Ochii care îl văd pe Isus

0:00Mai rămânem ridicați câteva momente. Vreau să vă citesc o poveste foarte frumoasă din Scripturi, din Sfintele Scripturi, cunoscută vouă, dar sper ca în seara aceasta Domnul să ne vorbească într un mod proaspăt. E cineva care î dorește lucrul ăsta? Amin. Doamne, ajută ne. Doamne binecuvântează ne. Domnul să mi dea și mie înțelepciune, prospețime, înviorare și măcar două persoane să zic: Ai milă, Doamne, și de el. Ați fost mai mulți. În aceeași zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat numit Emaus, care era la o depărtare de 60 de stadii de Ierusalim și vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase pe când vorbeau ei și se întrebau, Iisus s a apropiat și mergea pe drum împreună cu ei. Dar ochii lor erau împiedicați să l cunoască. El le a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi pe drum?" Și ei s au oprit uitându se triști.

1:03Drept răspuns, unul dintre ei, numit Cleopa, i a zis:„Tu ești singurul străin aici în Ierusalim de nu știi ce s a întâmplat în el zilele acestea. Ce le a zis el?" Și ei i au răspuns: Ce s a întâmplat cu Iisus din Nazaret, care era un prooroc puternic în fapte și în cuvinte înaintea lui Dumnezeu și înaintea întregului norod, cum preoții cei mai de seamă și mai marii noștri l au dat să fie osândit la moarte și l au răstignit. Noi trăgeam nădejde că el este acela care va izbăvi pe Israel. Dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s au întâmplat aceste lucruri, ba încă niște femei de ale noastre ne au pus în uimire. Ele s au sculat de de dimineață la mormânt. S au dus din de dimineață la mormânt, nu i au găsit trupul și au venit și au spus că ar fi văzut și o vedenie de îngeri care ziceau că El este viu. Unii dintre cei ce erau cu noi s au dus la mormânt și au găsit, așa cum spuseseră femeile, dar pe el nu l au văzut. Atunci Iisus le a zis: "O, nepricepuților și zăbaici cu inima când este vorba să credeți tot ce au spus proorocii." Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri și să intre în slava sa. Și a început de la Moise și de la toți proorocii și le a tâlcuit în toate Scripturile ce era cu privire la el. Când s au apropiat de satul la care mergeau, el s a făcut că vrea să meargă mai departe. Dar ei au stăruit de el și au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre

2:39seară și ziua aproape a trecut." Și a intrat să rămână cu ei. Și cineva să spună: Amin. Mai dați vă mâna unul altuia, mai binecuvântați vă o dată. Mă bucur să vă văd. Pe unii dintre voi v am văzut mai rar, dar mă bucur să vă văd. Și apoi să mulțumim Domnului și pentru echipa de închinare. Haideți să i încurajăm. Domnul să binecuvânteze și ne reîntâlnim cu ei la finalul acestei acestui mesaj. Au făcut un efort teribil. Chiar mă simt cu conștiința împovărată pentru că eu am obiceiul acesta de a nu întârzia. Urăsc faptul de a porni mai târziu decât ora anunțată, fiindcă mi se pare incorect să i pedepsești pe cei care au venit la timp. Noi totdeauna stabilim standardele după cei care întârzie. Ar trebui să stabilim standardele după cei ce vin la timp. Amin. Și când m am dus să i chem, numai ce am văzut, nu spun cine, pe unul dintre tineri noștri mânca, săracul era și am zis: „Hai că începem. Cred că a stat și dumicatul.

3:55Da, Dumnezeu să mă ierte pe mine și că ei au venit, sunt flămânzi fiecare venind de pe drumuri, dar ne e drag de voi și n aveam cum să ratăm și luna aceasta. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Haideți să purcedem la drum și în scurte cuvinte, sper eu, să putem în această seară să răspundem unei dorințe pe care am simțit o în inima mea și anume ochii care î văd pe Iisus. Fiecare avem câte o poveste săptămâna asta. Fiecare am văzut ceva. Fiecare știm ce am văzut săptămâna aceasta. Mi aș dori însă ca astăzi aici la Ploiești, în încheierea acestei săptămâni, ochii tăi să l vadă pe el. Amin. Nu toți putem spune că l vedem pe Iisus. Ba încă unii se uită la noi cu milă când noi spunem: „Măi, l am văzut pe Iisus și deja caută la farmacie să ne dea vreo rețetă."

4:50Unii au impresia că suntem fanatici sau că trăim într o lume a închipuirilor și totuși mărturisim că ochii noștri pot să l vadă pe Iisus. Slăvit să fie Domnul. Acuma, îmi aduceam aminte acuma în mașină când am venit, îi spuneam spuneam celor din mașină că mi am adus aminte de un șlagăr care nu e religios. Îl cânta odată, apelez la perial, Dan Pătarul. Drumurile noastre toate se vor întâlni o dată. Și aici el avea dreptate că va veni un ceas în care toate drumurile acestea de pe pământ vor ajunge la un final și ne vom întâlni cu toți la marele final pe care l a pregătit Dumnezeu. Drumurile acestea pământești într o zi ele se vor închide. Dar va rămâne ce? Faptul că la sfârșit de drum te vei întâlni cu cel care spune: „Eu sunt finalul drumului tău. Eu am fost și începutul drumului tău."

5:45Numai Dumnezeu să ne ajute ca noi să putem înțelege și să putem vedea lucrul acesta. Acuma, drumurile s făcute pentru ca oamenii să se conecteze. Corect? De ce avem drumuri? Păi, eu să ajung la la Caraca, la Calafat, tu să ajungi la București. Tu de la Bucovina să ajungi la Acuma eu ce vorbesc vorbesc câțiva de ai mei. De asta s făcute drumurile. Drumurile s Dacă eu nu veneam azi la Ploiești, noi nu ne vedeam. Dar pentru că a făcut drumul de la București la Ploiești, noi ne am văzut și noi ne vedem. Acuma, drumurile, drumurile despre drumul despre care vorbesc în această seară e un drum pe care se află Iisus. Deci, rețineți acest lucru. Cel mai frumos drum în viață e drumul pe care î parcurgi până la întâlnirea cu Iisus și apoi drumul pe care îl continui cu Iisus. Drumul nostru ar fi un pic diferit. Dacă știi că ești cu Dumnezeu, n ai mai avea fricile pe care le ai.

6:44Corect ce spun? E adevărat? Acuma, partea frumoasă. Gata, încep. Dumnezeu este în mișcare. Spuneți împreună cu mine. Dumnezeu este în mișcare. Pe când ei mergeau și el mergea. Pe când ei se mișcau și el se mișcau. Pe când ei se îndepărtau de Ierusalim, el se apropia, spune Biblia, de ei. Dumnezeu reține, e un Dumnezeu care este în mișcare. De ce spun lucrul acesta? Pentru că niciodată pasivitatea,

01Dumnezeu e în mișcare și ne găsește pe cei în mișcare

7:13niciodată înțepenirea, niciodată faptul de a stagna nu este un lucru al credinței. Țineți minte ce vă spun. Nu avem voie ca în viața de credință noi să ne înțepenim. Ați băgat de seamă că se înțepenesc multe lucruri? Oamenii din un anumit moment nu și mai vorbesc. Abia dacă se salută, nici nu se mai privesc. Ați băgat de seama că de la un anumit moment nici te nu mai interesează serviciul. Ți se pare un fel de poamă acră. Noi înțepenim în niște lucruri de a lungul vieții acesteia, dar Biblia spune că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu în mișcare. Pune ți întrebarea în această seară dacă undeva te ai înțepenit sau tu ești într o permanentă mișcare. Pentru că Dumnezeul nostru e un Dumnezeu al mișcării. Haide, vă spun un lucru. Câți dintre dumneavoastră credeți că l putem găsi noi pe Dumnezeu? Crede cineva că l putem găsi pe Dumnezeu? Într un fel da și într un fel nu. Și am să vă spun de ce. Noi ne putem strădui să l căutăm pe Dumnezeu, dar de găsit nu noi îl găsim pe Dumnezeu, ci Dumnezeu ne găsește pe noi. Biblia spune: „Dumnezeu a venit să caute și să găsească pe cei ce erau pierduți. Acuma te întreb, dacă tu l găsești pe Dumnezeu, înseamnă că Dumnezeu e pierdut. Dar pentru că nu Dumnezeu e pierdut, ci noi suntem pierduți, Dumnezeu ne găsește pe noi. Noi putem să ne străduim să l căutăm pe Dumnezeu. Și acuma de ce spun lucrul acesta? Când vorbesc despre mișcare, să înțelegi un lucru. Niciun efort de al tău nu ți va fi de folos ca tu să l găsești pe Dumnezeu. Dar Dumnezeu te va găsi pe tine, însă tu trebuie să fii cum? în

