-a avut viață, care a stat acolo în Sarepta Sidonului, a stat la pârâul Cherit, în fiecare zi era vânat, în fiecare zi trimiteau după el ca să l să l să l omoare, omul acesta a obosit și oboseala întotdeauna face casă bună cu ironia. Eu când îl văd pe un om că-i ironic, îl las în pace. E obosit. Nu mai Deci. Văd de treaba mea. Întotdeauna când văd că un om este mușcător și e așa, mă mă mă mă biciuiește cu vorba, îl las în pace. Dar e obosit. Vorbim noi altă dată. Când o să fii mai în apele tale. Acuma ești în ape tulburi. După ce a avut această biruință, se întâmplă că nu realizezi cât de obosit ești. Nu realizezi cât de obosit ești. Vreau să vă spun că la prima prima mea greutate pe care am avut-o, când am și făcut alegerea pe care am făcut-o și am părăsit biserica, unde am muncit foarte mult și am iubit o foarte tare.

39:43Nu mi-am permis nici măcar o zi să nu postez în toată perioada Nu mai țin numărul zilelor de post. Nu zeci, nu mai țin Tot timpul eram în gardă, tot timpul mă rugam, tot timpul mă rugam, tot timpul mă rugam, tot timpul mă La 2:00 dimineața mă trezeam, mă uitam să văd cine ce nebun mai scrie. La 3:00 dimineața mă trezeam să văd ce alt nebun mai scrie. La 4:00 dimineața eram treaz să văd ce alt nebun mai scrie blestemății și tot felul de lucruri. În fiecare moment plângeam și mă rugam, plângeam și mă rugam, plângeam și mă rugam, plângeam și mă rugam. Și i-am zis Domnului și am stat așa, cum să vă spun? Nu mi-am permis nici măcar o secundă să să dau voie minții mele să cedeze în lupta asta, nici măcar o secundă. La un moment dat stăteam de vorbă și îmi spune Mina în felul următor, zice: "Să nu te superi pe mine", zice, "dar te aș ruga să mergi să faci un RMN". Păi zic: "Dar ce să fac un RMN?"

40:34Zice: "Dar nu te superi pe mine". "Nu". Zice: "Uiți foarte des și nu mai duci propozițiile până la capăt. Rămâi în mijlocul propozițiilor". Știți că omul care e bolnav zice: "Nu-s bolnav". Omul care are episoade de amnezie zice: "Niciodată nu uit". Când ne este greu să recunoaștem lucrul ăsta, mai ales când suntem bărbați. Și am zis: "Poftim?" Dar zice: "Uiți și nu-ți duci propoziția până la capăt. La un moment dat îs mă uit la tine, aștept să termini propoziția, nu știu ce vrei să spui și tu ai rămas pe undeva pe acolo. Pentru că oboseala aceasta și ăă oboseala cronică

07Oboseala cronică îmbolnăvește trupul, mintea și relațiile

41:12tot timpul te duce într-o stare în care nici măcar nu mai poți să realizezi ce e în jurul tău. Când m-am dus să-mi fac RMN mi-a zis domnul doctor, zice: "Am văzut RMN-ul". Știți că este o mielină, un înveliș ăă care e protector pentru ăă tot ce ține de rețelele neuronale. Aveam mii de de mielinizări, rupturi rupturi, rupturi, fisuri la nivelul învelișului rețelei neuronale care mă afectau. Nici nu mi-am dat seama cât de mult m-a afectat și m-a afectat pentru că atunci, de atunci și până în ziua de astăzi, am început să construiesc cu Dumnezeu un sistem de descărcare a problemelor, un sistem de raportare la necazurile vieții, astfel încât să pot să fiu biruitor cu Dumnezeu și să nu ajung într-o dramă permanentă. Și repet în această seară, pocăiții au nevoie să înțeleagă cine e Dumnezeu, au nevoie să înțeleagă ce este împărăția lui Dumnezeu, pentru că nedescărcarea poverii și trăirea aceasta sub o permanentă apăsare te va îmbolnăvi la nivelul fizic, te va îmbolnăvi la nivelul psihic, te va îmbolnăvi la nivelul emoțional, te va îmbolnăvi la nivelul relațional. Tu nici nu-ți dai seama. Tu nici nu-ți dai seama că în relația cu cei de lângă tine ai ajuns într-un punct în care tu nu realizezi cât de greu le este celor din jurul tău.

42:31Nu realizezi. Tu nu realizezi. Dar un om care ajunge într-o într-o această stare de iritare, de permanentă îl vezi că pur și simplu nu poți să intri în voie. Îl vezi că este iritat, îl vezi că vrea să se scape de tine mereu. Ei, asta este cu Ilie. Și acuma ăă să să vreau să spun punctul acesta. Deci, haideți să rememorăm cele trei cauze. Unu, intensitatea luptelor și durata luptelor este cauza oboselii, nu neapărat a anilor pe care i-ai trăit. Doi. În al doilea rând unul dintre probleme una dintre problemele foarte mari este faptul că trăim sub frică. Noi trăim sub frică. Eu eu eu eu vă spun în numele Domnului Iisus, deși spunem: "Domnul este ăă tăria mea" și cântăm de crapă pereții, foarte mulți dintre noi trăim cu frică. Și aș vrea să vă spun în numele Domnului Iisus Hristos că tu trebuie să faci ceva cu lucrul ăsta.

