Ultimele secunde ale istoriei

0:00Vă vii respectorios, să ocupați locurile întrucât în această seară citesc din mai multe texte. La timpul potrivit o să le o să le spunem. Preaiubiților, undeva prin 1947, o organizație cu sediul în Chicago, buletinul atomic al oamenilor de știință au inventat un ceas și l au numit ceasul apocalipsei și funcție de evenimentele mondiale, funcție de tensiunile politice, funcție de armele tehnologice, funcție de

01Ceasul apocalipsei: 90 de secunde, iar răspunsul e responsabilizarea

0:41schimbările climatelice, funcție de bolile pandemice, se fixează ceasul acesta arătând câte secunde mai rămân până la miezul nopții. Ăă există o poză cu cei care sunt în acest în această echipă și acum săptămâna trecută ceasul a fost fixat la 90 de secunde. Potrivit acestor experți, mai sunt 90 de secunde din istoria lumii, pentru că ei au spus: „Uitându ne la riscurile care există în lume, nu mai rămân decât 90 de secunde. Niciodată n a fost atât de aproape acest minutar, aproape de miezul nopții. Vedeți, oamenii de știință au preluat din Biblie pentru că miezul nopții este din pilda celor 10 fecioare. Acolo la miezul nopții, s a auzit o strigare când a venit mirele. Oamenii de știință spun că funcție de ceea ce ei văd că se întâmplă pe fața pământului, nu mai există decât foarte puțin până la încheierea erei rasei umane.

1:48Foarte puțină vreme, spune Domnul Iisus, foarte puțină vreme și cel ce vine va veni și nu va zăbovi. Acum, iubiții Domnului, rostul pentru care eu în aceste momente m am hotărât să vin la dumneavoastră cu un mesaj intitulat Ultimele secunde ale istoriei nu este să vă sperii, pentru că niciodată frica n a făcut pe nimeni mai bun. Frica a paralizat, frica a înghețat, frica a predispus la greșeli, frica întotdeauna a generat reacții ciudate, dar în schimb responsabilizarea este ceea ce mi aș dori, să înțelegem ce avem noi de făcut. Nu putem să fim doar simpli spectatori ai sfârșitului de lume pentru că ne am născut să fim subiecți ai acestui pământ. De aceea, în momentele acestea, eu nefiind un specialist în aceste fenomene, nu sunt un analist politic, nu sunt niciun economist, niciun statistician, ci sunt un bieg păstor care vine să vă spună ce să faceți cu sufletul dumneavoastră.

2:53Și aș vrea să înțelegeți, aș vrea să mă ajuți, Cristina, trebuie să fii în alert în această seară pentru că m am hotărât să ți dau foarte mult de muncă. Să pui 2 Timotei, capitolul 3, versetul 1, pentru că aș vrea să ne uităm la ceva despre care apostolul Pavel când era în închisoare spunea celor din generația lui. Dar să vă spun un lucru. Se pare că atunci când ești în închisoare, când e întuneric în jurul tău, când mâinile sunt prinse în lanțuri, sufletul îți

02Vremurile grele cer să te informezi din Biblie

3:20zboară mai mult decât oricând. Se pare că de prea mult bine sufletul nostru s a îngreunat, dar în momentul în care ai momente de privațiune, momente de durere, în momentul acela revelațiile și gradul de pătrundere a sufletului tău sporesc extraordinar. Să știi, spune apostolul Pavel, că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Primul lucru pe care ne spune apostolul Pavel este următorul lucru: dacă ești ignorant, e problema ta. Acest să știi înseamnă informează te. Acest să știi înseamnă străduiește te să înțelegi. Noi trebuie să stăm, iubiții Domnului, cumva cu coada ochilor uitându ne spre lume și cu toți cu toată puterea retinei uitându ne spre Biblie. Să știi înseamnă ca mai întâi de toate să te informezi. Preaiubiților, are român o vorbă, știți? De fapt, latino as primă din nimic, nimic. Sau cu o floare nu se face primăvară. Tu nu ai cum să ai un răspuns adecvat asupra vieții dacă ești ignorant. Tu nu ai cum să pricepi niște lucruri dacă n ai informații. Nu poți să ai revelații decât dacă ai informații. Și unul dintre lucrurile pe care mi aș dori din toată inima să îl facem este să căutăm să înțelegem ce spune Domnul Dumnezeu în Biblie. Probabil că una dintre cele mai cunoscute cărți din lume este Biblia, dar în egală măsură și necitită. sau dacă este citită, e citită pe post de talisman sau e citită pe post de

4:55piramidon, de analgezic. Biblia este o carte care te informează și mai apoi îți creează posibilitatea să înțelegi mersul lucrurilor. Știți cine este omul care nu se teme? Nu cel ce citește ziarul, ci cel ce citește Biblia. Să știți, spune apostolul Pavel, și dacă nu știți că nu știți, atunci să puneți mâna să știți că în zile de pe urmă vor fi vremuri grele. Ce vi se pare ciudat la această la această sintagmă? Zilele de pe urmă, înțelegem zile de pe urmă, dar cuvântul zi înseamnă o perioadă de timp mai mică. Cuvântul vreme indică o perioadă mai lungă. În zilele de pe urmă vor fi vremuri grele. Ar fi trebuit să fie în vremurile de pe urmă vor fi zile grele. Problema este că zilele sunt grele fiindcă vremurile de necaz s au permanentizat. Noi nu mai ieșim din ele. Abia am așteptat să ieșim din pandemie să respirăm. Dădurăm peste alta. Și din ce în ce se pare că dăm peste alta și peste alta. De curând nu cutremuri în stânga, război în dreapta, peste tot. amenințări, recesiune, unde vă uitați, cu oricine vorbiți. Oamenii sunt îngrijorați, nu mai dau drumul la bani. Cine i are, cine nu i are, n are nicio problemă să dea drumul sau să nu dea drumul. De peste tot sunt așa de multe îngrijorări, zic eu, legitime. Și uitați vă că deși suntem acum în era unei tehnologii care merge cu viteză tocmai ce Facebook ul își trăiește

6:30probabil ultimele zile pentru că i a luat locul TikTok ul. Pentru că Instagram ul și alte platforme de socializare aduc informații. Ne afișăm în fiecare zi. Trebuie să știi dacă mi am pus o coroană la dinte. Trebuie să știi neapărat că mi am luat pantofi noi. Trebuie să știi neapărat că am mâncat lac la Kentucky. Dacă tu nu știi că eu am mâncat la Kentucky, tu nu mai poți să dormi. Suntem într o eră tehnologizată și mai străini ca niciodată. Peste tot, de peste tot se revarsă poze, informații. Fiecare își dă cu părerea. Fiecare om are o părere. Fiecare om trebuie să spună ceva despre cum e viața. Filozofiile sunt absolut într o revărsare continuă, iar noi suntem din ce în ce mai înstrăinați, suntem din ce în ce mai străini. toate lucrurile acestea alături de celelalte care se întâmplă și anume faptul că observați că pur și simplu dacă este ceva ce în aceste momente ne sperie, ne sperie faptul că personal consider că este o ruptură fantastică între decidenții politici și omul de rând. Eu nu știu cine sunt străinii ăștia care ne conduc, dar ziceți că au aterizat de pe altă planetă. Nu planeta unde ai nevoie de cele normale, nu planeta în care omul trăiește obișnuit. Zici că au venit dintr o specie de extratereștri pentru că între decidenții politici și omul de rând e o prăpastie. Pur și simplu ce se întâmplă acolo nu mă reprezintă cu absolut nimic. Aproape niște legi și niște lucruri care sunt ciudate pentru omul de rând. Pur și simplu e un galop

8:05nesănătos spre o prăpastie care se adâncește în fiecare zi. Uitați vă, vă rog frumos, la modul în care ne cresc copiii. Copiii de pe la un an, doi fac ca atrenul în gară, sunt nervoși, copiii noștri sunt tensionați, copiii noștri sunt extrem de mofturoși, copiii cresc extrem de pretențioși, pretențios. Există un răsfăț peste tot. Și întotdeauna să știți că există din ceea ce am văzut eu, există există o o pendulare între părintele super protector care își va crește copilul handicapat emoțional, trebuie să spun apăsat și copilul care crește permisiv, pentru că așa înțelege părintele să l crească dându i voie să facă toate trăsnăile în casă, pentru că așa îl creștem noi, ca copilul să poată să aibă libertate. Nu suntem normali și pe zi ce trece parcă normalitatea fuge de noi cu viteza luminii și suntem într un areal și suntem într un timp în care lucrurile pur și simplu sunt scăpate din mână. Să știi că în vremurile de pe urmă, în zilele de pe urmă vor fi vremuri grele.

9:11Și vreau să vă mai spun un lucru care este extrem de important. Cuvântul grele de la vremuri este același cuvânt care se folosește atunci când Domnul Iisus Hristos a vrut să treacă pe celălalt mal al Gadarului, unde spune Biblia că erau niște îndrăciți care erau cumpliți, spune cuvântul lui Dumnezeu, erau așa de cumpliți. Cuvântul este cumplit că nimeni nu putea să treacă. Cuvântul cumplit și cuvântul grele e unul și același în limba greacă. Iar cuvântul cumplit acolo pentru cei doi îndrăciți era că ei nu mai erau stăpân pe ei, ci altcineva le întunecase mintea și altcineva era acela care decidea în locul lor. Și ascultați mă, nu că asistăm la o sălbăt a lumii, asistăm la un val demonic ca să fie limpede. Suntem sub un asalt teribil pentru că se întâmplă lucruri care n au de a face cu umanitatea chiar stricată cum este ea, ci are de a face deja cu lucifericul.

