Ep.7 Legământul lui Moise

0:00O, ce mare iubirea sa. El a plătit datoria mea. Îl voi lăuda toată viața. Voi cânta. O, ce mare iubirea sa. Ce ne îndeamnă azi la pocăință, strălucind chiar bezna lung. Aleluia!

1:17lui Cântă orice mare pentru cer. Astăzi suntem la episodul 6. Intrăm în legământul lui Moise. Citim din cartea Exodus. Exodul, capitolul 19, versetul 1. În luna a treia, după ieșirea lor din țara Egiptului, copiii lui Israel au ajuns în ziua aceea în pustia Sinai. După ce au plecat de la Refidim, au ajuns în pustia Sinai și au tăbărât în pustie. Israel a tăbărât acolo în fața muntelui. Moise s a suit la Dumnezeu și Domnul l a chemat de pe munte, zicând: "Așa să vorbești casei lui Iacov și să spui copiilor lui Israel: Ați văzut ce am făcut Egiptului și cum v am purtat pe aripi de vultur și v am adus aici la mine. Acum, dacă veți asculta glasul meu și dacă veți păzi legământul meu, veți fi ai mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al meu. Îmi veți fi o împărăție de preoți și un neam sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel. Moise a venit de a chemat pe bătrânii poporului și le a pus înainte toate cuvintele acestea cum îi poruncise Domnul. Tot poporul a răspuns:Vom face tot ce a zis Domnul. Moise, tot ce

2:56a spus Domnul. Moise a spus Domnului cuvintele poporului. Până aici cuvântul lui Dumnezeu. În timp ce dumneavoastră vă dați o mână de binecuvântare unii altora, noi îi binecuvântăm pe cei care sunt pe online. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Nu știu cum e la dumneavoastră. La noi e foarte cald, dar e și foarte plăcut. Mulțumim Domnului pentru fiecare dintre voi și slăvit să fie El în toate. Slăvit să fie Domnul în toate. Amin. Amin. Mulțumesc. Și pe voi. Și pe voi, dragilor preaiubiților, e o călătorie pe care o vom parcurge cu atenție și fără grabă. Mă gândeam în timp ce citeam că înainte să intrăm în live cu aceast acest mesaj, vă povesteam despre faptul că am vrea să avem mai multe episoade și cred că ar fi important să mai adăugăm un episod și anume, vedeți, începând cu acest legământ mozaic s a instituit sabatul ca semn al legământului. Deci, dintâi de toate să nu uitați, vă rog frumos, că sabatul este un semn al legământului.

4:07Așa cum în privința lui Avraam Terea împrejur devenea un semn al legământului. Aici sabatul este un semn al legământului. Și într unul dintre episoadele viitoare vom discuta și despre lucrul acesta. Acum am vrea foarte pe scurt, dar nu va fi așa adică sintetic, dar nu foarte pe scurt, aș vrea să ne uităm un pic la câteva elemente cheie ale acestui legământ mozaic. Mai întâi de toate, aș vrea să

01Primul legământ cu mijlocitor: Moise trimite spre Hristos

4:32vă spun că este primul legământ în care apare noțiunea de mijlocitor. Dumnezeu vorbește cu Adam direct, Dumnezeu vorbește cu Noe direct. Dumnezeu vorbește cu Avraam direct. Dar aici Dumnezeu vorbește cu poporul prin Moise. Moise este mijlocitor. Este pentru prima dată când apare un mijlocitor. Arătând faptul că de fapt acest legământ mozaic arată faptul că va mai fi un legământ și va mai fi un mijlocitor mai bun, a unui legământ mai bun, trimițând astfel spre Histos. Dumnezeu vorbește poporului, dar nu direct. Dumnezeu vorbește printr un mijlocitor și toți să spunem astăzi: Doamne, îți mulțumim că ne ai făcut părtași unui legământ mai bun și îți mulțumim că mijlocitorul acestui legământ e desăvârșit. Lăudat să fie numele Domnului. Acum, preaiubiților, aș vrea să vă spun că Biblia spune că Domnul a chemat pe Moise și i a vorbit încă din cortul întâlnirii. Dumnezeu și a ales un om. Moise era omul lui Dumnezeu, om despre care Biblia spune că a fost cel mai blând om de pe fața pământului, om căruia Dumnezeu i a vorbit gură către gură, spunând că niciunuia până la el și nici de atunci încolo Domnul nu a mai vorbit așa cum i a vorbit lui Moise, gură către gură.

5:51Acum, legea aceasta are în primul rând un mijlocitor, adică legământul are un mijlocitor. În al doilea rând este pentru prima dată când Domnul Dumnezeu vorbește despre o lege. Ă aici în legământul făcut cu Moise este pentru prima dată când apare legea lui Dumnezeu. Legea lui Dumnezeu apare sub două tipuri și este foarte important să facem diferențierea. Mai întâi este vorba despre tablele legii sau cele 10 porunci care, dacă vreți, reprezintă

02Două tipuri de lege: doar poruncile sunt scrise pe piatră

6:20legea morală ale a lui Dumnezeu și apoi urmează un set de legi pe care le putem numi legi civile, legi ceremoniale sau dacă vreți ceea ce în Biblie se numește cartea legii. Când veți veți citi de exemplu în Deuteronom 31 cu 24 veți vedea cartea legii. Cartea legii se referă la acest set de legi civile și ceremoniale. Acum aș vrea să înțelegeți un lucru. Legile civile și ceremoniale nu sunt scrise pe piatră. Singurele scrise pe piatră sunt cele 10 porunci. Pentru că poruncile au caracter etern, veșnic, pe când legile civile și legile ceremoniale sunt legi trecătoare, nu au caracter veșnic. De aceea, o primă distincție când vorbim de lege este că de aceea Dumnezeu a scris pe piatră poruncile morale pentru că celelalte legi sunt trecătoare. Adică în cultură, în cadrul cultural, noi trebuie, fiecare dintre noi, să înțelegem că legile acestea ceremoniale, legile acestea civile reprezintă un ansamblu, reprezintă, dacă vreți, o evoluție de care trebuie să ținem seamă. Adică nu punem legile ceremoniale înaintea legilor morale. Nu facem dintr un ritual o normă, ci trebuie de fiecare dată să căutăm inima lui Dumnezeu care este exprimată de cele 10 porunci, de legile morale. Apoi avem în acest legământ și un sânge al legământului. Ă pentru că Biblia spune în Exod 24:8 Moise a luat