43:24Că tu trebuie să iei măsuri cu lucrul ăsta, pentru că frica aceea, dragul meu, este opusul ăă opusul credinței. Credința se bazează pe încrederea pe care o ai în Dumnezeu, pe când frica este opusul încrederii pe care o ai în Dumnezeu. Și acesta este un mod de tu cu cu gura îi zici lui Dumnezeu: "Te laud", dar cu frica din sânul tău tu tăgăduiești puterea lui Dumnezeu. Și asta este o mare problemă a sufletului nostru. Păi dacă noi nu o conștientizăm și nu o realizăm, atunci de aceea ăă se întâmplă cum se întâmplă și sunt prăbușiri atât de mari și nici nu-ți dai seama. Noi facem anevrisme spirituale. Sunt oameni care fac AVC-uri spirituale. Deodată îl vezi că s-a prăbușit. "Bă, dar ce s-a întâmplat?" Că nu s-a întâmplat nimic. Acuma dacă îl întrebi pe Ilie: "Ce s-a întâmplat, Ilie?" Dacă te uiți și spui: "Mă, înțeleg că Ilie, săracul, cât a fost vânat, cât a fost hăituit și cât a fost amenințat că moare, îl înțeleg poate că avea niște reacții. Dar acum când are biruință, dar acum când lucrurile sunt bune, acum, în momentul acesta, ce s-a întâmplat de fuge, de se sperie?" S-a întâmplat un lucru. El a descărcat a s-a încheiat lupta, dar n-a știut să descarce povara.

44:34S-a încheiat lupta și n-a știut să descarce povara. El n-a știut să n-a știut cât de cât este de obosit și marea problemă este că foarte mulți nu știu cât cât îs de obosiți. Se duce, se așează sub un nuc și ascultați, intervine faza finală. Eu câți creștini nu-i cunosc și din cauza istovirii și a trăirii sub permanenta frică și amenințare, că Izabela poartă multe nume, se duc și stau sub un nuc și spun așa: "Mai bine să mor. Mai bine aș muri. Și așa zice nu-s mai bun decât părinții mei". Că parcă lupta ta e să fii mai bun decât părinții tăi. Dar asta se întâmplă. Pot să vorbesc un pic cu voi? Îmi dați un pic de răgaz? Problema este că în momentul în care frica pune stăpânire, intri în această spaimă, te macină pe fondul unei istoviri puternice, toată percepția lucrurilor din jurul tău e deformată.

45:24Orice ți-aș spune, tu vezi o realitate care ea nu există. În momentul în care Ilie stă sub un nuc și își dorește să moară, el are o privire deformată. Dumneavoastră știți ce înseamnă o privire deformată? Înseamnă că binele îl vezi rău, răul îl vezi mai rău decât este și nimic din ceea ce este în jurul tău nu te mai bucură. Dacă vine și spune: "Măi, omule, dar ai casă". "Ei, lasă-mă că am casă". "Măi, omule, dar ai un copil sănătos". "Lasă-mă că am copil". "Măi, omule, dar ai o soție care te iubește". "Măi, dar mai lasă-mă". "Se roagă frații pentru tine". "Ei, se roagă frații pentru mine". Pentru că în momentul când ajungi să trăiești sub această teroare a fricii și în momentul în care frica se ăă se se instaurează în inima ta pe fondul unei oboseli cronice, tot ce e în jurul tău e o apocalipsă personală. Totul e smolit, totul e întunecat, totul e deformat. Și ascultați-mă, un asemenea om care fuge de oameni, un asemenea om care poartă în sinele lui frică, un asemenea om care a cedat sub istovire, un asemenea om care a plecat unde a văzut cu ochii, nu mai poate fi niciodată recuperat de oameni.

46:34Mâna omenească nu poate interveni într-o asemenea situație. De aceea Dumnezeu s-a uitat și a zis: "Eu sunt singurul care știu unde este Ilie". Cine știa unde este Ilie? Ce nu părea ăla? Ce scria pe enupărul ăla? Nimeni nu știe. Ce era tufișul? Nimeni nu știe. Unde era tufișul ăla? Nu știu. Beer-Șeba e mare, 150 de km a mers. În 150 de km te pierzi de oameni, te pierzi de viață. Și acuma ascultați-mă. Și vreau să spun ceva despre preaiubitul inimii mele. Nu există mână de om să poată să să fie atât de puternică să te scoată din aceste stări de istovire. Oricât de oricât de oricât de înțelept ar fi un om, vocea lui zgârie, vocea lui deranjează. E omul care își trage jaluzelele, e omul care se închide, e omul care fuge, omul care nu mai vrea să audă absolut nimic. Și cu cât îi spui mai mult de binele din viața lui, cu atât este mai nervos pe tine.

