Întinde-ți mâna

0:00când și oriicând Domnul i bun. Aș vrea să citim un capitol, un pasaj din Sfânta Scriptură din Luca capitolul 6, începând de la versetul 6 la versetul 11. În altă zi de Sabat s a întâmplat că Iisus a intrat în sinagogă și i a învățat pe norod. Acolo era un om care avea mâna dreaptă uscată. Cărturarii și fariseii pândeau pe Iisus să vadă dacă l va vindeca în ziua sabatului, ca să aibă de ce să învinuiască. Dar el știa gândurile și a zis omului care avea mâna uscată: „Scoală te și stai în mijloc." El s a sculat și a stat în mijloc și a stat în picioare. Și Iisus le a zis: „Vă întreb". Ne întâlnim cu ei la finalul programului.

0:54Pasajul acesta pe care l am citit din Luca 6 pentru mine a fost ca un scenariu de film. Avem personajele, avem pe fie avem fiecare personaj, avem fiecare scenă, avem fiecare mimică a fiecărui personaj în parte, avem fiecare privire. Mie mi s a părut ca un scenariu de de film psihologic. În mintea mea totul se desfășura în stilul ăsta. Era Aveam liderii religioși, farisei care erau orbiți de aceste obiceiuri și reguli care îi făceau să piardă din esență scopul final al zilei de Sabat. Aveau pe Apoi avem pe omul cu mâna uscată care se afla în sinagogă aparent doar ca să asculte învățăturile. Și l avem pe Iisus care știa absolut totul. Fiecare gând știa fiecare privire știa fiecare mimică și fiecare acțiune pe care urmau să facă oamenii respectivi. Și acum, la finalul filmului, din mintea mea, am pus un titlu: Întindeți mâna. Și aici, Andreea, aș vrea să mă ajuți puțin cu prima poză.

2:02Avem în felul următor. În partea dreaptă sau în stânga dumneavoastră avem struguri. În partea stângă avem stafide. E struguri uscați. Acum pentru mine sunt trei alimente pe care eu nu le suport absolut deloc. În primul rând sunt păstările de fasole. La noi în zonă se numesc steci. Apoi este rahatul turcesc, nu mi place sub nicio formă și stafidele. Indiferent de de natura lor, de de cum ar arăta ele, de cât de mari sunt, de cât de scumpe ar fi, nu le suport. Nu mi plac absolut deloc. Andrei, mă poți ajuta și cu a doua poză? Ce avem aici? mai multe stafide de culori diferite, de mărimi diferite, soiuri diferite, care bineînțeles la un moment dat au fost struguri.

2:55Ce mi se pare foarte interesant, deși nu mi plac stafidele absolut deloc, deci dacă nu vă place de mine îmi aduceți o pungă de stafide. Dacă dacă am o pungă de stafide, sigur vă vă împărtășesc fără fără nicio problemă. Ce mi se pare interesant la aceste stafide, mi se pare foarte interesant ce au fost înainte să devină stafide, pentru că înainte să fie stafide au fost un strugure. A fost un strugure plin, un strugure cârnos, proaspăt, cu o anumită formă, cu o anumită textură, plin de apă și gustos. cel puțin pentru mine, mult mai gustos decât stafidele. Și apoi printr un proces de deshidratare pierde apă, se micșorează, se zbârcește, devine mult mai mic, mult mai chiar și mai caloric, chiar și mai dulce, neinteresant. Și prin acest proces ea devine practic altceva, devine stafidă.

3:46Un strugure poate deveni stafidă, dar dacă iau stafida aceasta și o pun lângă

01Stafida nu mai redevine strugure; învățăm să trăim cu durerea

3:50un strugure și i spun acum fă te din nou strugure, nu cred că va deveni strugurere din nou. Indiferent dacă o rog de 10 ori, indiferent dacă mă mă mă pun în genunchi și spun fă te strugure, indiferent dacă o încurajez să devină strugure, ea n o să mai devină strugure niciodată. Pentru că timpul și procesul prin care a trecut acest strugure ca să devină stafidă a produs în în stafida aceasta ceva ce nu mai poate să fie inversată singură. Și mă întreb dacă nu cumva există și în viața noastră asemenea locuri. Asemenea asemenea locuri care la un moment dat au fost niște struguri, struguri frumoși și apoi a devenit stafide. lucruri care cândva arătau într un fel, arătau senzațional, erau ca un strugure, dar peste care au trecut timpul, dezamăgirile, peste care au trecut anumite procese, anumite rugăciuni la care poate n am primit răspuns, anumite experiențe pe care pur și simplu nu le înțelegem și încet încet încet ceva s a uscat, ceva s a deshidratat.

4:52Problema este că atunci când trăim suficient de mult în aceste dureri, învățăm să trăim cu ele. Învățăm să trăim în jurul ei. Nu înseamnă că nu ne mai doare, ci înseamnă că pur și simplu ne am adaptat la durerea respectivă. Problema este că nu înseamnă că problema respectivă s a rezolvat și pur și simplu înseamnă că am reușit să ne adaptăm și să ne conformăm durerii respective. Poate că cele cel mai greu lucru pe care am putea să l aducem înaintea lui Hristos, cel mai greu lucru pe care putem să l întindem înaintea lui Hristos sunt aceste lucruri pe care le purtăm de atât de mult timp în viețile noastre încât încât am început să credem că pur și simplu ele așa trebuie să arate, că ele nu pot să fie altfel. Indiferent de culoarea lor, de aspectul lor, de soiul lor, de natura lor, stafidele rămân tot stafide. Indiferent de culoarea, indiferent de aspect, mărimea sau natura problemelor sau durerii noastre, durerea noastră rămâne tot durere. Pentru unii poate să fie o dezamăgire, pentru alții poate să fie o relație, pentru alții poate să fie o rugăciune la care n am primit răspuns, pentru alții o chemare abandonată. Pentru fiecare dintre noi reprezintă ceva. Toate au ceva în comun.

6:02Totuși, am trăit suficient de mult cu ele încât să credem că încât am început să credem că forma lor actuală este forma lor finală. este forma cu care noi o să terminăm. Și tocmai aici vrem să ajungem în această seară. În Luca, în capitolul 6, întâlnim un om care avea o mână uscată. Nu știm de cât timp era așa. Nu știm dacă s a născut cu ea. Nu știm dacă a devenit așa. Nu știm cum a ajuns așa. Nu știm câte lucruri a făcut el înainte ca să și rezolve problema. Dar știm că în ziua aceea, în ziua aceea Iisus se uita la un om care purta în trupul lui ceva ce nu putea schimba singur, o durere pe care o purta cu el de foarte mult timp. și îi spune ceva aproape absurd. Îi spune: „Întindeți mâna." Și de aici pornește întrebarea mea pentru noi în această seară.