10:06auzi despre sama volnicii, sălbăticii, lucruri care te sperie, lucruri care te îngrozesc. Toate lucrurile acestea se întâmplă pentru că din nefericire trebuie să acceptăm această idee că suntem în ultimele secunde ale existenței. Preaiubiților, aș vrea să ne întrebăm ce avem de făcut în această seară. Romani 11 Romani 13: 11 spune: "Cu cât, deci aceasta, cu cât mai mult, cu cât știți în ce împrejurări ne aflăm, este ceasul să vă treziți în sfârșit din somn, căci acum mântuirea este mai aproape decât noi, decât atunci când am crezut." Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului. Să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să trăim frumos ca în timpul zilei. Nu în chefuri și în beții, nu în curvii și în fapte de rușine, nu în certuri și în pismă, ci îmbrăcați vă în Domnul Iisus Hristos și ne va să spună amin și nu purtați de grijă firii pământești pentru ca să i treziți poftele. Vreau în această seară să facem o radiografie. Am să vă spun un lucru pe care eu îl cred și un lucru pe care aș dori să îl gândiți și dumneavoastră.

11:21Foarte mulți dintre noi ne uităm spre lume ca să înțelegem dacă sunt ultimele momente din istorie. Dar lumea n a fost niciodată un indicator al sfârșitului.

03Semnalul sfârșitului nu e lumea, ci biserica

11:30Ca să înțelegeți, lumea totdeauna zăcută în cel rău. Faptul că oamenii păcătuiesc, faptul că oamenii trăiesc așa cum trăiesc, nu a fost nicio noutate. Așa a fost de când lumea a fost creată, de când a ieșit Adam și Eva din Eden. A fost un Cain care și a ucis fratele. Imediat ce lumea a început să existe, să se înmulțească pe fața pământului, imediat spune cuvântul lui Dumnezeu că lumea s a stricat teribil. Se uita Dumnezeu și a văzut că până și întocmirile gândurilor din inima lor în fiecare zi erau îndreptate spre rău și Dumnezeu s a hotărât să aducă un potop peste lume ca să nu mai fie ceea ce vedea și anume faptul că nelegi a ajuns la culme. Deci, încă o dată vă spun, noi tot timpul ne uităm spre lume să vedem dacă vine sfârșitul. Histos nu așa spune. Să știți că semnalul sfârșitului de lume nu e lumea, ci biserica.

12:26Să țineți minte ce vă spun. Noi trebuie să ne uităm în biserică să vedem dacă lumea se apropie de sfârșit. Pentru că ceasul lui Dumnezeu nu bate în funcție de lume, ci bate în funcție de mireasa lui, care este biserica. Să știți, iubiții Domnului, că lumea întotdeauna a purtat chipul celui pământesc. Lumea totdeauna a st săcut și zaci în cel rău. Însă lumea aceasta își va încheia existența în momentul în care biserica, în momentul în care credința va ajunge la a fi lepădată. În momentul în care și uitați vă ce spune ce spune în să ce spune în 2 Timotei capitolul 3 versetul 2 spune în felul următor: "În zilele de pe urmă vremurile vor fi grele pentru că va fi bomba atomică." Nu, pentru că pentru că va fi recesiune, nu pentru că va fi pandemie, nu pentru că nu știu care face o politică, nu, ci pentru că oamenii vor fi iubitori de sine. Nu vremurile sunt grele, ci oamenii sunt dificili. Oamenii fac vremurile. Și să știți că Domnul Iisus Hristos, Dumnezeul care așteaptă să închidă istoria aceasta, nu se uită la oameni, pentru că oamenii care sunt în lume niciodată n au fost decât ceea ce sunt. și astăzi au fost și ieri și vor fi și mâine. În schimb, ceasul bate în funcție de biserică. Și dacă dacă dacă vreți să mă înțelegeți, aș vrea din toată inima în această seară să ne uităm împreună la ceea ce poate că marchează în aceste momente credința noastră. Ne uităm și avem tendința aceasta facilă de evitare a adevărului, spunând: "Lumea e rea,

14:03gata, se apropie sfârșitul că lumea e rea." Nicio treabă n a avut Dumnezeu cu lumea, nici înainte, nici acum. Ci Dumnezeu are o treabă cu noi, cei care chemăm numele lui, cei care venim în biserică, cei care spunem Dumnezeu este acela în care eu cred, noi care spunem Tatăl nostru, noi care ducem Biblia cu noi, noi aceia care spunem că trăim în credință. Pentru că întotdeauna istoria va fi scrisă în funcție de lumină și nu de întuneric. Istoria nu va fi scrisă și decisă de întuneric, ci istoria va fi scrisă și decisă de către lumină. Și lumina lumii ești tu și suntem noi cei care suntem credincioși și sarea pământului suntem noi. De aceea, dragii mei, nu căutați în afară ceea ce de fapt ar trebui să căutăm înlăuntru pentru că Biblia spune că în vremurile de pe urmă oamenii vor fi iubitori de sine, oamenii vor părăsi dragostea firească. fratele î va da la moarte pe fratele său. În vremea din urmă, omul se va strica în toate gândurile lui. Și să și să știți, dragii mei, că întotdeauna semnalul cu care va începe sfârșitul nu este faptul că lumea s a lepădat de Dumnezeu, ci că oamenii credincioși se leapădă de Dumnezeu. Credința va fi lepădată și acesta este primul început al sfârșitului pentru că oamenii se vor lepăda de credință. Și vreau să ne uităm în această seară la un tablou biblic atunci când biserica era pe cale să fie formată. Când biserica era pe cale să fie formată și m am oprit la un anumite moment, era momentul în care Hristos începea să le spună ce anume așteaptă de

15:38la biserică, ce anume așteaptă de la cei ce sunt credincioși, ce anume a vrut să corecteze în momentul incipient. și să ne uităm la momentul acesta al începutului bisericii, căutând să vedem unde suntem noi astăzi față de acel moment, pentru că funcție de acest răspuns vom ști cum suntem noi, vom ști cât mai avem din parcursul acesta al istoriei. Și aș vrea să vă spun că momentul pe care eu l am ales este momentul când Domnul Iisus Hristos înainte de răstignirea sa și a dorit să stea împreună cu ucenicii săi la ultimul Paște pe care l a petrecut împreună cu ei. Suntem în apropierea Paștelui și devansăm un pic această sărbătoare. Și cuvântul lui Dumnezeu spune că Domnul Iisus Hristos a vorbit cu ucenicii și le a zis: „Mergeți să mi pregătiți un loc ca să pot mânca Paștele cu voi. Și ă veți găsi un bărbat care duce unulcior cu apă și acolo unde are să vă conducă, acolo este locul unde eu voi avea Paștele cu voi." Acuma trebuie să știți, dragii mei, că niciun bărbat nu carălcior. De aceea era un semn. Pentru că femeia cară un ulcior, femeia duce ulciorul. În Israel, un bărbat să ducă ulciorul era o anomalie. Și întotdeauna să știi că dacă vrei să pui un semn, pune un semn al smereniei și nu al înălțării de sine. Dar asta e o paranteză. Am închis o. Aș vrea să ne uităm în aceste momente la primul lucru

04Imaturitatea din biserică arată că lumea e pe sfârșit

17:00care se întâmplă. Domnul Iisus Hristos a intrat în acea odaie de sus care era mare, gata, așternută. Sunteți atenți? Ați înțeles ce vreau să vă spun? Și în momentul acela cuvântul lui Dumnezeu spune că acea cameră care era gata așternută, era mare, era sus. Este o cameră despre care noi nu știm unde a fost. Se bănuiește că a fost a lui Marcu, cel care mai apoi avea să fugă din grădină fără haine pe el. A lui se presupune că a fost casa și odaia în care Domnul Iisus Hristos a avut cina. Primul lucru pe care vreau să vi l spun este următorul. Când Domnul Iisus Hristos a intrat în acea casă, nimic din ceea ce reprezintă protocolul de invitație n a fost respectat. În momentul în care Domnul Iisus Hristos a intrat în acea odaie, cineva trebuia să fie prezent, cineva trebuia să îl ungă pe Domnul Iisus Hristos cu un un delemn mentolat care era răcoritor. Trebuia să i dea o sărutare și trebuia să i spele picioarele și apoi să i așeze la masă.

17:55Nimic din toate acestea nu s au întâmplat însă. Însă ceea ce vreau să vă spun în acest moment este următorul lucru și fiți atenți că n o să vorbesc foarte mult. Eu consider că lumea este pe sfârșit pentru că unul dintre lucrurile pe care î văd în acest moment este o imaturitate ieșită din comun. Pur și simplu biserica lui Dumnezeu, locul unde ar trebui să găsești maturitate este un loc în care găsești orice altceva. Numai maturitate nu găsești. O să spui pastore, tu ești normal? Tu vorbești despre biserică? Da, vorbesc despre biserică. Pentru că la un moment dat spune cuvântul lui Dumnezeu că Domnul Iisus Hristos a luat un lighean. Domnul Iisus Hristos s a dezbrăcat, s a încins cu un ștergar și a început el să spele picioarele celor din jur, deși ar fi trebuit ca el să fie acela căruia să i fie spălate picioarele. Și iată ce vreau să vă spun în aceste momente. Unul dintre lucrurile pe care le am remarcat în ultima perioadă este faptul că atunci când noi atunci când noi venim la Dumnezeu și în momentul în care noi venim în biserică, noi avem în fiecare zi pretenții de la Dumnezeu. În fiecare zi avem dorințe de la Dumnezeu. Eu nu mai cunosc aproape niciun creștin care să vină să spună: „Nu mai îmi fă nimic, Doamne, că mi ai făcut destule.