47:32Și atunci Dumnezeu s-a uitat Acuma să-mi dați voie să fiu și eu un pic așa mai destins. Mai puteți? E în regulă? Da? Mai am Mai am un Mai am Mai am un pic. Dumnezeu a zis: "Vreau să trimit un înger la robul meu Ilie. Cine vrea să meargă?" Deci, credeți-mă că s-a făcut înghesuială. Păi, după ce au văzut ce era pe Carmel, pe Carmel când a coborât focul, toți îngerii s-au înghesuit și au zis: "Mergem", zice, "să ăă că Dumnezeu va face o ispravă mare cu Ilie". Nu vă gândiți că toți îngerii au gândit: "Ce ispravă mă trimite Domnul acuma, ce a fost ieri pe Carmel, ce a fost ieri pe Carmel? Domnul Dumnezeu va face o lucrare extraordinară". Și un înger a câștigat așa competiția asta și a zis: "Du-te tu". Și a zis: "Ce să fac?" "Ia o bonetă", zice, "de bucătar".

48:27Și vreau să înțelegeți acum un lucru care este foarte important. Când s-a dus Ilie acolo era o turtă adusă de înger. Îngerul doar i-a lăsat turta, doar i-a

08Dumnezeu îl hrănește pe Ilie în tăcere, fără reproș

48:40lăsat apa și a stat discret. Nici măcar îngerul din cer n-a vorbit cu Ilie, pentru că și îngerul ar fi fost repezit în momentul când ești obosit. Dumnezeu, în marea lui înțelepciune, știe că trebuie să o iei ușurel cu un om care e obosit. Trebuie să o iei ușurel ca un om care este istovit și prima dată i-a făcut acolo o turtă, nu i-a adus prăjitură, nu, lăsați că cu prostiile astea că glicemia, că nu, turtă, domnule. Turtă. Nu știu de unde a luat-o, nu știu ce făină a folosit, din bucătăria cerului, habar n-am. Turtă și apă, dar ăă între dar realitatea este alta, ca să înțelegeți. Omul care e obosit renunță până și la nevoile fundamentale. Nu mai e omul ăla spilcuit. Nu mai e omul ăla care are cămașa Nu mai e omul ăla care se Nu mai Nu.

49:32Deci, îl vezi că pur și simplu nici măcar de ale lui nu-și mai poartă de grijă. Și dacă vedeți că copilul vostru, dacă vedeți că soția voastră, dacă vedeți că soțul vostru a ajuns să se neglijeze să se neglijeze trupește, să știți că a intrat într-o stare de istovire. E un semnal destul de puternic ca să înțelegeți că trebuie să faceți ceva. În momentul în care omul nu își mai face curat, în momentul în care un om nu se mai pregătește, nu se mai îmbracă așa cum trebuie, e o stare că a renunțat, a renunțat la lucrurile fundamentale, a renunțat. Și asta este destul de clar să înțelegeți că dacă vedeți că în camera copilului, bun, acuma poate că la copil e un pic altfel, că un copil face își face dezastru în cameră și din alte motive, dar alea le spunem separat. Dar dacă totuși vedeți lucrul ăsta, să știți că avem de a face cu ceva care se numește renunțarea pe care ți-o aduce istovirea peste măsură. Un fel de nu mai am pentru ce să mă ridic din pat, nu mai știu pentru ce să stau în picioare, nu mai îmi place absolut nimic, nu mai vreau absolut nimic.

50:31Și vine îngerul și acum ascultați-mă, vreau să vorbesc ceva cu voi. N-a zis îngerului Domnul de ce să facă ceea ce face.

09Cel ce îi hrănește pe alții trebuie să se hrănească

50:40Dar Dumnezeu i-a întins prin înger turta și a zis tu care ai hrănit pe altul cum nu vei fi hrănit de mine? Marea ta problemă este că de o bună bucată de vreme tot pe alții îi hrănește. Și de unde mai hrănești pe tine? Istovirea vine pentru că tu tot îi hrănești pe alții tot ai devenit un rob altuia dar tu nu mai ești robul acela lui Dumnezeu care are nevoie de bucata aia de pâine cerească pentru el. Pot să vă fac o mărturisire? Ăm, pe ici, pe alocuri mă mai zidesc ceva frați, pe ici, pe alocuri, dar în cea mai mare parte, trebuie să mărturisesc lucrul ăsta, eu nu mă zidesc la biserică. Îmi plac cântecele, îmi place rugăciunea, nu mă zidesc, pentru că am obișnuit m-am obișnuit să mănânc o turtă în odăița mea pe care nu poate s-o pregătească mâna omului.