8:49mișcare. Deci nu încrucișa brațele și spune: „Doamne, de aici încolo gata, nu mai Mie nu mai îmi arde de nimic. Eu am închis cu totul, am închis prăvălia. Ați venit în seara asta aici? Da. Deci nu suntem virtuoși. Credeți lucrul ăsta? E cineva care să spună: „Mai vrednic ca mine nu i nimeni?" Eu vă întreb așa, nu că n aș știi, dar că vreau să știu dacă trăiți. Sunteți bine? Păi eu am avut ABC, nu voi. Bun. Deci dacă tu te ai mișcat în seara asta și ai ajuns aici, înseamnă că tu ești în mișcare. Ai venit pentru că cumva îți dorești ca în seara aceasta ceva să se întâmple, să simți prezența lui, să l găsești pe el. Tu n ai cum să l găsești, dar ce se va întâmpla? Dumnezeu te va găsi pe tine. Dar mișcați vă. Mai străbateți cinci minute de rugăciune, mai străbateți o filă de Scriptură, mai deplasați vă spre cineva. Fiți în mișcare. Dumnezeul nostru îl găsește pe acela. care este în mișcare. Ucenicii se mișcau. Se mișcau bine, nu erau în direcția bună, nu, dar erau în mișcare.

9:55Și vorbeau despre el și sufletul era însetat după el. Chiar dacă făcuseră o alegere greșită, chiar dacă în seara asta ai venit de pe un drum care nu e bun. Dumnezeu spune: „Pentru că ești în mișcare, pentru că ai venit la mine, pentru că ești aici în această seară, vin și eu. Și ce bine că vine și el. Amin. Dumnezeu să ne ajute. Dumnezeu să ne binecuvânteze. Biblia spune lucrul acesta că El este acela care ne a găsit pe noi. Acuma intrăm foarte repede în predică să vă spun de ce mi am dorit în seara asta stau de voi despre ă cu voi de vorbă despre ochii care î văd pe Iisus. Biblia spune așa: "Ochii lor erau împiedicați să l vadă. Nu găsesc nimic mai trist în viața aceasta decât să spun: "Am venit la biserică, vreau să l văd pe Dumnezeu și ochii tăi să fie împiedicați să l vadă." Sunt foarte multe situații în care noi

02Ochii sunt împiedicați de tristețea celui fără nădejde

10:50spunem:„Domnul e aici, dar o spunem formal. Sunt multe situații în care spunem: "Păi, eu sunt cu Dumnezeu, dar ochii tăi nu l văd." Deci vreau să înțelegeți, iubiții Domnului, că pot să stea Dumnezeu lângă tine și ochii tăi să nu l vadă. Că se poate întâmpla ca Dumnezeu și prezența lui să fie lângă tine și ochii tăi să fie împiedicați să l vadă. Acest cuvânt, ochii lor erau împiedicați să l vadă ridică cel puțin două probleme. De ce erau împiedicați să l vadă? Ce anume îi împiedicau pe ei să l vadă pe Iisus? Sunteți atenți? tristețea. S au uitat la el triști, spunând următoarele cuvinte: Noi trăgeam nădejde când nădejdea ta e la trecut, amărăciunea e la prezent, tristețea te inundă și ochii tăi sunt împiedicați să mai vadă realitatea vieții pe care tu o trăiești. Tristețea, ca să înțelegeți, este una dintre, dacă vreți, situațiile de viață când ochii noștri nu mai pot vedea foarte bine. Eu stau de vorbă, mă întâlnesc cu anumiți oameni care sunt într o stare de tristețe, de amărăciune și orice le aș spune în anumite situații nu reușesc să i scoți din starea de tristețe pe care o au. Tristețea este o pânză care se așterne pe ochii noștri și face imposibilă vederea lui Dumnezeu.

12:16Dacă tu vii la biserică, eu sunt bucuros, tu ești trist, eu îți spun am simțit pe Domnul și tu ce spui? Nu. Eu am simțit ce? tristețea, tristețea, amărăciunea, deznăde deznădejdea sunt acele stări sufletești care ne împiedică să l vedem pe Domnul Dumnezeu. Asta se întâmplau cu ei. Și aș vrea să înțelegeți că inima noastră care ajunge într un moment al tristeții, într un moment al descurajării, într un moment al unei speranțe care a fost apuse, ajunge într o imposibilitate să l mai vadă pe Dumnezeu. Deci să înțelegeți lucrul acesta. Degeaba noi căutăm pe Dumnezeu. Degeaba Dumnezeu stă lângă noi dacă noi suntem oameni lipsiți de nădejde. Dacă n ai nădejde, tristețea pune stăpânire pe tine. Hai să vă spun un lucru. N am văzut în ultima perioadă situații mai des întâlnite ca în biserică de fatalism, de renunțare, de pesimism.

13:18Ce ne spune textul acesta este un lucru foarte limpede. Când nu mai ai nădejde, tristețea se cuibărește în inima ta. Dragii mei, ascultați mă ce vă spun în această seară. Pot să se clatine munții, pot să se prăbușească dealurile, pot toată istoria să se dea peste cap. Dumnezeul tău ce ți a promis va face. Aș vrea din toată inima să înțelegeți că nădejdea și lipsa nădejdii, lipsa bucuriei, lipsa unei perspective de a vedea viitorul te împiedică să l vezi pe Domnul Dumnezeu. Dacă inima ta pleacă, eu de Eu, de exemplu, când mă trezesc dimineața am foarte mare grijă cu cine vorbesc, mai ales când când plec, mai ales când sunt în deplasare. Nu mi place să stau lângă pesimiști. Nu mi place să stau Mă m am întâlnit de ună zi cu cineva care spunea „Î ce rea e cafeaua! Eu am fugit, a mea era bună și și luasem de la același Nu știu dacă m ați înțeles, dar întotdeauna când nădejdea a apus, deci țineți cont ce vă spun, un om lipsit de nădejde este un om în inima căruia se inoculează tristețea. Un om care are nădejde este un om care are bucurie că Dumnezeul lui nu l lasă și va lucra. Și atunci ei se uitau la el triști.

14:32Tristețea lor avea clar un motiv. Noi trăgeam nădejde. Și acuma vreau să înțelegeți un lucru. Ăă voi n ați trăit ce au trăit evreii. Noi nu i înțelegem pe ei să trăiești ă venind din David, având istoria lui David, având istoria lui Avraam, având istoria lui Moise, având istoria Mării Roșii, având istorii extraordinare, când soarele s a oprit și ai avut biruință, să fii posesorul unei asemenea istorii, să vii dintr o asemenea istorie. să trăiești o asemenea istorie și acuma să te oprească un roman, să ți pună cufărul în spate și să te oblige să mergi o milă era un lucru care sfărâma demnitatea ta de om. Deci evreii erau extraordinar de asupriți, extraordinar de rușinați. Gândiți vă că te vede copilul, te vede copilul din bătătură, din curte, când te încalecă romanul cu un cufăr și tu îl duci ca un măgar. Gândiți vă la sentimentul de de de povară sufletească. Frustrarea. Gândiți vă ce dispreț arătau ei față de neamul evreiesc. Și au înghițit lucrurile acestea ani și ani și ani. Și la un moment dat vine Ioan Botezătorul și Ioan Botezătorul are un mesaj: „Pocăiți vă, căci împărăția lui Dumnezeu se apropie."

15:49Și în momentul acela îi face loc lui Hristos. Spune: „Nu despre mine e vorba. Iată mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Eu trebuie să mă micșorez și el să să crească. Vine Hristos. Deodată când vine Hristos, Hristos își își întinde își întinde mâna, ridică vocea, furtuna se potolește. Vin leproșii, el îi atinge și îi vindecă. Oameni care sunt flămânzi, mii zei, mii, poate peste 10000, mănâncă pâine și pește într un mod minunat. Fiica lui Air, care este moartă, înviază. Se ridică deodată sentimentul că Dumnezeul lui Israel s a întors. Și toți spun în felul acesta: Dumnezeul lui Israel s a întors. Noi trăgeam nădejde că în sfârșit le va arăta Dumnezeu nenorociților ăstora care ne au încălecat și care pur și simplu ne apasă și ne au făcut să fim de dispreți și de bacio evident că s a trezit în ei sentimentul Dumnezeu este cu noi.