7:56sângele și de data asta a făcut un lucru. A stropit și poporul și zice: „Iată sângele legământului pe care l a încheiat Dumnezeu cu voi pe temeiul, pe sprijinul acestor cuvinte. Deci această jertfă animală este una care consființește ce idee? Niciun legământ nu se face fără jertfă. De data aceasta sângele a fost stropit și peste popor, spunând că este beneficiarul acestui legământ al lui Dumnezeu, dar și responsabil de partea aceasta. Apoi, semnul legământului este sabatul. În Exod 16: 17 vorbește despre Sabat ca un semn de apartenență la Dumnezeu și o să avem un episod dedicat special pentru că am vrea să lămurim problema aceasta raportat la ă timpul nostru, cum anume ne raportăm la Sabat ca semn al legământului încheiat cu Moise. Apoi aș vrea să ne uităm un pic la caracterul acestui legământ.

03Legământul cu Moise este condiționat: ascultarea aduce binecuvântare

8:56Acest legământ este un legământ condiționat. Dacă legământul cu Avraam era necondiționat, dacă legământul cu Noe a fost necondiționat, dacă legământul cu Adam a fost necondiționat, legământul cu Moise este condiționat. Și o să vedeți că cine ascultă este binecuvântat, cine nu ascultă este blestemat. cei doi munți, muntele binecuvântării și muntele blestemului. Și de fiecare dată Dumnezeu spune: „Dacă veți asculta veți fi binecuvântați, dacă nu veți asculta veți fiți blestemați." Asta înseamnă că Dumnezeu nu blastemă pe nimeni și asta înseamnă că neascultarea ne duce în zona despărțirii de binecuvântarea lui Dumnezeu. Acuma, unul dintre scopurile sau dacă vreți pe scurt, scopul acestui legământ mozaic a fost de a scoate în evidență păcatul. Până la lege nu se știa ce e păcatul. Legea a învederat ceea ce este păcatul. Legea a scos în evidență ce este păcatul. Când când a spus să nu furi, atunce dacă ai furat,

04Legea arată păcatul, iar sistemul de jertfe pregătește pentru Hristos

10:00legea a arătat faptul că e păcat să furi, să minți, să înșeli și alte lucruri. Deci, întâi de toate, legea arată ce e bine și ce e rău. În absența unei legi, binele și răul era un pic relativ. Acum însă legea este clară și specifică și definește păcatul. Apoi, un al doilea scop era să îl arate pe Israel ca fiind un popor diferit în alte între alte popoare. Să l distingă pe Israel de alte popoare ca un popor sfânt. Veți fi un neam de preoți, vei fi o împărăție de preoți și un neam sfânt. Adică, cu alte cuvinte, legământul acesta este un legământ prin care Dumnezeu spune: „Poporul meu, Israel este un popor alcătuit dintr o împărăție de preoți și un neam sfânt. un mod prin care Dumnezeu evidențiază, distinge Israelul. Apoi, sistemul acesta de jertfe, sistemul ceremonial a fost lăsat cu un singur scop: să ne pregătească mintea pentru intrarea în istorie a Domnului Iisus Hristos, pentru că noi nu am fi înțeles niciodată ce înseamnă cuvântul mielul lui Dumnezeu. Știți că Ioan Botezătorul atunci când îl privește pe Hristos spune: „Iată mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii." Noi n am fi înțeles cine este mielul. dacă nu înțelegeam sistemul ceremonial de jertfe instituit prin legământul mozaic și apoi sigur că este un legământ care conduce spre har pentru că legea legea este un îndrumător. Legea era o umbră a lucrurilor viitoare lumina a venit prin Hristos Iisus Domnul pentru că numai așa

11:37se poate înțelege nevoia unui mântuitor. Legea a adus ce? acel soi de disperare, dincolo de care să realizezi că nu poți prin efortul tău să ții legea i dreaptă, legea i bună, dar noi nu suntem drepți, nu suntem buni și nu există capacitatea niciunui om să țină legea. Și atunci cu disperare am strigat: "Salvează ne, Doamne!" Și Dumnezeu a vrut ca prin lege să ajungem la acest grad de disperare în care să spunem: „Doamne, nu pot. Am încercat, m am străduit. Doamne, am nevoie de altceva." Și el a zis: „Știu de ce ai nevoie. Ai nevoie de un mântuitor. De aceea dăm slavă Domnului Iisus Hristos. Preaiubiților, haideți să ne uităm puțin la etapele acestui legământ, pentru că foarte mulți dintre noi nu cunosc aceste etape și necunoașterea acestor etape face să nu înțelegem cât de profund și semnificația teologică profundă, implicațiile acestui legământ. Mai întâi de toate, în Exod 24 1:2 se spune așa: Domnul a zis lui Moise: "Suie te la Domnul, tu și Aaron, Nadab, Aihu și 70 de bătrâni. Prima etapă în acest legământ este chemarea pe care Dumnezeu o face lui Moise împreună cu o serie de căpetenii care existau în popor. Deci, Dumnezeu îl cheamă pe Moise să stea de vorbă, dar nu singur. Îl cheamă împreună cu cei ce erau ajutoare, cei ce erau căpedenii în popor. Lucrul acesta este un lucru nou, pentru că până atunci Domnul Dumnezeu vorbise unei persoane. Acum Domnul spune: „Ceamă i și pe ei. Pentru că Domnul Dumnezeu este acela care include în legământ și cheamă