6:52Ce i mai întinzi lui Hristos atunci când am trăit prea mult timp cu durerea cu cu durerea pe care o avem acum? Ce i mai întindem lui lui Hristos când timpul ne a învățat să ne adaptăm durerii pe care o avem? Ce i mai întindem când am ajuns să funcționăm foarte bine, chiar și fără chiar și fără o parte din chiar și cu partea aceasta uscată din viața noastră. Viața cu Iisus, deși nu am foarte mulți ani pe pământ, dar am suficienți de mulți ani încât să încât să concretizez faptul că viața cu Iisus ne oferă o groază de motive ca în fiecare zi să întindem mâna către El. Pentru că atunci când Iisus îi spune acestui om, „Întinde ți mâna," descoperim că întinderea mâinii nu începe cu mâna. Și înainte să i ceară mâna întinsă, Iisus îi cere încă două lucruri. Și aici intrăm în primul punct pe care l am identificat și l vedem în în versetul 8, care spune în felul următor: "Dar el le știa gândurile și a

02Scoală-te: durerea ne resemnează și ne ascunde în ultimul rând

7:51zis omului care avea mâna uscată:„Scoală te și stai în mijloc." El s a sculat și a stat în picioare. Scoală te. Iisus îi spune scoală te. Deci asta înseamnă că logic vorbind, dacă cineva spune să te ridici, să te scoli, tu stai undeva jos. Stai să stai undeva undeva așezat, undeva undeva jos. Și textul textul biblic nu ne spune explicit că acest om s ar fi născut cu această dizabilitate, cu această problemă la mână. Însă pasajul acesta despre omul cu mâna uscată îl întâlnim și în celelalte Evanghelii și în Evanghelia după Marcul după Marcu vorbim despre traducerea și verbul folosit ar indica și sugerează un că a existat un proces, adică a existat un moment în timp în care mâna s a uscat. Cel [sforăit] mai probabil poate a fost un accident de muncă, poate a fost o boală sau o traumă o traumă survenită pe parcursul vieții.

8:50Nu știm concret. Dar acest om a cunoscut o perioadă în care era întreg, după care dintr o dată viața lui s a prăbușit. Când cărăm după noi o astfel de neputință ani la rând, postura noastră se schimbă. La început te lupți, dar în timp ce ne tot luptăm cu problema aceasta și cu durerea asta, ajungem să ne resemnăm. Ne retragem undeva în spatele sinagogii, în spatele bisericii, pe ultimul lângă, pe ultimul rând, acolo unde nu ne vede nimeni, acolo unde nu ne vede nimeni durerea, acolo unde nu ne vede nimeni suferința, acolo unde suntem ascunși de ochii oamenilor și ne ascundem acest braț rănit sub haine, sperând doar să nu fim văzuți și să nu fim judecați. Atunci când purtăm această traumă adâncă, atunci când purtăm eșecuri sau păcate repetitive, postura noastră spirituală se schimbă, se chircește, devine ca asemenea unei stafide, devine asemenea unui unui strugure care a devenit stafidă, lipsită de viață, retrasă, defensivă, fără să ne ridicăm din scaunul nostru. Și ce este interesant este faptul că la începutul pasajului spune că Iisus a intrat în sinagogă și omul cu mâna uscată era acolo. Acolo unde? Acolo în sinagogă.

10:08Nu știm cine l a adus acolo, cum a ajuns acolo. Mulți spun că poate chiar fariseii și liderii religioși l au adus acolo intenționat ca Iisus să îl vadă și să l vindece. Pentru că problema lor de atunci era că în timpul sabatului inclusiv vindecarea era ca o muncă pentru ei și atunci era interzisă. Ei aveau un set de reguli, un set de munci interzise printre care se afla și vindecarea. Textul nu ne spune concret cum a ajuns omul acesta acolo și nici nu ne interesează. Important e că el era în sinagogă acolo unde se predica cuvântul lui Dumnezeu și acolo unde Iisus era și predica și învăța. Nu contează cum am ajuns noi astăzi la biserică, nu contează cine ne a adus. contează că astăzi suntem în în sinagogă, astăzi suntem în biserică, acolo unde se predică cuvântul lui Dumnezeu și mai important suntem acolo unde Iisus ne poate da ceea ce avem noi nevoie. Pentru că suntem aici cu un motiv. Omul respectiv era acolo cu un motiv. El poate a venit doar să asculte învățăturile, dar Hristos i a folosit viața într un alt mod. Și atunci ce vrea Iisus să facă cu viața noastră?

11:15În acea zi, omul probabil asista timid la predică, undeva în spate. Nici măcar nu se gândea că cineva ar putea să l vadă. Important totuși e că el era în sinagogă. Iar Iisus, care cunoștea toate gândurile sfidătoare ale fariseilor și durerea ascunsă a omului acela, a omului

03Ridicarea cu mâna uscată este primul act de credință

11:32aceluia, sparge liniștea cu o porâncă și i spune: „Scoală te." Iisus nu rostește doar o vindecare confortabilă. Era ușor lui Iisus să spună: "Ești vindecat din spate." Nici măcar nu trebuia să spună. Trebuia pur și simplu poate ieșea din sinagogă și era vindecat. Poate în timp ce stătea și asculta cuvântul poate era vindecat. Erau ușor pentru Hristos să facă asta. În schimb, el îi cere o schimbare de postură. E El îi cere să se ridice, îi cere să să se scoale. Îi cere omului să refute statutul acesta de victimă și de om resemnat. Când Hristos ne strigă, el își cere să te ridici deasupra problemelor tale, deasupra scaunului pe care stăm astăzi și ne plângem problema, deasupra scaunului în care stăm acolo ascunși și ne ascundem problema. Ridicarea în picioare este primul act de credință pe care îl vedem în acest pasaj. Înseamnă să trecem de la starea aceasta de înfrânt la starea de om cu plină demnitate.

12:27Și aici este actul de credință, primul act de credință. și mâna lui, dacă vedem în pasajul respectiv, atunci când îi spune„Scoală te, mâna lui încă nu era vindecată. Mâna lui încă era uscată, încă avea problemă, încă era în durere. Situația lui nu s a schimbat, dar ce s a schimbat a fost postura lui pentru că el s a ridicat. La început poate ne rugam pentru problema aceasta, pentru durerea pe care o avem. Apoi am început să ne obișnuim cu ea. La un moment dat am început să credem că nu se mai poate schimba și apoi am renunțat și după aia pur și simplu am renunțat și ne am așezat pe scaun. De aceea, prima minune din acest pasaj într un sens nu este vindecarea mâinii uscate și este omul care se ridică în timp ce mâna lui încă este uscată. este omul care se ridică chiar dacă își vede problema și chiar dacă încă și o ascunde. Credința nu începe atunci când vedem că mâna s a schimbat și credința pur și simplu începe atunci când ne ridicăm cu aceeași mână uscată și neputincioasă de la care nu mai avem nicio speranță de vindecare.

13:29Scoală te înseamnă să nu lăsăm ceea ce nu este încă schimbat din viața noastră să ne schimbe și să decidă postura înaintea lui înaintea lui Hristos. Deci, primul răspuns la această întrebare, ce i întindem astăzi lui Hristos după ce am trăit și după ce ne am obișnuit să trăim cu durerea noastră este în primul rând să întindem din nou credința noastră. Și asta ne ducem ne duce în continuarea versetului la punctul doi, unde spune în felul următor: Scoală te și stai în mijloc. El s a sculat și a stat în mijloc. Porunca lui Iisus continuă și îi spune: „Vino și stai în mijloc. Gândiți vă ce a însemnat pentru acest om care își petrecuse ani de zile cu mâna aceasta uscată, ascunzând o cu acest defect ca să nu l vadă absolut nimeni. Și atunci vine Iisus și spune: „Nu doar ridică te, adică imaginați vă cum cum stați acum.

