Provocările Credinței

0:00Pacea Domnului. Hristos a înviat. Adevărat a înviat. Fratele Alin spunea la început că este un pic obosit, că a dormit târziu aseară. Nici eu nu stau mai bine. Aseară pe la 2:00 mă rugam Domnului și mă gândeam ce să vă spun din partea lui pentru că eu nu sunt genul care să predic cu schițe în față. Și vreau ca puterea lui Dumnezeu să fie aceea care mă călăuzește și vreau ca Duhul lui Dumnezeu să ne vorbească în această zi. Faptul că sunt aici, dragii mei, i se datorează lui. Și ca să vedeți cum lucrează Dumnezeu și cum am ajuns eu aici împreună cu dumneavoastră să vă povestesc câteva lucruri.

0:54Am o mătușă din partea soției care este în biserica penticostală și soțul ei, unchiul meu este conducător. De asemenea, am slujit ca păstor la Beiuș, unde l am cunoscut pe fratele Pustan și am avut bucuria să îl ascult și să văd lucrarea pe care o face acolo. După aceea am slujit 12 ani ca pastor și Dumnezeu m a chemat să slujesc la televiziunea aște să predic cuvântul lui Dumnezeu. Acolo am avut bucuria cu ajutorul fratelui Dărvășan să iau legătura cu fratele Ianovici. Unchiul meu și mătușa mea tot îmi povesteau de fratele Ianovici. Face o lucrare extraordinară. Îmi arătau pe telefon. Uite predicile lui, lucrarea lui extraordinară. Și mă uitam la el așa ca la cineva care este sus în cer și am zis: „Doamne, să fii lăudat pentru că ai astfel de oameni." Și când am ajuns la A7 ă fratele Cornel mi a făcut legătura cu fratele Florin și cu părintele Ceuță și i am avut pe amândoi în emisiune și î mulțumesc lui Dumnezeu pentru aceasta.

2:08Am fost mai mult în mai multe ocazii am făcut emisiuni și miercuri în timp ce scriam ceva era telefonul pe masă și văd că mă sună fratele Ianovici. No, zic asta da minune. că am amintuit eu ce urmează și m a chemat să fiu împreună cu dumneavoastră în această după amiază ca să vestesc cuvântul lui Dumnezeu. Este o bucurie să fim împreună și aș vrea să vorbim în după amiaza aceasta despre provocările credinței. Și dacă e să vorbim de credință după Domnul Hristos, cred că cel mai potrivit ar fi părintele credincioșilor. Nu?

2:58Bineînțeles că sunt mulți oameni ai credinței în Scriptură, dar unul este numit Părintele credincioșilor. Știți cine? Nu. Avraam, omul lui Dumnezeu. În primele pagini ale Scripturii întâlnim vorbindu se despre acest om al

01Pe pilot automat, nu lăsăm Scriptura să ne vorbească

3:15lui Dumnezeu, despre Avraam. Și când mă uit la ceea ce a făcut omul acesta prin puterea lui Dumnezeu, eu rămân uimit. Pentru că de multe ori noi luăm Scriptura și o citim așa la rând și intrăm pe pilot automat și ni se pare Scriptura că o știm deja. Și în felul ăsta omorâm cuvântul lui Dumnezeu și nu l mai lăsăm să ne vorbească. Suntem ca elevii aceia tocilari care tocesc comentarii. Îmi aduc aminte când eram la română ne punea profesoara să tocim comentarii și erau unii unii colegi care le toceau așa de bine mecanic, dar dacă î întrerupeai și le puneai o întrebare deja nu mai știau nimic, se pierdeau cu totul. Ei, unii reușeau să memoreze și logic și mecanic și să țină minte, dar poate că de multe ori așa facem și noi cu Scriptura. Trecem mintea pe pilot automat și nu mai analizăm ceea ce spune Dumnezeu acolo și nu mai găsim puterea lui în cuvânt. Și asta este marea problemă, că putem să citim Biblia ca pe o carte de povești. Putem să citim Biblia ca pe o carte de mituri încântătoare, pioase, frumoase, sfinte, dar dacă ele nu mișcă viața noastră și inima noastră și nu ne schimbă și nu ne face oameni ai puterii, citim Scriptura degeaba, dragii mei.

4:41Omul lui Dumnezeu, Avraam, a fost chemat să plece din țara lui, din casa lui, din rudenia lui și să pornească într o aventură a credinței. Aș vrea să ridicați mâna. Care dintre voi v ați mutat în viața asta cu locuința mai mult de 10 ori? Da, de 15 ori. Nu prea mai ridicați mâna. E cam cam de vreo 15 ori m am mutat eu în viața asta. Ă și să știți că nu este ușor. Nu este ușor ba facultatea, ba cu misiunea, ba cu ă alte alte lucruri în viața aceasta. E greu să accepți că ești străin și călător pe pământul acesta, dar în același timp este cel mai palpitant și cel mai frumos. Uitați vă la viața lui Avraam. El nu s a plictisit niciodată.

5:37Oamenii lui Dumnezeu au fost ca un râu care curge încontinuu. Ei n au stat, n au băltit într un loc să spună: „Eu îmi prind rădăcine aici, aici stau și nu mă mișc de aici." Ați văzut vreun om al lui Dumnezeu care să stea țintuit într un loc și să facă aceeași lucrare zeci de ani și să nu se miște dintr un loc în altul? Eu n am găsit. Pentru că Duhul lui Dumnezeu înseamnă mișcare, Duhul lui Dumnezeu înseamnă putere, Duhul lui Dumnezeu înseamnă viață. Ori dacă noi avem acea credință leșinată și acea plictiseală existențială, cred că n am înțeles despre ce este vorba în alergarea noastră cu Dumnezeu. Dumnezeu l a chemat pe Avraam: "Ieși din țara ta. Te chem într o aventură a vieții și în fiecare zi vei vedea puterea mea și vei trăi prin credință."