16:45Dumnezeu ne a cercetat. Dumnezeu în sfârșit l a adus pe Mesia și deodată visul lor de mândrie, visul lor de restaurare, când ești asuprit ani și ani și ani de zile și disprețuit și vânat și pus pe cruce, că erau atâta de ușor de răstignit și orice vedeau romanii că nu e bine, poc. Și atunce vă dați seama că ucenicii aceștia spuneau următorul lucru: Noi am tras nădejde. Noi credeam că în sfârșit au venit zorii în care demnitatea noastră să se ridice și tristețea noastră are de face cu o așteptare care o avem de la Dumnezeu. Că n am venit în aici în aici în seara asta cu mâinile încrucișate. Tu ai nevoie de o vindecare, tu ai nevoie de o izbăvire, tu ai nevoie de o ridicare, tu ai nevoie de o curățire și toți avem nevoie de mâna Domnului. Amin. Amin. Și atunce nădejdea se farmă, nădejdea se năruie în momentul în care îți creezi o așteptare. Însă vedeți, iubiții Domnului, asta i povestea vieții noastre. Povestea vieții noastre nu este că Dumnezeu nu există. Cineva să spună: „Ba da, există.

17:50Amin. Povestea vieții noastre nu este că Dumnezeu nu i viu, ci el e viu. Cineva să spună amin. Amin. Povestea vieții noastre nu este că Dumnezeu nu i puternic. El e puternic. Slăvit să i fie numele. Foarte puternic, atotputernic. Povestea vieții noastre e că nu l înțelegem. Marele necaz al vieții noastre este că nu l înțelegem pe Dumnezeu. Știți care este marea mea frică? Marea mea frică este aceasta: să mi fi petrecută întreaga viață la picioarele lui Dumnezeu și la sfârșit să spună: „Nu m ai înțeles o iotă din ce sunt eu." De ce se întâmplă lucrul acesta? Pentru că dăm voie ca sentimentelor și așteptările noastre, dăm voie sentimentelor și așteptărilor noastre să ne blocheze cu totul la nivelul minții. Aș vrea în această seară cineva dintre noi să înceapă împreună cu mine să spună așa:„St mic, sunt mic, sunt mic, nu știu, nu înțeleg, nu cunosc. Ajută mă, Doamne, ajută mă să scap de mine. Ajută mă să scap de ce gândesc. Ajută mă să scap de ce aștept. Ajută mă să scapi de mine. Ajută mă să scap de toate așteptările mele. Doamne, ajută mă să nu mai fii cu capul în lumea mea, ci du mă în lumea ta și ajută mă să înțeleg cum sunt ochii care te privesc pe tine și te văd. Doamne, ajută ne. Doamne, binecuvântează ne. Dumnezeu să ne dea putere și Dumnezeu să ne ridice. Bun.

19:06Acuma vreau să vă mai spun un lucru. Ochii sunt împiedicați să l vadă pe Iisus pentru că noi avem tristeți. Tristețile noastre nu sunt lucrarea lui Dumnezeu. Credeți asta? Adică există o tristețe după voia lui Dumnezeu. Tristețea când te uiți în oglinda cuvântului și spui: Aice scrie că trebuie să fiu alb și eu sunt dalmațian. Aice scrie că eu trebuie să fiu bun și sunt rău. Deci asta e o tristețe care vine de la Dumnezeu care te duce spre pocăință. Dar tristețile noastre. Aș vrea o dată să mi dea Dumnezeu abilitatea asta, dar de fapt stai că mă rog prost. Nu, să nu mi o dea. Dar aș vrea să știu așa o listă la fiecare. De ce ești tris Benny? Și începe: Nu mi a venit contractul. Nu. De ce ești trist, Benny?

19:59Am niște examene de luat. De ce ești

03Nu Îl vedem pe Dumnezeu până nu ne luminează mintea

20:01trist, Johnny? John Păi aș vrea o casă. Și le punem pe listă și se uită Dumnezeu și spune: „Aha, trist mai ești. Trist, Doamne, îs trist că eu credeam că romanii ăștia o să și o fure. Vii tu cu un fulger din ăla și când îi dai în cap lui Pilat un fulger, să vadă el cine i, Dumnezeul lui Israel. Și Dumnezeu se uită și spune: „Îmare rău să spun, dar între ce gândești tu și între ce sunt eu? E o prăpastie. între ce am fost eu chemat să fac și între ceea ce este cu adevărat credința și ce ți închipui tu despre lucrurile credinței e o diferență extrem de mare. Ochii lor erau împiedicați să l vadă. Erau împiedicați. Erau împiedicați. Ei nu puteau să l vadă. Nici tu nu poți să l vezi pe Dumnezeu până Dumnezeu nu ți luminează capul.

20:52Nu. Până Dumnezeu nu face ordine în vălmășeala minții și inimii noastre, noi nu l vom putea vedea pe Dumnezeu. Dumnezeu nu poate fi văzut în termenii noștri. Nu e, nu. Tu nu poți să iei un creion ca un copil, să l desenezi pe Dumnezeu și să stea cum vrei tu. Dumnezeu e în mișcare. Dumnezeu este atotputernic. Dumnezeu este interesat de tine. Dumnezeu merge împreună cu tine. Știe Dumnezeu despre confuzia ta. Știe Dumnezeu despre tristețea ta și Dumnezeu merge cu tine. De ce? așteaptă momentul când vrea să vorbească cu tine ca odată pentru totdeauna ochii inimii tale să se lumineze și să vezi și să înțelegi cu adevărat cine este Dumnezeu. Amin. Mai există un motiv pentru care ochii noștri sunt împiedicați să l vadă. Haideți să luăm un pic logica. Cum era cel care era pe drum? Cine știe cum era Iisus pe drum? I a făcut cineva vreo poză?

21:44Deci nu știi cum era. Poate că era un trup de slavă. Și atunce ce legătură era între Hristos pe care î cunoșteau ei și Hristos care avea un trup de slavă. Trupul acesta nu era un trup obișnuit. În adevăr, a mâncat din pește și din fagurile de miere, dar a trecut și prin ușa a încuiat. Și atunce nu e un trup supus legilor fizice. Deci, dintr un anumit punct de vedere, poate că trupul lui avea o anumită aură, avea o anumită strălucire care îl împiedica pe omul obișnuit să l vadă. Că de exemplu dacă pe un om l ai obișnuit o viață să te vadă trist și deodată dimineața te te duci întâlnești, ești bucuros. E, dar cine ești tu? El nu știe, s a obișnuit numai cu poți să omorârea. Acuma sau poate să fie altceva, poate să fie faptul că Iisus Hristos a fost schingiuit. El purta urmele rănilor lui. Deci poate că datorită durerii care a trăit o nu mai arăta cum era în timpul vieții obișnuit, că el și a păstrat trupul acesta cu semnele rănilor. Deci nu știm.

22:48Dar eu vă mai spun o alternativă. Fiți atenți. Ă câți dintre voi ați băut o cafea cu cineva săptămâna asta? Mâna sus. O cafea. Ați discutat cu cineva? O cafea, un ceai. Și când ați discutat cu el, cu ce ați început? Cu Psalmul 23. Domnul păstorul meu, boloan ăsta, săturat de el. Of, și Nicușor. Deci, suntem într o situație, cum să vă spun eu, de comedie tristă. Se ceartă PSD ul cu PNL ul și ne arbitrează NICUȘordan. Deci, suntem gata, duși. La revedere. Deci, din punctul meu de vedere, ridic steagul altf și spun numai Dumnezeu mai poate să facă ceva în România. Amin. Deci, certați mă, puteți să mă împușcați. Sper că nu i nimeni politic aice. Și cine i politic, n aveți decât că oricum vreau să vă spun mult lucru. Eu asta cred că suntem într o situație de comedie neagră. Acuma să mă întorc la ceea ce

04La cafea ne vedem cine suntem; Dumnezeu ne testează sinceritatea

23:43spun. Când ați băut cafeaua, cu asta ați început. Băi, auziți știrile? Ori Orientul Mijlociu, ori Iranul, ori ori ori sau nu. Tu n ai treabă cu politica. Tu de Maria ai vorbit. Maria, uite o mă și pe asta, mă, cum se ține mândră. Ați înțeles ideea? Când ne întâlnim la o cafea, n avem închinare. Suntem noi. Băi, dar cum de n a murit, mă, cum de mai trăiește, mă, ăla? Unii Unior zis zice au zis: „Taci mă că nici n a avut AVC. Păi dacă n am avut AVC și tu zici că n a fost nimic, să ți l dea Dumnezeu ție ce am avut eu. Nu i bine așa? Că dacă n am avut nimic, înseamnă că niciun pericol.