14:22Toată lumea stă jos în momentul de față și să i spun lui Gabigi, ridică te. Automat toată lumea o să l vadă pe Gabi. Corect. Și mai am mult de atât să i

04Stai în mijloc: îi întindem lui Dumnezeu mărturia noastră

14:30spun: "Gabi, nu doar sta acolo, Gabi, vino și în față." El care încearcă să și ascundă durerea. Pentru el era ceva, dar cum m a văzut din spate? Cum? Nici măcar n am zis nimic. Pentru că dacă observăm, omul acesta nu i a cerut lui Iisus vindecare. Nu i a cerut nimic. El doar era în sinagogă. Iisus îl cheamă exact în punctul central al sinagogii, acolo unde se citea Tora, acolo unde se citea cuvântul. Era era fix punctul principal, punctul vizibil de toți e ca și cum ar fi pe o scenă. Și dumneavoastră puteți să vedeți microfonul din mâna mea. Absolut oricine poate să l vadă pentru că este fix în față. Este în cel mai vizibil punct din toată încăperea aceasta. Deci este fix în față. El nu s el se Hristos îl face vizibil în fața întregii adunări, în fața întregii comunități, în fața familiei, în fața chiar și a dușmanilor lor. Pentru că atunci când Iisus ne cheamă în față, nu ești văzut doar de oameni, nu ești văzut doar de familie, doar de apropiați, doar de comunitate, ești văzut și de cel rău.

15:30Atunci când Hristos te cheamă în față, ești văzut și de cel rău. Iisus însă vine și sparge acest paravan și aduce durerea direct în mijlocul harului. când ești în mijloc ești văzut de toți și asta înseamnă că atunci când suntem în mijloc și acceptăm să fim în mijloc, îi întindem lui Dumnezeu încă un lucru și anume mărturia noastră. Mărturia noastră care poate să devină cadrul în care Iisus își face lucrarea. Ce se întâmplă în viața noastră când trecem prin traume, când trecem prin frici, când trecem prin păcate repetate sau prin dezamăgiri adânci? Ajungem în punctul în care să nu mai să să ne pierdem abilitatea și dorința de a ne mai închina. de a i sluji lui Dumnezeu la capacitate maximă. Ne simțim descalificați, ne ne simțim insuficienți și din cauza acestei răni pur și simplu refuzăm să ne mai ridicăm mâinile spre cer. refuzăm să lăsăm ca durerea noastră să mai fie văzută și de ceilalți.

16:29Trebuie să învățăm și să încetăm să ne mai ascundem această durere, această uscăciune, această suferință doar din frica de de a nu fi judecați și de a nu fi arătați cu degetul și doar din frica de a nu fi dezamăgiți. În această seară trebuie să ne descoperim rana înaintea medicului suprem pentru că chiar cu gura noastră îl declarăm medicul suprem. Și mai mult observăm ceva extraordinar. Iisus putea să l vind să l vindece discret, dar spune: „Scoală te și stai în mijloc. De ce în mijloc? Așa cum am spus, pentru că e e ușor ușor de văzut de toți. Pentru că întâlnirea aceasta nu mai este doar despre mâna lui, nu mai este doar despre vindecarea lui. Și Hristos urma să spună ceva întregii încăperi, întregii comunități, prin ceea ce făcea cu omul acesta. Unele lucruri pe care Dumnezeu le face în viața noastră nu o să se termine la noi. S ar putea să se termine cu S ar putea ca mărturia noastră pe care o o spunem în față să reprezinte credința celui de lângă noi, să să l ajute în credința celui de lângă noi. Poate că în această seară am venit cu mâna noastră uscată, dar Iisus poate folosi mâna aceasta uscată ca să vorbească întregii comunități, întregii adunări.

17:44Aici întindeți mâna capătă o nouă formă pentru că prima dată și a întins credința ridicându se și acum își întinde viața acceptând să stea în mijloc acolo unde este văzut de toți. Și acum ajungem și în a treia al treilea punct și anume la cu adevărat cele două cuvinte și la titlul pe care l am pus în seara aceasta întindeți mâna. atunci când îi întindem lui Iisus ceea ce este cu neputință la noi și atunci când ajungem să îi să i întindem lui Hristos imposibilul nostru. Acum, eu toată viața mea am fost un copil cuminte. Eu mai am încă trei surori și mai am o soră mai mare cu care suntem foarte apropiați ca vârstă și bineînțeles că am fost și foarte apropiați pe tot parcursul vieții. Adică știți când doi frați sunt super apropiați, automat făceau toate prostiile împreună. Categoric și noi am făcut toate prostiile împreună, dar eu eram copilul ăla cuminte care și a luat tot timpul și ea era copilul ăla care făcea prostii și tot timpul scăpa basma curată. Dar cumva fiind destul de cuminte, mie îmi îmi plac aventurile, îmi place să fac sport și așa mai departe, dar cumva nu știu cum, nu mă întrebați cum, n am avut niciodată nimic rupt. N am avut o mână ruptă, n am avut un picior rupt, doar maxim am avut cu degetul mic o problemă, că jucam baschet și mi l am dat peste cap. Dar știți cum e, e degetul mic, nu e atât de important. În schimb, sora mea care scăpa tot timpul de probleme, că le luam eu, bineînțeles, le le asimilam eu, ea a avut de două ori piciorul rupt, o dată stâng, o dată dreptul, ca să nu se supere niciunul, și o dată mâna ruptă.

19:18Și bineînțeles că, na, fiind copil, îmi plac și glumele. Mă vedeți mai serios aici în față, dar mie îmi plac și glumele. Și fiind fiind copil, ea avea încă mâna în ghips. După ce și a dat mâna după ce și a dat gipsul jos, bineînțeles că mâna încă era în proces de vindecare, dar nu era complet dreaptă. E stătea un pic un pic așa, adică nu putea să și o întindă la maxim și automat mâna ei era mai scurtă. Și de fiecare dată când încerca să iau un cuțit sau o furculiță sau un borcan de pe masă, eu doar îl îl împingeam cu 1 cm mai la stânga ca să nu să nu l apuce. După care ea se ridica, încerca mai aproape să l ia și iar îl împingeam încă un pic și tot așa până venea mama și ne certa pe amândoi. Ce este important e că atunci mi se părea o glumă, dar acum văd cât de greu și cât de complicat este de fapt să te descurci doar cu o mână. să nu ai pur și simplu o mână funcțională, indiferent că era stânga sau dreapta, pur și simplu nu mai poți să faci aceleași lucruri pe care le făceai până în punctul respectiv. Majoritatea poate suntem dreptaci. Dacă ar fi fost mâna dreaptă ruptă, automat nu mai puteai să scrii, nu mai puteai să conduci, poate nu mai puteai să să faci multe, foarte multe lucruri. Și Evanghelia după Luca este singura dintre evanghelii care prezintă în acest context al omului cu mâna uscată faptul că mâna afectată era mâna dreaptă pentru că Luca era medic.