6:29Și spune cuvântul în Genesa capitolul 12 cu versetul 1 așa: Domnul zisese lui Avraam: "Ieși din țara ta, din rudenia ta și din casa Tatălui tău și vino în

02Avraam pleacă spre o țară doar arătată; noi suntem administratori

6:41țara pe care ți o voi arăta, nu pe care ți o voi da deocamdată." și spune: „Vino în țara pe care ți o voi arăta, o călătorie a credinței. Deocamdată nu ți dau actele de proprietate, Avrame. Deocamdată ți o dau prin credință ție și copiilor tăi. Știți ce greu este să accepți pasul ăsta? Noi vrem să fie totul sigur în viața asta. Vrem ca toate lucrurile să să fie proprietatea noastră, să le avem în control. Dar știți că este imposibil lucrul ăsta. Îmi aduc aminte, citeam o dată despre Spurgion că a făcut o vizită la un mare moșier și omul a început să se laude. Uite, vezi? Lacul ăsta e al meu. Uite, vezi?

7:32Moșia asta frumoasă e a mea. Uite, vezi herghelia aia de cai de acolo? E a mea. Uite, vezi? conacul ăla de pe deal de acolo e al meu. Și l a lăsat să le înșire și a zis: „Dar după 80 de ani, ale cui vor fi? Nu vrem să pricepem că noi n avem nimic în lumea aceasta, că noi nu suntem proprietari, suntem doar administratori, suntem doar străini și călători. Și Dumnezeu vrea să ne bucurăm de călătoria aceasta cu El. Vrea să avem această bucurie a mântuirii în suflet și să fim o mărturie pentru el în lumea aceasta. Și Avraam a înțeles și a zis: „Doamne, dacă la asta mă chemi, asta fac." Și a ieșit, a primit binecuvântarea lui Dumnezeu și a zis: „Vei fi binecuvântat oriunde vei merge și cine te va blestema va fi blestemat. Cine se va atinge de tine va avea probleme cu mine. Aduceți vă aminte, Abimelec, aduceți vă aminte Faraon. Cei care au vrut să se atingă de Avraam au avut probleme cu Dumnezeu și asta o uităm.

8:38că atunci când oamenii se ating de noi, se ating de lumina ochilor lor. Asta este promisiunea lui Dumnezeu și asta este chemarea lui Dumnezeu, provocarea lui. A ajuns, spune cuvântul la Betel și a ajuns în mai multe locuri din Canaan. Și știți ce făcea în fiecare loc în care ajungea Avraam? Nu zidea o casă, nu făcea garduri, nu și făcea acte de CF, zidea un altar. Oriunde mergea altarul era acolo. Și oamenii se uitau ciudat. Ce o fi cu ăsta? E ciudat. Unde vine? Pac, altarul. Însă aceste altare erau o mărturie a umblării sale cu Dumnezeu.

9:33a ajuns în Egipt, foamete mare și Avraam, așa cum suntem noi de foarte multe ori, a început să se îndoiască și păcatul acesta l a avut și Isaac și oamenii lui Dumnezeu și fiecare dintre noi avem momente de teamă în care nu ne mai uităm la Dumnezeu, în care nu mai avem acea credință puternică. Când vântul suflă tare, când vin furtunile în viața noastră, când vine o boală, când vine o încercare, când pierzi pe cineva drag, uitați vă doar la perioada asta de pandemie, cât ne a răvășit de mult și cât de mult s au s au speriat de moarte. O groază, o panică a intrat în mulți. Bisericile s au dezbinat pro și contra. De ce? Pentru că ne este frică.

10:26Ne este frică de moarte. De ce ne este frică de moarte? Chiar vorbeam într o zi cu soția mea și ne gândeam așa la viață

03Frica de moarte, deși viața aceasta nu este totul

10:40și spuneam că singurul motiv pentru care ne ar dorea să murim unul dintre noi ar fi ceilalți membri ai familiei. Cei trei copilași pe care i avem. Cea mai mare fetiță are opt ani, cealaltă are șase ani și băiețelul are cinci ani. De ei mi ar părea cel mai rău, dar sunt în brațele lui Dumnezeu oricum. Și dacă stai să te gândești în toate aceste situații dramatice prin care ai putea să treci, cel mai fericit, dragii mei, este cel ce moare. Pentru că Pavel spunea: „Pentru mine a trăi este Hristos și eu a murit un câștig. Am făcut atâta atâta tevatură cu viața asta și ne am prins cu dinții de ea de parcă asta ar fi totul. Dumnezeu i a zis lui Avraam:„Nu, viața asta nu este totul.

11:33Viața asta este doar o călătorie. Este doar o pregătire pentru veșnicie, Avrame. Și dacă tu vrei să umbli în fiecare zi cu mine, să vezi puterea mea, să vezi harul meu, să vezi minunile mele, vei fi cu adevărat fericit. Și Avraam a înțeles. A ajuns în Egipt și faraon a vrut să ia de nevastă pe Sara pentru că mințise. A zis și el un adevăr pe jumate, dar e soră mea, chiar dacă nu i de ambii părinți, dar e soră mea. Și intervine Dumnezeu, dă i nevasta înapoi pentru că o să ai probleme. Te blestem. Dumnezeu lucrează și în slăbiciunile noastre și atunci când nu merităm, Dumnezeu ne oferă harul său și puterea lui și ne ridică și este alături de noi. Apoi a urmat un moment greu, despărțirea de nepotul lui. Averile nu i mai încăpeau, aveau prea multe. Și slujitorii au început să certe și au zis: „A, păi, dar ce facem aicea?