19:09Aș vrea un singur lucru de aici încolo să te întreb eu pe tine ce vrei să fac. Nu există om care să n aibă o lungă listă câte o zi de post în în baza căreia să i spun Dumnezeu: "Fă mi asta, fă mi". Toți avem pretenții, toți avem dorințe și ascultați mă, dacă un pic cineva te a pișcat în biserică, ți ai luat laptopul și ai plecat, ți ai luat Biblia și ai plecat. Acesta este ceea ce se întâmplă astăzi. V spune un pastor care nu mai știe cum să se poarte cu oamenii pentru că dacă nu i gâdil îndeajuns, dacă nu le vorbești într un mod super politicos, dacă nu îi lauzi, nu ți mai stă unul să slujească în biserică. Și eu vă spun un lucru. Falimentul bisericii este motivul pentru care Hristos va închide istoria. Uitați vă că Domnul Iisus Hristos în maturitatea sa a zis în felul următor: Dacă nimeni nu ți face ceea ce ai merita să primești, te apuci tu și faci. Nu stau să am pretenții, nu stau să am mofturi. Peste tot. Ne am scindat. Ne am scindat. Toate bisericile sunt pline cu copii mofturoși. Dacă cineva nu îi place, dacă cuiva nu i place în biserica în care a venit, nu i nicio problemă. Mă duc la vecinul, că la vecinul sunt primit imediat. Și noi asta facem și și găsește o altă biserică și o dacă nu mi place cel ce cântă aici, mă duc în altă parte pentru că oferta este foarte foarte mare și suntem într un moment în care peste tot, dragii mei, domnește o imaturitate fantastică. Bineînțeles că întotdeauna vor fi oameni maturi, totdeauna vor fi oameni care sunt crescuți duhovnicește. Dar vreau să vă vreau să remarc următorul lucru. Când oamenii sunt iubitori de sine, întotdeauna sunt atașați de ei. Ne am

20:45blocat în noi înșine și nu mai există nimic altceva decât proiectul numit viața mea. Atât. Și vă spun, dragii mei, că acest lucru, că ne am blocat în noi, l aș putea numi deficit de interioritate, că nimeni nu mai coboară în el însuși, nimeni nu se mai cântărește împreună cu Scriptura. Noi toți ne formăm toate dorințele uitându ne în jur, văzând ce are unul, văzând ce are altul și nimeni nu mai coboară în el însuși, nimeni nu se mai măsoară pe sine cu Sfintele Scripturi, ci toată lumea este extrem de pretențioasă, extrem de revendicativă. Dar cum cântă ăla? Dar ce face ăla? Cum face ăla? Tuturor le dăm lecții. Tuturor le dăm peste nas. De ce? Pentru că suntem într un moment în care tot ce înseamnă om este de o de o

05Maturitatea: fără așteptări de la oameni, ci oferire de sine

21:30irascibilitate ieșită din comun. Uitați vă în trafic numai dacă îndrăsniți la un moment dat să claxonați mai tare sau dacă undeva vă uitați un pic mai insistent la cineva să vedeți reacțiile care se întâmplă. Și a venit Domnul Iisus Hristos și a în felul următor: Voi sunteți la început. Voi sunteți biserica pe care eu o formez. Voi sunteți ucenicii mei. Voi sunteți aceia pe care eu v am ales să fiți lumina lumii și sarea pământului. Și ce fac eu acuma este să vă învăț pe voi că nu trebuie să trăiți având pretenții de la cei din jurul vostru. Adevărata maturitate este să n ai așteptări de la oameni și tu să fii acela care să te oferi pentru cei din jurul tău. Dacă există ceva ce am pierdut în ultima perioadă, noi am pierdut exact spiritul lui Hristos. Spiritul lui Hristos a fost acela de a se da pe el însuși. Spiritul lui Hristos este acela că dacă nimeni nu va face ceva, nu i nicio problemă. Mă apuc eu să fac și dacă rămân ultimul care fac un lucru bun pentru Dumnezeu, n am să dau cu niciun chip înapoi, ci am să merg înainte. De atunci și până astăzi au murit eroi, au murit oameni ai credinței, au umplut arenele și așa s a născut credința. Au fost oameni care au îngroșat cu sângele lor glia aceasta. Au fost oameni care nu s au mai uitat la ei înșiși și nu le a păsat de viața lor.

22:44Oameni care au fost tăiați în două. Oameni care au murit în în împrejurări grozave. De ce? Pentru că oamenii aceștia au înțeles că ceea ce vrea Dumnezeu este să avem maturitate. Și vreau să să discut deschis cu dumneavoastră. Se va duce viața asta. Cât îi spune ăă cât îi zice Tatăl nostru. Se va duce. Se vor duce toate lucrurile, se vor duce și ambițiile noastre, se vor duce și dorințele noastre deșerte și visele noastre se vor duce și va rămâne doar destinul pe care î ai cu Dumnezeu. Iar destinul acesta pe care î ai cu Dumnezeu nu este un destin de biruitor câtă vreme toată viața suntem niște plângăcioși, niște oameni care punem mâna în pieptul altuia și le spunem: „Dar de ce nu mă spel pe picioare? Dar de ce nu mi dai ce este al meu? Dar de ce nu primesc ce este al meu? Hristos s a ridicat și a zis: „Fac eu ce nu face altul. Fac eu ceea ce altul ar trebui să facă mie. Nu mă interesează că poate alții nu fac, ci eu vă dau o pildă ca să înțelegeți ce aștept de la voi. Și dragii mei, eu cred că Dumnezeu va închide istoria pentru că am ajuns pe pământul acesta un o lume de copii țâfnoși, mofturoși.

23:53Hristos nu este o joacă de grădiniță. Hristos nu stă mereu la grupa întâi la creșă. Hristos vrea să crească niște oameni maturi, niște oameni care să fie ancorați în el. Dumnezeu vrea niște stâlpi și nu niște trestii. Dumnezeu vrea niște oameni care să fie ancorați și înrădăcinați în Hristos. Și am să vă spun, dragii mei, ce anume îți va da ție puterea să birui sfârșitul de lume? Ce anume te va face pe tine să fii un biruitor? faptul că ești detașat de așteptarea a ceea ce face cel de lângă tine. Să nu vă mai preocupe faptul că X sau Y zice. Să nu vă mai preocupe faptul că X sau Y nu v a dat ceea ce poate dumneavoastră meritați. Ceea ce Știți ce înseamnă maturitatea? Maturitatea înseamnă să ai un mod de a gândi, un mod de a te de a privi lucrurile, astfel încât niciodată să nu te lași clătinat de faptul că cineva nu ți a dat ce este al tău.

24:46Maturitatea înseamnă să fii un om al faptelor, iar copilăria înseamnă să fii un om al vorbelor. Eu asta văd, un internet plin. Eu nu mai Eu nu mai am Eu nu mai am ficat. Eu nu mai am ficat să mă uit la toate clipurile video. Toată lumea dă lecții tuturor. Nu mai am ficat să mă uit la la atâtea și atâtea. O avalanșă întreagă de păreri și o avalanșă. Toată lumea încurajează pe toată lumea, dar în mod normal nimeni nu se apucă să facă. Deci ce spune Hristos este următorul lucru. Am nevoie de o echipă de ziditori, de constructori, de oameni care să suflece mânicele și care să facă ceva pentru mine și pentru aproapele meu. Hristos a zis: „Nu mi pasă că n am primit ce meritam. El era Dumnezeu din Dumnezeu adevărat. El era fiul lui Dumnezeu, lumina coborâtă din cer și l au tratat în felul acesta. Dar știți ce a spus Domnul Iisus? Domnul Iisus s a gândit cel mai probabil în felul următor: Și așa sunt vânați cei care sunt cu mine și așa Marcus sau cine o fi fost cel care a dat camera era vânat de preoți. Sunt condiții speciale, s a gândit Hristos. E bine că mi a dat camera aceasta. N am pretenții mai mari. N am așteptări mai mari. Știți ce înseamnă maturitatea?

26:00Maturitatea înseamnă să l înțelegi și pe celălalt în problemele lui și să n ai așteptări de la el nepotrivite. Fiecare om trăiește o viață pe care tu n o cunoști. Fiecare om are necazurile lui pe care tu nu le cunoști. Și venim ca niște ape și nevălim peste oameni cu pretențiile noastre atunci când noi n avem maturitatea să înțelegem că de cele mai multe ori omul atâta poate și nu poți să pretinzi mai mult de la el. Dumnezeu să ne ajute, Dumnezeu să ne dea putere și Dumnezeu să ne binecuvânteze cu maturitate.

06Legea cerului: faceți oamenilor ce voiți să vă facă ei

26:31Ce voiți să vă facă vouă oamenii, oamenii, faceți le și voi la fel. Zice Luca 6: 31. Există două legi pe pământul acesta. Există o lege omenească care spune în felul următor: N am dat în cap nimănui. Felicitări! Eu n am stricat casa nimănui. Bravo! Eu nu fac nimănui, zice niciun rău. Și Hristos vine și spune fămător: "Asta este legea pământului. Legea mea care este legea cerului este următoarea: Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți le." Hristos îți spune: "A sta într o pasivitate din aceasta morală n are nicio legătură cu viața de credință. Hristos e acela care spune: „Faceți oamenilor ceea ce voiți să vă facă ei vouă. Construiți, ridicați vă, slujiți.

27:21Și realitatea este aceasta. Eu vreau să Eu vreau să vă spun în felul următor. În ultima perioadă așa mă gândesc deseori și spun lui Dumnezeu: „Doamne, devine din ce în ce mai greu, pentru că aproape că trebuie să l iei pe om să l tragi după tine, să l silești să facă binele. Și eu știu în felul următor că cine este în Hristos o făptură nouă și se aprinde pentru Domnul Dumnezeu și face ceea ce face cu dragoste. De aceea, dragii mei, Biblia spune și Domnul Iisus Hristos spune în continuare: „Dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine?" Și păcătoșii iubesc pe cei ce iubesc pe ei. Dacă faceți bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Și păcătoșii fac așa. Și dacă dați cu împrumut acelora de la care nădăjduiți să luați înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Și păcătoșii dau cu împrumut păcătoșilor ca să ia înapoi întocmai.