24:34Nu. Dar zice cineva ce? Dar ce ne blestemi? Nu vorbesc drept. Păi să ți dea ție Dumnezeu ce n am avut eu dacă zici că n am avut nimic. Acuma când stăm noi la cafea și vorbim, ne închinăm. Când ne întâlnim asta facem, mă, ce bun a fost Dumnezeu de dimineață. L am simțit la rugăciune. Slăvit să fie Domnul. Vin de la biserică. Mi e dragă biserica. Mi e drag fratele care a predicat. Tu n ai mai spus asta de când te ai botezat. Altele le spunem. Dar dacă ochii noștri sunt împiedicați să l vadă pe Iisus și Iisus stă lângă noi tocmai ca să ne testeze sinceritatea noastră. Poate că uneori ochii noștri sunt împiedicați să l vedem pe Iisus tocmai pentru ca Iisus să cântărească și să afli și tu despre tine cât de slab ești. Una, două, dacă cineva vorbește de rău, ai intrat în hora vorbirii de rău și tot ce ai învățat acuma, tot ce am cântat noi aici la biserică se duce pe apa sâmbetei și ce rămâi? Rămâi cu Vedeți că nu i niciun efort să vorbești de rău. Mamă, ce ți iese.

25:36Cu câtă ușurință vorbești de rău. Uneori ochii noștri sunt împiedicați să l vadă și el merge cu noi pe drum să vadă ce vorbești, cum vorbești, ca tu să afli și tu cine ești. Uneori ne testează Dumnezeu sinceritatea. Eu vă îi spun așa lui Dumnezeu toată Doamne, sunt convins că uneori nici nu mai vii la biserică. Tu nu vii la biserică. Dar de ce să vii la biserică când toți ne prefacem? Pace, pace. Aleluia. Ce bine. Nu, nu. Stai cu noi la cafea să vezi cine suntem cu adevărat. Stai cu noi când suntem la televizor. Stai cu noi când spargem semințe. Stai cu noi atunci când suntem în mașină. Și atunce suntem noi cine suntem. Când ne a tăiat unul calea. Atunce să vezi ă focul credinței cum arde sau alt foc. Ați înțeles? Ochii lor erau împiedicați să l vadă. De ce? Din cauza tristeții. Tristețe creată de ce? de așteptări care n au legătură cu cine este Dumnezeu. Doi, s ar putea ca uneori Dumnezeu să testeze sinceritatea. Nu, eu nu eu nu vin când mă chemi, că atunci ești pregătit. Azi am venit, am ieșit în fața voastră și am zis: „Tatăl nostru care ești în ceruri, amin. Și Dumnezeu zice: „Nu vin acuma că tu ești pregătit, oamenii te văd. Vin când ești tu singur acasă. Vin să văd la ce te uiți tu pe calculator. Vin să aud ce vorbești tu despre X, despre Y, pentru că atunci afli și tu cât ești. Doamne, ai milă de noi.

27:04Ochii noștri sunt împiedicați să l vadă pentru că uneori Dumnezeu vrea să testeze sinceritatea noastră. Ă contorul merge, dragii mei, și mulți dintre noi au multe file care s au scris de Dumnezeu în cer. Ai vorbit așa, ai spus așa, te ai exprimat așa. Doamne, te rog eu ștergere în seara asta. Mă pocăiesc și mi dau seama că uneori, dragii mei, știi cum ar trebui noi să mergem pe pământul acesta? Ă să mă mustri, Dani, dacă plec din scenă. Spui, Silviu, sunt aici. Stau cuminte? Da. Deci ochii Domnului privesc din înălțimea cerului peste tine și dimineață și la prânz și seara și în fiecare secundă. Ochii tăi nu l văd pe Iisus pentru că nu vrea. Că dacă ar fi tot timpul lângă mine, a dacă l aș vedea tot timpul lângă mine, să vedeți pocăință. Uite așa aș merge cuminte. Dacă Dumnezeu ar fi în dreapta mea tot timpul, apoi credeți că am mai avea noi tupeul obraznic să facem tâmpeniile pe care le facem în veci. Dar el uneori împiedică ochii noștri să l vedem ca să testeze sinceritatea și să aflăm și noi câți suntem. Hm. Asta este.

05Iisus începe cu întrebări; și noi trebuie să ne întrebăm

28:20Doamne iartă ne și Doamne ajută ne. Cineva să zică amin. Haideți să mergem un pic mai departe. Da. Aș vrea să aș vrea să ne gândim la un lucru. Cum a început Iisus să i ajute pe cei doi să vadă? Cum ei mergeau supărați. Dacă vă uitați, dacă vă uitați, el a pus întâi o întrebare. Ce vorbe sunt acestea care le schimbați între voi? Și ei au început, uitați vă, sunt patru versete. Noi trăgeam ndejde că Iisus care a fost un prooroc mare în putere și fapte și preoții noștri l au răstniți și tu ești singurul care nu știi, nu mai avea timp Hristos să zică nimic. De aia și a pus o întrebare scurtă. Ce? Și tu ești singurul străin care nu știi ce s a întâmplat zilele acestea cu el în Ierusalim? Și atunci i a întrerupt. Ce?

29:17Histos vine și face un lucru. Ascultați mă, dragii mei. Ca ochii noștri să înceapă să vadă, va trebui mai întâi de toate să învățăm să răspundem la întrebări, să ne punem întrebări, să ne adresăm întrebări. Vreți să vă spun un adevăr? Omul fuge de întrebare. Ori de câte ori stau de vorbă cu oamenii, eu îi întreb serios, îi întreb din adâncul inimii, strâng mâna și spun: „Cum ești?" Și oamenii de cele mai multe ori fug de întrebări și răspund formal. E adevărat că nu poți să te deschizi în fața oricui și asta este adevărat, dar realitatea este că fugim de întrebări mâncând pământul. Sufletul tău de azi dimineață se tot chinuie să ți pună niște întrebări și tu fugi mâncând pământul. Ai fugit la piață, ai fugit la mall, ai fugit la serviciu, ai început să și sufletul tău tot vrea să stea de vorbă cu tine, să ți pună niște întrebări, întrebări de genul acesta. Ești fericit? Ești bine? Ești mulțumit cu tine? Se duce viața ta în direcția bună? Simți că ai bucurie în suflet. Ești ești împăcat cu viața pe care o ai. Sufletul nostru vrea să ne pună întrebări din partea lui Dumnezeu. Domnul Dumnezeu începe cu omul în dialog și ascultați mă, este cea mai importantă cale de a vedea ochii tăi pe Iisus în fiecare

06Fără întrebările incomode nu ajungem la profunzimea lui Dumnezeu

30:30merge spre calea aceasta a interogației de sine. Puneți vă întrebări. De ce fac ceea ce fac? De ce am venit în seara asta aici? De ce mă enervez? De ce n am pace? De ce nu sunt liniștit? De ce î pierd cumpătul? De ce nu mă pot să mă culc și să adorm în pace? De ce mă frământ ca un titirez? De ce sunt în felul cum sunt? Puneți vă întrebări. Hristos i a întrerupt și a început un dialog al întrebărilor și ascultați. El le pune aceste întrebări. Ce vorbe sunt acestea care le schimbați între voi? Și apoi când ei spun: „Tu ești singurul străin ăsta este un paradox să i zici celui ce stăpânește universul. Tu ești singurul străin care nu știi ce s a petrecut cu Iisus în zilele acestea la Ierusalim. Și el care știe totul le pune o întrebare simplă. Ce? Dumnezeu vrea ca tu să începi o serie de întrebări.

31:22Dragii mei, ascultați mă ce vă spun. Nu l vor vedea ochii tăi pe Iisus. Nu vei ajunge la profunzime. Nu vei ajunge să atingi cu adevărat ceea ce înseamnă inima lui Dumnezeu dacă fugi de întrebările incomode. De ce nu l mai iubesc? De ce sunt străin de el? De ce nu mai merge rugăciunea? De ce sunt rece? De ce mă îmi sare imediat țandăra? De ce n am bucurie? Uite așa zici că suntem unii niște pachete în tranzit de culoare gri. E adevărat ce vă spun eu. Fugim sau nu fugim de întrebări? Mă lăsați să vorbesc singur? Nu vă las eu pe voi, ci eu vă pun întrebări până când o să răspundeți. Știți, Domnul Iisus Hristos când era cu ucenicii îi întreba: „Cine zic oamenii că sunt eu? A, pe Ilie, Ieremia, un profet." Și apoi continua, "Dar voi cine ziceți că sunt eu? Ascultați mă. Te rog să te oprești acuma și să ți pui niște întrebări. Are rost toată truda asta a mea?