12:37Și Avraam, ca un om al lui Dumnezeu, care a înțeles că lumea asta nu contează atât de mult și beneficiile ei, a zis:„Auzi, hai să nu ne certăm că noi suntem frați. Dacă tu iei la stânga, eu iau la dreapta. Dacă tu iei de la dreapta, eu iau la stânga. Alege tu. El avea dreptul să aleagă. Era cel mai bătrân, era patriarhul.

04Avraam îi lasă lui Lot alegerea și așteaptă binecuvântarea

13:01Și putea să spună: „Ascultă, măi țică, eu am dreptul. Eu sunt babacul. Eu sunt cel care trebuie să aleagă primul și după aia tu. Dar Avraam a zis: „Nu, pe mine mă binecuvântează Dumnezeu. Mie îmi dă Dumnezeu ceea ce am nevoie. Și spune cuvântul că Lot, Geneza 13:10, și a ridicat ochii și a văzut toată câmpia Iordanului, că era bine udată în întregime. Înainte de a nimici Domnul Sodoma și Gomora până la țoar era ca o grădină a Domnului, ca țara Egiptului. Și a zis: „Na, aice mă realizez eu. În Sodoma și Gomora. Prima dată îmi pun corturile numai lângă Sodoma. Nu mă duc în centru, că acolo e stricăciune mare.

13:53Dar după aia a zis: „Dar ce să mai stau eu până aice, să mai plătesc eu naveta, să mai pierd timpul? Mă mut direct în centru. Acolo s băncile, acolo s toate, acolo i aglomerație, acolo fac afacerile. Contextualizez puțin. Și așa s a întâmplat. Lot și a ales Sodoma. A zis: „Uau, aici e de mine. Uite ce țară frumoasă. Și Dumnezeu îl lasă și Avraam îl lasă și Lot și a ales așa cum alegem și noi. Însă Avraam a așteptat ca să fie binecuvântat de Dumnezeu și momentul ăsta este uimitor. Îmi place atât de mult, spune versetul 14, că Domnul a zis lui Avraam după ce s a despărțit Lot de El: Ridică ți ochii și din locul în care ești privește spre miază noapte și spre miază zi, spre răsărit și spre apus.

14:52Căci toată țara pe care o vezi ți o voi da ție și seminței tale în veac. Îți voi face sămânța ca pulberea pământului de mare. Așa că dacă poate cineva număra pulberea pământului și sămânța ta va putea fi numărat. Scoală te, străbate țara în lung și în lat căci ție ți o voi da. Vă place? Este extraordinar. Este o diferență între a te binecuvânta tu, ăsta i al meu, acum i terenul meu, acum i mașina mea, acum i familia mea. Și ne îndârjim și ne prindem cu dinții de ele, dar noi n avem nimic. Vă aduceți aminte ce a spus Iov când a pierdut tot și Domnul a dat. Domnul a luat, fie numele lui binecuvântat. Noi n avem nimic.

15:43De aceea nu trebuie să avem pretenții la Dumnezeu. El ne binecuvântează pentru că este bun, ne dă pentru că este bun. Și chiar și atunci când nu merităm, Dumnezeu ne iubește și ne binecuvântează. Avraam primește binecuvântarea lui Dumnezeu și în acele momente pleacă și străbate țara în lung și în lat. Dar știți ce este culmea aici? Că Dumnezeu i a dat și teritoriile lui Lot. Lot a dat dincoate și a zis: „Alea să fie ale mele." Dar Dumnezeu în făgăduința lui zice: „Lasă, ți le dau și pe alea. Ați le dau ție și seminției tale. Se tot bat acuma pe ținuturile alea ale Palestinei, dar știți că alea sunt ale poporului lui Dumnezeu. Cartea de CF e aici. Ăsta i CF ul israeliților. Țara sfântă este a lor. Nu este a palestinieni. A palestinienilor.

16:39Da. Asta este țara lor. Este dată de Dumnezeu. Că dau ei niște declarații că recunosc, că nu recunosc, nu contează. Dumnezeu a recunoscut deja proprietatea lor și așa va rămâne pentru că așa a spus Dumnezeu. Și după ce a început să străbată țara, la un moment dat au apărut și probleme. Lot, care și a ales Sodoma, a fost luat captiv de împărații răsăritului când te depărtezi de Dumnezeu și atunci când faci lucrurile așa cum vrei tu și încerci să pui binecuvântarea lui Dumnezeu peste ele, este rău. Însă Avraam, omul lui Dumnezeu, s a încrezut în puterea lui. Și în acele momente, imaginați vă, cinci împărați au venit, au cotropit tot, l au luat pe Lot captiv. Și acum Avraam se duce cu câți? Câți oșteni, câți argați?

17:39318. Acuma faceți și dumneavoastră niște calcule. Cât or fi fost ăia de comando, că n aveau mitraliere și avioane și tancuri, ca acuma să ai trupe speciale de comandă. Cât or fi fost ei de voinici și de puternici și de buni războinici, totuși erau 100 și ceva de mii. N aveai cum să i bați. N aveai cum. Însă atunci când accepți provocarea lui Dumnezeu prin credință, numerele sunt doar cifre.