20:36Nu, nu la întâmplare spune despre mâna această dreaptă și pur și simplu în cultura din Orientul Micloci din cultura iudaică din din secolul Iâi, mâna dreaptă avea o însemnătate foarte importantă. Nu era doar orice mână, nu era la întâmplare și avea un un rol foarte important. Toate lucrurile, toate uneltele, toate muncile erau făcute pentru mâna dreaptă. Deci dacă te înnoșteai stânga și trebuia și erai obligat să înveți să lucrezi cu mâna dreaptă. Vă aduceți aminte că înainte, nu știu exact când s a schimbat lucrul ăsta, dar și eu am prins efectiv lucrul acesta că în școală în 14 când învățam să scriem, chiar dacă eram stângaci, profesorii pur și simplu ne obligau să schimbăm mâna și să învățăm să scriem cu mâna dreaptă. Era un chin pentru cei care erau stângaci. Eu am fost dreptați, slavă Domnului, și încă sunt. Dar era stilul acesta că trebuia să să erai obligat să înveți să te descurci cu mâna dreaptă. Mâna dreaptă mai era un un simbol al închinării. Cu mâna dreaptă arătai fizic înaintea oamenilor că te închinai lui Dumnezeu. Era un simbol fizic pe care tu îl foloseai ca să să te închini lui Dumnezeu și să le arăți oamenilor că te închini lui Dumnezeu. Pe lâng pe lângă aceasta era un simbol al binecuvântării.

21:49Vedem că în Scriptură avem mâna dreaptă prezentă în multe momente în care tații își binecuvântează fiii. Acum gândiți vă cum ar fi fost pentru acest om să aibă un copil și să nu poată pur și simplu să rostească o binecuvântare peste el. Mai mult, mâna dreaptă era și un simbol al relațiilor. Nu cred că niciunul dintre noi nu venim la biserică și dăm pace cu mâna stângă și apoi ne luăm în brațe doar cu mâna stângă. luăm cu totul din dragoste. Și mai mult de atât, mâna dreaptă era un simbol al puterii, pentru că cu mâna dreaptă pur și simplu munceai, îți câștigai existența. Deci omul ăsta nu era afectat doar la nivel social, era afectat efectiv în viața de zi cu zi, pentru că el era obligat să întindă mâna așa, nu să întindă mâna așa, e era obligat la să să trăiască la mila societății și să cerșească. Pentru că știți, noi ca poate de multe ori ca români ajungem la la ideea asta de a întinde mâna în felul ăsta, nu în felul ăsta de a a l binecuvânta, de a de a ne închina lui Dumnezeu.

22:49Și tocmai aceasta este partea interesantă, că Iisus îi spune: „Întinde ți mâna și i spune fix mâinii afectate, fix mâinii drepte." Nu i spune„ Mâinii stângi, întindeți mâna. Iisus s a

05Întinde-ți mâna sfidează logica: omul face posibilul, Dumnezeu imposibilul

23:02vindecat în multe feluri de a lungul Bibliei și vedem și noi evanghelii și efectiv pe tot parcursul Bibliei. Vedem că Hristos s a vindecat prin atingeri, prin cuvântul său, pur și simplu rostind, chiar și prin tină a vindecat. Însă în acest caz specific, Iisus folosește o metodă care sfidează pur și simplu logica. Îi spune, îi cere omului să facă singurul lucru pe care el fizic vorbind nu putea să l facă, să și întindă mâna. Dacă acest om m ar fi gândit strict, rațional și logic, așa cum probabil, cel mai probabil aș fi gândit eu în situația asta, dacă Hristos mi ar fi zis: Întinde ți mâna, hai să zic, ce glumă bună. E un umor extraordinar, dar totuși mâna mea nu se poate mișca. Cum pot s o întind? Adică fix asta nu pot să fac. Cum cum pot să mi întind mâna dacă ea este cea afectată? Mâna dreaptă e cea afectată.

23:54Cel mai probabil toți am fi gândit așa, logic vorbind, cum poți să ți miști o mână pe care nu poți s o miști? E ca și cum i ai spune unei stafide să se facă strugure. Cum poate o stafidă să se transforme din nou în strugure? Și aici nu este vorba despre efort, că stafida nu are nevoie să încerce prea mult timp să devină strugure și are nevoie de ceva ce nu există în ea însăși. Dar aici descoperim o lege fundamentală pe care Dumnezeu o aplică de a lungul întregii Scripturi. Tu fă ceea ce ține de tine, ceea ce este posibil la tine, iar Dumnezeu se va ocupa de ceea ce este imposibil la tine și anume de minunea respectivă. Primele două porunci îl duc până la limita posibilului lui. Scoală te, putea să se ridice. Stai în mijloc, putea să meargă și să stea în mijloc. Dar apoi când îi spune: „Întinde ți mâna, aici nu se mai poate, aici nu mai putea să facă. Primele două porunci îl duc

06Mâna ridicată arată limita «până aici» pusă credinței noastre

24:52până la posibilul lui. În schimb, întindeți mâna, îl duce până la posibilul lui Hristos. În momentul în care omul a ales ascultarea în detrimentul logicii și în detrimentul gândirii umane, imposibilul a devenit pur și simplu realitate. Mâna s a întins la maxim și a fost vindecată. Și acum aș vrea să facem un exercițiu, un exercițiu fizic. Aș vrea să vă ridicați mâna dreaptă în sus. Perfect. Da, asta e dreapta cu care scriem. Bun. Acum vreau să vă ridicați mâna dreaptă mai sus. Bun. Acum o întrebare, dacă î permiteți să vă pun. De ce n ați ridicat mâna dreaptă la maxim încă din prima? Exact. Pentru că eu v am zis doar să vă ridicați mâna, iar dumneavoastră, fiecare dintre dumneavoastră, ați ridicat o cât ați considerat că este suficient.

25:48Și mă întreb dacă nu cumva după anii în care ne am ascuns această durere, această mână uscată, aceaste această durere și această suferință, facem uneori același lucru cu credința noastră. Îi punem o limită. N am încetat să ridicăm mâna, dar totuși am ajuns să hotărâm noi singuri cât o ridicăm. Atât cred că e suficient. Atât cred că e suficient. Atât cred că e suficient. Atât cred că e suficient. Nu am încercat să să nu am încetat să mai credem. Nu am încetat să ne rugăm, nu am încetat să ne închinăm, nu am încetat să iubim și așa mai departe, dar poate fără să ne dăm seama stabilit un până aici. Până aici cred că Dumnezeu poate să rezolve situația mea. Până aici mă mai rog pentru familia mea. Până aici mă mai încred că Dumnezeu poate să restaureze relația mea. Până aici cred că Dumnezeu poate să mi răspundă la la problemele pe care le am. Până aici am pus acel acest până aici în relația noastră și în postura noastră înaintea lui Dumnezeu. Ne am obișnuit cu ele și atunci nu este despre dacă mai pot să mai ridic mâna, dacă mai am o mână pe care pot s o ridic, ci este dacă mai sunt dispus să întind atunci să să întind atunci când Hristos îmi cere mâna respectivă. Omul din Luca 6 spune în felul următor: Iisus nu i a spus din prima doar întindeți mâna și mai înainte să să i spună întindeți mâna i a mai pus să facă două lucruri: scoală te și omul a i a întins credința lui. Stai în mijloc și omul i a pus la dispoziție

