De ce nu mai ai speranță?

0:00Preaiubiților, înainte de a citi textul biblic, aș vrea să vă spun o poveste, o poveste din biografia unui om. Eu întotdeauna am foarte mare grijă să nu cumva să vin cu povești nemuritoare. Umblă pe internet tot felul de povestioare frumoase, dar când întrebi despre sursă, sursa este inteligența artificială. Mie nu mi plac poveștile închipuite. Cât de frumoase ar fi ele. Îmi plac acele episoade din viața

01Povestea unui inginer care nu a renunțat la proiect

0:31oamenilor care au cu adevărat ceva de spus. Într o zi din 1993, un tânăr inginer pe nume Ron Avitur, care lucra la Apple, avea un proiect de grafică matematică. proiect de grafică matematică, pasionat de ideea ca orice elev sau orice profesor să poată să rezolve ecuațiile având ajutor grafica matematică. Apple trecea printr o perioadă foarte dificilă și i a spus că proiectul lui s a închis și ca atare el a fost concediat. Dar el a zis așa: "Domnule, eu încă am eusonul de acces că nu mi l au luat." Și a doua zi s a prezentat la Apple și a intrat în locul în biroul lui și a continuat să lucreze la proiectul său. O vreme i a mers, dar apoi i au luat biroul. Însă între timp colegii lui care îl simpatizau și că care au li s a părut că este extraordinar ce face el. El continua să vină o săptămână, o două, o lună, două, trei. Colegii lui au prins și ei drag și de el și de idee și au zis: „Până nu mi iau ecusonul încă intru." I au luat și ecusonul. După ce i au luat ecusonul, au zis: „Da, dar acum am colegi care au ecuson și care mă simpatizează." și au intrat cu ecusonul lor. Timp de șase luni de zile, el a venit și a continuat să lucreze ca să și finalizeze proiectul. Îl întrebau cu mirare cei de la Apple: "Tu mai lucrezi aici compania fiind mare, mai greu cu Și el zâmbea și zâmbea. Nu spunea nici da, nici nu.

2:05Zâmbea. După șase luni de zile a finalizat proiectul. l a prezentat în fața conducerii Apple și de atunci din 1993 și până astăzi a fost introdus pe Mcintosch, pe computerul Mechintosh și orice elev și profesor care vrea să aibă o grafică din aceasta interactivă are această acest program care se numește grafic calculator. Grafic calculator. Când a fost întrebat ce l a făcut pe el să meargă înainte, a zis o vorbă care cumva prefațează foarte bine subiectul de astăzi. a zis: "Când iubești un lucru atât de mult, cum îl iubesc eu, cum iubesc eu acest proiect, să fi renunțat la el era ca și cum m aș fi trădat pe mine însumi." Și am stat și m am gândit câți dintre dumneavoastră vă fac vă plac poveștile, ca să nu zic filmele, că atunci vă dau de gol și după aceea o parte din sfârșit, în care eroul principal la sfârșit biruie cu totul după ce trece prin mari și în mari greutăți și luptă și la sfârșit el este biruitor. Câți dintre voi văzând ați avut poate o lacrimă pe obraz? Nu, s a întâmplat să vă bucurați că eroul principal a răzbit.

3:18Asta și m am gândit. De fapt, noi nu ne bucurăm atât de mult când plângem de biruința eroului cât este posibil ca noi să vărsăm acele lacrimi de regretul luptelor pe care le am avut noi și nu le am dus la bun sfârșit și în el să vedem o împlinire a ceva ce poate noi n am avut nici tăria, n am avut nici răbdarea să ducem la bun sfârșit. Iată de ce, preaiubiților, nădejdea este extrem de importantă și speranța pe care noi trebuie s o avem trebuie să fie una care să nu apună. Acuma vreau să vă citesc textul biblic care stă la bază. Am avut de ales între multe, dar sigur ne ridicăm. Și am să vă citesc textul din Evrei, capitolul 6, începând cu versetul 17. El este baza mesajului de astăzi și după aceea vă duc în alte șapte texte. Da, numai pe scurt, da? Nu vă speriați, stați liniștiți. De aceea și Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moștenitorilor făgăduinței nestrămutarea hotărârii lui, a venit cu înjurământ.

4:27Adică Domnul a făcut o făgăduință și pentru că a vrut s o întărească, el a venit cu în jurământ. Pentru ca prin două lucruri care nu se pot schimba și în care este cu neputință ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm. Vă rog să vă uitați cu mare atenție la aceste cuvinte, să apucăm nădejdea. Hopa! Nădejdea se apucă. Nu vine ea la noi. Noi trebuie să mergem la ea. Ia uitați vă un pic la cuvânt. Nădejdea care era unde? era pusă înainte și pe care o avem ca o ancoră a sufletului, o nădejde cum tare și neclintită care pătrunde. Deci Pavel este extraordinar cum că nădejdea pătrunde dincolo de perdeaua dinaintea templului, o nădejde care pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul templului, unde Iisus a intrat ca pentru noi ca înainte mergător când a fost făcut mare preot în veac după rânduiala lui.

5:40Nu prea pare nădejdea asta un fel de răvaș chinezesc. E adâncă. E profundă, e de cântărit, e de înțeles, e de așezat în suflet. Nu pare o chestiune de aceea când te afli în treabă, ci pare un lucru foarte serios. Deci, apostolul Pavel vorbește despre apucarea nădejdii care era înainte ca o ancoră a sufletului. Ocupați locurile și sper că v am făcut un pic dornici, măcar curioși, să mi spuneți ce nu mergeți. Aveți curajul să mi spuneți ce nu mergeți. Da? Să mi spuneți ce nu funcționează. Dacă vreodată ceva nu funcționează, să nu fiți atât de discreți încât să mă lăsați să mă fac de râs. Da? Dacă ceva nu merge, spune: „Stai locului." Bine. Bun. Haideți să ne uităm la un lucru care este extrem de important și extrem de important. Întrebare. Câți dintre voi aveți cât de cât cunoștințe marinărești cu privire la ancoră? Cine știe ce e o ancoră?

6:43Cei care mi ați ridicat mâna, vă e lene sau ce? Sau vă e teamă că ce zic eu? Știți ce este o ancoră? Știți ce este o ancoră? Da. Bun. Măcar o dată ați văzut unde se arunca ancora? E bun, dar doar nu o să arunce în capul cuiva. Ferească Dumnezeu. Normal că în apă. Dar unde? În ce parte a navei? Cum în față? Potrivit cu ce film? Ăla a fost un film greșit. Schimbă canalul. Nu se aruncă niciodată ancora în față. Se aruncă cel mult în lateral. Ancora se aruncă de obicei în lateral. Vedeți că din navă iese lanțul acela cu ancora și rareori este în spate, de obicei este în lateral sau în spate. Oricum, ori în lateral, ori în spate. Dar cert este că niciodată ancora în mod normal nu i în față. Pentru că dacă o ancoră vine în față, ce se întâmplă cu nava?