32:29are rost tot ce fac eu pe pământul acesta. Mă duce undeva spre bine, bate veșnicia la ușă. Mai e puțin, se aud pașii lui și dacă nu mă duc eu la el, va veni el la noi. Are sens. Are sens. Stai și gândește mereu și mereu mă duc să câștig bani. Cât bine o să mi aducă banii ăștia? Are sens toată truda aceasta? Nu cumva pierd lucruri esențiale? Nu zic că nu trebuie să ne trudim. Nu zic că nu trebuie să muncim, dar pune ți întrebări care cu adevărat să atunci începi să vezi. Atunci încep. Știți cum fac eu? Eu, de exemplu, am stat acasă și m am gândit ce să le ce or să mă asculte, ce să cum? Dar oare o să vină obosiți? E vineri. Eu știu cum sunt dânșii. Vin pe jumate, dorm așa că e sfârșit de săptămână. Nu dorm în sensul rău, dar suntem amortiți și am început să mi pun întrebări. Ce ar trebui să spun? Care ar fi lucruri care cu adevărat să i ajute? Fără întrebările astea nu poți găsi răspunsuri. Fără întrebările acestea nu poți să ajungi să l vezi pe Dumnezeu. Dar de ce stau lângă El? Dar de ce stau lângă ea? Dar de ce fac lucrurile acestea? Dar de ce? Dar de ce? Fără întrebări. N o să ajungem. Am stat în seara asta aici. Pune ți o întrebare simplă. De ce ai stat aici? De ce ai cântat? Dă ți răspuns. Iar dacă răspunsul te mulțumește, slavă Domnului.

33:56Dar când începi să pui seria de întrebări, începi să vezi. Amin.

07Tristețea are legătură cu așteptările pe care ni le făurim

34:02Da, știu că nu i ușor ce v am spus eu, dar n am venit să vă înveselesc. Am venit doar să vă spun că doresc din toată inima la sfârșit ochii tăi să l vadă pe Iisus. Amin. Amin. Și Domnul să ne ajute și Domnul să ne binecuvânteze. Acuma, de ce nu l vedem pe Iisus? Nu l vedem pe Iisus pentru că avem tristeți mari. Eu am găsit că omul e o ființă esențialmente tristă și că tristețea are legătură cu așteptările pe care le are el de la viață. Așteptări care de foarte multe ori sunt făurite de către noi. Așteptări care nu se împlinesc, că Dumnezeu iartă mă, știu că ți dorești vilă la Monaco, dar nu ți va da, stai liniștită spre spre binele tău. N o să ți dea bilă la monacul. Nu e bine așa că n o să ai nici credite. Slăvit să fie Dumnezeu. Dar noi, fiindcă avem prăbușirea acestor așteptări, intrăm într o stare de desznădejde. Lipsa nădejdii înseamnă că s a gripat motorul care ne face ca ochii noștri să l vedem. Ascultați mă. Îl vezi pe Iisus când ai o nădejde vie.

35:16Când te trezești dimineața și spui: „Azi, ochii mei îl vor vedea. Azi îl voi simți la lucru. Eu astăzi știu că Dumnezeu va fi prezent în viața mea. Când pleci cu nădejdea aceasta, dai o șansă ochilor tăi să îi să l vadă. S ar putea, în al doilea rând să nu l vezi pe Iisus pentru că el nu vrea să l vezi. Nu vrea să l vezi pe el ca să te vezi pe tine. No, cum ești tu, cum sunt eu. Să aflăm și noi despre noi cum suntem. Când o să vor deschide cărțile alea, o să spunem Domnului: "Fără note de subsol, te rog, eu nu mai citi subsolurile, citește numai ce am scris eu la biserică." N ce Dumnezeu notele de subsol contează. cafeaua, discuțiile, holurile la Maricic acasă, la Gheorghiță când ați luat și toți românii sunt niște tocători. Toți tocăm pe cine pe cine prindem. Mai există un motiv pentru care noi nu putem să l vedem pe Iisus? Lipsa întrebărilor.

36:11Nu știu de la ce ni se trage nouă, românii. Cred că de la Dacie. Am mai spus o o dată. Dacia era mașina pe care tot românul știa s o repare. Ce s a scris? Ardica capota, luai joja, puneai bujiile. Tot românul se pricepea. Românii sunt cei care n au întrebări, au răspunsuri nesolicitate. Noi știm de ce e aia, noi știm de ce e aia, noi știm de ce e aia. Nimeni nu mai are întrebări. Noi n avem decât răspunsuri. Eu știu de ce îți ție greu. Eu știu de ce ești tu supărat, dar eu nu știu ce măsură port la pantofi. Că eu nu mi pun întrebări mie. Eu nu mai sunt curios cu privire la alții și dau răspunsuri cu privire la alții. Și fără această interogație, fără această întrebare, niciodată n o să poți să ajungi să ai niște răspunsuri. N o să ai niciodată niște răspunsuri. Ă haideți să vă citesc o poveste care mie îmi place. Nu știu dacă dumneavoastră o știți, dar vreau să v o citesc.

37:08Transfăgărășanu traversează Carpații Meridionali. a fost făcut între 1970 și 1974. Deci, nu știu dacă știți de ce s a făcut Transfăgărășanul. Trebuia să tranziteze România o armată. De aia s a făcut. Da. Deci ca în cazul unei invazii armate să avem o cale de retragere a armatei. Oficial pe Transfăgărășan au murit 40 de soldați, că acolo lucrau două categorii, pușcăriașii și soldați, că nici unii n aveau unde să fugă. Există o poveste, căutați o pe internet, a lui Constantin Enache, care a lucrat acolo la Transfăgărășani.

38:03El zice în felul următor: "Sub fiecare curbă, la fiecare kilometru sunt morminte nemarcate. Am văzut soldați de 20 de ani care au căzut în prăpaște, prinși în avalanșă, care au murit în explozii. Staticiile spun 40, iar eu care am fost acolo spun sute. În ziua în care a fost dat la televizor Transfăgărășanu, el, Constantin Enache, era cu copilul lui lângă el și copilul i a zis: „Uite, tati, uite, tati, uite drumul pe care l ai construit, drumul acesta pe care l ai construit. Știți ce a zis Constantin Inache? Nu i drumul meu, e drumul lor. Pentru că e un drum mincinos. Ei spun că au murit puțin, eu spun că au murit mult. Ei spun că este o realizare.

38:53Eu spun că e o înfrângere. În timp ce toată lumea te obligă să mergi pe un drum, tu întreabă te în seara asta: E drumul meu? Ce rost are să mă încolonez în ceva ce nu simt că e al meu și nu mi aparține? Puneți vă întrebări. E drumul meu, e chemarea mea, e lupta mea, e bucuria mea. Ce sens are? Nu i drumul meu. Drumul meu e ceea ce spune sufletul meu din partea lui Dumnezeu că trebuie să fie. Dumnezeu să ne ajute și să ne binecuvânteze. Acuma vreau să mă apropii de încheiere. Haide să mă ajuți, Andrei. Partea bună este că de când am avut boala predic scurt. Puteți să ziceți amin. Era un loc bun. Acuma, da, fiți atenți. Hristos ne spune că prima poveste pe care omul o are, de ce nu vedem? Eu scuză mă, eu eu n am cum să operez cu tristețea ta. Iertați mă, eu nu sunt vindecătorul tristeții tale și tristețea ta n are legătură cu o circumstanță a vieții, ci cu un întreg o întregă proiecție asupra vieții. Cei mai mulți dintre noi ni l am luat pe Dumnezeu ca mijloc și vrem ca Dumnezeu să fie bagheta fermecată care să ne rezolve problemele. Iar Dumnezeu spune: „Eu în jocul tău nu intru."

40:17Tristețea ta n are legătură cu ceea ce simte, crede și face el. Are legătură cu ceea ce construiești tu. și pocăit să fii. Stai în biserică și mintea zboară tot la bani, tot la faimă, tot la înălțare de sine. Și Dumnezeu [muzică] spune: „În tristețea asta eu n am cum să intervin." El are alt mod de operare. El începe ușor ușor să se apropie de tine și ți pune întrebări. De ce ești trist? O noi când primim întrebarea asta omenește ne blocăm sau pornește un iureș și dăm din noi cum au început ei. Că noi credeam că așa și preoții, ei erau cu ochii fixați acolo pe situația care se prăbușise. Vorbesc despre răstignire, despre preoți. Noi trăgeam în sfârșit blocat în tristețea asta pentru că ei au avut o așteptare. au crezut că vine Dumnezeu și dă la pământ. Într adevăr, i a dat la pământ pe soldații romani, dar prin înviere, nu cum au gândit ei, prin învierea lui și nu în felul în care au gândit. Și acuma Dumnezeu se apropie și spune așa:„Gata și îi iubesc pe Dumnezeu. M a lăsat, a venit lângă mine, a stat lângă mine frumos, m a întrebat ce mai [muzică] fac, cum sunt, de ce sunt trist, etca. a început să vorbească cu mine ca un bun prieten. Și când a văzut că eu nu mă mai opresc din perorațiile mele, din vaicărelile mele, a zis: „Gata, cum a

08Calea de a-L vedea este înțelegerea Scripturii, cu firul suferinței

41:40zis gata? O, [țipăt] nepricepuților și zăbailor, a venit Dumnezeu și a zis: „Trebuie să tăiem lucrul o dată pentru noapte, să tăiem coada pisici. Ochii voștri n o să mă vadă niciodată până când nu veți înțelege cel mai important lucru care că n ai cum să l vezi pe Iisus. Pe baza pianului n ai cum să l vezi pe Iisus. Pe baza unei bucurii pământești n ai cum să l vezi pe Iisus când rupi o pâine în două omânească. Pe Hristos îl vezi când iei Scriptura de la un capăt până la celălalt capăt. A început cu Moise și a început să meargă cu Moise până unde? Până în prezent, ca să înțeleagă ei. Calea prin care î vezi pe Dumnezeu este calea înțelegerii Scripturii în felul în care Dumnezeu a lăsat o.