27:23viața lui. Indiferent că era în durere, indiferent că era stafidită, indiferent că era mizerabilă, păcătoasă, i a întins viața lui. Și în cele din urmă întindeți mâna și omul e a întins imposibilul lui. Și tocmai de aceea vreau să vreau ca cu mâna pe care am întins o, chiar dacă n a fost la maxim, chiar dacă a fost cât am considerat noi, să nu fie doar un exercițiu de câteva secunde și să i punem un nume. Ce reprezintă mâna aceasta pentru fiecare dintre dumneavoastră? Care este numele mâinii dumneavoastră? Care este numele suficienței pe care ați acordat o în seara aceasta, mâini mâinii dumneavoastră? Care este lucrul acela pe care ai ați încetat să l mai ridicați către Hristos? Care este cel mai ce ce a mai Ce i mai întindem astăzi lui Hristos după ce am pur și simplu am început să ne obișnuim cu durerea pe care am o avem în corpul nostru de mult timp? Poate există ceva ce am început ușor ușor să coborâm încet, să coborâm mâna fără să ne dăm seama, fie că este o așteptare, fie că este o rugăciune, fie că este o chemare, o parte din noi a început să se usuce ușor ușor încet încet, încât am învățat să trăim cu ea fără să ne dăm seama. Și poate Hristos nu ne cheamă astăzi să pretindem că nu doare. Ea încă doare. Nu ne cheamă să pretindem că stavida asta încă poate să mai să să se mai transforme în strugure, dar ne cheamă să întindem din ceea ce am încetat noi cu mult timp în urmă să i mai întindem. Așa că dacă mâna

28:59dumneavoastră încă este ridicată, ridicați o încă puțin. Dacă mâna dumneavoastră încă este ridicată, mai încercați încă puțin s o ridicați. Nu pentru că înălțimea mâinii este credința, ci ne amintim ceva, că acolo poate acolo unde am spus până aici, acolo unde am spus doar unde am pus doar o limită, acolo unde am pus doar un e suficient, Hristos încă mai spune: „Mai întinde o puțin. Mai mai întinde puțin. Nu lăsa ceea ce s a uscat să decidă cât poți să i răspunzi lui Dumnezeu și cât cât poți să i răspunzi chemării lui. Pentru că omul acesta a intrat în sinagogă cu o mână pe care nu putea s o întindă, cu o mână uscată. El nici măcar nu știa ce se întâmplă în jurul lui cu liderii religioși, cu fariseii care voiau să l pândească pe Iisus, să l incrimineze pe Hristos.

29:52Poate n avea nicio treabă. Pur și simplu a venit în biserică, s a așezat pe ultima bancă și a așteptat să înceapă slujba. Dar când Hristos i a spus: „Întindeți mâna, el a întins o." Și aș vrea ca ultimă ultim gând pe care să l avem în seara aceasta este întrebarea cu care am început. Deci, ce i mai întins lui Hristos atunci când ai trăit prea mult timp cu aceeași durere? Amin. Domnul bine să binecuvânteze pe Benii. Amin. Cuvinte inspirate, muncite și mă bucur. Mă bucur pentru el, mă bucur pentru noi. Preaiubiților, aș vrea să punctăm în seara aceasta încheierea slujbei, ăă rugându vă să vă concentrați toate aceste informații în trei direcții simple.

31:06Luca este cel care spune acest amănunt. Doar el vorbește că era mâna dreaptă și nu este un amănunt lipsit de importanță pentru că amănuntul acesta înseamnă că omul respectiv nu se putea sluji de mâna validă. Cu dreapta faci treabă și poți să vii săra cu dreapta faci treabă și cu alte cuvinte era mâna aceea de care neputând să se slujească ajungea să fie cerșetor. Dar iată ce vreau să împărtășesc cu voi în această seară. Dacă vă uitați în Marcu,

07Marcu arată trei stări ale lui Isus: milă, mânie, mâhnire

31:41o să vedeți că Marcu vorbește despre trei stări ale Mântuitorului care sunt prezente în această narațiune. Prima i mila. Prima i mila. A doua stare pe care Domnul o are, dacă punem Marcu 3:5, a doua stare pe care o are Domnul Iisus Hristos este mânia. Și a treia stare pe care o are Domnul Iisus Hristos este mâhnirea. E simplu să ți aduci aminte milă, mânie, mâhnire. Suntem înaintea lui Dumnezeu. Eu vă spun cu ce gând a venit El și depinde de noi cu ce gând pleacă El.

32:32El a venit cu gândul acesta de a ne oferi milă. Credeți lucrul ăsta? El a venit cu gândul să ne ofere milă. Dar dacă eu reacționez într un fel, el pleacă bucuros. Dar dacă eu reacționez în alt fel, el poate să plece mâhnit sau chiar mânios. Repet, ca să vă dați seama despre ce vorbesc. Domnul nu vine la biserică cu gândul decât acesta de a avea milă de tine. El e prezent acuma că are milă de tine. Am să vă spun cum anume mila lui Dumnezeu a biruit și biruie judecata. Preaiubiților, Domnul Iisus Hristos, dacă vă uitați în Luca, spune că cu o săptămână mai înainte trecea printr un land de grâu și acolo el a flămânzit și el și ucenici au luat niște boabe de pe spic, le au frământat și le au mâncat.

33:32Acuma nu știu unde, Dumnezeu erau fariseii ascunși în lanul ăla, că de ăștia nu scap nici pe câmp. [sforăit] Dar ei imediat l au interpelat pe Domnul Iisus. nu este îngăduit. Imediat au sărit, au obiectat ceartăți ucenicii. La care Domnul Iisus Hristos folosește un argument din Vechiul Testament și aduce exemplul lui David. David care atunci când a flămânzit s a dus și a mâncat din pâinile care au puse înainte.

08Isus continuă lucrarea milei, deși fariseii îl pândesc

34:01Acuma însă Domnul Iisus Hristos, vreau să înțelegeți, Domnul Iisus Hristos face altceva. Ei erau acuma într o altă zi de Sabat. Deci ăia care îl îl pândeau în câmp au intrat acuma să l pândească și în sinagogă. Ăștia erau pândaci. Și Domnul Iisus Hristos, vreau să înțelegeți bine contextul, că în absența lui nu veți înțelege de ce Domnul Iisus Hristos face lucrurile despre care vă spunea Beni. El toate lucrurile care vi le a spus, vi le a spus din punct de vedere al aplicabilității practice, că trebuie să să asculți porunca Domnului Iisus. Trebuie să te ridici, trebuie să să accepți să intri sub privirile lui, chiar poate în mijloc. Ajungem și acolo. Dar mila lui Dumnezeu, știți în ce constă? Nu se dă bătut. El nu spune: „E acuma e prea periculos, mă pândesc acuma poate chiar nu. Nu, el continuă să i să facă lucrarea lui Dumnezeu indiferent de privirile celorlalți. [muzică] Și acuma Domnul Iisus Hristos nu se mărginește să le spună doar: „Iată un exemplu vechi testamental pe care voi ar fi trebuit să l pricepeți."