7:33Păi, normal, o destabilizezi. Ei, și totuși întrebarea mea este: "Cum adică, apostolle? După ce de două ori s a rupt corabia cu tine în adâncul mărilor, după ce le ai dat lecții celor care mergeau cu corabia spre și au ajuns la limanuri bune. Tu nu știi, apostole, că ancora nu se aruncă în față? Cum adică această ancoră a sufletului care este aruncat în față, că până la urmă are și el dreptatea lui. A nimerit o, nu că ar fi știut, dar are și el dreptate. Și totuși aice se vorbește despre o ancoră care se aruncă în față. Și atunci am fost foarte curios pentru că uneori s ar putea ca dincolo de faptul că noi zicem a e Biblia, e metaforică, s ar putea să fie ascuns ceva. Și acum ascultați ce am găsit că în trei situații în care se află navele,

02Ancora sufletului se aruncă în față, ca să tragă corabia

8:22atunci când sunt curenți puternici, atunci când este un vânt destabilizator sau când corabia s a apropiat prea mult de țărn și nu mai poate să se ducă în larg, într adevăr există o procedură care se numește catging. Așa este că ea este în limba asta care este catging, care înseamnă că o barcă se duce înaintea corabiei, ia ancora și o aruncă în față. De ce? Pentru că în momentul acela barca împreună cu ancora respectivă devine un punct de a te scoate. Deci ori îți dă stabilitate pentru că valurile sunt curenții sunt foarte puternici, ori vântul nu e prielnic sau nu mai poți să te desțelenești din țărmul de unde te ai afundat. Și atunci există procedura aceasta că ancora se aruncă înainte și trage corabia după ea. Vine apostolul Pavel și spune: "Credința este o ancoră.

9:19Nădejdea este o ancoră care te poate să faci să ieși din curenții foarte puternici, să rămâi pe direcția care trebuie când bat vânturi grozave sau dacă te ai împotmoli la țărmi să te des așa, deci să te des nu știu cum și să mergi spre mare. Amin. Nu știu care este opusul la împotmolire. Despotolești în sfârșit de, dar nu mai merge deselenești care e la agricultură. Aia zic. În sfârșit ce rost are acolo? Suntem în sfârșit. Acum am fost simpatic. V am trezit interes. Un predicator care greșește e mult mai aproape de popor, iar cel ce nu greșește doar i se pare că nu greșește. În sfârșit, cert este că această procedură există. Și aș vrea să înțelegeți un lucru care este foarte important. Ancora nădejdii se aruncă în fața vieții noastre în situații când curenții sunt puternici. I ați simțit, nu? Când nu mai ai stabilitate, când vântul îți este cumva împotrivă și nu ți ajută înaintării sau când ești împotmolit la mal și trebuie să te duci în larg. Amin.

10:37Acuma, am luat câteva exemple biblice despre cum nu trebuie aruncată această ancoră sau dacă vreți despre cum anume ajungem noi să ne pierdem nădejdea. În ce situații am luat câteva ilustrații biblice în care să facem o mică analiză despre oameni ai lui Dumnezeu care s au împotmolit, oameni ai lui Dumnezeu care au ajuns într un punct critic. Pentru că, dragii mei, dumneavoastră știți că trei lucruri rămân. Acestea sunt dragostea, credința și nădejdea. Deci, vedeți că importanța nădejdii este mare. Este pusă alături de dragoste și de credință. Nimeni n ar fi gândit poate că nădejdea este așa de importantă. Dar să vă spun un lucru pe care eu îl înțeleg. Eu nu știu să vă măsor dragostea, nu știu să vă măsor credința prea bine. V o măsurați voi, o știu apropiații.

11:35Însă nădejdea e ceva care nu prea poate să fie măsurat, pe când dragostea poate să fie măsurată, credința, dar fără ea totul se oprește. Vreți să vă spun că sunt oameni care știu cine este Dumnezeu, care știu ce așteaptă Dumnezeu, dar nu mai pot să meargă înainte pentru că și au pierdut nădejdea. Probabil că una dintre stările cele mai cumplite este de desznădejde, știind cine este Dumnezeu, știind ce poate Dumnezeu, dar nemai având puterea să crezi în lucrurile acestea. Mă, Domnul să ne ajute câteva exemple scurte și apoi o încheiere. Da. Doamne, ajută mă să fiu scurt. Amin. Nu știu dacă e prea îmăgulitor aminul ăsta. Primul exemplu pe care vreau să vi l spun este următorul. Să nu mai îmi ziceți Naomi, ci Mara, căci cel atotputernic m a umplut de amărăciune.

12:26Naomi pierde pe soț, pierde cei doi fii, Maon și Chilion, îl pierde pe Elimelec. Și acuma ea întorcându se spre Israel zice nurorilor ei: Să nu mai îmi spuneți Naomi ce a plăcută, ci Mara, pentru că Dumnezeu m a umplut de amărăciune. Și acuma o să vă spun următorul lucru. Pierderea lui Naomi nu este o părere. E grozavă și vreau să vă spun că o înțeleg foarte bine. Mulțumesc lui Dumnezeu că n am trecut prin ce a trecut ea, dar parțial da. Că în momentul în care ești tată și pierzi copilul, mai ales cum a fost și situația noastră când am pierdut primul copil, tu nu doar că pierzi un copil, tu pierzi ceva din tine. Pentru că atunci când ești tată, când ești mamă sau când ești soție și pierzi soțul sau pierzi copilul, tu pierzi ceva în care te pierzi pe tine. Pentru că Naomi nu mai era mama nimănui și nu mai era soția cuiva. Și când o viață ai fost soție și când o viață ai fost mamă și deodată nu mai ești nici mamă, nici soție, tu începi să te clatini și să nu mai știi cine ești. De aceea și are o pierdere de identitate, am putea spune. Să nu mai îmi ziceți Naomi cea plăcută, să mi ziceți Mara, adică eu nu mai sunt cine am fost, nu mă mai văd pe mine cum am fost, ci eu acuma sunt o femeie amărâtă.

13:55Și atunce ea se prezintă în felul acesta. Vedeți vreo urmă de nădejde? Niciuna. Și când î spune nurorilor ei lui Orpa și lui Rut: „Mergeți, părăsiți mă!" Orma plânge ce plânge și apoi pleacă. Rut însă stă de ea și ea are și un argument și spune: „Nu mai stați că nu mai există nădejde. Dacă în seara asta eu aș rămâne însărcinată, ai avea tu timp să crească copilul, să ți l mai dau să ți fie soț, nu mai ai. Adică nu mai există nicio șansă, nicio nădejde. Naomi trage după ea ușa, se încuie și nu mai există nicio nădejde. Acuma, preaiubiților, aș vrea să vă spun un lucru care este extrem de important.