13:12în legământ. Invită liderii spirituali și reprezentanții poporului. Apoi, de asemenea, ă din rândul lor, la un moment dat o să vedeți că urcă toți pe munte, dar numai unul se apropie de Dumnezeu. Acela este Moise. Sunteți atenți să nu cumva să dați voi în minții voastre să obosească. Asta arată faptul că e prefigurarea lui Hristos, preoțimea, liderii spirituali, dar de fapt singurul care intră în prezența lui Dumnezeu, cel ce intră în Sfânta Sfintelor și face să se rupă perdeua de sus până jos este Hristos Iisus Domnul. Asta arată faptul că avem un sistem de jertfe, avem un sistem preoțesc, dar toate acestea sunt un antrenament pentru a înțelege ce? Cine este cu adevărat Hristos Iisus Domnul. Apoi, a doua etapă este aceasta. În Exod 24:3 spune: „Moise a venit și a spus poporului toate cuvintele Domnului și toate legile." Deci, sunteți atenți?

14:11Deci, în primă fază, Moise este chemat, urcă împreună cu toți liderii, dar el este cel apropie de Domnul. Domnul îi vorbește și i dă și poruncile, legile morale și i dă și legile ceremoniale și legile civile. Și el vine și le spune pe toate pe de rost. Deci nu era scris nimic, că mai întâi de toate legea morală va fi scrisă de Dumnezeu pe pe piatră și apoi legile vor fi consemnate însris. Dar acum Moise vine, vorbește cu Dumnezeu și vă rog să înțelegeți ce înseamnă să fii ales de Dumnezeu, ce înseamnă să fii un om pe care Dumnezeu îl folosește. Pentru că aice nu vorbim de lecitină, nu vorbim de dietă, nu vorbim de vitamine, aice vorbim despre lucrarea lui Dumnezeu în care Dumnezeu îți dă o memorie, ieșită din comun. Păi, vă dați seama că toate legile ceremoniale, toate legile civile au fost spuse de Moise care a vorbit cu Dumnezeu și le a ținut minte pe fiecare.

15:06De ce le a ținut minte? Pentru că Dumnezeu dă înzestrare. Dumnezeu unge cu un îndelemn proaspăt și ce avem noi nevoie este apropierea de Dumnezeu. S a întâmplat să uiți de la mână până la gură? S a întâmplat să te trezești că nu mai știi în ce zi te afli? Ei, vreau să vă spun că iată Dumnezeu asta se potrivește și cu acea ipostază în care Caleb vine și spune și astăzi, după 45 de ani de zile, sunt la fel de tare ca în ziua în care Dumnezeu m a trimis să iscodesc țara. Și și astăzi vin cu aceeași determinare, cu aceeași motivație și mă duc pe la munte să văd acolo unde sunt urmașii lui Anac. Mă duc la Hebron pentru că mai sunt trei urmași ai lui Iana. Asta e sublinire foarte importantă. Deci eu am fost uimit să mi dau seama că de fapt Moise mai întâi de toate a fost chemat de Dumnezeu în primă și în al doilea în al doilea rând el a vorbit cu poporul și le a spus toate aceste legi poporului. Slăvit să fie Dumnezeu.

16:06Dumnezeu, spune Biblia, a rostit toate aceste cuvinte și apoi Moise le a spus poporului. Deci el le a auzit, le a ținut minte, le a transmis oral și apoi el le a scris. Care este ordinea? Ca să înțelegeți ordinea în care s a petrecut lucrul acesta? Mai întâi de toate, Dumnezeu rostește direct aceste porunci poporului. Deci, până la Moise, Dumnezeu

05Dumnezeu a vorbit direct poporului, dar poporul s-a înspăimântat

16:30rostește toate aceste porunci direct. În Exod 20, poporul aude. Poporul aude ce vorbește Dumnezeu. Deci, mai întâi de toate, Dumnezeu rostește legământul poporului, dar poporul are o spaimă. se dă înapoi și spune: „Nu, nu, nu, nu, să nu mai vorbiți, să nu mai vorbească Dumnezeu cu noi, că ne prăpădim. Să vorbească Dumnezeu cu Moise și apoi Moise să vorbească cu noi. Deci, Dumnezeu a vrut să vorbească poporului, a vorbit poporului, dar urechea poporului, inima poporului nu era antrenată să poată să primească această solemnitate. Și de ce spun lucrul acesta, dragii mei? Pentru că rostirea cuvântului lui Dumnezeu nu i poezie. Rostirea cuvântului Dumnezeu este putere, e viață și duh. Și aici avem o prezență a lui Dumnezeu care era fenomenală. Și când poporul a auzit cuvintele lui Dumnezeu, măcar că aceste cuvinte erau cuvinte de legământ, atât de tare s a înspăimântat și Moise, spune Biblia, că s a înspăimântat, că poporul a făcut un pase. Deci, primul lucru este că Dumnezeu vorbește direct poporului, dar apoi el se duce Moise și Dumnezeu îi dă lui poruncile și vine el și rostește toate aceste porunci de care spuneam. Moise le spune poporului din memorie, apoi Moise scrie în Cartea Legământului și abia la final Dumnezeu îi dă tablele legii. Ca să știți un pic etapele cum au fost ele, pentru că ele au semnificația lor și importanța lor.

17:50Care este răspunsul poporului? A treia etapă. A treia etapă este tot poporul a răspuns într un glas: Vom face tot ce a zis Domnul. Spun lucrul acesta pentru că poporul s a angajat. E un angajament solemn. este un angajament colectiv și pentru că această autoritate a prezenței lui Dumnezeu a fost acceptată de toți și atunci ei au rostit acest angajament. Al patrulea a fost scrierea cuvintelor legământului. A cincea a fost ridicarea unui altar și a 12 stâlpi. În Exod 24 spune așa: "A ridicat un altar și a așezat 12 stâlpi pentru cele 12 seminții ale lui Israel." Deci legământul acesta a fost pecetluit cu ridicarea unui altar, cu ridicarea a 12 a 12 stâlpi, fiecare reprezentând seminția lui Israel. Da? Și acesta ce reprezintă?