35:08Vedeți, el vine și face un pas înainte. îl ia pe acest om bolnav și face din el pedagogia sabatului. El vrea și în mila lui Domnul Iisus vine și spune: „Nu vreau doar să știi un verset, vreau să l pricepi. Nu vreau doar să reciți niște versete. Vreau să pricepi. Vreau să știi cum sunt eu. Vreau să știi cum mă manifest eu. Vreau să știi ce mă bucură pe mine. Ce mă întristează, ce mă mâhnește, ce mă mânie. Și asta face Domnul Iisus Hristos. Și vreau să citesc un cuvânt. Pentru că tot sunt așa de multe dispute teologice, doctrinare cu privire la lucrul ăsta. Vreau să vă citesc un verset foarte foarte frumos. Întâi vă citesc mai larg. Ă Mergem în Exod 20:9. să lucrezi șase zile și să ți faci lucrul tău. Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău. Să nu faci nicio lucrare în ea. Nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Și oamenii când au citit acest cuvânt și în general preoții și cărturarii, ce au înțeles din aceste porunci? Nu, nu, nu, nici nu, nici nu, nici nu. Că asta face omul când nevoia de poruncile lui nu lua, nu gusta, nu atinge, nu bea, nu, nu. Și Hristos nu pentru asta a dat poruncă. Acuma el vine și îl vindecă pe acest om în ziua sabatului ca ei să înțeleagă natura sabatului. Că natura sabatului e să stai

36:44și să spui Domnului: Ce milă, Doamne, ai avut de milă de casa mea, de viața mea, [muzică] Doamne, cât de bucuros sunt și cât de recunoscător sunt. Prezența acestui om, vindecarea acestui om arată temeiul sabatului. Temeiul sabatului să stai și să te odihnești de lucrările lui Dumnezeu, cum însuși Dumnezeu s a odihnit de lucrările Sale. [muzică] Și iată ce spune Biblia în Exod 23:1. Este extraordinar versetul acesta care, după mine ne învață cum să ne raportăm la ziua sabatului. Deci Domnul Iisus îl vindecă deliberat în ziua sabatului. Era pândit? Da. Știa că e pândit? Da. erau acolo să l spioneze. Da. Și Domnul Iisus Hristos se împiedică în spionajul lor, se împiedică în pânda lor, se împiedică în ura lor, se împiedică în sentimentele lor. Nu, pentru că El are milă și Domnul să treacă de toți cei care sunt împotriva ta. Domnul să treacă peste toate circumstanțele vieții tale și Dumnezeu n o să i lui Dumnezeu nu i pasă nici de cel ce i în stânga, nici de cel ce i în dreapta, nici de scorurile pe care le ține lumea, nici de etichetele pe care ți le pune, pentru că El este domnul milei.

37:50Acuma, uitați ce spune Biblia în acest verset. Spune Biblia așa: "Timp de șase zile să ți faci lucrarea ta, dar în ziua a șaptea să te odihnești pentru ca boul și măgarul tău să aibă odihnă. pentru ca fiul roabei tale și străinul și ascultați de aici să aibă răga să răsufle. Tu înțelegi că nu mai respiri, că toată această lume te sufocă, că de luni până vineri alergăm și n avem timp, mintea noastră nu se poate odihni, sufletul nostru nu găsește răgazul să respire. E atât de frumos cuvântul ăsta. Răgaz să răsufli. Rugăciunea este un răgaz să răsufli. Cântarea este un răgaz să răsufli. Citirea Bibliei este un răgaz să răsufleri. Odihna în Hristos e un răgaz să răsufli. Și mila Domnului se arată tocmai în acest lucru. El spune așa: "Mai fac un pas. Săptămâna trecută când m ați pândit în lanul de greu

09Sabatul, predica, rugăciunea: răgaz să răsufli și să-L pricepi

38:51și v am spus despre David, n ați înțeles nimic. Acuma vreau să continue în milă, că eu vreau ca voi să înțelegeți, iubiții Domnului, nu poți iubi ce nu înțelegi. Și ce nu poți înțelege și nu poți iubi, nu poți să te închini cu adevărat. Cum poți să te închini unui Dumnezeu pe care nu l înțelegi? Și cum poți să spui te iubesc când nu pricepi cine este? Acuma să înțelegeți un lucru care este foarte important. Când îl scoate pe, cum spunea și Beni, când îl scoate pe omul cu mâna uscată, el nu vindecă doar un om, vindecă un sistem uscat, îmbolnăvit. Pentru că oamenii aceia făcuseră din Sabat 1500 și ceva de reguli. Erau de sabat, 1500 și ceva de reguli. Le a scris vreodată Duhul Sfânt? Nu le au interpretat. Cum? Ei. Dacă în ziua sabatului cădeai și ți se aveai o fractură, nu era chiar așa de rău.

39:45Încă puteai să stai liniștit. din punctul lor de vedere, că nu lor li s a rupt piciorul. Na, nu lor. Acuma, vreau să te întreb în această seară, ce e predica asta? Ce e rugăciunea noastră? Ce i cântarea noastră? Ce i părtășia noastră unii cu alții? Din punctul meu de vedere, răgaz să răsufli. [sforăit] E răgazul pe care Dumnezeu ți l dă să l pricepi mai mult decât l ai priceput, să te adâncești în relația cu el. Știți, este extraordinar când tu începi să gândești și să spui: „Doamne, așa de mult aș vrea să știți cu ce am început noi astăzi rugăciunea. Vă aduceți aminte cu ce am început rugăciunea? Rugăciunea pe care am început o astăzi a fost o rugăciune de mulțumire și apoi ne am apropiat de Dumnezeu și am spus: „Doamne, că tu mă cercetezi de aproape." Și cercetarea, cuvântul cercetare înseamnă că Dumnezeu se apropie de tine cu delicatețe.

40:50Te ia Dumnezeu cu grijă, te examinează Dumnezeu cu gingășie. Dar știți care este dorința lui Dumnezeu? Ca tu să te poziționezi unde trebuie? Cunoașterea lui Dumnezeu te umple de putere. Cunoașterea lui Dumnezeu te umple de încredere. Știți care este marea milă a lui Dumnezeu? Încă n a încetat să vorbească, încă n a încetat să țină ușa bisericii deschise. Încă n a încetat să binecuvânteze viața ta. Dar totul este o pedagogie. Mila lui Dumnezeu nu i ieftină. Mila lui Dumnezeu nu i o risipă. Mila lui Dumnezeu nu este un gest de slăbiciune. Mila lui Dumnezeu este ca tu să te înțelepțești, eu să mă maturizez și viața noastră să fie din ce în ce mai mult cu greutate duhovnicească. Milă, milă. Să spuneți în această seară: „Doamne, îmi deschid urechile. Doamne, îmi deschid mintea. Doamne, atinge mi ochii. Doamne, atingem inima. Pentru că mila ta, știți ce înseamnă [muzică] mila lui Dumnezeu? Înseamnă că încă ai pășit în adunare. Mila lui Dumnezeu înseamnă că încă poți să stai și să mai asculți o predică. Dumneavoastră o să spuneți: „Păi, ce lucrul ăsta e mare? Acum nu, acum nu. Acum că ușa bisericii îți cuată.