42:32Ce anume lipsea din ceea ce gândeau ei? Au zis: „O, zăbaicilor, adică întârziați lor, adică voi care mergeți cu viteza întâi când trebuia să mergeți cu a noua, când este să credeți ce? Tot tot ce au spus proorocii. Ce fac eu? Ce faci tu? Luăm ce ne convine din Biblie. Aleluia! Domnul i bun! Aleluia! Domnul e izvor de pâine. Foarte bine. Asta faci tu. Asta fac eu. Ne luăm din Biblie și ne punem în mintea noastră niște semințe. Avem un scenariu despre cum e Dumnezeu și ce trebuie să facă vieții noastre. Și el spune așa: "Firul pe care trebuie să l ai în minte ca să înțelegi ce este Scriptura este sacrificiul, suferința." Și a luat de la Moise și a spus: "Tot ce trebuia să pătimească Hristosul, tot ce trebuia să sufere.

43:25Pentru că noi dacă fugim de ceva în viața asta, fugim de suferință, oameni buni. Și realitatea este că în absența suferinței nu vei avea niciodată ochii liberi să l vezi pe Iisus. Ochii sunt împiedicați. Suferința nu este o pedeapsă de la Dumnezeu, ci durerea care însoțește viața unui om. E cheia care descuie cerul lui Dumnezeu. Dar nu orice fel de suferință, nu suferința omului care își bate joc de alții și de viața lui, ci suferința omului care spune: „Doamne, eu vreau să trăiesc cum ai trăit tu. Eu vreau să fiu cum ești tu. Eu vreau să merg pe urmele tale. Vedeți? Nu știu dacă dumneavoastră știți că a fost o Biblie făcută de Thomas Jefferson, președintele Statelor Unite, unul dintre președinții buni. Știți că el a scris, a scris Noul Testament.

44:19Știați asta? Se numește, așa se numește Biblia lui Jefferson. Se numește Biblia decupată. El a fost un om rațional, un om cult și a făcut ceva. A luat Biblia, a deschis Biblia și a început în Noul Testament să taie. Ce a scos? Toate miracolele, nașterea supranaturală, tot ce ține de înviere și a lăsat numai partea morală.

09Mângâierea, călăuzirea și puterea vin prin suferință

44:50Vreți să vă spun ceva ca să înțelegeți? Pun niște întrebări și răspundeți. Cine vrea mângâierea de la Dumnezeu? Ridicați mâna s o vadă Domnul. Cine vrea? Mângâierea nu vine decât în suferință. Nu ai cum să fii mângâiat dacă nu ești întristat. Nu ai cum să fii mângâiat dacă nu treci prin vale. N ai cum să fii mângâiat dacă nu i o rană în viața ta. Câți dintre voi vor călăuzire de la Domnul? Călăuzire. Mâna sus. Călăuzirea vine încercări. Când ai zis: „Doamne, călăuzește mă!" Ai cerut și un labirint. Călăuzirea nu vine singură, vine la pachet cu încercările. Când ești încercat și nu mai știi încotr sau apui, vine mâ apuci, vine mâna Domnului și spune: „P aici, pe aici, pe aici, hai cu mine, hai cu mine. Câți dintre dumneavoastră vor putere? Putere, putere. Și eu vreau putere. Domnul îți dă putere în slujire.

45:46În slujire. Oriunde m am dus, de când am avut accidentul acesta și până în prezent, 100% oamenii mi au spus așa, toți mi au spus la unison: "Dumnezeu te a scăpat pentru că mai are de lucru cu tine." Și eu am spus: „E adevărat, de ce să ți dea Dumnezeu putere? Ca să ce? Ca să slujești lui Dumnezeu. Dumnezeu spune în această seară un lucru foarte important. înțelege că toată suferința pe care o traversezi, încercarea pe care a avut o, chiar declarația doctorului care a zis: "Nu o să trăiască nici ea, nici copilul sau doar ea sau doar copilul". Toate acele încercări, suferințele acelea sunt firul roșu care îți deschid ochii. Dacă noi am avea tort pe masă, în veci ochii noștri nu l ar vedea pe Iisus pentru că ar fi un Iisus după noi. Dar suferința este aceea care deschide ochii și spui: „Doamne, mă văd sărac, mă văd neputincios." Și Dumnezeu vine când în tine începe să ardă inima, când începi să ți pui întrebări, când începi să te dărâmi pe tine în interior, să spui: „Doamne, nu mi place de mine. Nu mi place cum gândesc. Eu sunt un om mic, dar tu ești un Dumnezeu mare. Dragii mei, nu fugiți de suferință. Suferința nu e o pedeapsă. Suferința nu înseamnă că ești de mâna a doua. Suferința înseamnă calea lui Iisus. Și nu vreau să vă spun povești. Vreau să vă spun că vor veni vremuri în care nu va fi ușor, dar Dumnezeu spune în felul următor: În suferință voi fi cu tine. Încercare voi fi cu tine. Când tu vei trece prin cuptor voi fi cu tine și ochii tăi mă vor vedea și tu mă vei simți și eu voi

47:23fi prezent în viața ta. Fără Hristos, fără răstignire, fără moartea lui jertfitoare. Toată credința noastră e un balon de săpun. Histos nu este, încă o dată spun, nu este zâna măseluță care să ți pună sub pernă poveștile tale, să găsesc acolo tot ce mi trebuie. Histos înseamnă răstignire, Hristos înseamnă crucificare. Dar ascultați mă, moartea lui Iisus Hristos e cheia spre viața pe care s o ai împreună cu el. Trebuie să murim împreună cu El ca să înviem împreună cu El. Ascultați mă, oamenii n au nevoie. Mă uitam la generația care vine după noi. Vreau să fiu foarte deschis cu voi. Voi n aveți nevoie de povești. Vi s a împuat capul cu povești toată ziua motivaționale, toată ziua tot felul de axiome, tot felul de cartonașe. E nevoie de un singur lucru. Să înțelegi că viața aceasta e o trecere pe pământul acesta prin suferință, prin greutăți, dar cu tine, lângă tine, în tine va fi Dumnezeu. Pentru că calea credinței este răstignirea. Trebuie să credeți tot. Nu puteți despărți ziua de întuneric. Nu puteți despărți binele de rău cum vreți voi. Nu puteți să despărțiți, să decupați. Vrei mângâiere, vrei ridicare, vrei putere, vrei prezența lui. Vor fi încercări, vor fi necazuri, vor fi probleme, dar El este cu tine în încercările tale. Slăvit să fie Iisus.

48:45Binecuvântat să fie Iisus. Domnul să ne dea putere. Domnul să ne ajute. Vreau să închei să vă spun un lucru care e foarte important. la frângerea pâinii când el s a făcut că vrea să plece. Vedeți? El s a făcut că vrea să plece. El cumva vrea să dispară din raza ta vizuală. De ce? Să vadă ți e mai drag patul sau vrei să mai petreci timp cu el? Mereu suntem testați în confortul nostru, în proiecțiile noastre, în scenariile noastre, în vorbele noastre de la cafea. Ascultați mă, pe mine mă poți păcăli cum vrei tu, pe Dumnezeu nu. a înregistrat tot ce vorbește. Știe numărul de la parola laptopului, știe tot ce este în spatele ușilor încuiate. Și când stingi lumina, Dumnezeu te vede.

49:44Dar e ceva ce trebuie să știm acuma, ceva care e important. Oare de ce când s a frânt pâinea l au cunoscut? O fi rupt pâinea într un fel? Credeți că au văzut de atât de multe ori ruperea pâinii încât să spună: „E gestul lui, o singură dată a rupt pâinea Domnului Iisus." Și atunce, vedeți, ei au înțeles scripturile. A început să ardă inima, dar ochii lor încă nu l vedeau. Dar când s a întâmplat declicul ăsta? Când procesul s a încheiat, deci tu cu tristețea ta pe care o porți pe drumurile vieții, ai un martor. Pe Dumnezeu care nu s a despărțit de tine, dar nu l vezi.