51:35Nu pot să vă explic. Sunt negreșit frați care sunt extraordinari și care aduc de la Dumnezeu mesaje, dar turta aceea nu e vorba despre o competiție a înțelepciunii, nu e vorba despre o competiție a revelației, e vorba despre pâinea mea pe care o mănânc eu în odăiță cu Domnul. Și aș vrea să vă spun că cei mai mulți dintre noi li se le spune Domnul în această seară tu ai hrănit pe mulți pe mulți însetați i-ai adăpat din izvoarele vieții și multora le-ai fost mângâiere și multora le-ai fost trezire și încurajare. Dar bagă de seamă că tot mergând pe drumul ăsta, tu ești într-o epuizare, pentru că dând tot dând altora, dând altora, dând altora, tu neglijezi faptul de te hrăni pe tine. Și foarte mulți dintre pocăiții pe care îi cunosc eu stau în picioare pentru că au lupte dar au uitat că cea mai importantă luptă este să hrănești să te alimentezi, să te odihnești în Hristos, să găsești pacea, să ai bucurie să te ridici ca un biruitor și să spui Doamne, merg înainte, nu pentru că am o luptă care nu îmi permite să mă așez, merg înainte pentru că și azi am mâncat din mâna ta.

52:47Nimeni va putea să îți dea ce hrană îți dă Dumnezeu atunci când ești istovit. I-a zis liniște după ce mănâncă liniște nu-i reproșezi nimic nu-i spui nimic nu-i spui mănânci pâinea mea nu-i spui Ilie ai fost ieri un om puternic, azi ești o cârpă nu-i spui nimic. De ce? Pentru că procesul de ieșire din istovire are de a face cu recâștigarea demnității. Cei mai mulți oameni care vor să-și facă bine o fac într-un fel în care mai mult mai mult te jignesc. Dar Dumnezeu vine și îți lasă proviziile tăcut și se retrage. Îți lasă proviziile tăcut și se retrage. Asta face Dumnezeu și concluzia o tragi tu. El se retrage discret și tace, pentru că în tăcerea lui este foarte mult preț pe care îl pune pe tine.

53:41Nu-i spune o vorbă, nu-i reproșează o vorbă, nu-i spune niciun cuvânt și drept să vă spun, dragii mei, că noi și când vrem să facem bine unui frate începem cu ceartă. Alo, nu mai vii? Dumnezeu pune proviziile și acuma aș vrea în numele Domnului Iisus Hristos să vă spun acest lucru. Biserica nu va putea să te hrănească cum te hrănește mâna Domnului acolo în intimitate. Biserica nu va putea să îți aducă apa pe care ți-o aduce îngerul Domnului pe care ți-l trimite doar să te hrănești. E doar între tine și el. Nu contează numărul minutelor, orelor pe care le petreci, ci contează un singur lucru, că cel ce hrănește trebuie să se hrănească, cel ce adapă trebuie să se adape, cel ce devine pentru alții mângâiere trebuie să fie mângâiat, cel ce îi spune altuia odihnește-te trebuie și el să se odihnească.

54:37Dar nu se opresc aici lucrurile, că aș vrea să înțelegeți. După ce îi dă să mănânce din turtă, după ce îi dă să să se hrănească, nu? Ăm mai doarme un pic Ilie, se mai odihnește un pic Ilie, pentru că acuma să vă spun un lucru una este să te odihnești după ce ai mâncat din mâna Domnului și alta este odihnești după ce ai mâncat din mâna Netflix-ului. Păi nu, ai milă, dar ăsta-i adevărul. Cei mai mulți, ultima imagine pe care o vedem înainte de a adormi este telecomanda care face la televizor. De aia te trezești cum te trezești. Și de aia când te trezești dimineața spui bă, dar sunt mai obosit decât m-am culcat. Tu știi foarte bine ce s-a întâmplat în ultimele trei seriale. Eu nu vreau să vă acuz, eu vreau să vă spun numai următorul lucru, dacă vreți să găsiți un sistem de descărcare a poverii și de odihnă în Hristos, ascultați-mă ce vă spun. Ultima imagine a serii trebuie să fie Dumnezeu, trebuie să fie hrana pe care ți-o dai. Ultimul gând al serii cu care îți dorești să închei trebuie să fie o rugăciune.

55:39Ultimul lucru care te așterni și pui capul jos trebuie să fie mâna Domnului care te hrănește, mâna Domnului care te

10Ieșirea din oboseală cere o direcție nouă de la Dumnezeu

55:45adapă. Că numai așa te poți scula fresh. Alminteri te scoli extrem de obosit, nu? Și a doua oară vine din nou îngerul și îi spune acuma ce fac, Doamne? Zice îi dai din nou turtă. Sunteți atenți, puteți să vă uitați în text. Dar a făcut două lucruri în plus. Ce și-a făcut îngerul? Două lucruri în plus. Atinge-l. Și mai zice ceva, scoală-te. Pentru că nu ieși din oboseală decât atunci când Dumnezeu îți dă o direcție nouă. Schimbăm Carmelul cu Horeb. Tu trebuie să te ridici pentru că ai o direcție nouă. Ascultați-mă. Nu trebuie să-i dai omului 100 de euro ca să se ridice, trebuie să-i dai omului un ideal, o luptă pentru care să se ridice. Nu faptul că îți faci pomană cu un om îl va ajuta, deși nu e rău, ci faptul că îi spui ochii tăi trebuie să vadă mai mult decât ziua de azi.