03Naomi, redusă la pierdere: nu reduce viața la un episod

14:40Când vin situații din acestea extraordinar de grele, pui această întrebare: "Frate, dar ce aș putea să mai sper cu privire la ce s a întâmplat?" Nimic. Cu privire la pierdere nu mai ai ce să ți pierd. Pentru că ce să speri că pierderea este evidentă. Nu se mai întorc din morți cei care au plecat. Ce ai pierdut, ai pierdut. Ce trebuie să facă un om care ajunge într o asemenea situație? Un om care ajunge într o asemenea situație trebuie să înceapă să digere durerea pe care o are. Deci să începi să te gândești la ce ți se întâmplă, la ce prin ce ai trecut și să începi să cântărești și să evaluezi lucrurile. Pentru că în momentul în care reduci întreaga ta viață la un singur episod dureros a unei pierderi, în momentul acela tu l împiedici pe Dumnezeu să mai poată să aibă vreun plan cu tine. De fapt, Domnul Dumnezeu ă avea un plan cu Naomi și avea un plan și cu Rut și planul a fost măreț și planul a fost uriaș. Dar până când Naomi nu s a deschis planul lui Dumnezeu, când a fost momentul când s a deschis și a început din nou să spere, a venit în țară amărâtă. A stat în țară amărâtă până când? Până când a venit Rut cu blulin de rod și a zis: „Păi, unde? De unde ai rodul ăsta? Că muncise toată ziua. Bă, zice a fost ogorul unuia care î cheamă Boaz. Zice, ogorul în care întâmplător zice Biblia că am ajuns. Ea s a luminat la față și a zis: "Însseamnă că Dumnezeu are un plan." Și aș vrea în numele Domnului Iisus Hristos să înțelegi un lucru esențial. Indiferent cât de mare este durerea prin care ai trecut, nu

16:16lăsa ca viața ta să fie redusă la acel episod. Biblia spune că ancora trebuie aruncată înainte. Dacă tu ai aruncat ancora înapoi, întotdeauna vei rămâne cu întreaga viață în locul acela al durerii. De aceea ni se spune: „Aruncați ancora nădejdii înainte ca să tragă viața din locul unde te ai împotmolit. Că dacă tu o arunci înapoi, tu rămâi în episodul acela al durerii tale și toată viața ta se polarizează în jurul acelei dureri și tu îți pierzi identitatea. Te reduci pe tine însuți însăți la acel eveniment dureros și nu mai ești din el. Sunt oameni care nu mai pot să asculte un cuvânt, nu mai pot să asculte o cântare, nu mai pot să primească un cuvânt, pentru că în mintea lor evenimentul dureros a creat deja o așa de puternică zdruncinare încât deja evenimentul în sine te a îmbrăcat cu o haină diferită. Nu mai îmi spuneți Naomi cea plăcută, ci spuneți Mara, adică plină de amărăciune. Și aș vrea în numele Domnului Iisus Hristos să spunem așa Domnului: Doamne, în tot ceea ce ni se întâmplă și în tot ceea ce ni se va întâmpla, ajută ne să învățăm ca ancora nădejde s o aruncăm în față pentru ca să putem să tragem cumva viața după noi, că dacă o aruncăm în spate, tu rămâi fix înțepenit în acel eveniment și nu mai ești niciodată în el. Nu știu cui vorbesc, dar dacă ai de iertat, iartă.

17:46Dacă ai de depășit, depășește. Aruncă ancora înainte și spune: „Doamne, mută viața mea din locul acesta al unei înțepeniri." Și ăsta era cuvântul dețepenire care tot îl căutam, a unei înțepeniri care s a întâmplat cu viața mea. Avem nevoie să fim dețepeniți din locul acela. Avem nevoie să mergem înainte pentru că Dumnezeu din cer mai are ceva de făcut cu noi. Dumnezeu mai are un plan care poate să l facă cu noi. Și aș vrea Domnul Dumnezeu să ne ajute și Domnul Dumnezeu să ne dea putere să credem că nu un episod este toată viața noastră și să lăsăm pierderea în mâna lui Dumnezeu și să mergem înainte cu ajutorul lui Dumnezeu. Așa să ne ajute Domnul. Dacă ai pierdut speranța pentru că ți ai ancorat o în trecut, acuma ai nevoie ca ancora s o arunci în față și cineva să spună amin.

18:40Amin. Al doilea episod. Deci avem pierderi. Când avem aceste pierderi dureroase și când avem aceste momente dureroase, vă rog din toată inima, nu reduceți viața la un singur episod. Doi, episodul cu Ilie. Hai să vedem în 1 Împărați 19:4. El zice destul acum, Doamne, ia mi sufletul. Băi, câtă speranță poate să mai fie după ce un om a zis: "Vreau să mor."

04Ilie vrea să moară: așteptarea rezultatelor imediate aduce deznădejde

19:11Vă spun eu câtă. Zero. Ia mi sufletul. Nu s mai bun decât părinții mei, nu mai văd niciun rost. Când un om zice: „Vreau să mor el zice de fapt: "Nu mai am nicio speranță". Și acuma, de unde a venit această dezamăgire a lui Ilie? Și vreau să notați dacă dezamăgirea lui Naomi a venit pentru că și a aruncat ancora nădejdii în trecut și a înțepenit acolo în acel eveniment, Ilie este omul care cumva noi ne regăsim în atitudinea lui așteptările unor rezultate imediate. Domnule, asta aduce multă deznădejde. Păi s a dus pe Muntele Carmel și a zis: „No, hai să vedem cine este adevăratul Dumnezeu. Aduceți proorocii lui Bal. Or veni vreo 800. Noi zice acuma voi chemați l pe Dumnezeul vostru. Ăia au chemat pe Dumnezeul lor, au, s au tăiat.

20:11Cum fac ăștia care sunt au intrat în transă? Și el și a mai bătut un pic joc de ei și la sfârșit a zis Dumnezeu: Doamne, coboară! A coborât Dumnezeu, dar el a făcut totul demonstrativ. Vedeți când toată chestia asta a fost demonstrativă, a adus apă, a zis: „Turnați apă, încă șase vedere, încă șase vedere, turnați apă că Dumnezeu va coborât cu foc." El era foarte încrezător. Dar după ce s a întâmplat lucrul acesta, cu siguranță Ilie a zis: „Acum poporul va înțelege cine este adevăratul Dumnezeu." Și acum ascultați, câți dintre dumneavoastră spuneți:„Doamne, dacă faci o minune cu ăsta al meu și l scap de boală, ăsta se pocăiește. Iar eu spun să ar putea să fie o rugăciune foarte ciudată că au văzut cu ochii lor minunea. Au văzut cu ochii lor cum ăia au fost neputincioși.

21:03Au văzut că e un Dumnezeu fals bal. Minunea lui Dumnezeu a coborât din cer. S a mistuit tot și ei au cum au rămas? Tot cine au fost. Și a doua zi Ilie ce a văzut? că Isabela e tot Isabela, că l amenință că l omoară, că poporul nu s a schimbat, că imediat este episodul cu via lui Nabot, bătrânii au mințit, au îneltit să l omoare pe Nabot, să ia via, aceeași viclenie, aceeași ipocrizie, aceeași răutate, aceeași nepăsare față de Dumnezeu. Și el în momentul acela a cedat acestei chestiuni că noi facem ceva și după aceea așteptăm rapid ceva. Doamne, ai lucrat, lucrează. Ai lucrat. Nu știu dacă ați înțeles. Exagerez, dar ați înțeles ideea. Știți că David i a zis lui Saul: "Părinte, eu nu vreau să Eu eu sunt ca un câine mort. Te bați tu cu mine? Tu ești părintele meu." Și s o fi gândit, mă, la modul cum m am purtat. Până și câinele, mă, dacă era câine și tot se schimba, îl iartă și a doua oară. Ce ți am tăiat numai colțul hainei. A doua oară ia ulciorul. Puteam să te ucid în ce? În speranța că se schimbă. Și observați că a treia oară David nu mai face asta, ci ziceș, negreșit voi muri. Răpuți de mână lui Saul. Și fuge la țiglag. Noi ne rugăm, ne punem nădejdea în Dumnezeu, facem eforturi, jertfim și apoi tragem cu ochiul.