18:42Altarul îl reprezintă pe Dumnezeu, stâlpii reprezintă poporul și reprezintă unitatea dintre Dumnezeu și popor. Intrarea într o unitate cu Domnul Dumnezeu a întregului popor. Apoi a fost jertfa șase și stropirea cu sânge. Biblia spune lucrul acesta. Iată sângele legământului pe care le a încheiat Dumnezeu cu voi. Jertfa, vă spuneam că înseamnă prefigurarea ceea ce înseamnă Hristos. Stropirea cu sânge înseamnă prefigurarea ceea ce înseamnă Hristos și faptul că lucrul acesta s a întâmplat cu un sacrificiu de viață. Da? Deci când a murit acel animal prefigura de fapt moartea adevăratului miel care avea să vină și care este Iisus Hristos Domnul. Și apoi într un final a șaptea etapă este când urcă pe munte Moise și Dumnezeu scrie împreună cu el aceste cuvinte. Domnul Dumnezeu să ne ajute și Domnul să ne binecuvânteze. Acuma vreau să mergem la această întrebare. De ce la munte? Da. De ce? Ce reprezintă și cum anume vedem noi această urcare a lui Moise? Putea Dumnezeu să i dea legea în câmpie? Putea. Putea Dumnezeu să l cheme într o într o nu știu, pe un deal, dar Dumnezeu mereu face aceste chemări solemne la munte. Și lucrul acesta aș vrea să vă spun în primul rând următorul lucru, dragii mei. Noi trebuie să avem în viața de fiecare zi repetate și repetate stări de vorbă cu Dumnezeu în care să căpătăm ce? Revelație divină. Și vreau să fiți atenți la lucrul acesta pentru că lucrul acesta este foarte important. Poporul meu spune Biblia piersă de

20:17Dar eu acuma vă întreb pe dumneavoastră, nu avem noi Biblii? Nu ascultă omul predici? Nu suntem noi informați? Și atunci la ce se referă? nu se referă la cunoștința ca o acumulare cantitativă, ci se referă la acea cunoștință calitativă în care cuvântul lui Dumnezeu ți se dezvăluie, în care înțelegi cuvântul lui Dumnezeu prin intermediul puterii Duhului Sfânt. Deci, întâi de toate Dumnezeu închide acest legământ, face acest legământ la Muntele Sinai pentru că înălțimea, urcarea pe înălțime, urcarea pe înălțime este de

06Muntele, loc al revelației, cere despărțire de zgomot

20:52fapt o invitație prin care Dumnezeu spune: „Ucați în descoperiri. Voi trebuie să aveți revelații. Dumnezeu te cheamă să stea de vorbă cu tine și și astăzi bărbat lui Dumnezeu și astăzi femeia lui Dumnezeu și astăzi tânăra lui Dumnezeu. Tu trebuie să ai cu Domnul Dumnezeu revelații și asta înseamnă să urci. Vedeți și odaia în care Domnul Dumnezeu s a descoperit ucenicilor era o odaie de sus. Pentru că Dumnezeu mereu ne spune în felul următor: Voi aveți nevoie mai mult decât să înțelegeți mersul lumii, aveți nevoie de revelații. Muntele Sinai, muntele în general este un simbol al ce? Al înălțimii descoperirii cu Domnul Dumnezeu. Ori de câte ori s a dorit să se găsească un răspuns, vedeți, când Domnul Dumnezeu l a chemat pe Ilie, l a chemat și a zis: „Iie, vino!" Și s a urcat pe munte și acolo Domnul Dumnezeu i s a descoperit.

21:46El era într o situație de criză, era într o situație de abandon, era într o situație de tristețe și Domnul Dumnezeu l a chemat. El a fost pe doi munți, mântuele Carmel, pe muntele Horeb și acolo Dumnezeu ți a descoperit lui Ilie într un într un pe un munte. Dumnezeu a lucrat cu putere descoperindu se altora, adică poporului și în alt în alt în cel de al doilea s a descoperit lui Ilie. Deci, aș vrea să înțelegeți, dragii mei, că ori de câte ori doriți ca să aveți o descoperire cu Dumnezeu, noi ne înălțăm spiritual, dar asta mai înseamnă ceva și aș vrea să vă uitați. Exod 19:3. Moise s a suit la Dumnezeu și Dumnezeu l a chemat pe munte. Adică, cu alte cuvinte, va trebui să înțelegeți că revelația este locul în care ne despărțim de zgomot, este locul în care ne despărțim de treburile zilei, este locul în care ne punem deoparte pentru Dumnezeu.

22:37Muntele este un loc pustiu. Muntele este un loc înalt. Muntele este un loc în care n ai de jur împrejur nimic să ți distragă atenția. Dacă vrem descoperiri și Biblia spune că fără aceste descoperiri poporul piere. Dacă vrem aceste descoperiri, noi trebuie să ne punem deoparte cum? Alocând timp, închizând tot ce înseamnă zgomot și sursă de zgomot. Muntele e pustiu. De aceea Dumnezeu alege locul acela să coboare pentru că nu l împarte nici cu telefonul, nici cu alte preocupări și cineva să spună: Apoi, încă un lucru important este că Dumnezeu din cer alege Muntele Sinai pentru că Muntele Sinai cumva este un loc neutru. Adică muntele în general nu prea poți să spui că muntele aparține cuiva. Muntele este un loc al neutralității pentru că Dumnezeu vrea să întemeeze o relație sfântă pe un loc al neutralității. Când vorbim despre munte, vorbim despre următorul lucru: aș vrea să ieșim din partizanate. Aș vrea să ieșim din apartenențe din acestea care la un moment dat s ar putea să ne tragă în jos. Nu vi s a întâmplat uneori să gândiți cu mintea grupului, să gândiți cu mintea colectivității? Nu vi s a întâmplat uneori ca din teamă de reacția cuiva să aveți o atitudine care nu vă reprezenta? Ei, muntele este un loc al neutralității. Adică nu mai ținem cont de cel din stânga, de cel din dreapta.