28:15Voi însă iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine și dați cu împrumut, fără să nădăjduiți ceva în schimb și răsplata voastră va fi mare și veți fii celui preaînalt, căci el este bun și cu cei nemulțumitori și răi. Unul dintre lucrurile care caracterizează sfârșitul de timp este acela că atunci când Hristos se va uita în biserică va găsi mai mulți copii decât oameni maturi. Și acesta este timpul pe care noi îl trăim. De atâtea ori Domnul Dumnezeu s a uitat și a zis: „Poporul meu a ajuns ca niște copii mofturoși, țâfnoși, care n au decât pretenții, care dacă cumva au reușit să se roage două minute, așteaptă binecuvântări de 2 km. Dacă cumva au făcut un lucru și au ajuns la biserică, doar pentru faptul că au ajuns în biserică, se așteaptă să toarne Dumnezeu valuri de Duh Sfânt și să plece plin de puterea lui Dumnezeu. Și ascultați mă ce vă spun, dragii mei. Vă rog în numele Domnului Iisus Hristos, biruiți sfârșitul de lume, având maturitate.

29:21Uitați vă în jur și spuneți așa:„Doamne, n am așteptări de la om. În schimb, niciodată n aș vrea să fiu copleșit de ceea ce văd în jur și să mă schimb. Un om s a a văzut, nu știu cât e de reală chestia asta, dar morala e bună. Eu totdeauna am o problemă cu logica. unde nu i logic, nu prea cică era un șarpe în foc și un om s a plecat să scoată șarpele din foc și în momentul acela l a mușcat de mână șarpele și l a aruncat înapoi. Dar după care omul iar s a aplecat și a luat șarpele în mână din foc și șarpele iar l a mușcat și cineva de pe margine zice: „Mă, zice, dar tu n ai băgat de seamă că zice dacă tu ai scos șarpele ăla din foc, la ce tu mușcat? Zice, la ce bun să l mai scoți din foc dacă el te mușcă?" Și omul s a dus cu un clește de data aceasta și a scos șarpele a treia oară și l a și lăsat. Și ăsta a zis: „Nu te înțeleg." Și a zis: „Ascultă mă, natura șarpelui e să muște și natura mea e să salvez. Te ai născut din Dumnezeu.

30:24Șarpele i șarpe, lumea i lume, răutatea i răutate. Nu lăsa ca cei în jurul tău să schimbe natura ceea ce ești tu. Fă ceea ce se cade să faci unui copil de Dumnezeu. Când te naști din Dumnezeu, nu poți să rămâi un răzgâiat, un răsfățat, un pretențios, un infantil, un imatur, că nu faci cinste tatălui tău. Ne am născut din Dumnezeu și spunem așa: Chiar dacă oamenii n o să mi dea ce merit, voi merge înainte. Chiar dacă nu voi primi ceea ce mi se cade, voi continua să fac ce este drept înaintea lui Dumnezeu, pentru că m am născut din cineva care i stâncă și vreau să rămân credincios lui Dumnezeu. Aceasta este ceea ce Dumnezeu își dorește și vreau să vă spun, iubiții Domnului, că aceasta ar amâna cumva sfârșitul dacă Dumnezeu ar găsi oameni care să fie maturi. Ăsta este timpul nostru. Oamenii, oamenii, oamenii se simt extraordinar de presați și vreau să

07Hristos a înțeles împrejurările oamenilor și nu a pus presiune

31:21vă spun că lucrul acesta e un lucru pe care eu îl văd în fiecare zi cum crește. Nimeni nu se mai gândește la ce i în mintea și sufletul aproapelui lui. Putea Hristos să se ridice să spună: „Unde mi este sărutarea cu care mi erați datori? Unde mi este Unde este undelemnul cu care trebuia să mă ungeți? Lui Simon Leprosu îi va reproșa. Dar știți de ce i reproșează lui Simon Leprosu? Pentru că la ce se vindeca numai pe din afară. Mai avea ceva lepră înăuntru că a zis că dacă ar fi cu adevărat prooroc și ar ști cine i femeia aceasta și ce face ea. Atunci el stătea și lepra asta care nu ți o scoate nicio vindecare. Deci lepra asta din minte. El s a uitat și a zis: „Pentru că știu ce gândesc și spun lucrul ăsta. Dar acum nu i zice nimic acestui stăpân al casei. Nu l ceartă pentru că el deja își pusese pielea în băț de de dragul lui Hristos. El riscase și pentru că Hristos a înțeles împrejurările și pentru că Hristos a înțeles de ce anume se întâmplă lucrul acesta, Hristos n a presat. Ascultați mă, vreau să vă spun ceva. Dacă mă poți ajuta cu poza aceasta ă cu poza aceasta, Cristina, doamna aceasta pe care o vedeți dumneavoastră, doamna aceasta pe care o vedeți dumneavoastră se numește Olimpia Bratu.

32:40Ăă, dânsa este mă rog, dânsa este șefa bibliotecii județene Cristian Telujiu. [Muzică] Cumva acolo în Târgu Jiu, în parcul central, unde este biblioteca, o creangă s a desprins dintr un pom și a lovit un copilaș de 10 ani și datorită acelei lovituri a avut o fractură la mâna dreaptă. Și pentru că acel parc era în administrația bibliotecii, tata a dat în judecată biblioteca și a cerut despăgubiri acestei femei pentru că o creangă s a desprins din pomul unde se juca copilul și i a fracturat mâna. Femeia aceasta, atunci când sentința era în pronunțare, s a spânzurat și a spus în felul următor, a lăsat un bilet în care a scris în felul următor:procesul cu creanga e prea mult pentru mine iertare.

33:44Am ajuns un timp în care pur și simplu, datorită modului nostru imatur, punem presiuni pe cei din jur, pentru că n avem maturitatea să înțelegem că oamenii traversează poate drame pe care nu le știm. Hristos n a presat, ci el s a dezbrăcat, a luat ligheanul, i a spălat și a zis: „N am așteptări pentru că înțeleg că e un moment dificil." Și aș vrea din toată inima să nu venim la biserică ca să plecăm de aici autiști, afectivi, să plecăm tot cu felul nostru de a fi, ci să înțelegi că atunci când vii la biserică vii ca să l vezi pe aproapele tău. Nu știu dacă cineva mă aude. Nu știu dacă cineva mă aude. Nu știu dacă cineva înțelege cât de important este ceea ce ne spune Domnul Dumnezeu. Biserica nu este locul unde doar vii și spui: Proiectul de viață sunt eu. Fă mi bine. Eu sunt proiectul de viață. vii la biserică și spui: „Doamne, maturizează mă să înțeleg ce n am înțeles." Vreau să vă spun un adevăr. Nu știu cui vorbesc în această seară. Dacă ai venit la biserică și te ai ruga, poate că n ai mai fi cu gura pe aproapele tău cum ești. Dacă ai fi un pic mai aproape de Dumnezeu, poate că n ai mai avea aceeași nervi pe care iî ai pe aproapele tău.

34:59Dacă ai veni la biserică și cu adevărat te ai apropiat de Dumnezeu, poate n ai mai pune mâna în gâtul aproapelui tău să ceri ceea ce nici Dumnezeu nu i cere lui. O imaturitate prin care presăm pe oameni și care ne lasă bilete de adio și spun: "Creanga asta a fost prea mult pentru mine." Dumnezeu să ne dea înțelepciunea să înțelegem că venind la biserică trebuie să devinim oameni maturi. Înțelegeți copilul, înțelegeți copilul, înțelege i pe aceia care nu fac ceea ce poate meriți și spune așa: „În mâna ta le las, Doamne, și n am așteptări de la ei pentru că știu că în tine îmi este totul deplin." Putem spuneam. Amin. Dumnezeu să ne ajute. Deci, ține minte lucrul acesta și vreau să vă întreb, considerați, iubiții Domnului, considerați că avem o problemă cu imaturitatea?

35:52Considerați că avem o problemă cu imaturitatea? Consider că una dintre cele mai mari drame ale timpului nostru este să stai cu sursa adevărului în mână, cu izvorul de înțelepciune și să rămâi tot un copil, să rămâi tot unul care nu știe să deosebească stânga de dreapta. Mă uit la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Și ceea ce mă sperie foarte mult e că oameni de 40 50, iertați mă, de 60 de ani se poartă ca niște copii. Și mă sperie lucrul acesta pentru că văd generații întregi care se pierd și care nu mai reușesc să înțeleagă că viața e mai mult decât gândești tu, că omul de lângă tine s ar putea să aibă lucruri pe care nu le vei înțelege niciodată și pune mâna și i presăm și călcăm uneori în picioare până ajung oamenii în momentul în care se prăbușesc și nu i nimeni să i mai ridice. Îți mulțumesc, Hristoase, că tu ești maturitatea însăși. Îți mulțumesc că ești înțelepciunea care ne înveți în această seară, că trebuie să lăsăm omul de lângă noi să respire. Și dacă omul de lângă tine nu ți dă ceea ce meriți, mergi mai departe, vezi îți de viață, construiește cu Dumnezeu și la timpul potrivit El va face ce este drept în viața ta. Un al doilea lucru pe care vreau să l vorbesc cu dumneavoastră este următorul. Dragii mei, aș vrea din toată inima să înțelegem un lucru care este fantastic.