22:39Și pentru că nu vine imediat împlinirea, cădem în deznădejde. Cădem în deznădejde. Deci acest această nevoie de rezultat imediat. Și acum ascultați să vă spun un lucru. Unde suntem? Sunteți atenți? Eu nu vă spun lucrul ăsta să vă încurc. Bun. De ce Dumnezeu lucrează în felul ăsta și ce poate să facă un om care a făcut tot ce i a stat în putință? Nu te Nu vă uitați la mine că nu despre voi vorbesc când zic tot ce i a stat în putință, că nimeni dintre noi n a făcut tot ce i a stat în putință. Nici eu și nici voi. Dar unii cum Ilia a făcut tot ce i a stat în putință trei ani și jumătate fugărit, trei ani și jumătate luptând să și păzească viața. Ei, după ce a făcut tot ce a stat în putință și noi după ce facem tot ce ne stă în putință, deși nu facem tot ce ne așteptăm să vină ceva.

23:30Ei, care e care este ce vrea Dumnezeu să înțelegem? De ce se întâmplă lucrul ăsta? De ce, Doamne? După ce m am rugat și am făcut și am jertfit, pe aia am venit și la biserică. De azi dimineață m am trezit și studiez. Unii dintre frați cred că nu prea îi interesează. Pe mine mă doare capul de bubuie și eu cu ce mă aleg? Noi avem nu așteptările noastre. Da. Corect ce zic? Nu. Da. E Unde i secretul? Ce se întâmplă? Dumnezeu vine la Ilie printr un înger că el fuge în pustie. Nu mai vrea să știe de nimic și de nimeni, că așa e omul fără speranță. Nu și lasă adresa. Deodată vezi că a dispărut și întrebi în stânga și în dreapta, dar unde i? Nimeni nu știe de el. Că omul care nu mai are nădejde nu și lasă adresa la intrare. Mă găsiți miercuri la ora 4:00. Nu, nu fuge și lasă slujitorul și se duce unde? Pe ce stradă? Păi aia e că nu există stradă. În pustiu era sub un enupăr. O fi fost singurul, nu? Al 15 lea enupăr pe dreapta. Nu știi să nu mergi. Așa e omul fără nădejde. Se pierde într un neant. Nu mai vrea să i se dea de urmă.

24:34Și ce se întâmplă? Dumnezeu vine la el și ascultați ce curios lucru face Dumnezeu după ce un înger își pune boneta, șorțul, îi dă să mănânce. Asta e o e un lucru care numai Dumnezeu poate să l facă. Îi dă o turtă specială. aș avea și eu nevoie de ea când aș mai mânca 40 de zile. Dar după aia am stat și m am gândit: Păi, dar nu mai mănânci 40 de zile, dar alergi 40 de zile și nu știu dacă se poate. Și acum ascultați, Dumnezeu îl ridică și zice așa: „Vreau să mă întâlnesc cu tine pe muntele Horeb. Ai fost pe Carmel, acuma mă întâlnesc cu tine pe Horeb." Și aleargă cât? 40 de zile și 40 de nopți. Aleargă. Aergarea aceasta a lui Ilie nu e una care n are semnificație. Cum și alergarea înaintea carului lui Ahab a avut semnificație, cum și cei 40 de ani a lui Moise în pustie au avut semnificație. Cum și cei 40 de ani de rătăcire în Canaan au avut semnificație.

25:29Cum și Domnul Iisus Hristos a postit 40 de zile a avut semnificație. Întotdeauna există o semnificație în aceste 40 de zile în care a alergat. Ce reprezintă ele și ce vrea Dumnezeu să ne spună, dragii mei? Nădejdea, dacă ne ar fi alimentată prin împlinirile imediate, noi am avea numai flori în pom, dar nu și rădăcină. Vă las să vă gândiți. 40 de zile, 40 de nopți, 40 de ani, 40 de săptămâni, 40 de belele, 40 de necazuri, ce vreți dumneavoastră. sunt, dacă vreți, drumul maturizării noastre. Domnul Dumnezeu vine și spune: „Iie, eu am un plan și planul meu este un plan care nu poate să fie niciodată de nimeni biruit. Dar eu doresc ca tu să intri într un proces de maturizare, de adâncire, pentru că dacă totul ni s ar da la prima rugăciune, dacă totul ni s ar da la prima cântare, dacă totul ni s ar da la prima jertfă, noi niciodată n am mai prinde rădăcini. Noi niciodată n am mai avea maturitatea și adâncimea pe care Dumnezeu dorește ca noi s o avem.

26:39Și atunce pentru Ilie, Domnul Dumnezeu îngăduie un proces de descoperire. Pentru că în această alergare, în această apropiere, în această întâlnire la peștera Horeb, Dumnezeu se dezvăluie lui Ilie diferit de modul lui de înțelegere. Când a ieșit? A ieșit când a fost cutremur, a ieșit când a fost foc, a ieșit când a fost vânt. De ce a ieșit?

05Dumnezeu întârzie ca nădejdea să aibă rădăcini, nu doar muguri

27:00a ieșit pentru că a crezut că în ele este Dumnezeu și nu era. Și Dumnezeu era în susurul acela blând. A ieșit și la susurul blând. Dar mai degrabă am putea să spunem că Ilie, un om care a înțeles lucrurile cu Dumnezeu foarte radical, un om foarte foarte aspru, a trebuit să învețe că Dumnezeu din cer are har. Adică ce i spunea?Am eu răbdare pentru popor. Am eu un plan pentru popor. Eu știu ce am de făcut. Și atunci Dumnezeu vine și spune în felul următor că uneori Dumnezeu întârzie în privința așteptărilor tale pentru că la capăt de drum Dumnezeu vrea să ai rădăcini și nu doar muguri. Vrea să aibă o rădăcină adâncă și Dumnezeu să ne ajute să înțelegem că nădejdea nu poate să fie doar circumstanțială. Ha, mi a dat Domnul. Ce bine, aleluia! Cânt o cântare. Nu mi a dat Domnul. A, nu i mai cânt. Asta înseamnă fluctuație. Asta înseamnă să te porți după circumstanțe. Asta înseamnă să n ai rădăcină, nădejde. Ce spunea încercatul Iov? Chiar dacă ar fi să pier, chiar dacă ar fi să nu mai știu că răscumpărătorul meu este viu, chiar dacă se ceartă cu mine, chiar dacă nu l înțeleg, eu tot mă încred în Dumnezeu. Și Domnul să ne ajute. Domnul să ne dea putere și Domnul să ne Acuma ce am vrut eu să vă spun dumneavoastră ca să înțelegeți punctul ăsta doi.

28:22Câți dintre dumneavoastră ați avut parte de un bine neașteptat? Ați putea să l numiți un examen pe care l ați luat fără să munciți prea mult, o binecuvântare care a venit fără prea mult efort. Nu știu, nu mă gândesc la faptul că ai găsit 100 RON pe stradă, că nu știu dacă ea e binecuvântare. Știți, era un frate care alerga cu valiza în gară și a zis: „Satana, zice: „Nu m a lăsat, zice, tot fugea după mine unul, zicea„ Dă mi valiza înapoi, dă mi valiza înapoi." Nu la binecuvântările astea mă refer eu. Ăă, ați primit vreo binecuvântare fără efort? Mhm. Și ce a făcut binecuvântarea aceea? V a făcut așa de responsabili. Imediat ați intrat în post de mulțumire. Imediat ați spus: „Doamne, pentru că mi ai dat jertfe și eu. Îți spune ce a făcut acea binecuvântare care a venit rapid, fără prea mult efort. Te a făcut să te crezi aparte.