41:59Acuma că aveți predicatori, nu, dar va veni o zi. Va veni. Și istoria a demonstrat o. Am uitat. Am uitat 2022, am uitat pandemia, am uitat scaunele goale. Am uitat când stăteam în casă dorindu ne să mai putem cânta o dată împreună. Am uitat și uităm. Dar mila lui Dumnezeu asta este în două cuvinte. Dumnezeu nu ține seama de cei care îți dau vreo șansă sau nu ți dau o șansă. Mâna lui este cu tine, indiferent de scorul lor. Și Dumnezeu continuă să se arate ție și să se descopere ție, așa încât mintea ta să se transforme și să l cunoști din ce în ce mai mult. Dacă se oprea textul aici și era frumos, dar Hristos care e prezent, zice Biblia și a rotit ochii. Ultimele rânduri nu scăpați.

42:51Poți să stai într un colț de adunare. Dumnezeu își rotește ochii [muzică] om cu om, fir cu fir, bob cu bob, suflet cu suflet. Asta este pentru mine o veste bună, că dacă el își rotește ochii, mă vede și pe mine în marea aceasta. mă vede și te vede și pe tine și mulțumesc Domnului. Dar pentru cei ce erau pândaci și spioni e o veste proastă. Acuma, Biblia spune că Domnul și a rotit ochii cu mânie. Care era până la urmă? Ce anume l a făcut pe Domnul Dumnezeu să mânie? Ce l face pe Dumnezeu să mânie? Ce l face pe Dumnezeu să mânie? Pot să vorbesc cu voi? Bă, mai sunteți aici? N ați plecată? Sigur? Sigur, sigur. Mă fâțâi prea mult. Mai merit și eu câte un pic așa. Fiți atenți.

43:41Cea mai frumoasă, uimitoare, splendidă minune e că ni s a dat harul să avem Biblie. Credința vine în urma auzirii cuvântului. Fără să fi auzit cuvântul lui Dumnezeu, tu nu aveai. Eu n aveam cum. În mine nu se putea naște credința. Cel mai mare. De ce? Dacă vreodată o să aveți curiozitatea să mergeți pe internet să spuneți cum a apărut Scriptura, să vedeți că au scris 66 de cărți, 42 de autori din timpuri diferite și un singur fir. Un singur fir. E o minune. Câți au încercat s o toace, s o ardă, s o distrugă și n au reușit. Cuvântul Domnului a rămas în picioare pe că Dumnezeu a vrut ca tu să ai cuvântul Lui. E minunea minunilor dacă m aș opri aici, dar au fost zile zile în care pur și simplu am simțit că nu mă mai nu mai pot face un pas și m am dus la Biblie și m am apropiat de Biblie și Dumnezeu din cer m a binecuvântat cu un verset sau cu o descoperire. M am ridicat, am mers înainte și acum ascultați mă, cea mai mare minune, cel mai mare suport, cea

10Mâhnirea lui Isus: Scriptura făcută cod penal sau lăsată deoparte

44:51mai mare susținere, cea mai mare ancora a vieții mele este că am Scriptura, pot citi Scriptura și sunt binecuvântat să citesc Scriptura. Pentru că Biblia spune că Domnul Iisus însuși nu se identifică cu rugăciunea, nu se identifică cu închinarea, nici cu cântarea. El spune la început era cuvântul. Cuvântul era cu Dumnezeu și cuvântul era Dumnezeu și cuvântul a venit, s a întrupat. Și acum ascultați, cea mai mare minune a lui Dumnezeu, dăruirea cuvântului și luminarea noastră prin cuvânt, a devenit cea mai mizeră afacere a învățătorilor. Au luat cuvântul și au făcut din el cod penal. Au luat cuvântul și au făcut din el descurajare. Au luat cuvântul și au făcut din el afacere.

45:48Histos când când s a când s a mâhnit și când Hristos se mâhnește, știți de ce se mâhnește? Vreau să fiu foarte deschis cu dumneavoastră, chiar cu riscul să vă supărați. Eu încă cred că deși Dumnezeu ne a deschis ochii inimii și a minții să putem citi și să putem înțelege cuvântul, suntem încă lenoși, indolenți, nepățători. Nu înțelegem nici pe departe cât de viu și lucrător e cuvântul lui. Și pentru că Domnul Dumnezeu se uită și spune: „Ți am lăsat Sfintele Scripturi să ți fie hrană. Să ți fie lumină duhovnicească. Și vă spun sincer, eu pot să nu vă pun mâna să ridicați ca Benny de și aș putea, dar mulți dintre noi nu mai au nicio treabă cu Sfintele Scripturi.

46:39Și când zic mulți dintre noi, nu mă refer neapărat la cei prezenți, că știți cum este, voi ați venit, pe voi vă bat. Păi, dar și samariteanul, bunul, samariteanul care s a întors pe el l a lovit Iisus. Ăia nouă nici n au auzit mustrările. De ce? Păi erau oricum pe alt drum. Dumnezeu oricum îi bate pe cei care sunt prezenți ca să iasă undelemn. Acuma, care este mâhnirea Domnului Iisus? Uitați ce vremuri avem. Uitați ce timp trăim. Ce ți lipsește dacă vrei neapărat să ți lămurească Dumnezeu ceva? Doamne, câte cărți ai, câte soluții ai. Îți pasă? Hristos și a râit privirea și a fost mâhnit pentru că a zis: „Ați făcut din Biblie și din cuvintele Tatălui meu o sursă de câștig, o sursă de a lovi, să vă pândiți, să dați note, să țineți scoruri, să descurajați oamenii. Le ați pus porunci și legi și poveri pe care nici voi, nici ei nu le pot purta."

47:50Și ați făcut din cuvântul tatălui meu ce ați făcut? o mizerie omenească când era minunea cerului. Și asta e mâhnirea cea mai mare a Domnului Iisus Hristos. Și aș vrea din toată inima Dumnezeu să ne ajute ca noi să nu l mâhnim pe Domnul Iisus. Vrei tu diseară când ajungi acasă și te culci să citești un psalm? Vrei mâine când te trezești să citești o porțiune dintr o Evanghelie? Când Dumnezeu te va vedea, cum citești și cum sorbi cuvântul, Domnul va fi vesel. Vei înviora inima Domnului. Știți de ce e mâhnit Hristos? Că ne a dat comoara comorilor. Ne a dat ce avea mai de preț Dumnezeu pentru mintea omenească. Și noi lăsăm lucrurile acestea nebăgate în seamă. Citim selectiv, citim ca să dăm în cap, citim ca să dăm replica, citim ca să ne dăm mari, citim ca să o grămadă, o grămadă.

48:45Acest gen de mâhnire a Domnului Iisus Hristos e prezent și astăzi. Mâhnirea Domnului Iisus Hristos e legată de acest lucru, dragii mei. Nu mâhnirea, da, măhnirea e legată de acest lucru. El s a uitat și s a uitat și as așa, căci spune Biblia, zice [muzică] în felul următor. Haideți să citim să vedem exact cuvântul. Rotindu și privirile peste ei și mâhnit de împietrirea inimilor lor. Nu asta se uită Hristos și spune: „Tu nu mai mă chef de nimic. Nu mai ai chef de Biblie. Nu mai ai chef să citești. Nu mai Nu. Dacă ajungem în felul ăsta, Hristos se uită și spune:„Mă simt mâhnit pentru că am venit să vă dau ce i mai bun și voi nu luați. Dumnezeu să ne ajute să nu l mâhnim." Și acuma ultima stare pe care o are Domnul Iisus Hristos e de mânie.