37:11Pot să fiu deschis cu dumneavoastră? Mie îm este dragă biserica și eu consider că e singura șansă unde poți să ți reglezi mintea și sufletul. Dar pe de altă parte știu că în momentul în care lumea a reușit să schimbe chipul bisericii din chipul lui Hristos în chipul lumii, deja suntem pe final de istorie. În momentul în care biserica nu mai e purtătoare de Hristos și începe să poarte chipul lumii, în momentul acela gata, jocul se închide. Ca să înțelegeți despre ce vorbim. Câtă vreme biserica încă va sta în picioare și totdeauna o rămășiță va fi. Și biserica adevărată totdeauna e biserica adevărată și Hristos o știe. Dar uitați vă, în ultima perioadă populăm bisericile, populăm locașurile de închinare, dar asta nu ne face neapărat și închinători. Ocupăm scaunul la biserică, dar asta nu înseamnă că am ocupat un loc în cer automat. Ei, al doilea lucru pe care aș vrea să vi l spun este următorul.

38:08Există, există câțiva colegi de ai mei

08Hristos l-a spălat pe picioare și pe Iuda

38:12cu care aproape care m au certat când au auzit ce am zis eu, că eu am zis că Domnul Iisus Hristos în timpul cinei, că așa scrie în Biblie, așa scrie în Ioan 13, a luat un lighean cu apă și i am spus: „ Eu l am spălat pe picioare și pe Iuda la care ei supărați au spus: „Nicidecum, zice„Histos nu l a spălat. așteptat să iasă afară și după ce a ieșit afară, zice, i a spălat pe ucenici și am zis: „Dar de ce gândiți lucrul ăsta? Păi, cum să l spele Hristos pe întrăcitul ăla? Că spune Biblia în Ioan 13 că a intrat dracul în el și zice: „Nu l spălat pe picioare pe Iuda." Zice: "După ce a ieșit, o spălat ucenicii pentru că ei nu pot să l vadă pe Hristos decât așa, tăind în două, sfinții de a dreapta, păcătoșii de a stânga. Pentru că există, dragii mei, o intoleranță religioasă și o incapacitate de a înțelege cine este Hristos și natura lui Hristos. Îl văd pe Hristos spălându l pe Iuda pe picioare că poate să înmoaie inima. Dumnezeu te spală pe picioare că poate se înmoaie inima. Dumnezeu îți dă binecuvântări, că poate ți se înmoaie sufletul. Dumnezeu îți dă mângâieri, că poate te trezești și tu la viață.

39:22Dumnezeu din cer este acela care î spală pe Iuda pe picioare și asta se întâmplă înainte ca Iuda să plece afară. Îi spală împreună pe toți acei ucenici. De ce face el lucrul acesta? pentru că El îți dă un aer pe care î respiri și tu și eu și oricare dintre noi. A pus un soare pe cer care este pentru cel credincios, dar și pentru cel necredincios și pentru cel bun și pentru cel rău. Pentru că Hristos vine în această seară cu brațele deschise și spune în felul următor:„Sunt aici pentru fiecare dintre voi. Sunt aici pentru orice suflet. Sunt aici pentru orice cuget. Sunt aici pentru orice mamă, pentru orice tată, pentru orice tânăr, pentru orice tânără. Histos este acela care vine și spune: „Eu nu fac o deosebire între cel care se vede într un fel și cel care se vede altfel. Voi vă vedeți în sinea voastră. Într un fel vă vedeți unii și într un fel vă vedeți alții. Dar Hristos îl spală pe pe Iuda pe picioare. Și vreau să spun în această seară, ca să fiu apăsat, Dumnezeu din cer are toată puterea să te curățească de orice întinăciune.

40:20Dumnezeu îți poate ierta în această seară orice abatere. Dumnezeu îți poate ierta orice păcat. Dumnezeu poate să ridice orice povară dacă acela care primise deja bani de la preoț învoise cu preoții să l vândă pe Hristos, a avut parte de îndurarea lui Hristos. Cu cât mai mult tu și eu în această seară putem să fim iertați de Dumnezeu. Dumnezeu este în această seară și spune: „Te spăl cu apa îndurării, te spăl cu apa milei, te spăl cu apa harului pentru ca sufletul tău să poată să fie curățit. A auzit cineva ce spun eu? Amin. Crede cineva că lucrul acesta este drept? Și totuși vreau să vă spun că deși slujbă de slujbă, zi după zi, Dumnezeu și a înnoit apa îndurării, în fiecare zi Dumnezeu ne dă să mâncăm din pâinea lui, ne dă să respirăm din aerul lui, Dumnezeu ne pune soarele acesta deasupra capului, deși în fiecare zi Duhul lui Dumnezeu vine și bate la ușa inimii tale și spune: „N ai vrea, zice să te gândești ce ai de schimbat în viața ta?

41:22N ai vrea să stai de vorbă cu mine și să părști niște gânduri care nu sunt drepte. N ai vrea să ți îndrepți niște atitudini ale inimii tale care știi de o bună bucată de vreme că nu mi plac mie și nu ți fac bine nici ție. Și în momentul când vii în biserică, Dumnezeu, mărit să fie numele lui. Șava să spună amin. Mărit să fie numele lui. Dumnezeu este îndurare și toți păstorii și toți predicatorii la unison în perioada aceasta spun în felul următor: Dumnezeu își revarsă harul. Dumnezeu își revarsă mina. Niciodată n a fost o vreme mai bună ca aceasta ca să te pocăiești în cuminte pe un scaun care încă e moale. Nu ești într un scaun cu rotile, nu te a cules nimeni de pe șosele. Încă ești cu mintea întreagă. Încă mai ai o brumă de pâine pe masă. Și Dumnezeu vine și spune: „De fiecare dată în ultima perioadă peste toți aceia care stau în prezența lui Dumnezeu, noi toți vedem cum Dumnezeu ne dă har după har, milă după milă, îndurare după îndurare, iertare după iertare, grațiere după grațiere, amnistie după amnistie, prelungire după prelungire și Dumnezeu din cer nu ne pedepsește. Și totuși atunci când o face, când își arată bunătatea, când își arată Domnul Dumnezeu bunătatea, în momentul acela se întâmplă un lucru.

42:37care eu nu mai pot să l înțeleg și î este foarte greu să l înțeleg și anume faptul că există așa de mulți oameni care deși în fiecare zi mărturisesc că Domnul i bun, disimulează atât de bine păcatele lor, atât de bine se prefac că sunt copii de Dumnezeu, încât atunci când Hristos spune: „Unul dintre voi mă va vinde, dă din umeri. Dă din nume. Unul dintre voi mă va vinde și s a făcut tăcere. S a uitat pe rând, cum se uită și în seara asta și a spus: „V am spălat pe toți pe picioare. Da. Sunt la masă cu

09Dumnezeu ne iubește la fiecare slujbă, iar noi disimulăm păcatul

43:20voi toți. Da, am făcut eu vreo deosebire între tine care știi ce gândai și tu care știi ce gândai? Nu. Și acuma când vin și spun că unul dintre voi mă va vinde și când vin și spun în seara asta aici în adunare, ca să se știe aici în comunitatea asta că unii dintre noi nu sunt așa de buni, că unii dintre noi n avem gânduri așa de curate, că uneori ne enervăm, ne mâniem, suntem invidioși, avem răutăți în suflet, avem fel de fel de păsări la cap, zburătoare și nezburătoare și avem fel de fel de dorințe, unele dintre ele rușinoase și avem fel de fel de gânduri, că dacă n ar fi frica asta că te ia poliția, de câte ori nu l ai omorât pe ăla? El vine și spune: „N am fost eu bun cu tine? Nu sunt aici în seara asta. Am făcut o deosebire între tine și tine și tine. Nu. Și totuși unul dintre voi și totuși când eu întreb lucrul acesta începe sunt eu, sunt eu, sunt eu, sunt eu, sunt eu și ajunge la Iuda. Obrajul, obrajii nu i se înroșesc și întreabă senin. Sunt eu omul, ai înnebunit?

44:32Ce i cu noi? E un Dumnezeu care vine și spune: „Nici atâta nu mai poți să spui măcar în sinea ta că tu ești acela. Până când o să disimulăm adevărul? Știți ce văd eu? Văd un Dumnezeu care vine la fiecare întâlnire a bisericii. Văd un Dumnezeu care coboară la fiecare slujbă care ți spune: „Te iubesc, te iubesc, te iubesc și noi plecând mereu disimulând că suntem bine, că suntem cum trebuie, că suntem în regulă. Și ascultați, la un moment dat Hristos face un lucru. Sunteți aici? Histos zice: „Bagă un pic pâinea, pâinea aceea, o bucățică de pâine o rupe, o bagă în bolul cu apă sărată și zice: „Aceluia cărui îi voi întinde bucățica, acela este cel ce mă va vinde. Dar asta n o face decât după ce toți la unison au spus: „Stunt bine." Mă uit în ochii oamenilor și întreb: „Sunteți bine?" Și eu le spun de fiecare dată:„Voi credeți că eu s naiv? Când vă întreb dacă sunteți bine? Credeți că eu vă întreb că n am ce face? Că vreau să am un dialog politicos? E pentru că Dumnezeu mi a spus în inima mea că nu ești bine. Dar Dumnezeu nu vine să te facă de de rușine și mi spune mie ce ai făcut tu. Dumnezeu îmi pune numai o o un sentiment de milă. Dumnezeu îmi pune un sentiment de apăsare, de dorință să fiu alături de tine. Dumnezeu nu vine și spune păcatul unu, păcatul doi, păcatul trei. Dumnezeu spune o milă față de cel de lângă tine. Spune în inima ta o agitație. Mă, ceva nu merge cu omul ăsta. Oare cu ce aș putea să i fiu de folos? Și în momentul în care toți spun, inclusiv Iuda sunt eu și asta se numește, prieteni, actorie. Și unul dintre lucrurile dureroase e că rolul bisericii, știți care este rolul bisericii? Este să măture gunoiul din

46:07viața noastră. Rolul bisericii este acela să ne înnoim cu azimile curăției, să scoatem tot ceea ce este stricat în viața noastră și să le ducem afară cu totul. Nu venim la biserică doar pentru cântări. Nu venim la biserică doar pentru că auzim ceva care este plăcut, ci venim la biserică pentru că Dumnezeu este în acțiune cu conștiința noastră și Dumnezeu spune: „Tu cineva, eu, El facem anumite lucruri care trebuie schimbate și Duhul lui Dumnezeu vine pe tăcute, discret, liniștit și stă de vorbă cu tine. Și imediat cum vine gândul acesta: Mă, vezi că ești cam rău, vezi că ești cam lenos, vezi că ești cam puturos, vezi că ești cam ranchinos, vezi că ești cam mânios, vezi că începi să ți se alerge ochii în stânga și în dreapta. Scuturi imediat gândul și l las să treacă pe lângă tine. Și Dumnezeu vine și spune în această seară: "Ce vei face? Ia pâinea, o moaie și o dă. De ce gestul ăsta?