29:21I'm special. Nu toți, nu vreau să generalizez, dar întotdeauna nădejdea adevărată se obține pe calea cea grea, nu pe calea cea ușoară. Ca să înțelegeți că nădejdea unui om care nu dă înapoi e formată în cuptor, e formată pe calea cea grea, aceea în care există foarte multe probleme și situații. N ai dat înapoi și mai crește rădăcina, nu dau înapoi și trec prin altele și trec prin altele și trec prin altele. Și și pe mine mă mai întreabă cineva: "Frate, dar ai trecut prin greutăți, cum ești?" Zic: "Mă, cum mă vezi afară?" E cum mă vezi? Dar rădăcina, aleluia, rădăcina o știe Dumnezeu. Aleluia! Pentru că să știi că în fața necazurilor vieții nu răspunzi cu mugurii, nu te lupți cu frunzele, nici măcar cu roadele. În fața vânturilor puternici lupți cu rădăcina. Și Dumnezeu spune: „Nu voi da curs așteptărilor rapide să fie împlinite pentru că vreau să vă formați o nădejde care rămâne.

30:20Amin. Așa să ne ajute Domnul. Al treilea exemplu pe care vreau să l folosesc. Cred că suntem bine. Da, e în regulă. Vă folosește? Păi dacă nu vă folosește, măcar faceți

06Ucenicii spre Emaus: așteptări formate de circumstanțe și păreri

30:32ceva așa care mai Da. Ucenicii pe drumul Emausului nu puteam să scap acest exemplu. Noi trăgeam nădejde că el este acela care va izbăvi pe Israel. Câți dintre dumneavoastră au vorbit despre nădejde la trecut? Noi trăgeam nădejde. Eu credeam că eu mi am așteptat să e vreunul care a vorbit despre nădej. Da. Bun. unde au greșit ei și au format așteptările pe baza gândirii altora. N abia așteptat să ajung aici. Frate, sunt supărată. Dar de ce? Păi, uite, frate, eu credeam așa, așa, așa, așa și uite acuma nu s a întâmplat și sunt dezamăgită. Bun. Și cine ți a spus lucrul ăsta? Păi, zice„ Așa am auzit. A folclor. Păi dacă folclorul este acela care îți setează așteptările și tu crezi niște lucruri care le auzi de la oameni, atunce de ce te miri că viața îți aduce un răspuns diferit? Ce acuma sincer dumneavoastră când ați dat în biserică n ați auzit și chestii din astea? că așa se zice și ați făcut niște chestii de așa se zice și apoi când aștept în Scriptură, păi să vă spun eu ce dezamăgit am fost în ziua în care m am dus în Biblie venise venise interliniarul, începuseră să existe instrumente și media, se încărcase Biblia pe resurse creștine, puteai să cauți. Am vrut să găsesc versetul Tu faci un pas și Dumnezeu face doi. Că eu le am auzit de atâte ori în predică.

32:07căuta eu mult și bine. Dumneavoastră știți ce dezamăgit a fost când întrebăm pe un frate mai în vârstă, frate, unde scrie în Biblie, iartă mă că zice eu fac un paș Dumnezeu doi la care fratele meu a zis zice în Biblia din capul ăluia care a zis zice că în Biblia adevărată nu există. zice în Biblie, dacă te vei apropia de Domnul și Domnul se va apropia de tine. Multe așteptări de ale noastre sunt setate pe baza unor păreri pe care le au alții, preoții, cărturarii, cei din jur. Adică ce ce set așteptări aveau ei plecate de la ce? De la circumstanțe. Sunteți atenți că vreau să vă duc undeva. Adică ce circumstanțe avea poporul lui Israel? Poporul lui Israel era suprit de către romani. Îi puneau în spate o povară și trebuia să s o poarte o milă.

32:58Dacă îi cerea haina, trebuia să i dea haina fără nicio justificare. Trăiau niște vremuri grozav de dificile. Și atunce ei au zis în felul următor: Așteptăm să vină Mesia. Dar ei așteptările și le creaseră funcție de circumstanțele vieții pe care le aveau. Trăiau greu, erau împovărați, erau sub dictatură, preoții erau corupți, templul era cum erau și fiecare își formase o așteptare funcție de circumstanțe. Și acuma eu vă întreb pe dumneavoastră când s a întâlnit Hristos cu ei, ce le a zis? Mă, de ce n aveți nădejde? Păi, zice„ N avem, că noi credeam că el cel care a murit e Mesia. Păi și zice: „Și de ce sunteți dezamăgiți?" Păi cum adică? Eu credeam că el o să pună în apă sabie, taie capul romanilor, poporul lui Israel se ridică, ajunge în fruntea și acuma suntem vai și amari de noi și nu mai știm încă o tre să o luăm. Și el vine și ne spune: „Păi, problema zice: Nu i la el că a murit. Problema este la voi că trăiți în baza unor așteptări greșite. Le a deschis ochii să înțeleagă Scripturile. De ce avem nădejde care după aceea devine desznădejde? Pentru că o formă în funcție de circumstanțe și funcție de părerile altora. Că dacă ai învăța viața după Scripturi, n ai mai avea deznădejdile pe care le ai. No, am zis:Doamne, ajută ne și binecuvântează ne. Și aș vrea să înțelegem lucrul acesta. Să lași Scriptura să ți definească nădejdea. Să lași Scriptura să ți alimenteze nădejdea, nu părerea oamenilor. De regulă, deznădejdea vine pentru că ți ai format o așteptare în baza ceea ce ai auzit, în baza ceea ce Nu. Amin. Bun.

34:33Al patrulea exemplu. pe care aș vrea să vi l spun. E unul și ăsta destul de dureros. Luca 22. Domnul s a întors, s a uitat țintă la Petru și Petru și a adus aminte de vorba pe care

07Petru: deznădejdea vine din încrederea în sine și vinovăție

34:46zisese: Domnul a ieșit afară și a plâns cu amar. O altă sursă a deznădejdii este faptul că te încrezi în tine dacă toți te ar părăsi, dacă toți n ar mai veni la biserică, dacă nimeni n ar mai cânta. Îți aduci aminte când cântai de se umplea biserica și puțini zice: "Ce sunt ăștia, mă? Că până că nu cântă ei. Nu cânt, eu cânt până în ziua când ți a tăiat necazul, drumul și ai rămas fără corți vocale și ai intrat și tu în corul muților pentru că ai avut niște păreri grozave despre tine. De ce a ieșit Petru afară și a plâns cu amar? Pentru că mai întâi de toate și a dat seama de cât de slab este. A fost dezamăgit de el însuși. De altfel, Petru nici n a mai putut să iasă din această buclă a vinovăției.