56:38Și s-a ridicat. A mâncat a doua oară și s-a ridicat. Vezi, prima dată s-a zis îngerul hrănește-te pentru tine. A doua oară hrănește-te că avem un drum de făcut. Și această alternare a vieții trebuie să o ai mereu. Întâi când intri în odăiță te hrănești pentru tine și apoi iei Biblia să hrănești pe alții. Tu iei doar Biblia să îi hrănești pe alții, dar pe tine nu te hrănești. Și când se duce pleacă Ilie, cât a mers? Știe cineva cât a mers? De zile și nopți, da? Cu ce? Cu ce putere? A luat un jaguar. Nu, a luat turta aia. Deci, asta este un mod al lui Dumnezeu de a ne spune nu mai faceți calcule omenești, eu râd de ele. Dumnezeu poate să îți dea putere cu ceva atât de minuscul, de neimportant să faci lucruri care sunt supraomenești. De aceea să credeți că Dumnezeu când hrănește o face în felul lui. Și vreau să închei spunându-vă ultimul lucru final care este extrem de important.

57:32Dumnezeu vine în discreție și Dumnezeu vine în demnitate și Dumnezeu îl ridică pe Ilie, spune că mai ai un drum de făcut, îi dă o direcție nouă. Dar care este până la urmă finalul? De ce ajungem noi oare să fim obosiți? Mai puteți îndura 5 minute? Or fi șase. Mai puteți îndura? Sunteți cinstiți? Care o fi oare motivul pentru care a ajuns Ilie aici? Adevăratul motiv. Poți să spui despre Ilie că nu s-a hrănit? M, mi-e greu să cred că n-avea o relație cu Dumnezeu să hrănească. N-avea intimitate? Ba da. Dar cu siguranță exista ceva în Ilie care l-a adus aici, la gradul ăsta de prăbușire. Sunteți atenți? A ajuns la muntele Horeb. A intrat în peșteră. Era logic să intre în peșteră, nu-i nicio vinovăție că te așezi unde să doarmă.

58:28Nu-i nicio problemă acolo, nu-i nimic de Și a venit Dumnezeu. Cele trei imagini prin care Dumnezeu se apropie de Ilie sunt edificatoare pentru înțelegerea problemei pe care a avut-o Ilie de a căzut. Fără înțelegerea acestei părți finale de pe Horeb, nu o să înțelegi de ce Ilie a ajuns în acel grad. Bun, este epuizat? Negreșit. Este istovit? Negreșit. Dar e ceva mai mult de atât? Sigur că e ceva mai mult, pentru că istovirea nu are de a face numai cu faptul că ai pus armele jos. E ceva mai mult. N-are de a face numai cu faptul că ai avut o biruință, acuma respiri și ai pus garda, ai lăsat-o jos și te lovește cel rău. N-are de a face doar cu amenințarea, n-are de a face doar cu

11Ilie nu cunoștea Dumnezeul odihnei, ci doar al luptei

59:20faptul că trăiești în frică, e ceva mai mult de atât. Ce este ceva mai mult de atât? Asta este marea problemă pentru care oamenii sunt obosiți, trăiesc obosiți, se culcă obosiți, se scoală obosiți. Ce a venit mai întâi? Ce a venit mai întâi? Un vânt. Cum era vântul? Puternic. Era ca și cum am spune ca o furtună. Era un vânt puternic. S-a uitat Ilie. Domnul nu era în vântul acela și asta o spune Duhul Sfânt, nu o spune Ilie. Tot comentariul, toată descrierea este a Duhului Sfânt, nu e un dialog între Ilie și Dumnezeu. Acolo este o narațiune relatată strict de Duhul Sfânt care naratorul acestei întâmplări. Un vânt, nu era Domnul. Apoi ce a venit? Un cu cutremur. Nici acolo nu era Domnul. După care a venit ce? Un foc un foc și nici acolo nu era Domnul. Și acum ascultați-mă.

1:00:16Toate acestea aveau de a face cu percepția lui Ilie asupra lui Dumnezeu. Ilie, războinicul lui Dumnezeu, era un om dur. Ilie tișpitu, nu mă spui. Ilie a avut percepția vizavi de Dumnezeu ca fiind comandantul oștirilor. Cel pentru care trebuie să lupte o viață întreagă. Și n-a cunoscut pe Dumnezeul odihnei, al susurului blând. Dumnezeu a venit și a spus: Eu sunt și perechea aceea de mâini care te ia și te ține și în care poți să te odihnești. Percepția asupra lui Dumnezeu, necunoașterea lui Dumnezeu obosește teribil de mult. Cunoaștem un Dumnezeu pe care ni-l luăm ca aliat în lupte dar nu cunoaștem un Dumnezeu al odihnei, un Dumnezeu al intimității, un Dumnezeu al unui susur blând. Haideți să spun un lucru. Fiți Să spun un lucru. Hai Hai să iau să iau un exemplu din el. Deci e supărată mămica ta pe tine.