05Cu 318 oameni Avraam biruiește, apoi îl întâlnește pe Melhisedec

18:12Nu mai sunt lucruri de speriat. Și așa s a întâmplat cu Avraam. În momentele acelea, Dumnezeu i a zis: „Du te, du te la luptă, voi fi cu tine." Și Avraam s a bazat pe Dumnezeu și după ce s a întors de la biruința aceea mare pe care i a dat o Dumnezeu, s a întâlnit cu cineva. Știți cu cine? Cu Melhisedec. Tot am stat și m am întrebat cine o fi Melhisedec ăsta? Că prea e misterios. Și am stat și m am gândit, măi, traducerea numelui lui este împăratul păcii, da? Și al neprihănirii. Împărat al Salemului, da, împărat al păcii și împărat al neprihănirii. Ăia din Ebus nu erau nici neprihăniți, nici oameni ai păcii. Erau niște nelegiuiți, niște stricați. N avea cum să fie el împărat peste ăia.

19:10Și apoi când stai să te gândești la biruința aceea mare, n avea cum să fie realizată decât de îngerul Domnului, de Iisus Hristos, despre care ni se vorbește în Evrei, că Iisus Hristos este preot în veac după rânduiala lui Melhisedec. Și el cu oștirile lui, așa cum a venit peste asirieni, așa cum a venit peste alte popoare să prăpădească. Erau copiii lui Dumnezeu câțiva și venea, zice, un înger al Domnului, tușea și mureau toți, zeci de mii, sute de mii poate. Și în acea ocazie s a întâlnit cu Maiestatea Sa cerească. I a dat și zeciuială. Și știți care este indiciul care mă face să cred că a fost însuși Domnul? a primit închinarea și i s a închinat.

20:01În Apocalipsa îngerul nu primește închinare. Zice: "Te ferească Domnul să faci una ca asta." Dar aici când se vorbește de îngerul Domnului care primește închinarea, de un personaj care primește închinarea din partea oamenilor, este un personaj divin. Este Dumnezeu. Acolo l a întâlnit pe Dumnezeu și Dumnezeu l a binecuvântat și Avraam a avut o mare biruință. Dacă mergem mai departe, călătoria lui Avraam prin țara Canaanului este plină, plină de suspans, plină de experiențe cu Dumnezeu. Și după ce a avut pe fiul său, pe fiii săi, Dumnezeu îi cere lui Avraam un sacrificiu, așa cum fiecăruia dintre noi uneori ne cere un sacrificiu și n avem nicio explicație.

20:54Este una din provocările credinței

06Dumnezeu cere uneori un sacrificiu fără nicio explicație

20:58și întrebăm: Doamne, dar de ce? Nu înțeleg nimic. N are nicio logică. Nu trebuie să înțelegi logica lui Dumnezeu pentru că Dumnezeu știe de ce cere anumite lucruri. Vi s a întâmplat ca să vă întrebe copiii, tata, mama, dar de ce nu pricepe? Și chiar dacă explici, tot nu pricepe. Vi s a întâmplat lucrul ăsta? Da, sigur că da. Poți să te apuci să explici cât vrei că nu pricepe mintea lui nu pricepe și spui: „Uite așa spun eu că s tata, că s mama și știu când ai să fii mai mare, ai să înțelegi. Așa este și Dumnezeu cu noi. De multe ori ne spune: „Uite, fă așa, uite, îți ceri lucrul ăsta și Doamne, dar de ce? Dar dă mi toate argumentele, dacă se poate, logice, raționale. Scrie le pe tablă, scrie le pe cer, Doamne, ca să am toate motivele. N o să le ai niciodată pe toate, pentru că dacă le ai pe toate, nu mai vorbești de credință.

21:55Credința este acea încredere puternică în Dumnezeu. Și Avraam primește cererea din partea lui Dumnezeu. Avraame, uite, vreau să jertfești pe fiul tău. Și Avraam nu comentează nimic. îndurerat merge pe drumul acela ca să l aducă jertfă pe fiul său. N avea nicio explicație la porunca lui Dumnezeu. Nu știa de ce. Poate că în sală între voi aveți probleme de sănătate. Poate că aveți probleme de familie, poate că aveți probleme la serviciu, poate că sunteți îngrijorați cu privire la ceea ce va fi în viitor. Observați că economia lumii bubuie în fiecare zi spre negativ.

22:49Nu știi, n ai siguranță, nu mai poți să faci planuri pe doi, pe trei, pe cinci, pe 10 ani, pentru că nu mai există stabilitate și sunt oameni care poate au rate la bănci, sunt oameni care au datorii, poate au luat credite în valută și sunt disperați, nu mai știu ce să facă. Și chiar spune Domnul Hristos că oamenii vor ajunge să și dea sufletul de groază. Însă aceia care se încred în Dumnezeu știu că toate aceste lucruri trebuie să se întâmple și că toate aceste lucruri sunt în mâna lui Dumnezeu, chiar și cele pe care nu le pricepem. Și în momentul în care Dumnezeu i a cerut lui Avraam să și aducă fiul ca jertfă, Avraam a mers pe drumul acela greu și Isaac la un moment dat îl întreabă: „Tată, văd focul, văd lemnele, dar unde i mielul de jertfă?