35:40Și vreau să fac o mică paranteză ca să înțelegeți. Vinovăția aceasta pe care o resimțea Petru era una care devenise povară pentru că el nu mai putea să se ierte. Am putea să spunem. Cineva m a întrebat: „Frate, unde scrie în Biblie că noi trebuie să ne iertăm? Eu nu spun că spune în Biblie că trebuie să ne iertăm, dar în Biblie spune câteva lucruri pe care trebuie să le știm și Domnul să ne ajute și anume să țineți minte lucrul ăsta pe care vi l spun acuma în Ioan în capitolul 13 în versetul 9 e un verset grozav de frumos. Mai puteți? Bun. Prin aceasta vom cunoaște că suntem din adevăr și ne vom liniști inimile înaintea lui. Și continuă: "Ori în ce osândește, adică în tot ce osândește inima noastră, căci Dumnezeu, iată argumentul pentru care să nu ne mai osândim. Dumnezeu este mai mare decât inima noastră și cunoaște toate lucrurile. Adică vine și spune în fel următor:„Nu te mai osândi. Oricum Dumnezeu e mai mare decât inima. Nu lăsa ca sentimentul din vinovăție a inimii tale să oprească iertarea lui Dumnezeu care a fost dăruită. Că tu te osândești pe tine însuți, dar Dumnezeu cunoaște inima. Inima ta e mai mică decât Dumnezeu. Trebuie să l crezi pe Dumnezeu. Nu. Ce spune inima. Că sunt oameni care spun: „Nu mai am iertare."

36:56Și eu spun: „Bai". Ei spun: „Nu mai,"Păi de acima ta decât ce este scris în Biblie." Nu poate să fie mai mare. Și Domnul să ne ajute să înțelegem lucrul ăsta. Și în Romani 8:1 spune: „Nu mai este nicio osândire pentru cei care sunt în Hristos Iisus. Și aș vrea în numele Domnului Iisus Hristos, preaiubiților, haideți să spunem în momentul acesta: Doamne, ajută mă să nu mi pun nădejdea în mine. Amin. Ajută mă să mi pun nădejdea în tine. Amin. Că dacă î pun nădejdea în tine, n am cum să cad. Dacă îmi pun nădejdea în mine, mă duc undeva la o înălțime și de acolo cad într un mod groaznic. Fiecare dintre noi să spună în felul următor: „Doamne, știu cine sunt, știu ce lupteam și numai prin îndurarea ta stau în picioare. Amin. Domnul să ne ajute. Domnul să ne binecuvânteze. Nu puteam să nu spun și exemplul lui Iov. Nu puteam. În Iov 17:15, iată întrebarea lui Iov. Sunteți atenți? Unde este nădejdea mea? Și cine mai poate vedea nădejdea mea? Iov a ajuns într o stare de desznădejde, într o stare de descurajare și a zis: „Unde mai este nădejdea mea?" Și au venit patru, trei prieteni și un prietenaș că era mai tânăr și au spus: „Uite unde este nădejdea ta. Unde? În discuții. Îți aducem noi argumente și dă i dă dă dă dă dă dă. Un așa și au început să dezbată.

38:22Au început să discute. De câte ori discutând cu cineva despre necazul tău? Dar ca pe o dezbatere din aceasta. De ce ai plecat încurajat? Ai nu mai nervos, mai iritat. Ăla ți a zis: „Ha, mă lasă mă că Dumnezeu e drept. Dumnezeu e bun.

08Iov: nădejdea vine din întâlnirea cu Dumnezeu, nu din discuții

38:40Ai tu ceva ascuns? Da, am. Am niște biscuiți în sertarul de la bucătărie și nu vreau să i știe nevasta de aici să mănânc serap pe ascuns. Dar nu despre asta e vorba. E vorba despre faptul că noi credem că prin discuții se redobândește nădejdea. Prin discuții nu se redobândește nădejdea. Iov a vorbit până când și a pierdut nădejdea mai mult și s a pe lângă faptul că era amărât a devenit și cum și supărat și au început să se chiar jignească unii pe alții. Și aș vrea în numele Domnului Iisus Hristos să înțelegi un lucru. Nu prin discuția cu omul, rezolvi tu problema nădejdii, ci prin întâlnirea cu Dumnezeu. A venit Domnul Dumnezeu și a zis: „Iov, hai să stăm de vorbă. Ce a făcut Dumnezeu? Praf l a făcut. Da, dar era prezent. Indiferent ce ți ar zice Dumnezeu prin faptul că vine, se rezolvă problema desznădejdei. Omul, indiferent ce ți ar spune, nu rezolvă absolut nimic din problema deznădejde. Pentru că omul nu poate să ridice povara altuia. n are puterea s o facă numai prin intermediul lui Dumnezeu. Și aș vrea de asemenea să ne mai uităm ăă la un singur lucru cu care închei toată suita aceasta de exemple biblice de oameni care și au pierdut nădejdea. În Ezechiel 37:1 spune: „Oasele acestea sunt toată casa lui Israel. Iată, ei zic: "Ni s au uscat oasele.

40:03Nădejdea noastră a pierit, suntem pierduți." În imaginea pe care o vede profetul cu oasele, există și această explicație. Poporul zice„ gata, zice, nădejdea noastră a pierit, suntem pierduți. Și aș vrea să înțelegi că mai există o sursă de desznădejde și te rog din toată inima să cumva să faci să înțelegi de ce ar trebui să fii avizat. Ce ale cui erau oasele? Ce reprezentau oasele? Israel. Și ce zicea? Adică de ce a venit această profeție? Că doar nu muriseră fizic. reprezenta starea lor spirituală de

09Oasele lui Israel: deznădejde colectivă și Duhul care dă viață

40:41oameni deznădăjduiți, care erau cum? Fără vlagă, fără viață, fără trup, fără mișcare, fără nimic. Erau niște oase, adică erau fără vlagă, fără nicio urmă de nădejde. Nu mai sperau. Unde e nădejdea noastră? A pierdut, gata, suntem pierduți. Ce cum era Israelul înaintea Domnului? Era ca niște oase, ca un cimitir în care totul murise. Și Domnul Dumnezeu vine și spune așa: "Că eu vreau să vă spun că astăzi astăzi când am citit versetul ăsta am zis: „Deși nu este grozav, poate pentru unii pentru mine e nemaipumiit". De ce? Pentru că răspunde la întrebarea încotro se duce România. Nu mai trebuie să te să ți pierzi să ți pierzi nădejdea, să intri în deznădejde că merge prost economia. Da. Plata Domnului. Adică tu n o să rezolvi nimic dacă începi să vorbești. Nici Eu astăzi mă uitai că azi a fost o întâlnire. Nu știu dacă la Cotroceni sau la guvern.

41:34Cred că la guvern să se discute despre plafonarea prețului la alimente. Și când plecam spre adunare am dat pe laptop știrea că în timp ce eram la baie zic să mai dar n am făcut eu prost. Că începu aia că s au întâlnit să și împartă funcțiile. Nici vorba de plafonarea prețurilor că nu știu ce am închis. De ce? Că în loc să mă umplu de nădejde, am devenit și eu un os mort în vale și am fost și eu în mormanul ăla de oase. Și atunce am zis: „Doamne, dar care i soluția să nu mi pierd nădejdea în colectiva asta de nădejde a României de acum?" Și Dumnezeu a zis: „Păi, eu am un Duh Sfânt. Suflă Dumnezeu. Și el zice Duhului:„Vino să dai viață. Adică Dumnezeu are soluții supranaturale și eu cred din toată inima că Dumnezeu îți spune: „Liniștește te că eu am soluții. Eu cred din toată inima că Duhul lui Dumnezeu va aduce biruință și Domnul să ne ajute. Domnul să ne binecuvânteze și Domnul să ne dea putere. Duhule, vino din cele patru vânturi, adică patru puncte cardinale din toate părțile și suflă. Și eu zic așa: "Eu cred în Dumnezeul care î va da pâine." Amin. Amin.