47:06Și de ce nu gestul zice: „Uite, îmi rotesc eu privirea așa peste toți și la care mă opresc cu privirea ăla e. Putea să folosească orice, nu? Și o dus și ea bucățica aceasta de pâine și o înmoaie în apa aceea care era o apă sărată și o dă să mănânce. De ce? Pentru că bolul acela cu apă sărată semnifica lacrimile pe care le a vărsat poporul lui Israel în pustiu atunci când era în drum spre țara Canaanului. Și așa: "Bolul ăsta cu apă sărată este toată istoria lui Israel, a neascultării lui. N am vrut niciodată lacrimi pe obrazul poporului meu, ci am vrut lapte și miere și am vrut bucurie sfântă. Dar pentru că n au ascultat de mine, s a umplut acest bol cu apă sărată care simbolizează lacrimile vărsate în pustie. Și când a băgat bucățica în acel bol, îi zice lui Iuda:„Vrei să repeți experiența lor?

47:59Vrei calea lacrimilor? Vrei calea usturimii? Sau refuzi bucățica și spui: „Nu, Doamne, am învățat de la alții. Ascultați mă ce vă spun. Fiecare om are istoria lui. În ultima perioadă mi e și groază să mă mai uit pe știri. Acuma încă un tir lovi un alt tir. Nu știu pe unde. Unul român lovi un alt român. Ei, unul stătea pe pe partea dreaptă regulamentar. Asta am vrut să spun. A parcat regulamentar că s a stricat ceva la mașină. pus un triunghi din ăla mare. Un alt tir a venit din spate și numai ce am văzut azi imaginile cum descarcerau și ăla care a venit din spate pur și simplu volanul i a tăiat capul, i a zburat capul de pe umeri și au zis: „Vedeți că e cu impact emoțional să nu i uităm." Bine zis că nu m am uitat, că n am curiozități de genul ăsta, dar am stat și m am gândit și am zis în fel următor. Toți suntem la o fracțiune de secundă de ceasul plecării noastre și nu știe nimeni. Și un Dumnezeu care vine și spune: „Vrei să ți întimpățica asta? Vrei să mănânci din pâinea asta care este plină de sare?

49:01Vrei să mănânci să mergi pe calea lacrimilor? Sau în această seară spunem lui Dumnezeu așa: Doamne, sunt aici și te rog frumos să mă ierți, nu mă mai codez, nu mă mai ascund, nu mai disimulez adevărul, ci vin și spun: „Te rog să mă ierți." E cineva dintre dumneavoastră care în aceste momente împreună cu mine vrea să i spună lui Dumnezeu:„Nu te mai uita Doamne Dumnezeul meu, nu mai trăiești departe. Rămâi cu privire la mine pentru că eu sunt acela care acum, în aceste momente, am să spun ceva. Vreau să vorbesc cu tine și să mă ierți, Doamne, pentru fiecare lucru care mi e și rușine să mă gândesc. Îmi pare rău că te am întristat. E cineva sau va trece din nou adevărul pe lângă noi și vom ști încă o dată să disimulăm. Încă o dată vom ști să ne pr să pretindem să ne prefacem că totul este bine și că lucrurile sunt în regulă. Suntem aici și mulțumim lui Dumnezeu. Ce har să vină Dumnezeu să spună: „Vreau să rezolv problema ta.

49:51Vreau să te ridic. Vreau să vreau să te curăț. Vreau să spăl. Vreau să fac ceva cu tine. Vreau să ți dau un mers nou. Vreau să ți dau o statură nouă. Vreau să rezolvăm ceea ce între tine și mine e o poveste a întunericului. Și ascultați, dragii mei, vreți să vă spun un adevăr? Sunteți Sunteți aici. Măcar ăsta să l mai primiți și gata. Nu vă supărați pe mine sau nu știu, supărați vă pe mine, dar supărați vă în așa fel încât să plecați de aici. Iertați. Amin. Amin. Mă includ. Eu am mare nevoie de Dumnezeu. În momentul când Iuda a luat bucățica de pâine și a mâncat o, Satana a intrat în el fix în momentul acela. Pentru că fiecare bine pe care ți l face Dumnezeu și l tratezi pe Dumnezeu cu minciună înseamnă să i dai voie celui rău să intre în casa ta. Îi mâncăm pâinea lui Dumnezeu mințind că

10Recunoașterea greșelii e biruință, iar minciuna dă loc celui rău

50:42suntem bine și apoi ne întrebăm de ce ne merge prost. De asta, prieteni, ne merge prost. Pentru că ne dăm pe mâna Satanei. Ăsta este adevărul. Cum ne dăm pe mâna celui rău? Pentru că, deși mănânci pâinea lui Dumnezeu, practici un neadevăr la nivel de conștiință. Nu vine nimeni cu un cartonaș roșu în fața ta, pentru că Dumnezeu e de o discreție fantastică și el la nivel de conștiință stă de vorbă cu tine. De aceea aș vrea în numele Domnului Iisus Hristos să nu i dăm loc celui rău în casa noastră. Frate, de la o vreme copiii mei mi au luat o rasna. Da, pentru că îi mănânci pâinea lui Dumnezeu și trăiești într o necinste și trăiești într un fel de amânare a unui deznodământ pe care Duhul Sfânt îl vrea cu viața ta. Și știți ce vrea Dumnezeu în această seară? Să i spunem atât simplu: Îmi pare rău, eu sunt acela care te am necinstit, eu sunt acela care te am mâhnit. Eu sunt acela care m am purtat nevrednic de tine și îi pare rău pentru faptele mele. Credeți că este o înfrângere să practicăm adevărul sau o biruință?

51:40Credeți că este o cinste să recunoști că ești greșit sau e umilință să recunoști că ești greșit? Vă spun că biruitorii sunt aceia care reușesc să spună: „Doamne, sunt acela și te rog frumos să mă ierți. Mai bine să lăsăm inima noastră să fie îndurerată, să recunoaștem, îmi pare rău, Doamne, și să plecăm cu o poveste nouă. Cu o poveste nouă, cu o poveste nouă. Știți când ne amintim de greșelile noastre? Când vine diagnosticul cu cancer, știți când ne amintim că suntem greșiți? În momentul în care copilul ia rasna și se droghează. Știți când ne amintim că avem facturi neplătite cu Domnul Dumnezeu în momentul când intrăm într o sărăcie luc și atunce ne gândimdamne noi suntem oameni de treabă. Suntem oameni de treabă. Și după ce oamenii ăștia de treabă numit frații lui Iosif i a luat Iosif și a băgat în pușcărie, or zis: „N am văzut noi neliniștea fratelui nostru când plângea amărâtul ăla pe care noi l am ucis cu zile și l am omorât?"

52:41Și în momentele grele îți aduci aminte că Dumnezeu a venit la fiecare dimineață și în fiecare zi și ți a zis cu blândețe: Sunt aici ca să ți rezolv problema. Iisus să ne ajute și Domnul Dumnezeu să ne binecuvânteze. E tăcere în sală, dar nu i rău. Vomrad a sosit în decembrie 1965 în Oslo, în Norvegia și încă nu înțelegea norvegiana. Au vizitat în prima lor duminică Biserica Luterană americană. Impresionați de libertatea de închinare la care au asistat, au plâns tot timpul cât a ținut serviciul din biserică. Reverendul Maus Knutson, pastorul bisericii, profund impresionat de această familie de refugiați și a deschis ușa casei sale pentru a i adăposti. În același timp, acest pastor a verificat prin ambasada SUA veridicitatea relatărilor incredibile ale familiei Wumbrand. Demn de toată încrederea, a venit răspunsul.

53:43Ca urmare, reverendul Wumbrand a fost invitat să vorbească în fața membrilor NATO adunați în cea mai mare capelă din Oslo. Pentru că se puteau pune întrebări, capelanul colonelul Casius Stewart l a întrebat pe pastorul Wumbrand de ce Occidentul nu ar trebui să încerce să coexiste împreună cu comunismul. Wrumand, întotdeauna dramatic în acțiunile sale, a coborât de pe podium și i a smuls colonelului portofelul din buzunar și a zis: „Ți am luat banii. Banii tăi sunt în buzunarul meu. Hai acuma să coexistăm pașnic.