1:01:07Ce e azi? Vineri, nu? De luni până vineri numai așa ți-a zis. Cu Kalashnikovul. Te-a mitraliat. Dar dacă diseară vine mămica ta te ia în brațe, te strânge în brațe și îți spune așa Am fost obosită, te rog să mă ierți. Chiar dacă m-ai deranjat, să știi că ești un copil extraordinar. Ce se întâmplă cu mămica? Ce se întâmplă cu fetița? Vrei să spun ce se întâmplă? Coboară odihnă pe care n-ai avut-o de luni până vineri. Ce se întâmplă când te duci și spui Doamne, m-am săturat să fiu biruitorul ăla care toate le poate. Am venit să spun că sunt un bărbat care nu mai poate și care a ajuns într-un grad de epuizare. Ce ar fi să te duci înaintea lui Dumnezeu să-i spui: Doamne, nu sunt nici biruitorul vântului, nici biruitorul cutremurului, nici biruitorul focului, dar sunt doar un copil de Dumnezeu de 55 de ani obosit care are nevoie de o pereche de brațe care să mă țină.

1:02:06Ce ar fi să recunoști? Că nu mai poți. Nu e un început bun al odihnei. Ce ar fi să-i spui lui Dumnezeu: Doamne, am am epuizat toți neuronii de serviciu pe care i-am avut, toată deșteptăciunea, am am epuizat în tot ce am înțeles eu că aș putea să fac, am am crezut că deșteptăciunea mea o să mă ajute să scot la capăt problema. Doamne, am venit să-ți spun un ultimul lucru. Pun toate în mâinile tale pentru că pur și simplu nu mai știu ce să fac și nu mai văd nicio ieșire din situație. Ce ar fi să începi cu asta, odihna. Nu-i cam greu să fii ceea ce ești? Nu-i cam greu să menții imaginea ceea ce ești? Știi ce au nevoie? Știi ce are nevoie casa ta? De odihnă. Știi ce ai nevoie tu? De odihnă. Dar eu știu că tu ești o aprigă femeie, că așa sunt toate mămicile aprige. Știi ce ești tu pentru copilul tău de cele mai multe ori?

1:03:02Alege tu. Vânt cutremur sau foc? Dar ascultă-mă ce spun. Și tu ești supărat uneori, beia. Și când vorbești se face cutremur, dar nu-i al Domnului și nu-i Domnul în el. Și saltă masa că e dat cu pumnul și se aud se aude reverberația vocii tale că trece prin pereți, dar nu-i Domnul acolo. Și Domnul vine și spune în felul următor Da, eu sunt Dumnezeu biruinței voastre. Eu sunt Dumnezeul care pot totul. Dar sunt și Dumnezeul odihnei voastre. Sunt și Tatăl vostru care stă cu brațele deschise să vă odihniți. Dacă nu vei ști cine este Dumnezeu tu nu vei putea să te odihnești niciodată. Cine ești tu, Doamne? Cel ce preia povara? Cel ce știe neputințele tale? Cel în fața căruia nu trebuie să faci niciun șoc de imagine?

1:03:54Cel pe care nu trebuie să-l impresionezi? Ce bine, Doamne, că nu trebuie să te impresionez! Ce bine că pot să-mi descarc inima înaintea ta și să-ți spun ce nu pot să spun nimănui și să pot să și să pot să-mi descarc inima cu toate poverile. Obositul obosește pe alții. Odihnitul odihnește pe alții. De obosită ce ești de obosit ce sunt eu obosim pe cei din jur. Avem nevoie de odihnă. Avem nevoie de odihnă. Și Domnul Dumnezeu vine și spune: Ilie nu sunt nici aici, nici aici, nici aici. Pentru că în trei ani de zile Ilie cunoscuse doar Dumnezeul războiului.

1:04:46Și a venit și a spus: Trebuie să-ți dau o întâlnire cu ceea ce n-ai știut că sunt. Ilie Cum este Cum De ce cred eu lucrul ăsta? Ce argument am să spun că lucrul ăsta este ăă posibil că Dumnezeu până la urmă nu nu nu zic că ăsta-i adevărul. Ce faci aici, Ilie? Eu sunt singurul care am rămas. Au sfărâmat altarele, te-au necinstit. Am luptat. Despre ce vorbește Ilie? Despre permanenta încleștare în care s-a aflat. Dumnezeu avea nevoie de informațiile lui Ilie? Și ce-i spune într-un final? Ilie, există ceva ce tu nu știi. Sunt 7000 de oameni care nu au plecat.

1:05:37Sunt 7000 de oameni pe care tu nu-i cunoști. Sunt atâția oameni, mai sunt războinici ca tine, numai că ei nu sunt acuma pe vârful Horebului. Nu sunt în pustiul Beer-Șeba

12Războinicul adevărat își descarcă povara în brațele Tatălui

1:05:51ci sunt acolo. Ascultă-mă. Vreau să vorbesc acum un pic cu bărbații. Nu vei fi niciodată războinicul pe care îl vrea Dumnezeu dacă nu vei ști să descarci povara. Povara n-o vei putea descărca până nu înțelegi cine este tatăl tău. Până când nu descoperi în tatăl tău sursa odihnei tale. Până când nu găsești în brațele lui Dumnezeu adevăratul adăpost pentru viața ta. Până când nu renunți la ideea aceasta că tu poți, că tu poți și-l lași pe Dumnezeu să poată totul. Până nu te faci copilul acela care se pierde în brațele tatălui lui, nu vei fi războinicul care se ridică plin de curaj. Bărbaților avem nevoie să descoperim susurul blând al tatălui nostru. Pentru că numai atunci cu adevărat vom putea să ne ridicăm plini de curaj, plini de îndrăzneală și vom ști ce avem și de făcut. Pentru că omul odihnit vede lucrurile clar.