23:48Este cumplit să ți vezi copilul suferind. Aș prefera să se întâmple orice, să pățesc eu. Când se lovește un copil sau când se taie la un deget sau se întâmplă ceva, preferi să iei toată suferința asupra ta și să suferi în locul lui. Îmi aduc aminte, am mers o dată într o drumeție în Apuseni cu câțiva prieteni din zona Aradului. Ă zona Sighiștel. E o zonă foarte frumoasă. Dacă o să ajungeți pe acolo, vă recomand. E un traseu numit Canioanele și acolo trebuie să mergi tot timpul peste un râu, să l treci când într o parte, când într alta și sunt pietre, sunt pietre ude cu verdeață. Știți cum sunt pietrele acelea care treci peste râu? Și când ne am întors înapoi, Caleb, micuțul nostru, a zis: „Tati, ia mă în brațe.

24:44Na, cum să nu l iei în brațe? Mai ales că i așa mic și cel mai alintat. L am luat în brațe și la un moment dat a adormit în brațele mele. Am tot mers, am tot mers și la un moment dat, fiind un mal un pic mai abrupt și alunecos, am mi a fugit piciorul de sub mine și am căzut cu el, frații mei, și a venit cu capul direct de piatră aici. Așa. Și acuma are semn. Eu am Eu am paralizat, am înlemnit efectiv. Am auzit capul cum a făcut dum a avut o rană cam de jumate de centimetru aici, a început să sângereze. Eu m am blocat. A venit o fată, a avut un plasture, a a stopat sângerarea și a zis: „Nu e nimic, nu i nicio problemă. Am pus un pic de apă rece, dacă e rană deschisă se rezolvă. Nu s a umflat foarte tare. Dar după episodul acesta când l am luat din nou în brațe și am mers mai departe, m a întrebat ceva care m a răscolit și acuma când mă gândesc la momentele alea mi se taie picioarele. Tati, de ce m ai scăpat?

25:50De ce n ai avut grijă de mine? Te doare enorm când copilul tău suferă. Te doare enorm când copilul tău trece prin necazuri. Imaginați vă ce a simțit în momentele acelea Avraam, că trebuia să l junghie, să l omoare. Era teribil, era cumplit. Și în momentele acelea de durere, care sunt binecuvântate, să știți, în momente de durere inima devine mai bună. În momente de durere, Dumnezeu poate să scoată din noi chiar cuvinte profetice. Și uitați vă la Avraam în momentele alea de durere rostește niște cuvinte profetice. Spune cuvântul în capitolul 22 ă după ce l a întrebat fiul său unde este arderea de tot. Versetul 8. Fiule, a răspuns Avraam, Dumnezeu însuși va purta de grijă de mielul pentru arderea de tot.

26:58Și au mers în amândoi împreună înainte. Dar înainte de episodul acesta, când a lăsat slugile jos în vale, Avraam mai spune ceva în versetul 5.

07Avraam crede că se va întoarce cu fiul său

27:13Fiți atenți, poate că nu ați sesizat detaliul acesta, dar este extraordinar. Versetul 5, capitolul 22. Și Avraam a zis slugilor sale: „Rămâneți aici cu măgarul. Eu și băiatul ne vom duce până acolo să ne închinăm și apoi ne vom întoarce la voi. Uau! De unde a știut Avraam lucrul ăsta? De unde l a știut? Prin credință. Spune Domnul Hristos că el credea că îl va primi chiar din morți. Asta este puterea credinței. Te prinzi de ceva necunoscut, de făgăduința lui Dumnezeu, de ceea ce spune el și pășești în gol chiar dacă nu știi ce este. Și în golul acela este atâta teamă, atâta neîncredere. Nu vezi nimic.

28:04Este doar promisiunea lui. Și așa a făcut Avraam. a zis: „Doamne, eu cred că tu mi l vei da înapoi, pentru că tu mi ai făcut făgăduința, că mă vei face un neam mare. Nu știu cum m o vei împlini, dar știu că ai făcut această făgăduință și dacă tu îmi omori copilul, n am cum să mai am un neam mare." De câte ori nu ne cramponăm de nimicurile vieții acesteia și credem că totul este în ele. Vai, am pierdut niște bani, lasă că o să mai pierzi poate. Dar nu se termină viața. Am pierdut niște prieteni. Lasă i să se ducă, zicea cineva. Dacă dacă sunt atât de ă atât de meschini și de fățarnici, n ai nevoie de oameni de felul ăsta. Pavel zice: "Depărtează te de oamenii aceștia.

28:59Caută i pe ăia cu inimă curată care î vor pe Dumnezeu, care se roagă, pe aceia care sunt sinceri. Iar ceilalți lasă i să se ducă. Nu știa cum va împlini Dumnezeu făgăduința, dar s a încrezut în puterea Lui. Și în momentul cel mai critic când

08Dumnezeu ne lasă la limita răbdării ca să-i vedem puterea

29:20trebuia să junghie pe fiul său, Dumnezeu a zis: „Avram, oprește te! Sunt momente în viață în care Dumnezeu ne lasă să mergem până la limita răbdării și nu intervine și strigi către el și te rogi și zici: „Doamne, fă ceva și Dumnezeu nu zice nimic și te lasă să mergi ca să vezi cât de mare este puterea lui. Dacă Dumnezeu n ar îngădui să mergi departe în suferință și încercări, n ai putea să vezi puterea Lui. Dacă Dumnezeu n ar fi îngăduit suferința în viața oamenilor mari ai Scripturii, noi n am mai fi citit despre minuni, n am mai fi citit despre lucrurile acestea minunate. Biblia ar fi fost o carte plictisitoare.