54:34Nu poți coexista cu întunericul. Nu poți să dai și mâna cu umbra și să fii și în lumină. Nu poate să fie și dulce și amar. Nu poate să fie și duhovnicescul și firescul. Dumnezeu în această seară îți spune în felul următor: Nu poți trăi în două luni între. Nu poți aparține a două lumi. Tu trebuie să aparții lumii lui Dumnezeu. Pentru aceasta, iată care este rugăciunea mea. Sunt vinovat în fața ta de lucruri pe care eu le știu și tu le știi și n are să treacă mai departe pe lângă mine adevărul în această seară, ci vreau în numele lui Iisus Hristos să te oprești în dreptul meu. Eu mă recunosc. Iar tu fă lucrarea de vindecare, de ispășire, de iertare, pentru că nu vreau să mă mai duc cu povoara asta în spate. Dezleagă sacul de jale și îmbracă mă, Doamne, ca pe un terbinte al neprihănirii. El să ne ajute. El să ne ajute. Și vreau să închei. Doamne ajută ne și Doamne binecuvântează ne. Suntem în grafic. Da.

55:44Suntem în grafic. Da. Mai întâi de toate, în această seară am stat înaintea lui Dumnezeu și ne am gândit la unul dintre aspectele teribile și anume faptul că suntem de multe ori intoleranți cu cei de lângă noi. Aș vrea să ți aduci aminte când poate data viitoare vei fi supărat și enervat de cel de lângă tine, adu ți aminte că uneori o singură creangă poate să fie prea mult pentru nou. Să nu mai fim intoleranți. Biserica nu poate să l revizite pe Hristos și în același timp să pună presiune pe oameni, să fie revendicativă, pretențioasă, să aibă numai mofturi și pretenții. Biserica lui Hristos este o biserică în care când nu ți se face, te ridici și faci.

56:35Când nu ți se dă, te ridici și dai tu. În al doilea rând, aș vrea din toată inima să ne ajute Dumnezeu și să ne scoată Dumnezeu. Nu știu ce a amorțit în noi, nu știu ce s a tocit atât de rău, dar să ne scoată Dumnezeu din insensibilitatea la adevăr. Suntem atât de sensibili la povești care ne periază, ne gâdilă. Suntem atât de sensibili și atât de bine primim lucrurile care ne ridică. Dar este un Dumnezeu care spune în această seară:„N aș vrea să ți întig bucățica înmuiată în apă sărată pentru că n aș vrea să repeți ce au repetat alții și n aș vrea ca arșița pustiei și praful pustiei să acopere viața ta. Ce aș vrea să te ridic și aș vrea să fac din tine o grădină bine udată.

57:25Și aș vrea să închei spunându vă ultimul lucru. Dacă mă poți ajuta Bogdan, dacă mă poți ajuta. În al doilea rând, ceea ce mi aș dori în această seară să se întâmple e un lucru simplu, simplu de tot. Histos, spune cuvântul lui Dumnezeu, uitați vă, s a sculat, s a dezbrăcat de haină. A luat ștergarul, s a încins, a luat ligheanul și a început să spele. Toate acestea nu sunt povești de pe internet, ci verbe de mișcare.

11Creștinii se ceartă pe forma gestului, nu pe înțelesul lui

58:11Lăsați vorba și apucați vă să trăiți. Prea multe povești. Histos a spălat picioarele lui Iuda și a zis: „Nu te spăl când ești curat, te spăl când stai cu banii în buzunar. Ia uite cum îți mai dai peste pungă. Te spăl ca să te înmoi. Spăl ce este în afară ca să înmoi ce este înăuntru. Și nu în ultimul rând, s a oprit sfătos cum e el, Domnul Iisus, s o fi așezat după ce i a spălat pe toți pe picioare și a zis: Înțelegeți voi ce v am făcut eu? De 2000 de ani creștinii se bat pe lighean. Facem spălarea înainte, facem spălarea după. Luăm cina cu un pahar, luăm cina cu două, cu nouă, cu o azimă dospită, nedospită, luăm azimă de la evrei, o coacem acasă. De 2000 de ani creștinii [Muzică] se războiesc în războaie care îi fac pe oameni să stea la ușă.

59:22Înțelegeți și voi ce v am făcut eu? Pentru că ce v am făcut eu nu este doar un act sanitar, nu este doar un act igienic, ci este un act care se adresează minții. Că dacă este ceva ce ne a prăpădit este că atunci când oamenii vin în biserică, în loc să găsească înțelepciune, găsesc radicalism, bigotism, fanatism, ciudățenii, batic în sus, batic în jos. [Muzică] De ce? Pentru că de atunci și până acum am rămas tot în această neînțelegere și neasumare a ceea ce a vrut să spună Iisus. Înțelegeți voi ce am făcut eu și ce și ce crezi că au spus ei? N au spus nimic. Unii or fi zis în mintea lor: Înțeleg. S or fi grăbit. Alții or fi zis: „Habar n am." Alții au început să repete mecanic ce a făcut Domnul Iisus, dar fără să priceapă care este care este cea mai deasă zicere pe care voi o auziți în biserică.

1:00:31Să păstrăm lucrurile așa cum erau de la început. Când, de exemplu, ne ciondănim la cină dacă e un pahar sau sunt păhăruțe. Păhăruțe. Ați băgat modernismul în biserică? Nu, fraților, noi să păstrăm lucrurile cum au fost de la Și eu acuma vă întreb, dacă ar fi să păstrăm lucrurile care au fost de la început, nu? Și dumneavoastră ați luat Sfânta Împărtășanie sau cina, nu? Atunci vă rog frumos toate femeile să iasă afară. Ce caută femeile la cină? Că de la început nu era decât Hristos cu doi și ucenici. Adică Hristos spune: „Dacă voi o să vă opriți și o să vă masacrați în reguli, voi nu pricepeți nimic din ce a făcut eu. Pentru că Dumnezeu face niște lucruri să ți deschidă mintea asta care de multe ori e încuiată în radicalisme, în bigotisme, în inflexibilități.

1:01:29Bun, vine un om în biserică, ți a stricat programul, pui mâna pe ușier și l scoți afară. Nu, domnule, lasă biserica să fie ceea ce este. Dumnezeu va purta de grijă. Suntem panicați, transpirăm, ne albim la față, că nu știu care punct din program ne enervăm pe cel care mai spune două vorbe. Dacă cineva mai spune încă o strofă la poezie, ne apucă nervii. De ce? Pentru că în continuare repetăm lucruri pe care nu le am înțeles și pe care nu le am priceput. Suntem într o repetiție mecanică, dar Dumnezeu din cer încă n a pătruns adânc să ne schimbe felul nostru de gândire. Îi zice la un moment dat, zice la un moment dat, zice: „Vreau să vă spăl pe picioare." La care Petru zice: „Nicide decum, Doamne, nici decum, nici decum.

1:02:22Ce i lucrul acesta? E radical. După care se uită Hristos și zice: "Dacă nu te spăl, n ai parte cu mine." Și atunci duce și capul și picioarele. Și Hristos spune: „Vezi că acuma de ai dus în cealaltă parte. Și uite așa suntem noi ca o minge de pinbox. Poc ne pălește unul, poc ne întoarce altul. De ce? Pentru că de aceea suntem slabi că repetăm niște lucruri pe care nu le am înțeles. De aceea inima noastră nu i coaptă să facă față vieții. Pentru că noi repetăm niște lucruri pe care nu le am înțeles în loc să pricepem ce înseamnă Hristos în noi, nădejdea slavei. Și aș vrea să vă spun în numele Domnului Iisus Hristos că mi doresc din toată inima ca biserica să aibă înțelepciune. Să aibă biserica înțelepciune.

1:03:12să aibă biserica înțelepciune, să avem puterea de a înțelege, puterea de a pătrunde. Și spune Biblia așa: "Sunteți aici?" Cu asta vreau să închei. Vin mai aproape de voi. Nu vă deranjați. Nu mă filmez. Gabi, ești ok? Bun. Să mă iertați cei care sunteți pe internet, dar câteodată simt nevoia să renunț la formalism, la postura asta didactică, pentru că pe Hristos îl văd stând lângă tine. Îl văd câteodată punându ți mâna pe umeri, uitându se în ochii tăi și spunându ți cald: Înțelegi tu ce ți am făcut eu ție? Și zice: „Acum nu veți pricepe, dar veți pricepe după." S a uitat în mod deosebit la Petru. Petru a zis: "Să nu mi speli, să mi spel, ba să mi spel, ba să nu mi speli, ba să mi spel, ba să nu mi speli." Și acum eu vă întreb pe dumneavoastră, ce lipsește înțelegerii noastre ca să priceapă după aceea?

1:04:11Ce ne a oprit în această înțelegere a după aceea? De ce oamenii nu înțeleg? Când Petru a început să înțeleagă ceva

12Mândria împiedică mintea să înțeleagă, ca la Petru

1:04:20din ce este Hristos? Sunteți atenți? Dacă toți te ar da la moarte, eu să știi că nu te dau la moarte. Eu am și o sabie pe care o scot și o flutur și pot să tai și urechile celor care sunt obraznici. Păzește te malhuul că vine Petru. Și aceeași poveste a radicalismului, a fanatismului și a unor lucruri mecanice brăzdează istoria și în ziua de astăzi, ca să știți. Și Hristos s a uitat și a zis: „Petre, Satana a cerut să te cearnă, dar eu m am rugat ca să nu ți se piardă credința și după ce te vei întoarce la frații tăi să i întărești. Vine un după aceea. Petru se duce și zice: „ Eu nu, dacă toți te ar vinde, eu nu, pentru că asta e problema bisericii. Are o mândrie, ieșită din comun.

1:05:15Are o încredere în propriile forțe, ieșită din comun. are un gând de superioritate în raport cu oamenii care zdrobește orice posibilitate a unui păcătos să mai pășească pragul bisericii. Și Hristos vine și spune: „După aceea vei înțelege, după aceea să te întorci la Dumnezeu, după aceea să îi întărești pe frații tăi." Și Petru se duce și spune: „Nu, Doamne, eu eu merg cu tine până la moarte." Și el se uită și spune: „Petru compătimitor, lasă declarațiile înalte, mândria, pentru că ceea ce împiedică mintea să înțeleagă e faptul că ești îmbătat cu tine. Niciun om nu va pricepe câtă vreme crede despre el lucruri care sunt mai înalte decât se cuvine să creadă. Suntem biserica lui Dumnezeu. Amin. Noi suntem porumbița și în jurul nostru grămezi de gunoi.