23:59Este unul al separării, al singurătății care l aduce pe Dumnezeu, al singurătății care ne scoate din ce? din jocurile acestea care uneori le avem cu grupul, că uneori trebuie să mulțumești grupul. Doamne, ajută ne să să să fie totul bine și Domnul Dumnezeu să ne binecuvânteze. Apoi, mai există un lucru care este important. În Exod 19, versetul 16 și 18 spune așa: "Au fost tunete, au fost fulgere și un nor gros. Tot muntele se cutremura și fumul se înălța ca fumul unui cuptor." Și acuma vreau să vă spun trei lucruri pe care să le aveți în vedere. Primul, Dumnezeu are o măreție absolută. Deci, dragii mei, poporul nostru și omul zilelor noastre duce, domnule, lipsă de mărăție. Noi avem multe figuri în cap, noi avem multe efecte, dar măreția e ceva ce poate să vindece sufletul. V ați dus vreodată și ați prins un apus de soare cum n ați mai văzut vreodată sau un răsărit de soare sau ați văzut vreun petec din acela dat de Dumnezeu, nu știu undeva unde n a călcat piciorul omului și a spus: „Uau! Și v ați simțit înfiorați și a simțit că acolo e o

07Tunetele și fulgerele vorbesc despre măreția și sfințenia lui Dumnezeu

25:11părticică din Dumnezeu." Ei, vreau să vă spun că Dumnezeu cheamă la munte. Dumnezeu lasă aceste această prezen a tunetului, a fulgerilor să vorbească despre ce? Despre măreția lui Dumnezeu. Măreția lui Dumnezeu este absolută. N o împarte Dumnezeu cu nimeni și avem nevoie de această revenire. O să vedem într un final unde e această măreție, pentru că la final vreau să fac o surpriză, să fac o paralelă. Da? Unde este această măreție? Unde i muntele Sinai astăzi? Unde este această desfășurare măreață a lui Dumnezeu? Apoi, în momentul când vorbim despre tunete și fulgere, câți dintre voi când tună afară și fulgere afară au așa un sentiment de de teamă? Poate despre ce vorbesc tunetele și fulgerele? despre sfințenia lui Dumnezeu. Sfințenia lui Dumnezeu. Adică, dragii mei, de ce vreau să spun lucrul acesta? Vă spuneam în în înainte de a începe să fim online, ă eu nu aparțin unui tipar de gândire ă în care Dumnezeu este atât de abordabil pe cât timpul nostru vrea să l facă. Noi l am făcut pe Dumnezeu mai abordabil decât este. Dar în momentul în care vorbim despre Muntele Sinai și această desfășurare de prezență divină cu fulgere și tunete, tu îți dai seama că sfințenia ta, pe lângă sfințenia lui Dumnezeu, e cum e cerul față de pământ ca și depărtare. Și prezența lui Dumnezeu te face să înțelegi cât de mic ești și că sfințenia lui Dumnezeu niciodată n o să poată să fie deplin dobândită de către om. E ca și cum am

26:48vorbit despre o sfințenie inabordabilă, pentru că noi nu putem ajunge la gradul de sfințenie pe care îl are Dumnezeu. Și aș vrea ca să înțelegeți că muntele e locul revelației. Muntele este și locul măreției lui Dumnezeu. Este muntele în care muntele este simbolul de a ne separa ca să primim revelații, dar este și locul în care Dumnezeu se desfășoară în sfințenia lui, astfel încât să înțelegem cine suntem noi și cine cine este el. La ce ne ajută să înțelegem sfințenia lui Dumnezeu? În primul rând, știind cum ești și văzând te cum ești, te smerești. Pentru că omul care nu înțelege sfințenia lui Dumnezeu e mândru, nu știe nimic și umblă cu ochii închiși. Dar în momentul în care tu înțelegi sfințenia lui Dumnezeu, te smerești. Te smerești și spui: „Doamne, cine sunt eu? Un fir în fața măreției Tale." Și apoi, dragii mei, tunetele, fulgerele, norul vorbesc despre ce?

27:39despre puterea lui Dumnezeu de creator și de judecător. Totul este în mâna lui Dumnezeu. Și dacă astăzi cineva, de exemplu, se teme și cineva se îngrijorează, să și aducă aminte de Muntele Sinai, unde Dumnezeu lasă tunete și fulgere, spunând: „Eu sunt Dumnezeu care pot să rezolvi toate lucrurile și Dumnezeu poate să intervină în orice situație. Și cineva să spună amin." Amin. Apoi, vedeți, este și un contrast. Poporul, muntele reprezintă și un contrast. De ce? Păi, poporul acesta crescuse în Egipt. În Egipt faraonul se autointitulase atotputernic. Faraonul pretindea închinare. Acum când Dumnezeu se desfășoară în măreția lui, în sfințenia lui, în atotputernicia lui, faraon pare o scamă pe gulerul istoriei. Pentru că cel ce avea pretenția că este și că face, față de această desfășurare de forțe, poporul face o comparație și spune: „Păi, ce am văzut noi în Egipt și ce vedem noi la Sinai? Diferența este extraordinară. Aici este un Dumnezeu care se vede că e un Dumnezeu viu și atotputernic. Este și un contrast puternic între o cultură care presupune și care aducea cu sine înălțarea omului și pretențiile absurde ale unui om care nu putea să facă ce? Nu putea nici să aducă un strop de ploaie, nu putea să facă să fie nici măcar un tunet sau un fulger. Și aici poporul este confruntat și devine martorul măreției lui Dumnezeu, sfințeniei lui Dumnezeu, atotputerniciei lui Dumnezeu. Ca ce? ca un contrast față de viața aceea în care