30:14După ce l a oprit să și sacrifice fiul, Dumnezeu îi face o promisiune extraordinară și aș vrea să o citesc pentru că este impresionantă. De câte ori o citesc, pur și simplu mă mă cutremur. Versetul 16. Dumnezeu a zis: "Pe mine însumi jur, zice Domnul. Nu este autoritate mai mare ca asta. Pe mine însum jur, zice Domnul, pentru că ai făcut lucrul acesta și n ai cruțat pe Fiul tău, pe singurul tău fiu, te voi binecuvânta foarte mult și ți voi înmulți foarte mult sămânța și anume ca stelele cerului și ca nisipul de pe țărmul mării și sămânța ta va stăpâni cetățile vrăjmașilor ei. Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânța ta pentru că ai ascultat de porunca mea.

31:15Aș vrea să vă întreb, este sau nu așa? Amin. Amin. Cine conduce lumea? Evrei. Sămânța lui Avraam. Este așa sau nu? Da. Dacă vorbești de bănci, de afaceri, de cele mai mari lucruri unde se se decid lucrurile importante ale lumii, sunt acolo. De ce? Pentru că așa a zis Dumnezeu și oricât de mult s ar răzvrăti oamenii să au fost și cu Holocaustul, au vrut să extermine, mai sunt și acuma ă se mai răzvrătesc împotriva lor palestinienii. Mai au câteva tendințe, poate și rușii și alții, dar nu vor reuși pentru că ei sunt poporul lui Dumnezeu. Sunt sămânța lui Avraam și ei nu pot să treacă peste cuvântul lui Dumnezeu. Ceea ce a spus Dumnezeu rămâne așa. și mai spune într un alt loc că vor fi o pricină de potignire pentru toate neamurile.

32:09Este așa. Nu știu dacă a auzit în toată lumea cineva de noi, dar de evrei sigur a auzit. Și asta spune ceva despre puterea lui Dumnezeu, despre puterea lui de a și ocroti poporul și de a și face lucrarea pe pământ. A ajuns în momentul în care Isaac s a făcut mare și a pierdut o pe soția lui, pe Sara. a trebuit să și o îngroape. Și în capitolul 23, cuvântul lui Dumnezeu spune că a vorbit cu fiii lui Het. Ce era Avraam în țara Canaanului? Un străin și un venedic.

32:59Nu putea fi mai bogat decât toți. Nu putea fi mai puternic decât toți, dar avea ceva care î făcea să fie detemut.

09Avraam, autentic, este respectat ca domnitor al lui Dumnezeu

33:13Știți ce era acel ceva? Prezența lui Dumnezeu în viața lui. E adevărat, era și bogat. Însă nu asta îi speria pe cananiți. Ei au văzut în umblarea lui, au văzut în atitudinea lui, au văzut în viața lui binecuvântarea lui Dumnezeu și au zis: „De ăsta nu ne atingem că e blestem, e prăpăd. Dumnezeu este cu el. Despre câți dintre noi spun oamenii în felul acesta? atunci când a negociat pentru un teren de înmormântare, singurul pentru care avea acte de CF, terenul de înmormântare, peștera Maela, spun fii lui Het așa: "Accultă ne, domnule, tu ești ca un domnitor al lui Dumnezeu în mijlocul nostru. Îngoapă ți moarte în cel mai bun din mormintele noastre.

34:20Niciunul din noi nu te va opri să ți îngropi moartea, în mormântului. Ascultă ne, domnule. Tu ești ca un domnitor al lui Dumnezeu în mijlocul nostru. Pot spune oamenii despre noi așa? A când nu ies lucrurile sau dacă ne batjocoresc oamenii pe bune că nu însemnăm nimic nici din punct de vedere social, nici din punct de vedere spiritual, ne ascundem în spatele spiritualității și zicem: „Oh, suntem prigoniți din din cauza Domnului. Slavă Domnului. Da, de unde? Bine ar fi să fie așa, dar tare mi e teamă că nici din punct de vedere social nu reprezentăm nimic.

35:10Și nici din punct de vedere spiritual nu reprezentăm nimic. Și religia sau credința noastră nu este decât o cârjă sau o mască pe care o punem ca oamenii să creadă că suntem altceva. Însă Avraam era autentic și oamenii au simțit lucrul ăsta. Ascultă ne, Domnule. Tu ești ca un domnitor al lui Dumnezeu în mijlocul nostru. Îngroapă ți moartea, în cel mai bun din mormintele noastre. Niciunul din noi nu te va opri să ți îngropi moartea mormântului. Dar Avraam, care era domn, a zis: „Eu vreau să plătesc. Eu nu vreau chestii moca. Am demnitate. Spuneți mi prețul și plătesc.

36:00Și așa s a întâmplat. Avraam a murit și în paginile Scripturii a rămas ca părinte al credincioșilor. Nu este singurul. Sunt și alții care au umblat cu Dumnezeu și care au avut parte de binecuvântarea Lui. Dacă mă gândesc la Moise, dacă mă gândesc la Ilie, da, oamenii lui Dumnezeu, oamenii puternici care au acceptat provocările din partea lui Dumnezeu. Dacă n ar fi acceptat aceste provocări, ar fi fost niște oameni comuni, niște oameni care sunt așa cum suntem noi în zilele noastre, șterși.