50:43El vine, se apropie și ce faci? Îți pune întrebări. Dumnezeu nu vine să te mângâie pe cap să spună: „Vai, sărăcuța de tine, mânca te ar tata din cer. Nu vine și spune: "Ce i cu tine? De ce ai aceste stări?" Tu începi să ți răspunzi și când tu răspunzi, el se uită și spune: [muzică] „Nepriceput mai ești. Ai dreptate. Uite aici nepriceputul nepricepuților, zăbafnicul zăbafnicilor. Și el spune în felul următor: Atât de tare te ai supărat că ai trecut prin încercări și prin greutăți, dar ăsta i firul. Trebuie să credeți tot ce a spus Biblia și Biblia a spus că în viață vei avea încercare, că cine vrea să fie ca învățătorul lui va trece prin ceea ce a trecut învățătorul lui.

51:41Suferința este ceea ce nu mai suferă astăzi, nici biserica, nici pocăiții. Și de aceea ochii noștri nu l mai văd pe Domnul. De aceea nu mai avem cântări adânci, nu mai avem predici cu substanță, nu mai avem relații autentice, pentru că fiecare dintre noi suntem un mini Thomas. Jefferson, care vrem să decupăm din Biblie povestea care ne place nouă. Toți suntem la Psalmul 20. Să ți dea Domnul tot ce ți dorește inima. Și dacă inima ta e nătângă și dacă inima ta e un șarpe, să ți dea Domnul tot ce ți dorește inima. Întâi inima mea să fie după voia lui și apoi Domnul să mi dea tot ce mi dorește o inima calmidă. Dacă inima nu i a Domnului, numai prostii îmi spune din partea ei. Drept e ce vă spun eu. Cum l au cunoscut atunci că revin la întrebare. A rupt pâinea,

10Rănile slavei: și rănile tale se vor vindeca într-o zi

52:30a făcut el, nu au văzut semnele, ca să înțelegeți, semnele au văzut. Au văzut cum erau mâinile străpunse și deodată ochii lor au înțeles adevărul. Acuma să înțelegeți un lucru, că și Toma tot acolo s a blocat. Să văd eu, să pun eu să De ce? Pentru că este grozav în viață să vezi rănile Mântuitorului. E grozav în viață să ai parte de încercări. Știți unde ne am blocat noi? Noi nu mai ieșim din rănile în care suntem adânciți. Răni de amărăciune, răni de ce vreți dumneavoastră, deznădejde. Suntem blocați. Nu mai putem să ne luăm privirea cum nici Tom a zis: „Dacă nu pun degetul meu, nu pun mâna mea în rănile lui, nu să cred niciodată." De ce? Pentru că era blocat.

53:21Cum e cu putință? Cum e cu putință să se întâmple una? Cum e cu putință să moară copilul? Cum e cu putință să ajung în dezastrul ăsta? Și nu ți mai iei ochii de acolo? Dar acuma când a rupt pâinea erau tot rănile lui, dar nu mai curgea sânge din ele, erau rănile slavei, erau rănile celui înviat. Pentru că va ajunge viața ta într un punct când o să te uiți în spate și o să spui: „Nu mai curge sânge, curge lumină și slavă pentru că rănile s au vindecat. Pentru că a trecut noaptea, a trecut necazul, Dumnezeu a fost cu mine și pot spune astăzi: "Cicatricile mele le păstrez pentru că prin ele mărturisesc că bun a fost Dumnezeu." Va veni un ceas și o zi când rănile tale se vor vindeca. Va veni un ceas când vei ieși din necazul acesta. Va veni un moment când vei privi și vei spune: „Doamne, rănile mele nu mai sunt răni sângerânde, sunt rănile slavei, că prin ele te proslăvesc. Nu am ce să vă mărturisesc în această seară. Nu rezonați cu mine dacă vă vorbesc despre facultăți. Nu rezonați cu mine dacă vă vorbesc despre avocatură, dar rezonați cu mine când vă spun că am fost ca mort pe un pat de spital și Dumnezeu m a ridicat.

54:30Rezonați cu mine când vă spun că nu mai vorbeam în limba română, că uneori și tu ești năuc și de durere nici nu mai știi ce vorbești. Dar iată ce vă spun în această seară. Acceptați că Dumnezeu din cer are un drum. Și drumul acesta înseamnă să accepți suferința și încercarea, dar nu oricum, ci ca unul care spune în felul următor:

11Pe Hristos îl vezi când accepți toată voia lui Dumnezeu

54:50Doamne, cred tot de la un capăt la altul. Ați dat din umeri. Am simțit la un moment dat că unii dintre dumneavoastră ați avut un fel de clătinare. Cum adică dacă tu îmi vei da copilul acesta al treilea care s a născut, eu o să primesc toți copiii pe care tu mi i dai. Ați avut un moment așa de clătinare. A, dar ce credință e asta? E credința care spune că trebuie să crezi din Geneza până Apocalipsa. E credința care spune că cel ce minte nu trebuie să mai mintă. E credința care spune că cel ce fură nu trebuie să mai fure. E credința care spune că fiecare cuvânt al nostru va fi cântărit și rostit de pe acoperișul casei. E credința care spune că nu te poți juca cu Dumnezeu. E credința care spune că nu poți decupa în viață ce vrei. Vrem ca ochii noștri să te vadă. Nu vezi pianul? Nu vezi ecranul bisericii, dar pe Hristos îl vezi când accepți toată voia lui Dumnezeu. Și voia lui Dumnezeu e să fim sfinți.

55:48Voia lui Dumnezeu e să nu te lași prăbușit de necazul tău și de suferința ta. Să spui: „Doamne, eu vreau să vă mărturisesc lucrul acesta. N am avut niciun înger la patul meu de spital. În afară de cei ce au venit să mi spună cuvinte bune. N am avut niciun înger, niciun vis, nimic. Singurul lucru pe care l am avut a fost Scriptura. Fiecare cuvânt pe care l am spus altora a devenit cuvânt de foc pentru mine. M am agățat cu nădejde că mi au spus mulți mi au întrebat cum vezi necazul ăsta? Păi, zic, în ce sens? Cum îl văd? Păi, crezi că Dumnezeu din cer a vrut să te facă pe tine un steag? Zic, nu știu dacă a vrut să mă facă pe mine un steag, dar pe cineva o ajuta prin ce am trecut eu. Dar crezi că Dumnezeu a vrut să te pedepsească? 100%. Pentru că toți suntem vrednici de pedeapsa lui și tot pentru toți Dumnezeu are ceva de curățit în noi. Cum să zică Dumnezeu nu a și pedepsit prin lucrul acesta? Ba da, că trebuie să crezi Scriptura de la un capăt la altul. Nu te mai crede atâta de deosebit, special, aparte. Nu. Și tu ești om și tu ai greșelile tale și Dumnezeu te curăță și pe tine și pe mine. Dumnezeu ne trece prin greutăți.

57:01Au un scop, au un rost. Dumnezeu vrea să i întărească pe alții, să te întărească pe tine, să te scoată aur curat, să curățească ți gura care este în tine și cineva să spună amin. Doamne, n ai cum să l vezi. Doamne, vreau să te văd. N ai cum decât dacă accepți tot. ce scris și să accepți toată voia lui Dumnezeu. Toate. Și să înțelegi un lucru că atunci când afrâm pâinea, El ne spune așa: "Povestea ta nu se va opri aici. Acuma rădile tale sunt sânge rând, deși ești cumplit de înghețat, nu mai vezi. Tristețea a pus stăpânire. Stau de vorbă cu oameni care au necaz, cancer, copil mort, serviciu pierdut. Numai despre asta îmi povestesc. Nu mai reușesc să iasă din tristeită. Înțeleg. Dar Hristos are un mod de te a scoate de acolo.

58:04Spune i așa: "ACcept să stau de vorbă cu tine." Cum stă de vorbă Iisus cu tine? Prin conștiința ta care începe să ți pună niște întrebări incomode. Acceptă le. Caută să răspunzi la ele. Caută să răspunzi la întrebări. Doi, acceptă să ți vorbească Hristos prin Scriptură. Dragii mei, eu plec. Ce am putut face eu, e ce am putut face eu. Cât a lucrat Dumnezeu, a lucrat Dumnezeu. Dar dacă vrei să l vezi pe Dumnezeu, du te la Scriptură, spui: Doamne, vreau să încep să cred tot. Până acuma căutam numai ce mi plăcea. Vreau să cred tot. Și să mai înțelegi că e un mod prin care îți deschide ochi. El îți spune acum: "Uite la rănile mele.