29:15erau pretenții de Dumnezeu, dar nicio putere. Slăvit să fie Dumnezeu. Amin. Așa. Ă De asemenea, e un lucru care trebuie să l înțelegem. Dumnezeu dorește ca omul să aibă, domnule, o amprentă sufletească. Hai acuma să vă întreb eu pe dumneavoastră cât bine v a făcut Dumnezeu. Hai să deschidem brațele. Nu deschidem brațele. Așa și te rog deschide brațele cât crezi că te a binecuvântat. A deja faceți extensii. Bun. Dragii mei, trebuie să fim cinstiți cu Dumnezeu și eu încep cu mine. Binele pe care Dumnezeu mi l a făcut n a lăsat așa de multe amprente cât a lăsat frica de Dumnezeu. Vedeți, Dumnezeu uneori vrea

08Frica de Dumnezeu înseamnă grija de a nu-L dezamăgi

30:00ca în mentalul nostru să se amprenteze mintea noastră cu acest gând al faptului că Dumnezeu este acela care de care trebuie să ne și temem. Acuma vreau să înțelegeți foarte limpede lucrul acesta. Când spun că trebuie să ne fie frică de Dumnezeu, eu nu vorbesc de frica aceea care ne a luat roabă, că prin frica de moarte oamenii au ajuns să fie robi și prin diferite frici oamenii au ajuns să fie robi. Frica de Dumnezeu este frica aceasta de a dezamăgi un Dumnezeu care ți a făcut atât de mult bine. Dar este și frica aceea reverențioasă prin care spui: „Doamne, tot timpul sunt conștient cine sunt eu și cine ești tu." Ei, vreau să vă spun că generația noastră, generația noastră, timpul nostru are nevoie să redescopere frica de Dumnezeu. Biserica apostolică, unde se făceau semne și minuni, unde oamenii se pocuiau nu cu zecile, cu miile. Ce spune Biblia?

30:56Că era plină de frica de Domnul. Oriunde te uitai în stânga și în dreapta era frica de Dumnezeu. Adică oamenii trăiau cu frica aceasta de a nu păcătui, de a nu călca legea, de a nu mâhni pe Dumnezeu, de a nu întrista pe Duhul Sfânt, de a nu face rău aproapelui, frica de Domnul. Și vreau să spun că muntele Sinai e așa de spectaculos că Dumnezeu vrea să amprenteze sufletul purtând față de Dumnezeu un respect și purtând față de Dumnezeu ce? O solemnitate a credinței. O solemnitate a credinței. Eu vreau să vă spun lucrul acesta și să mi dați voie să fac o paranteză. Pot să mi bat gura până mâine spunându ți cum trebuie să vii tu la casa Domnului. O să mi găsești cinci versete să mi dai în cap cu ele. Eu găsesc șase. Realitatea este că până nu te amprentează Dumnezeu cu acest respect față de el, cu această acest sentiment al sfințeniei, degeaba vorbim.

31:54Comportamentul nostru traduce dacă suntem amprentați de această sfințenie și mărăție a lui Dumnezeu sau nu. Pentru că un om care este amprentat n are nevoie să i să spună: Bă, ce trebuie să spun eu că nu trebuie să trântești ușa, că nu trebuie să Nu, nu, asta nu. Dacă tu ești amprentat, nu știu dacă mă înțeleg, un om amprentat e omul care tot timpul știe unde se află, cum se află, că Dumnezeu are ochii asupra lui, că el trebuie să l reprezinte pe Dumnezeu, că El trebuie să se poarte cu evlavie, trebuie să poarte cu frică de Dumnezeu. Dragii mei, avem nevoie să fim amprentați de Dumnezeu și Domnul să ne ajute. Și apoi tot acolo la munte, când încep fulgerele și tunetele și Domnul tună din înălțime, poporul se sperie și se dă înapoi. Și Dumnezeu nu spune„Nu, nu, nu, rămâneți aici până când nu. Vedeți, Dumnezeu din cer îl folosește pe Moise ca mijlocitor pentru că Domnul Dumnezeu vrea să ne spună ceva. Vedeți, poporul ajunge să să gândească un lucru pe care și noi ar trebui să l gândim în alți termeni, dar să l gândim. El spune așa: „Să vorbească lui Moise, că dacă Dumnezeu ne mai vorbește nouă, murim, pentru că noi auzim glasul lui, noi vedem manifestarea și vom muri. Dragii mei, vreau să vă spun un lucru. Dumnezeu în desfășurarea sfințeniei Sale ne spune astăzi ca odinioară că El este protecție. Dumnezeu este ocrotire.

33:15Muntele Sinai este și locul în care Dumnezeu îți arată că îl folosește pe Hristos ca mijlocitor. Pentru că fără mijlocirea lui Hristos noi nu ne putem apropia de Dumnezeu. Noi nu putem auzi cuvintele lui Dumnezeu. Noi nu putem înțelege voia lui Dumnezeu. Și Muntele Sina este un prototip prin care Dumnezeu ne vorbește și despre ocrotire. Doamne, îți mulțumesc că prin Hristos Iisus, Domnul, mijlocitorul unui legământ mai bun, cum odinioară l ai folosit pe Moise, mi ai oferit protecție pentru că o apropiere de Dumnezeu, știți că Dumnezeu la un moment dat a spus următoarele cuvinte ciudate, dar ele sunt extrem de importante. Nu mă mai cobor în mijlocul acestui popor. Și toți au spus: „V de ce, Doamne, coboară te?" și a zis: „Nu, pentru că dacă mă cobor, eu sunt Dumnezeu drept și mai întâi trebuie să am de a face cu tot ceea ce faceți voi, trebuie să pedepsesc tot ce