36:55Stăm, vrem să treacă viața, supraviețuim, plătim facturile, nu avem visuri prea înalte, nu avem aspirații prea înalte. Nu, nici de la viața asta, nici de la

10Credință mare, minune mare: limitele le punem noi

37:06cea viitoare. Nu l provocăm pe Dumnezeu să facă lucruri mari în viața noastră. Credința ne este mică. Și dacă este mică acea credință, așa este și acțiunea lui Dumnezeu. Vă aduceți aminte că ori de câte ori Domnul Hristos făcea câte o minune, spunea un refren: "Facă ți se după credința ta. Credință mare, minune mare. Credință mică, atâta îți dau cât crezi. În momentul în care nu mai crezi sau dacă crezi puțin, puțin ți se dă. Dacă crezi mult și dacă vrei să faci mult pentru Dumnezeu, Dumnezeu îți dă mult. Și asta este minunea lui Dumnezeu, că el nu pune limite. Limitele le punem noi. Întotdeauna noi punem limitele. Vă aduceți aminte că în momentul în care Dumnezeu l a binecuvântat pe Iosua și i a dat asigurarea că el va cuceri țara Canaanului, nu i a zis: „O să ți dau teritoriul ăsta de aici până aici."

38:09Știți ce a spus în cartea lui Iosua, capitolul 1? Orice loc pe care î va călca talpa piciorului vostru vi l dau așa cum a spus lui Moise. Nu ziceți dau uite atât de aici până aici. Nu. Orice loc îl va călca talpa piciorului vostru vi l dau. Cu alte cuvinte, cât vii credința, atâta e și binecuvântarea. Și noi am vrea ca Dumnezeu să facă actul ăsta de credință în locul nostru. Dar știți că nu se poate. Actul de credință vine din inima noastră și dacă noi credem, Dumnezeu ne binecuvântează. Asta i Asta este minunea lui Dumnezeu. În Evrei capitolul 11 este un pasaj care ne vorbește despre marii oameni ai credinței, despre cei care au acceptat provocări în viața lor și despre cei care au vrut ca să reprezinte ceva în lumea aceasta și să l reprezinte pe

11Evrei 11: Avraam pleacă fără să știe unde se duce

39:00Dumnezeu. Și apare aice Abel, apare ăă Enoh, apare Noe, omul lui Dumnezeu, care timp de 100 și ceva de ani a predicat unor oameni nelegiuiți și n avea niciun efect, dar a predicat prin credință. Apare apoi Avraam aici pe lista oamenilor credinței și î place spune aici Dumnezeu despre el. Atunci când vorbește despre Avraam, începând la versetul 8, spune așa: "Prin credință Avraam când a fost chemat să plece într un loc pe care avea să l ia ca moștenire, a ascultat și a plecat fără să știe unde se duce. Foarte interesant. Noi am pleca fără să știm unde ne ducem. Dacă ne spune Dumnezeu: "Te chem într o lucrare să faci ceva, Doamne, dacă nu dai toate datele".

39:53Na, Ilie a fost chemat de Dumnezeu într un loc și nu știa clar unde se duce. Du te la Sarreepta Sidonul și găsește într un oraș de 300 și ceva de mii că a cam atâta avea în vremea aia. Găsește o văduvă săracă. Doamne, dar unde? Dă mi adresă, dă mi stradă. Nu zice: „Du te, Duhul lui Dumnezeu îți va spune." S a dus fără să știe unde se duce. Prin credință a venit, s a așezat el în țara făgăduinței ca într o țară care nu era a lui și a locuit în corturi, ca și Isaac și Iacov, care erau împreună moștenitor cu ele, aceleași făgăduințe. Căci el aștepta cetatea care are temelii tari, al cărui meșter și ziditor este Dumnezeu. Asta i provocarea credinței, dragii mei, să umbli în viața aceasta cu credință în Dumnezeu și să crezi că ești străin și călător.

40:50Patria este acolo sus. Ne bucurăm de binecuvântările lui aici, așa cum ni le dă, dar noi nu deținem nimic. Nu avem control asupra la nimic. Nici viața nu ne aparține. Nu ne aparține nimic. Ați observat când statul vrea să ți ia ceva, îți ia. Nu mai discută. A i proprietatea mea. Nu mai contează. Dacă i caz de război, e nevoie strategică, pac, ți a confiscat teren, casă, nu mai contează. Mașină, e nevoie pentru avutul statului. La revedere. Ai pierdut tot. Ce mai poți să zici atunci? Nu mai poți să zici nimic. Noi nu deținem nimic. Și Avraam a înțeles lucrul acesta că este străin și crălător, dar el aștepta cetatea al cărui ziditor și meșter este Dumnezeu. În credință au murit toți aceștia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite, căci doar le au văzut și le au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini și călători pe pământ.

41:48Acuma, dacă ne uităm la oamenii lui Dumnezeu, la oamenii credinței, ce ar fi fost fără credință? Ce ar fi fost viața lui Moise fără credință? Dacă ar fi zis: „O, am prins acuma castana să fiu prințul Egiptului, n o scap, tată. Am prins funcția, dă i. Ocazie ca asta nu mai prind niciodată. Dar el n a gândit așa și a zis: „Eu vreau să sufăr cu poporul lui Dumnezeu." Și a suferit, să știți, a suferit cu răzvrătiții ăia în pustie foarte mult. Nemulțumire. Și de fiecare dată când mergea ceva prost, e de vină Dumnezeu și Moise. Însă ce s ar fi întâmplat dacă n ar fi acceptat provocarea lui Dumnezeu? Poate că l am fi văzut ca o mumie stafidită undeva prin Muzeul Vaticanului și ar fi scris acolo aice: "Zace, stafidit, faraonul Egiptului Moise." Mare lucru.