1:06:18Ce? Tu ai fost cu Iisus? Nu. Păi ești Nazarin până și tu vii din Nazar până și din până și graiul te dă de gol. Nu zice și într un final vineșnica aia că să știi că atunci când Satana se pune în cârca ta nu scapi. S o dus după el la pridvor că spune în Biblie că s a dus până la pridvor lui Solomon și aia după el că dacă Satana are de gând să țină de tine, scai se face. Și tu ai fost, te recunosc. Și s o jurat, s o blestemat că nu l cunosc și cocoșul a început să cânte. Deșteptarea Petru. În sfârșit începe să ți vină mintea la cap și a ieșit afară și a plâns cu amari. S a zdrobit ficatul literalmente i a venit amar în gură. Asta este expresia biblică de la plânsul care l a avut. Și a zis: „Sunt un nenorocit, un om care am crezut că s grozav și acuma îmi dau seama cât cântăresc înaintea lui Dumnezeu. Nu mai îmi văd, zice, viitorul cu Dumnezeu. Și Hristos la mare la marea Tiberi de pe țăr vine și spune: „Acum vreau să vorbesc cu tine că este după aceea dincolo de care vei pricepe. Să ne dezbrace Dumnezeu de mândria și încrederea că suntem grozavi și mari și tari. Unul nu stă în picioare de ar pleca Dumnezeu de la noi. Am fi chinalți zângănitori și ramăsunătoare. Dacă pleacă Duhul Domnului, noi pur și simplu devenim niște măcelari de oameni.

1:07:36Vreau, Doamne, înțelepciunea. O o primești. O primește. Vrei înțelepciunea? O primești. Dar ce faci? Zice: „Iau piatra de moare și dacă nu te zdrobesc și dacă nu te tăvălesc și dau cu tine pentru că numai în zdrobirea noastră ne vine mintea la cap. Eu sunt împăratul unei bucat dețari care am zidit această cetate și mă plimb pe înălțimile ei și din cer s a auzit o voce zis: „Da, bine zice, pentru că ai zis lucrul ăsta, află că în cer sunt niște străjeri care s au dus la sfat și vei coborî în rândul animalelor pentru că nu i ai dat cinste lui Dumnezeu. Cine se înalță pe sine ajunge să mănâncă iarbă și țărână. Și asta vă spun, că de aceea ne lipsește înțelepciunea, pentru că nu învățăm nimic de la zdrobirile noastre. Știi ce aș vrea să spun în această seară? Te rog din toată inima, fii cuminte.

1:08:32Hai să ne vină mintea la cap. Hai să avem înțelepciune și să i spunem lui Dumnezeu în felul următor: De câte ori te am tradat, de câte ori te am înșelat, nu suntem acei oameni îngrojați. Numai omul mândru nu va putea să aibă Înțelepciunea și mândria sunt în divorț. Înțelepciunea și smerenia merg mână în mână. Smerește le sub mâna tare a lui Dumnezeu. Ascultă mă. Când vei zice: „Nu știu", Dumnezeu va veni și va spune: „Da, dar vreau să știi." Când vei veni și vei spune: „Sunt gol!" Dumnezeu spune: „Tocai de aceea te umplu." Când vei veni și voi spune: „Nu pricep", Dumnezeu va spune: „Pun mâna peste tine să pricepi." Dar când vei zice: "Uită te și pe nenorocitul ăla vine la biserică mărâtul ăla și mă sa și taxul și în momentul acela pleacă înțelepciunea de la tine pentru că mândria nu poate să locuiască împreună cu înțelepciunea. O Iisuse ajută ne și binecuvântează ne!" Hai să vă ceresc o poveste și cu asta închid. Amin.

1:09:32Amin. Am sentimentul că pe unii a lovit trenul în seara asta. Un negustor evreu numit Simon avea de gând să facă avere și Algăn n avea de gând să fac bani și a strâns bani cu bani și a îndurat foamete și lipsuri cu gândul că într o zi va fi un om bogat. Au trecut mai mulți ani și Simon a ajuns bogat. Viața lui s a schimbat și a schimbat casa și a schimbat hainele și a luat veșminte scumpe și a schimbat până și modul de a vorbi și de a se comporta. Era atât de strălucitor. A ajuns la culme. Se socotea fericit și hotărât să meargă și el undeva să aniverseze bogăția și faptul că a ajuns clipa aceea și a îmbrăcat cele mai scumpe haine și a luat pălăria frumoasă, îmbunătoare și a ieșit în stradă. Era plin de lume. A f avut câțiva pași și o trăsură scăpată din frâu a venit peste el. L a plesnit și l a lovit zdrobindu l. a început să și să curgă, au început să curgă lacrimile și a adus aminte de Dumnezeu și a strigat: „De ce, Doamne, de ce m ai lovit chiar azi?" Și spre marea sa uimire, Dumnezeu i a răspuns și i a zis:„Să ți spun drept, Simone, nu te am recunoscut.

1:11:05Să ți spun drept, Simone, nu te am recunoscut. îmbrăcat, strălucitor, cu mândrie, cu enfază, cu pretenții, cu aere, nu te a recunoscut. Când erai amărât, te știam. Când erai cu umerii plecați, te știam când veneai în fiecare zi și spuneai: „Doamne, nu pot fără tine. Te știam când erai mic în ochii tăi. Te știam când erai un om care veneai și spui: „Doamne, nu înțelepciunea mea, nu priceperea mea, nu talentul meu, nu abilitățile mele, ci harul tău, te cunoșteam. Dar acum m am îmbrăcat în felul ăsta. plecat să te aniversez. Mă duc să mă aniversez că s bogat. Și atunci te lovește viața în plin și întrebi de ce, Doamne? Și el îți spune: Să spun drept, Simone, nu te am mai cunoscut. Ce ați vrea să facem în seara asta?

1:11:57Ce simțiți că ar fi drept înaintea Dumnezeu să facem? Doamne, scapă mă de copilăria asta, infantilismul ăsta și ajută mă să mă fac o mare. Ajută mă să lepăd ce este copilăresc. Să nu mai stau, Doamne, călare pe viața aproapelui meu, pretinzând lucruri pe care nici eu nu le fac. Doi, ajută mă să fiu sensibil la Duhul tău cel sfânt și la adevărul care îmi spune în această seară: Sunt aici să faci o schimbare în viața ta. Și dă mi înțelepciunea, Doamne, să știu ce să fac după aceea. Dă mi înțelepciunea să mă smeresc ca să vină vremuri bune. Să vină vremuri bune. Vă invit respectuos să ne ridicăm. Uite ce vreau să fac în această seară.

1:12:49Dacă cineva este la vreun capitol datornic lui Dumnezeu, dacă cineva dintre dumneavoastră crede că are nevoie să crească, că are nevoie să se maturizeze sau dar cineva poate în această seară spune: Am nevoie să știu că Dumnezeu mă iartă și nu mai ocolesc adevărul și nu l mai las să treacă Iisus pe lângă mine. Nu vreau să mănânc bucățica asta de pâine înmuiată în sare. Nu vreau să repet istoria altcuiva. Nu vreau să trec prin tragediile și dramele altcuiva. Dacă cineva în această seară spune: „Am nevoie de această înțelepciune pe care Dumnezeu o dă cu mână largă doar celor care o cer, recunoscând că nu sunt înțelepți. Și dacă consideri că nu i suficientă rugăciunea ta sau că n ai putere suficientă, uite, în seara aceasta îmi doresc să mă rog pentru dumneavoastră.

1:13:40Vreau să mă rog cu voi, pentru voi să fim doi. Și acolo unde tu nu poți sau acolo unde nu știi sau acolo unde nu poți să i vorbești lui Dumnezeu, vreau să vorbesc eu împreună cu tine din toată inima. În această seară vă chem și cel mai important gând al meu este următorul. Când tu vii aici în față, renunți la pretenția că nu știi despre ce este vorba, nu mai ocolești, nu mai diseminezi, nu mai te prefaci că nu știi despre ce e vorba, ci vii și spui: "Eu sunt acela care are nevoie să fie și matur și sensibil și înțelept. Se va sfârși pământul atunci când biserica va fi luată. Înainte ca biserica să fie luată, va trece prin ciur, pentru că biserica a adormit și este ceasul când tot ce se întâmplă în afară e clopotul care bate înăuntru.

1:14:39Tanga danga este ceasul în sfârșit să vă treziți, având în vedere împrejurările în care vă afla tanga tanga sună clopotul. De aia se întâmplă ce se întâmplă în lume, ca biserica să se trezească. Și când biserica se va trezi, va veni mirele pe pe norii cerului și face: „Hai acasă, hai acasă. Soția lui s a pregătit. Hai acasă. Hai să stăm împreună la ospățul mirelui. Asta vrea Dumnezeu. Să se trezească biserica. Nu vă mai războiți cu oamenii. Nu i mai învinovățiți pe el. Dumnezeu nu caută răspunsuri acolo, ci aici. Aici. Așa că dacă în seara aceasta socoți că nu poți singur, că nu răzbei singur, uite aici mochetă roșie, căldură, prezența lui Dumnezeu, nu mai ocolim adevărul. Voi știți ce aveți de făcut. Noi vrem să ne închinăm, lăsăm versurile acestui cântec să pătrundă și așa cum știi, vii aici sau nu vii sau te rogi acolo. Dar dacă vii, vii cu gândul să l rogi pe Dumnezeu să facă o schimbare în viața ta. Yeah.