1:06:43Vede lucrurile clar. Vede lucrurile. Vă aduceți aminte de Domnul Iisus Hristos în Ghetsimani? Cât de tensionat era? Când era tensionat ce a făcut? I-a zis lui Petru, lui Ioan și lui Iacob un ceas n-ați putut să vă rugați? Era tensionat și ce a făcut? A tensionat lucrurile. A înțeles ceva Petru? Nimic. Era 3-4 dimineața, nu știu, 2-3 dimineața, probabil. Ce să înțeleagă omul că să facă? Rugați-vă, rugați-vă. N-au înțeles nimic. El era foarte tensionat Domnul Iisus. După ce s-a liniștit și s-a liniștit spunând Facă-se voia ta. Știi ce spune Biblia acolo în amănunt? A zis sculați-vă. Iată că se apropie. Dar ce era? Noapte. Păi dacă era noapte și ei veneau cu torțe să-l găsească pe el. El cum a văzut pe Iuda că vine? Păi vă spun cum.

1:07:35Omul care se liniștește vede ceea ce nu poate vedea când e tensionat. Vede amenințarea celui rău. Vede apropierea celui rău. Vede cursa celui rău. Vede unde vrea să-l ducă cel rău. Vede ce vrea să-i facă cel rău. Dar pentru asta vă spun în această seară că trebuie să găsim în tatăl nostru sursa odihnei noastre. Și vreau să spun următorul lucru. Fac o o singură invitație. N-ați vrea să ne împrietenim din nou cu Dumnezeul nostru? N-ați vrea să mergem din nou la tăticul nostru să-i spunem: Doamne ca odinioară când nu puteam nimic și spuneam numai după post totul, vin din nou să spun că după atâtea și atâtea lupte știu cine e biruința. Ce avea să-i spună de fapt Dumnezeu lui Ilie? Ilie, te-ai luptat, Ilie, ai stat în picioare, Ilie, ai făcut foarte multe, dar toată biruința e a mea.

1:08:33Tot ce ai e al meu. Tot ce ai realizat e al meu. Nu zic să nu lupți, ci zic următorul lucru. Luptă ziua și noaptea du-te undeva deoparte sau dimineața și spune-i lui Dumnezeu așa: Vreau să găsesc odihnă. De la fiecare zi se găsește odihnă. Ăsta-i secretul vieții mele. Dacă mă întrebați, ăsta-i secretul meu. Ăsta-i secretul meu. Ăsta-i secretul meu. Când mă întâlnesc cu voi, sunt cremene. Când mă întâlnesc cu voi, nu dau înapoi. Când mă întâlnesc cu voi, nu-mi permit să fiu slab. Când mă întâlnesc cu oamenii, nu-mi permit să-i las să vadă slăbiciunile mele. Dar când mă duc în odăiță sângerez strig mă tăvălesc și spun lui Dumnezeu susurul blând Aia am nevoie. Aia am nevoie.

1:09:23Când ies în lume vreau vreau fiu cutremur pentru lumea aceasta. Când ies în lume, vreau să fiu un vânt puternic, dar când stau cu tatăl meu, am nevoie de susurul blând ca să pot să mă ridic și să fac tot ce trebuie să fac. Hai să ne ridicăm. Nici nu știm, Doamne, cât suntem de obosiți. Nici nu știm cât suntem de osteniți. Dar știm, Doamne Dumnezeul meu, că foarte multe frici, temeri și amenințări le purtăm cu noi în suflet. N-am recunoaște-o probabil în fața oamenilor decât atunci când poate nu mai avem ce acoperi. Dar foarte mulți dintre noi trăim cu frică. Și foarte mulți dintre noi, Doamne Dumnezeul meu, nici nu realizăm cât de obosiți suntem, întrucât luptele pe care le ducem le ducem de atâta vreme și nu ne permitem, Doamne Dumnezeul meu, nicio clipă de răgaz și aceasta este o greșeală, Doamne.

1:10:20Tot cu ochii pe luptă, tot cu ochii, Doamne, pe ziua aceea când vrem biruința, noi nu mai știm să ne odihnim. Doamne, când m-am trezit azi dimineață, ai stat de vorbă cu mine și pot să le spun și lor ce mi-ai zis. Mi-ai zis că iarba crește și cu și fără îngrijorarea mea. Mi-ai spus că soarele stă pe cer și cu și fără îngrijorarea mea. Mi-ai spus, Doamne Dumnezeul meu, că apa curge și cu și fără îngrijorarea mea. Și am înțeles, Doamne Dumnezeul meu, câtă zădărnicie există în încleș- care aceasta și în încordarea pe care de multe ori o am. Învață-ne să ne odihnim. Învață-ne să descărcăm povara. Învață-ne să stăm doar cu tine și să renunțăm la modul nostru, Doamne, de a fi că mai mult am vrea să te tragem pe tine să fii ca noi decât să tragem de noi ca să fim ca tine.

