Toate lucrează

Dacă inima bate în noi, dacă apele curg, dacă iarba crește, dacă stelele luminează

și vântul suflă neobosit, atunci de ce mâinile noastre stau și nu lucrează?

Priviți creația: nimic nu stă.

Râurile nu obosesc să curgă,

Iarba nu renunță să crească.

Stelele nu încetează să lumineze.

Totul își împlinește rostul primit de la Dumnezeu.

Doar omul, uneori, își amână chemarea. Dumnezeu ne-a dat inimă ca să simțim,

minte ca să înțelegem și mâini ca să lucrăm.

Viața nu ne-a fost dată ca să treacă pe lângă noi, ci ca să fie trăită cu sens, cu credință și cu dăruire.

Astăzi, nu lăsa mâinile inimii tale să stea. Fă binele pe care îl poți face. Spune cuvântul care ridică. Întinde mâna care ajută.

Pentru că lumea se schimbă nu prin intenții frumoase, ci prin mâini care lucrează.

Să nu îți pierzi niciodată curajul de a face bine. Nepăsarea nu este doar o amânare a vieții, ci o sărăcie a sufletului.

„Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta.”

(Eclesiastul 9:10)