42:46Dacă Ilie n ar fi acceptat provocarea lui Dumnezeu, poate că am fi vizitat astăzi un mormânt pe care scrie na aice Zace, robul lui Dumnezeu, Moise, Ilie. Însă credința este cea care a făcut diferența. Moise este în ceruri. Este singurul căruia Dumnezeu i a făcut înmormântarea și pentru care s a luptat cu diavolul pentru trupul lui, epistola lui Iuda, ca să l învie. Și a spus: „Ăsta i al meu." "Nu, nu e al meu, zicea diavolul. Nu, nu e al meu." Ilie a fost luat la cer. Avraam, părintele credincioșilor. Și diferența aceasta este făcută doar de faptul că oamenii aceștia au acceptat provocarea credinței.

43:42Dragii mei, suntem străini și călători în lumea aceasta, fie că acceptăm, fie că nu. Însă dacă acceptăm și credem cu toată inima noastră că Dumnezeu poate să facă o diferență în viața noastră și poate să ne facă să avem impact în lumea aceasta și putere, atunci vom fi binecuvântați și lumea va vedea că suntem copiii lui. Dacă vom încerca să prindem lumea asta cu dinții și vom trăi doar așa prin vedere, fără să trăim prin credință, poate că vom avea ceva impact, poate că vom avea ceva succes, poate că vom avea anumite favor sau anumite

12Cine acceptă provocările credinței e fericit și trăiește fără temeri

44:31avantaje care pot fi bune, dar cu atât rămânem. Am avut în emisiuni foarte mulți oameni de succes. și trăiesc în preajma oamenilor de succes și nu un succes mic, succes mare, financiar. Dar știți ce am constatat? că toți, fără nicio excepție, au în inimă dorință arzătoare după Dumnezeu pe care o exprimă mai mult sau mai puțin. Și vezi cei care se depărtează de Dumnezeu că sunt triști, sunt dezamăgiți, sunt descurajați și nu găsesc un sens în viață pentru că nu au ceea ce este mai important Dumnezeu.

45:24Însă toți aceia care acceptă provocările lui Dumnezeu, provocările credinței, sunt fericiți și în viața aceasta și în viața viitoare. Trăiesc fără temeri. Îmi place atât de mult să citesc despre Avraam, despre Isaac, despre Iacov, despre Ilie, despre Neemia. Îmi aduc aminte de momentul acela în care veneau câțiva cârcotași pe lângă el: Hai să ne ascundem în templu că ăștia vor să te omoare. Și păi am o lucrare mare de făcut, mă. Un om ca mine să fugă? Never niciodată. Și așa sunt oamenii lui Dumnezeu care văd mărimea lucrării, mărimea chemării. Ei nu fug, nu se ascund pentru că ei luptă pentru cununa slavei. Amin.

46:15Dragii mei, cred că cel mai important lucru din lumea aceasta este să l avem pe Dumnezeu în suflet și să fim conștienți că puterea lui este mare. Să fim conștienți că am fost mântuit, am fost mântuiți prin sângele lui Iisus Hristos și acest sânge are putere, are viață în el. Și Mântuitorul a zis: "Am venit ca oile să aibă viață și s o aibă din belșug, nu așa cu pipeta. Să fim niște leșinați, niște speriați, niște fricoși în lumea aceasta, la cea mai mică amenințare să fugim." Dumnezeu a zis: "În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți, eu am biruit lumea."

47:09Și a mai zis Domnul Hristos ceva în cartea Apocalipsei. Cele mai nenorocite biserici la Odiceea, căreia nu i face nicio apreciere, niciun compliment, numai defecte îi găsește. Dar totuși zice: Celui ce va birui îi voi da să șadă cu mine pe scaunul de domnie. După cum și eu am biruit și am stat cu Tatăl meu pe scaunul lui de domnie, este mare lucru să accepți provocarea credinței. Vei avea încercări, vei avea necazuri, vei avea probleme, însă umblarea cu Dumnezeu este frumoasă. Îmi aduc aminte, a murit o mătușă de a mea și mă sună unchiul, zice: "Vai, ce bine e de mama că a ascuns o Dumnezeu în lumea tăcerii și că nu mai vede ce o să fie în lumea asta.

48:06Am stat, l am ascultat pentru că oamenii când sunt împovărați în astfel de momente e bine să i asculți, să nu i sfătuiești prea mult pentru că s ar putea să greșești cum au greșit prietenii lui Iov. Și am zis: „Auzi, cuvintele tale sunt cuvinte de biruitor sau de înfrânt. Zis: „Dar ce vrei să zici cu asta? Păi da, zic, vor veni probleme, dar Mântuitorul spune că vom fi biruitori și dacă vor vi încercări și mai mari, Dumnezeu ne va da o putere și mai mare. Și orice ar veni în lumea aceasta, Dumnezeu nu ne va părăsi. Și spunea Mântuitorul: „Toată puterea mi a fost dată în cer și pe pământ." Și puterea asta ce face cu ea? Ne o dă nouă. și mai spune că sunt cu voi până la sfârșitul veacului. Și atunce dacă avem făgăduințele astea ale lui Dumnezeu, de ce să ne mai temem? De o moarte, de o boală, de o suferință, de o pierdere financiară. Toate se duc oricum. Singurul lucru care rămâne este credința.

49:12Și toți acești oameni au rămas pe paginile Scripturii pentru că au avut credință. Să ne ajute Dumnezeu ca în cartea vieții. Dumnezeu să continue lista aceasta cu mine și cu tine. Amin. slava lui