42:47Adică nu te mai lăsa tras în jos de discursul ăsta colectiv al oamenilor. Nu mai intra în situația asta de desznădejde colectivă, ci încrede te în faptul că Duhul Sfânt poate să sufle peste tine. Cine are nevoie să sufle Duhul Sfânt să zică amin. Amin. Acuma să mă ajuți Cristi așa un pic sau nu? Sara. Sara. Să Sara. Sara. Așa. Bun. Vreau să vreau să vreau să vă citesc un verset, Romani 15:1 și vreau din toată inima ca cumva, dacă se poate acest verset să l luați ca un verset de de căpătâi. Să luați ca pe un verset de căpătâi. Hai să l vedem. Îl vedeți? Păi și putem să spunem împreună.

43:39Ia ziceți voi de la început cum scrie acolo. Ne oprim. Ne oprim. Dumnezeul nădejdii. Hopa! Nu, Dumnezeul banului, nu Dumnezeu, nu Dumnezeul nădejdii. Cu alte cuvinte, nădejdea are ca sursă, ca autor, ca sprijin pe Dumnezeu. Nu nădejdea banilor, nădejdea vindecării, nădejdea lui pentru Nu. Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria și pacea pe care o dă credința, pentru ca prin puterea Duhului Sfânt să fiți stari în nădejde. Amin. Să fiți stari în nădejde.

10Nădejdea adevărată: lumina este cu noi în tunel

44:20Să fiți stari în nădejde. Amin. Noi omenește, fiți atenți acum, noi omenește avem o nădejde care crește. Și vreau să repet cu atenție că ăsta e darul pe care îl fac sub forma unui cartonaș. Noi omenește avem o nădejde care crește când vedem luminița de la capătul. Repet, noi omenește avem o nădejde care crește pe măsură ce vedem luminița de la capătul tunelului. Repet, această nădejde nu e cea bună. O să spui poftim? Pentru că ea se fundamentează pe ce vezi tu și pe circumstanțe. Însă adevărata nădejde este ca în tunel să ai lumina cu tine.

45:11Am folosit această imagine ca să vi fie clar. Nădejdea noastră crește pe măsură ce vedem luminița de la capul tunelului. Îmi dă banii, mă promovează. Dar Dumnezeu spune nădejdea bună biblică nu i atunci când văzând luminița de la capătul tunelului începi să ai nădejde. Frate, mi a zis doctorul că a început să fie mai bine. Eu te înțeleg omenește, dar nădejdea aceasta e volatilă. E una care se clatină pentru că mâine poate să spună doctorul zice: "Nu mai e bine." Nădejdea noastră nu trebuie să crească pe măsură ce vedem luminița de la capătul tunelului, ci prin faptul că este lumina în tunel cu noi. Și Dumnezeu să ne ajute, Dumnezeu să ne dea putere și Dumnezeu să ne binecuvânteze. Și acum aș vrea în numele Domnului Iisus Hristos să folosesc un exemplu ciudat. Când a fost vorba să folosesc un exemplu biblică, o narațiune biblică care să cuprindă toate sursele deznădejdii și să arate reversul deznădejdii. Curios de n am găsit o, n am găsit o la cineva din Israel,

11Femeia din Sunem nu se lasă definită de durere

46:20ci am găsit o la cineva din afara Israelului. Asta e un semn de întrebare. Femeia din Sunem. Și acum ascultați. Naomi s a blăcat în amărăciunea episodului dureros și a zis: "Să mă numiți Mara". Femeia din Sunem cu copilul mort în brațe n a zis să mi schimb numele. N a zisn mai sunt eu, ci a zis: "Eu rămân tot eu și merg înainte cu Dumnezeu pentru că Dumnezeu va face ceva." Femeia aceasta n a rămas blocată în durerea ei și nu s a lăsat definită de drama pe care o avea, ci plină de curaj și de îndrăzneală, s a dus spre Elisei, spre omul lui Dumnezeu, cu copilul în brațe. Nu lăsa trecutul să te definească. Aleargă la cel ce scrie viitorul și aruncă ancora în față. N o lăsa să te înțepenească în evenimentul dureros.

47:15Așa încât nădejdea să te tragă după tine. Ilie a așteptat rezultatul imediat. Poporul să se pocăiască că a văzut minunea grozavă. Femeia tsunamită a făcut un drum lung. Ea a făcut benevol ceea ce Ilie a făcut sub puterea înrâuririi lui Dumnezeu. A făcut un drum până la munte și a zis: „Chiar dacă sunt acuma în această vale, mă duc la munte la omul lui Dumnezeu și o să pun înaintea lui Dumnezeu cererea mea." Că până la urmă asta face nădejdea, face mereu un drum care se numește drumul maturizării. Și în drumul ăsta în care porți lucrurile moarte în brațele tale spre Dumnezeul viu, tu te maturizezi și te schimbi. Drumul acela pe care î faci cu lacrimi pe obraz, drumul acela pe care î faci agonizând, drumul acela pe care î faci rugându te, trezindu ne noaptea și dimineața la prima oră, se numește ceasul rădăcinilor, în care te înrădăcinezi puternic cu Domnul Iisus. Slăvit să fie Domnul Dumnezeu. Ucenicii aveau niște așteptări false. Ei au zis: Trăgeam nădejde că El este acela care ne va izbăvi de cezari.

48:24Ne va izbăvi de tot ceea ce se întâmplă. Dar femeia nu s a găsat de nicio nădejde. Când a venit Ghehazi, nici n a dat doi bani. Ești bine? Sunt bine. N a vorbit cu omul. Nu s a încrezut. s a dus și i a zis așa: „Viu este Dumnezeu! Femeia a zis: „Viu este Dumnezeu, nu omul, nu împrejurarea, nu soluțiile omenești. Atunci când copilul i a murit, n a stat să se înece în dezamăgirea pe care și a și o ne o ne o aduce trecutul nostru. Toți când avem un necaz, avem riscul să ne înecăm în vinovății. Câți dintre noi în ziua necazului n avem în mintea noastră episoade? Femeia n a stat să se lamenteze spunând: „Am greșit". Era din tsunemn. Nu poți să spui că era grozavă. A pus șua pe măgar și n a stat să se lamenteze, spunând: „Nu, că Dumnezeu știe din ce suntem făcuți." Și a mers înainte și ne a dat înapoi. Atunci când Iov a spus: „Unde este nădejdea mea?" Și i au răspuns prietenii. Zice: Ai greșit?