58:57Sunt răni de slavă. Prin ele curge lumina." De ce a păstrat Iisus rănile? Ca să spună că va fi un sfârșit și la tine și într o zi vei spune: „Știi copilul ăla al meu pentru care plângeam? Uite l aici. E mare. Uită te cât de frumos este în mâna Domnului. Știi rugăciunea aia pe care o făceai cu lacrimi pe obraz când credeai că nu mai există viitor? Într o zi te vei opri și vei spune:„N știut atunci ce pregătea Domnul și vin să mărturisesc." Câți dintre voi aveți de mărturisit asemenea lucruri? Uitându vă în spate să spuneți:„Când a venit rana asta, am crezut că niciodată n o să ies din ea. [muzică] Și acuma mă uit în spate și spun: „Rana asta i vindecată. Rana asta e rana slavei. Da, eu pot să spun și eu pot să spun încă am de recuperat, încă mă lupt, dar prin ce am trecut și nu vreți să nu vreți să știți că nimeni nu se apucă să vorbească la microfon penibilul prin care a trecut, durerea prin care a trecut, clipele prin care am trecut. Nimeni nu vrea să povestească asta și nu vă e de folos. Dar uitându mă în spate, spun așa: [muzică] Mulțumesc Domnului că n am rămas blocat în suferința care putea să mă gâtuie, să mi aducă o tristețe, să mă prăbușească cu totul, ci mulțumesc lui Dumnezeu că a stat lângă mine, că a vorbit cu mine, mi am pus întrebări, am căutat în Biblie, am găsit sprijin în Biblie, am găsit lumină în Biblie, dar mai ales când m am uitat la viața lui și la rănile lui, am zis: „Doamne, există și pentru mine un capăt de drum, există și pentru mine o vindecare, există și pentru mine o rezolvare. Pentru că așa cum tu ai fost mort și ai înviat, cum ai fost străpuns și acuma rănile tale sunt răni de slave,

1:00:33așa va fi și în viața mea. Și într o zi voi spune și eu: Domnul a fost de partea mea și Domnul m a ajutat. Slăvit să fie Iisus! Ne ridicăm. Ochii noștri vor să te vadă, dar nu ca o părere, nu ca o iluzie. De multe ori, Doamne, mă tem că e doar închipuirea noastră că te vedem. E doar închipuirea noastră că te înțelegem. Aș vrea din toată inima, Doamne Dumnezeul meu, cu adevărat ochii noștri să te vadă. Și pentru aceasta, Doamne Dumnezeul meu, te rog în această seară, începe în noi un proces de înnoire. Mintea asta îmbătrânită, obosită, nu te poate vedea. Are nevoie de o înnoire pe care o aduce Duhul tău, cuvântul tău, prezența ta, adevărul cuvântului tău. Te rog, lucrează cu noi și noi, cu noi și noi, cu noi și în noi.

1:01:33Lucrează în această seară. Vrem ca ochii noștri să te vadă. Pentru aceasta avem nevoie să credem tot ce a spus Scriptura, nu în parte, nu potrivit cu înțelegerea noastră, nu să luăm doar ce credem noi că e bine. Tot cuvântul tău să l credem de la început până la sfârșit. Aleluia! Îți mulțumesc, [muzică] Doamne. Te rog, ajută ne, Doamne, și ochii noștri te vor vedea atunci când nădejdea se întoarce. Și nădejdea mea este aceasta. După cum rănile Tale de la Golgota și roiau și din ele curgeau sânge, azi rănile Tale, Doamne, sunt închise și sunt rănile slavei. Și cred că într o zi, Doamne, și necazul meu va avea un capăt și voi putea spune: „Bun a fost Dumnezeu care a avut milă de mine. Iisus Hristos e Domnul.

1:02:26Mulțumim, Doamne. Te binecuvântăm din toată inima. Vă aduceți aminte că doi copii au scăpat dintr un incendiu. Luase foc casa. Părinții lor n au supraviețuit. Ei au reușit să fie scăpați de un bărbat care a intrat în casă în flăcări. Când copiii au rămas fără părinți, cineva a voi să i dea la o

12Alege mâinile străpunse ale lui Iisus, nu mâna celor puternici

1:02:51familie bogată. Le au zis copiiilor: „Mergeți la familia asta. E bogat. O să trăiți bine. O să aveți ce mânca, o să aveți ce vă ce îmbrăca. [muzică] Copiii au tăcut, nu s au lăsat convinși și au zis: „Păi, de ce nu vă duceți? Copiii au ezitat. El a început să zică: "Din nou, o să aveți mâncare, o să aveți la școli bune, duceți vă." Știți ce au zis copiii?Am vrea să mergem la omul acela care are mâinile arse că ne a scos din incendiu. Mâinile arse. Omul acela cu mâinile bandajate e omul în mâinile cărora căruia am vrea să fim. Histos are mâinile străpunse. Nu te du pe mâna fentei, pe mâna celor puternici. E o carte pierzătoare. Nu e mâna bună. Du te pe mân străpunse a lui Iisus și spune: În mâna ta, Doamne, îmi pune o viața mea. Amin. Aș vrea în momentele următoare să stăm în prezența lui. Haideți să luăm un moment de închinare. [muzică] Eu vreau să spun ceva. Dacă în seara asta cineva dintre dumneavoastră are nevoie de o rugăciune și nu mai răzbește singur, că eu știu cum este să nu mai răzbec singur, să nu ți mai găsești cuvintele și când le găsești cu greu să ți le mesteci în gură. Poate spui: „Nu mai pot, Doamne, să răzbesc singură. Hai să fim doi. Mă rog și eu cu tine. Cumva să se urnească viața ta din locul în care te afli. Eu nu știu cui spun în această seară și de ce spun asta, [muzică] dar te a pus la pământ tristețe. Tristețea

1:04:27ta n are legătură cu ce e cerul. Tristețea ta are legătură cu modul în care îți vezi tu viață. Și modul de a ți vedea tu viață [muzică] nu e cel care trebuie. Hristos n o să te lase. Începe șirul de întrebări. Tu o să spui: „Măi omule, dar când m a întrebat Hristos pe mine ceva?" Când s a îmbolnăvit copilul? Era întrebarea lui Hristos: Nu cumva ai ceva de răspuns? Când s au blocat lucrurile în viața ta sunt semnele de întrebare ale lui Hristos. Ca să știi când te întreabă Hristos că pe mine nu m a întrebat niciodată nimic. Ba da, [muzică] te ia la întrebări atunci când viața începe să se Și de ce o face? Ca să dai răspuns. Să dai răspuns. Eu simt acuma că Hristos mă întreabă:„Mă Ianovici, ești păcătos? Da. Iartă mă, mă, mă Ianovici, vrei să fie mai bine în viața ta? Da. Crezi că ești bine cum ești? Nu vreau să fie mult mai bine. Voi n aveți întrebări? Voi n aveți întrebări? Numai eu am. Bun. Lăsați mă pe mine să vorbesc eu cu Domnul singur.

1:05:30Ești așa cum ai fi vrut să fi, dar ai vrea să fii mai mult decât ești? Sunt bune întrebările. Cu ce te ajută dacă întreabă cineva ce a făcut aseară Craiova? Cu ce schimbă viața? Te enervezi sau te bucuri? Dar cu ce schimbă viața? Dar dacă eu te întreb acuma, ai nevoie să facă ceva Dumnezeu cu tine? Te ajută? Păi mă ajută. Dar după ce spune aceste întrebări și te ia Hristos la rost, dacă Hristos în această seară spune: „Mă, tu nu citești, mă, toată Scriptura, tu nu crezi toată voia mea, tu așa în parte, împarte la biserică, în parte la rugăciune, ce i răspunzi? Ai dreptate. Vreau să cred tot. Vrei să crezi tot?

1:06:21Tot. Tot ce a spus el. Că el le spune în acea seară: Atunci uită te la rănile mele. Și spune așa: Hristos a fost răstignit, dar acum a înviat. Din rănile lui curgeau sânge, acuma [muzică] curge lumina. Așa o să fiu și eu într o zi. Amin. Haideți să lăsăm versurile acestei cântări să devină rugăciune. Iar dacă simți în această seară că ești la un capăt de drum, Doamne, nu mă mai pot urni. Am nevoie să se roage cineva împreună cu mine, e ultimul lucru pe care pot să l fac. Ăsta îl fac cu bucurie, că ăsta îmi iese. N am nevoie de nimic decât eu, cu el și cu tine. Amin. [muzică] Așa că putem lăsa deschis aici în această seară altarul. să vii. Dacă simți că te apasă o povară de vinovăție, de ce să pleci cu ea acasă? [muzică] Hristos e aici și te întreabă: De ce ai pleca cu vinovăția? De ce ai pleca cu apăsarea? De ce ai pleca cu toată această presiune? Nu vrei s o lași la picioarele mele? Păi tu să spui și se