1:11:16De aceea, Doamne Dumnezeul meu, te rog din toată inima, adună aceste momente, Doamne Dumnezeul meu, acel susur, acea mângâiere, acea prezență a ta discretă, plină de demnitate, plină de blândețe care să aducă sufletului nostru puterea să se ridice. Doamne Dumnezeul meu, niciun om nu va putea să aducă minții și sufletului nostru hrana pe care o aduce puterea ta supranaturală când te întâlnești cu noi. Avem nevoie de ea. Avem nevoie de ea. Avem nevoie de ea. Avem nevoie de ea. Avem nevoie de ea. Te rog în aceste momente, Doamne Dumnezeul meu, în numele Domnului Iisus Hristos, ajută-ne, Doamne Dumnezeul meu, da, să luptăm pentru că trebuie să luptăm și pentru că credința este o luptă și e lupta cea bună. Dar pe de altă parte, Doamne, dacă doar vom lupta fără să învățăm să ne odihnim, vom cădea într-o zi și nu o să ne mai poată ridica nimeni, Doamne, decât tu.

1:12:10Atât în mila ta. Tu în mila ta. Ne vei găsi în orice pustiu am ajunge, sub orice tufiș ne-am ascunde, pe oricâți oameni i-am lăsa în urmă, cât de singuri am fi, ești Dumnezeul care ne găsește în orice pustiu. Numai te rog în numele Domnului Iisus Hristos acum, cât cuvântul tău răsună, Doamne, și cred că este un cuvânt prin care tu ne înveți cum să ne pregătim și pentru ziua de azi, dar și pentru ziua de mâine. Învață-ne să ne odihnim, dar nu odihna aceea, Doamne, dată de lucruri, nu odihna aceea dată de confort, nu odihna aceea dată de realizări, nu odihna aceea dată de lipsa problemelor, ci odihna, Doamne, din mijlocul luptelor. Tu ești odihna noastră. Tu ești pacea noastră. Apropierea de tine, hrănirea pe care ne-o dai, Doamne, în intimitate, gândurile care le așezi în noi, modul cum ne conduci, Doamne Dumnezeul meu, fiecare cuget al nostru ne va ajuta să ne odihnim.

1:13:04Te rog în numele Domnului Iisus Hristos, bagă armata asta de bărbați în Odăiți. Du-ne la Horebul pe care l-ai pregătit. Horebul de odinioară, Odăița de astăzi. Și, Doamne, odihnește-i ca să scoți din ei o armată biruitoare cu prospețime, cu vitalitate, cu tărie sfântă. Te rog, Tată Sfânt din ceruri, pentru toate surorile noastre care sunt extrem, extrem de istovite. Ajută-le, Doamne, să se odihnească pentru că o femeie înțeleaptă zidește casa ei, dar oboseala o dărâmă prin reproș, prin iritare, printr-o permanentă frământare, Doamne, a inimii. Te rog în numele Domnului Iisus Hristos, în numele Domnului Iisus Hristos, acum am o rugăciune specială.

1:13:54Fă, Doamne, ca atât de puternic să fie susurul tău încât să acopere strigătul Izabelei, țipetele Izabelei, că susurul tău blând este acela care astupă vocea lui Izabela. Te rog în numele Domnului Iisus Hristos, antrenează-ne să ne descărcăm povara. Antrenează-ne să găsim în tine, Doamne, odihna de care avem nevoie. Îți mulțumesc pentru biserica Exodus. Îți mulțumesc pentru frații și surorile de aici. Îți mulțumesc pentru slujitorii tăi. Binecuvântează, Doamne. Ei au nevoie de tine. Au nevoie de pacea ta. Au nevoie de Doamne Dumnezeul meu, nu putem aștepta o pace. Noi trebuie s-o găsim acum în tine. Și în fiecare zi pacea aceasta să ne însoțească.

1:14:45Măcar că vor fi lupte, vor fi necazuri, dar tu ești odihna noastră și pe tine te putem găsi în fiecare zi căutându-te și în fiecare zi putem ca susurul blând al tău să astupe țipetele Izabelei, pentru că susurul tău e mai puternic decât țipătul lumii. În numele lui Iisus. Îți mulțumesc pentru tineretul casei tale. Tu știi, Doamne, cât de bucuros sunt de ei. Tu știi, Doamne Dumnezeul meu, că ei au nevoie de multă ocrotire. Au nevoie, Doamne Dumnezeul meu, de multă, multă ocrotire. Și au nevoie, Doamne Dumnezeul meu, să fie udați la rădăcină. Numai dragostea, blândețea, înțelegerea și înțelepciunea vor face să crească bine. Ajută-i. Păzește-i de cel rău, să nu facă alegeri greșite.

1:15:35Te rog în numele lui Iisus. Mă rog, Doamne Dumnezeul meu, să binecuvântezi bărbați, femei, copii, să binecuvântezi biserica, să binecuvântezi sufletul nostru și îți mulțumesc. Și când vă rugați să ziceți: Tatăl nostru