09Dumnezeu coboară când noi vrem cu adevărat să urcăm

34:00găsesc în voi." Și a zis: „Nu mai cobor în mijlocul vostru, că dacă mă cobor trebuie să judec tot ce este în popor. Dar așa zice eu: "Las pe las un înger să vă fie să vă fie călăuză și nu mă mai cobor. Mă cobor când aveți de gând cu adevărat să urcați. Când voi vreți să urcați cu mine, cobor și eu. să urcați în sfințenie, să urcați în respect unii față de alții, să urcați în fapte bune, să urcați în împlinirea voii lui Dumnezeu. Domnul să ne ajute, Domnul să ne binecuvânteze și Domnul să ne dea putere. Acuma, dragii mei, aș vrea să mai spun un lucru în încheiere și Dumnezeu să ne ajute. Avem un munte numit Muntele Sinai, dar tot într un anumit loc, Dumnezeu a zis: „Mergeți la Ierusalim, Ierusalimul zidit pe muntele Sion și acolo zice să așteptați un timp.

34:58Cât credeți că a durat

10Sinai și Sion: cincizeci de zile după fiecare Paște

35:00de la momentul când a ieșit poporul din Egipt? până la momentul când a dat legea. Când v am citit în Exod 19 scrie acolo că era în luna a treia. Ei au ieșit și termenul până au ajuns la legea lui Moise e undeva între 47 și 50 de zile. Deci cam 50 de zile au trecut de la ieșirea din Egipt și eu sunt absolut convins că există un munte Sinai și există un munte Sion, că există 50 de zile de la Paștele din Egipt și 50 de zile de la Paștele pe care le a instituit Hristos. Și Hristos a lăsat tot 50 de zile. Nu cred că e întâmplător. Sunt absolut convins că simbolismul, paralelismul, modul în care Dumnezeu vrea să vedem lucrurile este unul extraordinar. Avem muntele Sinai și avem muntele Sion, unde la Ierusalim ucenicii așteptau ce? Făgăduința pe care Tatăl ne a promis o. Au trecut 50 de zile de când au ieșit din robia egipteană de la Paște. Au trecut 50 de zile de când Hristos la Paște aflând pâinea cu ucenicii și apoi după ce a înviat, el le a spus: „Așteptați!" A fost înălțat și a zis: „Așteptați, așteptați. 10 zile de înălțare, 50 de zile de la Paște. Apoi, încă un lucru pe care vreau să l înțelegeți, că e important. Pe muntele Sinai, nu întâmplător, au fost tunete, au fost fulgere și manifestări de putere, pentru că la cincizecime a venit un vânt și a venit un vuiet.

36:33Exact același lucru care se întâmplă la Muntele Sinai se întâmplă în Sionul lui Dumnezeu în ziua în care Dumnezeu revarsă Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Și asta este foarte clar ca să înțelegeți. Apoi Domnul Dumnezeu spune: „Eu am săpat

11Dumnezeu scrie acum legea în inimi, nu pe piatră

36:47pe această piatră poruncile mele, dar în Noul Testament Dumnezeu sapă în inimile noastre și nu în piatră. Apoi să înțelegeți, Dumnezeu vorbește prin Moise. Acuma Dumnezeu de la cincizecime ne vorbește prin intermediul Duhului Sfânt. Mijlocitorul între noi și Dumnezeu. Cel ce suspină cu suspine negrăite, cel ce ne călăuzește în tot adevărul, cel ce ne aduce aminte de Hristos și de lucrarea lui este Duhul Sfânt. Binecuvântat să fie Dumnezeu. Uitați vă la încă un lucru. Când poporul ajunge să fie idolatru și vițelul de aur este construit și Moise sfărâmă tablele legii de piatră, de capătul de capătul stâncii, Dumnezeu intră cu o pedeapsă. Câți oameni mor în pedeapsa pe care Dumnezeu a administrat o cu vițelul de aur? 3000. Câți se convertesc în ziua de Ierusalim? 3000. Deci Dumnezeu face o legătură între muntele Sinai și muntele Sionului. Dumnezeu face o legătură între legea lui Moise și coborârea Duhului Sfânt. 50 de zile, 50 de zile. Muntele Sion, Sinai, muntele Sionului. Fulgere, tunete, vâjitul unui vânt, limbi de foc care coboară. O prezență care îi face pe toți cei din Ierusalim să ia luare.

38:12Aminte. Dumnezeu scrie pe muntele Sinai legea pe piatră prin Duhul Sfânt o scrie în inima omului. 3000 de oameni mor atunci pedeapsă pentru idolatrie. 3000 de oameni capătă viață împreună cu Domnul Dumnezeu. Și mulțumim Domnului pentru lucrul acesta. Ce ia naștere atunci când poporul este la Sinai? Poporul sfânt. La Sinai, prin legea lui Moise, ia naștere poporul sfânt Israel. cea naștere la coborârea Duhului Sfânt, poporul sfânt al lui Dumnezeu, numit Biserica lui Dumnezeu. Vedeți, paralela între muntele Sinai și Muntele Sionului este foarte clară. De aceea aș vrea în