49:28E pe undeva s a pierdut. Femeia nici n a stat de vorbă cu bărbațul. Nu stau de vorbă cu el. Ce era să sta de vorbă cu el? Ce i ar fi spus bărbatul său? Ți am zis eu să nu ți pui nădejdea în proorocii ăștia. Ți am zis eu că o să fie. Nu, n a stat de vorbă cu el. A înșeuat și s a dus direct pentru că îți pierzi vremea vorbind cu oamenii și s ar putea să te adâncești în deznădejde. S a dus țintă. Și acum ascultați că e ceva grozav aici. Femeia aceasta, că mult m am întrebat de ce Dumnezeu a lăsat acest episod. Clar este un episod al nădejdii. Dar mai e ceva aici. Elisei nu s a mărginit numai să se roage pentru copil și să învieze. Știați lucrul ăsta?

50:18N ați citit până la capăt sau n aș cit cu atenție? Nu i nicio problemă. Asta e rolul meu. Rolul meu e să vă aduc aminte de ce n ați citit. Adică cum să ți aduci aminte de cine a cit? Să vă aduc aminte că trebuia să citiți. Îi zice așa: "Iați înapoi fiul. Fiul a a fost înviat și a zis:„Și nu mai sta în țară că vine foametă. Strânge tot ce ai și du te la filisteni. Și s a dus în țara filistenilor. A zis: „Pentru că va veni o foamete." Femeia a strâns tot ce a avut și s a dus la filisteni. Și într o zi, spune Biblia, la câțiva ani după a zis că foametea va dura vreo ște ani de zile, împăratul stătea față în față cu Ghehazi și Ghehazi citea din cronici despre Elisei. Ce s a făcut? Și a ajuns fix la capitolul în care femeia din Sunem cu copilul s a dus la Elisei și Elisei a venit și s a rugat și copilul a înviat.

51:12Femeia fix în ceasul când se citea cronicile s a dus și ea la împărat să și ceară înapoi pământurile pe care le a avut pentru că era plecată pe timpul foametei. Împăratul când a văzut o n a zis: „Mă, dar cine ești? Cum îți permiți? Vii acuma după șapte ani de zile să ceri tu pământul. a zis: „Tu ești femeia aceea a cărui băiat a fost înviat de Dumnezeu. Ia ți înapoi toate pământurile, că tu poți să te iei după gura unui popor care spune că suntem pierduți sau poți să te încrezi într un Duh Sfânt care pregătește ceasul, evenimentele și toate le așează după rânduiala lui. Că poți să te duci în această cloacă a deznădejdii colective sau poți să spui în felul următor: Eu știu că Dumnezeu chiar și cu necazul ăsta prin care mă trece, că acuma să vă spun un lucru. Copilul creștea, ea își pierdea averea foametea o ducea poate în sapă de lemn. Copilul n avea un viitor, dar așa copilul a mort și înviat a devenit un miracol dincolo de care femeia și a luat înapoi toate proprietățile și copilul a crescut la adăpostul sărăciei. Nu i mare Dumnezeu.

52:13Nu i frumos Dumnezeul nostru. Slăvit să fie El. Cineva să spună amin. Oare poți să pui poza? Ăă merge ăă Robert. E o poză acolo pe în predică. Dacă se poate, bine. Dacă nu, nu i nicio problemă. Până vine poza, vă zic că în ianuarie 2010 la cutremur din Haiti aproape totul a fost distrus. La 11 zile de la dezastru s a auzit o voce stinsă undeva. Toți au zis: „Nare cum, 11 zile, imposibil". Au dat la o parte molozul de unde se auzea un hotel se prăbușise și l au găsit pe Wismond Exentus Jean Piierre. Forțele franceze l au scos de sub moloz. Toată lumea a zis: N avea cum să fie viu. Ei, era viu.

53:12Și bineînțeles, prima întrebare, cum ai rezistat? Știi ce? Am supraviețuit cu niște biscuiți găsiți acolo și niște cola, niște doze de cola, dar zice: „Ata n a fost totul. În fiecare noapte mă gândeam că voi trăi. În fiecare noapte mă gândeam că voi trăi. A zis asta m a ținut în viață. speranța că voi trăi. Și 11 zile a trăit sub molos, sub dărâmături. Tu ești copil de Dumnezeu. Indiferent cât ar fi adus viața asupra umerilor tăi și câte s ar fi dărâmat, te rog în acest moment să spui așa: Nădejdea mea nu e în oameni. Nădejdea mea nu i în circumstanțe. Nădejdea mea

12Nădejdea e în Dumnezeu, nu în oameni sau circumstanțe

54:00nu este în așteptări, nici în dialoguri sterile. Nădejdea mea nu va fi niciodată axată pe mine, ci nădejdea mea este în Dumnezeu. Amin. Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria și pacea pe care o aduce credința, ca să aveți o nădejde puternică, vie. Ne ridicăm, stăm înaintea Domnului și în aceste momente îi spunem lui Dumnezeu să lucreze. Domnul Dumnezeu să lucreze. Domnul Dumnezeu să lucreze. Domnul Dumnezeu să lucreze. El să ne dea putere să nu rămânem blocați în trecut. Să nu așteptăm soluții instant ca Ilie. Să nu stăm în zona interpretărilor false ca cei doi ucenici, să nu cedăm la dezamăgirea personală. Să nu intrăm în corul disperării sau să nu intrăm în discuții sterile, dezbateri fără niciun sens, ci în toate să ne punem nădejdea în Dumnezeu. Aș vrea împreună, oare e gata cartonașul? V am promis un cartonaș.

55:06Femeia tsunamit a spus: „Viu este Domnul și viiu este sufletul tău că nu te voi lăsa. Repet, viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi lăsa." Și atunci mi a venit astăzi o idee să alcăduiesc o frază, să v o dau cadou. Dumnezeul meu e viu. Dumnezeul meu e viu. De aceea nădejdea mea trăiește. Dumnezeul meu e viu. De aceea nădejdea mea trăiește. Amin. Pentru că nădejdea mea e în Dumnezeul nădejdii. Și pentru că Dumnezeul meu e viu, nădejdea mea trăiește și niciodată nu va muri cât de vreme autorul nădejdii este când e gata cartonașul să l dai Gabi pe grup sau că am promis și nu vreau să mă fac de râs. Domnul să l binecuvânteze, să l răsflătească când o fi cartonașul gata. Și acum aș vrea să stăm înaintea Domnului și să facem din versurile acestei cântări rugăciunea sufletului nostru.

56:04Există o stâncă care nu se clatină. Există un nume mai presus de orice nume. Există cineva care a zis: „Ce am promis, voi duce la bun sfârșit". Un Dumnezeu care a spus: "Nădejdea este o ancoră. numai arunc o înainte, zice că ai nevoie să ieși din zona aceasta a curenților, a vânturilor, din zona aceasta a împotmolrii, ca să poți să mergi înainte cu Dumnezeu. Și mă rog lui Dumnezeu în această seară să spui tuturor dacă ne spun ce a predicat, zice: "Tot ce a predicat o oră cât ne a chinuit într o singură propoziție a fost pus: Fiindcă Dumnezeul meu e viu, nădejdea mea trăiește. Fiiindcă Dumnezeul meu e viu, nădejdea mea trăiește. Pentru că nădejdea mea nu i dată de oameni, de circumstanțe, de întâmplări, de așteptări personale, nici de dialoguri, ci nădejdea mea e Dumnezeu. Nădejde și Iisus Hristos este speranța noastră. Amin.