12Privind spre Sinai vedem Sion, apoi Duhul Sfânt

38:55aceste momente să spunem așa: Doamne, privind spre Sinai vedem Sion. Privind spre Sion vedem Duhul Sfânt. Privind spre Duhul Sfânt vedem legea de viață. Vedem manifestarea măreției Tale, vedem călăuzirea Ta, vedem legea pe care ne ai dat o și care este veșnică în inima noastră. Și vedem, Doamne Dumnezeul meu, ce vedem faptul că tu ai făcut un legământ tot pe un munte, de la Sinai la Sion. Așadar, Sionul nu reprezintă altceva decât este prefigurat de către muntele Sinai. Și aș vrea din toată inima, ce îmi doresc din toată inima să facem? Să deveniți sensibili. Să spuneți Domnului în felul următor: Învață mă să mă las învățat de tine. Învață mă, Doamne, să găsesc acolo unde este scris, să găsesc, Doamne, sensurile pe care le ai lăsat. Câți poate n ați citit și vi s au încețoșat ochii citind Exod 19, Exod 20, Exod 21, Exod 22, Exod 23, Exod 24, Deuteronom citind și poate, dar în momentul în care citești și spui: „Doamne, ajută mă să înțeleg." Vedeți, fiecare element, fiecare element are în ochii lui Dumnezeu însemnătarea lui. 50 de zile, 50 de zile. 3000 de oameni, 3000 de oameni. Vânt, fulger, tunet, foc vâit de vânt. Legea scrisă pe table, legea scrisă în inimă. Toate au un popor se naște, un popor se naște. Lăudat să fie Dumnezeu. Și aș vrea să i spui Domnului astăzi așa:„Doamne, ajută mă să mă las călăuzit de Duhul Sfânt în toate.

40:30Ne ridicăm înaintea Domnului. Tatăl Sfânt din ceruri, avem Sionul. Avem Sionul. Avem cântările Sionului, avem pacea Sionului, avem frumusețea Sionului, avem revărsarea Duhului Tău Sfânt, avem călăuzirea Duhului Sfânt, avem mijlocirea Duhului Sfânt. Îți mulțumim, Doamne. Îți mulțumim din toată inima, Doamne, că odinioară între tine și popor a stat Moise. Acum, Doamne, între tine și popor stă Hristos Iisus, Domnul. Iar aici printre noi, aici, chiar aici în biserică, e Duhul Tău cel sfânt. Doamne, ajută ne, te rog, din toată inima să urcăm, Doamne, destule văi în care ne am adâncit, văile egoismului, văile intereselor, văile materialismului, văile indiferenței. Vrem să urcăm la munte, Doamne. Ne am săturat, Doamne, de aerul acesta, Doamne, îmbâcțit de lume.

41:31[Muzică] Vrem să respirăm aerul tău, aerul de înălțime. Vrem revelațiile Tale, descoperirea Ta. Vrem să ți vedem strălucirea Ta, Doamne, Dumnezeul meu. Mărire ție, Doamne. Ne e dor să vorbim cu tine. Ne e dor să vorbești cu noi. Ne e dor să te descoperi. Doamne, avem nevoie de o porție, Doamne Dumnezeul meu, de prezență sfântă, ca slava Ta, Doamne Dumnezeul meu, să vindece mărunțișurile vieții, micimea în care ne am afundat. Trăiască Domnul! Aș vrea împreună cu un suflet să lăudăm pe Domnul. Aș vrea împreună cu cineva să spunem acum aleluia și slavă lui Dumnezeu și glorie celui atotputernic. Cineva să înalțe cu mine paharul biruinței și să spună: Aleluia! Doamne, îți mulțumim pentru tot ceea ce ești.

42:21Toate lucrurile, Doamne, sunt aranjate cu așa de multă minuțiozitate. Toate, Doamne, au fost făcute de Tine, Doamne, la timpul lor. Fiecare lucru, Doamne, Dumnezeu a fost pregătit cu grijă. De aceea, Doamne, nu ne clătinăm, nu ne temem până și firele de păr de pe cap ne sunt numărate. Nimic ne lăsa la voia întâmplării. Fiecare zi, fiecare ceas, fiecare pas, fiecare eveniment sunt toate construite cu grijă. Aleluia! pentru că suntem copiii tăi. De aceea te iubim, de aceea îți mulțumim, Doamne, și înțelegem, Doamne, din lecția de astăzi, înțelegem din Muntele Sinai că e timpul urcării. E timpul, Doamne, să ne punem deoparte. E timpul, Doamne, să ne însingurăm față de lumea aceasta care ne hărțuiește, ca să putem avea descoperirea prezenței Tale. Aleluia!

43:13Coboară, coboară, coboară, coboară, Doamne și binecuvântează sufletul fiecăruia dintre noi. Îți mulțumim, Doamne. Vrem să fim copiii tăi. Vrem să fim ai Tăi pentru totdeauna. Vrem, Doamne, ca inima noastră să nu mai fie una de piatră, ci o inimă de carne în care să scrii tu, Doamne, legea Duhului de viață în Hristos Iisus, Domnul. Aleluia! Slavă ție! Mă rog acum, în aceste momente, Doamne, să lași o revărsare de prezență divină, să lași viață din viața Fiului Tău, să lași puterea Duhului Sfânt, Doamne, să lași lumina ta să lumineze, apă vie să curgă în numele lui Iisus, pentru ca sufletul nostru să trăiască înaintea ta. Îți mulțumim, Doamne. Slavă ție, slavă ție, slavă ție, slavă ție. Iisus Hristos este Domnul. Iisus Hristos este Domnul. Iisus Hristos este regele. Iisus Hristos este împăratul. Iisus Hristos este alfa și omega. Iisus Hristos este stânca vieții.

44:11Iisus Hristos este izvorul de apă vie. Iisus Hristos este soarele neprihănirii. Glorie Lui în veci. Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Mulțumim, Doamne, pentru toate. Îți mulțumim. Îți mulțumim. Vrem să ne ajuți să urcăm pe muntele cel sfânt și când vă rugați să ziceți: Tatăl nostru, care ești în ceruri, sfințească se numele tău, vie împărăția ta, facă se voia ta, precum în cer și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă ne o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre. precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne lăsa în ispită, ci ne izbăvește de cel rău, căci a ta este împărăția și puterea și în veci.

45:11Preaiubiților, mâine cu ajutorul lui Dumnezeu mai avem încă o porție de închinare și de har sfânt. Avem cina Domnului și continuăm cu al doilea episod din seria pe care am început o. biruitor în cuptoarele vieții. Și mâine vorbim despre o inimă, despre o minte care se vrea capturată, despre o minte pe care Dumnezeu o schimbă și o înnoiește. Amin. Până atunci,