49:38Acuma, dragii mei, cum îl mâniem noi pe Domnul Iisus? Oare de ce se mânie Domnul Iisus? Tu pe ce te mânii în general? dumneavoastră când e va de mânie, ce vă face să vă mâniați? Ia gândiți vă un pic mai tare. Mari zice nedreptate nedreptatea care ți se face. Ar putea să fie una dintre surse. Mă mânii pentru că nu se poartă cu mine drept. Am plantat o sămânță, a ieșit altă recoltă, se poartă obraznic, se poartă trufă și altcineva ce mai poate să ne mânie pe tine ce te mai mânie în afară de [muzică] nedreptate?

50:37Patjoșocora, disprețul,

11Mânia lui Isus: ipocrizia celor care se poartă ca nepocăiții

50:41vrăjmășia, care poate sunt tot pe același palier, dar totuși sunt altfel de [muzică] Ce anume vă mai mâine pe voi? Violența. Cineva care sare la gâtul tău, cineva care te sperie, te mânie. Pe mine nu prea mă mânie. Dacă e cineva care latră, cam o fug, o trag, o iau la fugă și cam [sforăit] mi se face frică. Nu prea mă mânii. Mă mânii acasă, dar atunce [muzică] fug. Mă pot mânia acasă. Domnul Iisus Hristos și a rotit ochii cu mânie, spune cuvântul lui Dumnezeu, și apoi a fost mâhnit de împietrirea lor. Știți care este mânia mare a Domnului Iisus Hristos? Că noi, pocăiții, ne purtăm ca nepocăiții, dar avem pretenția că suntem pocăiți. Ipocrizia.

51:32Pe Dumnezeu îl supără la culme ipocrizia. Până la urmă, nedreptatea, disprețul, tot în nota aceasta intră. Dar ipocrizia te face să fierbi. Când ăla e miros și tu știi că i plin de fiere. Când ăla spune cuvinte, nu el e cătrănit. Ipocrizia a fost demascată de Domnul Iisus Hristos și în multe situații Domnul Iisus Hristos a spus: „Vai de voi, cărturari, farisei, fățarnici, voi, blide. Acuma vreau să mi spuneți un lucru. Vreau să vă întreb în numele Domnului Iisus Hristos. Tu ai fost vreodată ipocrit cu Domnul?

52:27Nu, n ai fost sau ai fost? Ai spus uneori pace când n o meritai și nici n o aveai? Ai spus uneori Domnului, eu vă spun sincer și în rugăciune am văzut că unii pot fi ipocriți. Eu uneori am fost ipocrit. Odată m am dus în rugăciune, nu era bine, nu eram bine. Mă depărtase în Dumnezeu și am început: Doamne, te laud, Doamne, slăvit să fie numele tău. Și apoi mi am dat seama: Ce fac eu, mă? Păi, cine păcălesc eu acuma? Ce slăvit să fie Domnul? Eu ar trebui să tac, să mi se umple fața de rușine, să mă pocăiesc în sac și în cenușă și

12Când nu te mai ascunzi, Dumnezeu vindecă

53:11apoi să zic: Doamne, în mila ta cea mare ridică mă. [sforăit] Aș vrea în numele Domnului Iisus Hristos, Dumnezeu să ne ajute și Dumnezeu să ne binecuvânteze. Cum spunea Benny, care a fost până la urmă motivul pentru care Hristos l a scos în față? Ce a făcut Hristos când l a scos în față? Dar de ce a zis: „Scoală te, vino, stai în mijlocul lor". L a pus în mijlocul. Început Hristos nu putea să l vindece cu un cuvânt de la distanță. Histos a zis, El a venit și s a arătat. El n a mai fost un om care să și ascundă infirmitatea. Nu și a mai ascuns uscăciunea. Ce a venit? A stat în mijloc. S a v ați uitat toți de la el. Fiecare l ați judecat. Unii a zis e cerșetor. Unii a spus e obraznic. Unii au spus: „Fiecare ce a părere a avut ei. Unii au spus țăracul".

54:04Dar el a venit și el nu s a mai ascuns. Și când nu te mai ascunzi, Dumnezeu vindecă. Și aș vrea să spun un lucru, dragii mei, că ăsta i marele De ce Hristos l a chemat în mijloc? Pentru că atunci când el a acceptat să facă lucrul ăsta, Hristos s a gândit că se vindecă întreg sistemul. De aia Dumnezeu nu vindecă biserica. Pentru că mulți dintre noi suntem ipocriți și ascundem adevărata stare. Bine, bine, ești bine, ești bine. Ce să facă Hristos când ești bine? Când tu ești bine și ești rău, ce să facă Hristos în afară de faptul de aștepta să ți vii în fire? N ați vrea în seara aceasta să facem noi un pas înainte cu Iisus și să spunem: „Doamne, vreau să mă las de toate jocurile astea fățarnice [muzică] și vreau să spun despre starea inimii mele, Doamne, și vreau să spun despre greutățile inimii mele și despre neputințele mele și despre înfrângerile mele. Și poate că cineva nu mă va lăsa singur și va spune: „Nu i vorba doar de tine, frate Florin, e vorba de noi și e vorba și de mine.

55:08Haideți să ne ridicăm. Îți mulțumim pentru mila ta. E neasemuită. Mila ta, Doamne, înseamnă că și în ziua de astăzi ne dat harul să te cunoaștem, să ne apropiem de tine. Ne ai dat, Doamne, Dumnezeul meu, șansa aceasta, Doamne, de a mai avea o zi în viață în care să putem să ne apropiem de Tine. Aleluia, Iisus. Aleluia! Tu nu fugi ca omul. Aleluia! Tu nu te ascunzi când este greu ca omul, ci tu, Doamne Dumnezeul meu, vii la noi și tu, Dumnezeul meu, lupți pentru noi și ai luptat pentru noi și ți ai dat viața pentru noi și te ai jertfit pentru noi și sângele tău a curs pe Golgota pentru noi.

56:00Tu nu dai bir cu fugiții cum face omul, chiar dacă ai fost încolțit, pândit și au stat cu gândul să te ucidă. Dar tu, Dumnezeul meu, nu te ai gândit la tine și nu ți ai apăsat de tine. Ți a apăsat de noi și de planul Tatălui și asta i milă. E o milă, Doamne. Și ți mulțumesc pentru mila aceasta pe care tu o ai. Știu, Doamne, Dumnezeul meu, că tu privești peste noi și Doamne, tu vezi cât de mult ne ai binecuvântat. Ne gândim numai la pâine, la haine, la casă și la salariu, dar adevărata binecuvântare este că ne ai dat scripturile. Ne ai dat harul să putem înțelege cine ești tu, ce este cerul, ce i viața noastră, de unde venim încotro, ne ducem, pentru ce trăim și care i folosul acestei vieți.

56:55Și Doamne Dumnezeul meu, te uiți la noi cum deschidem televizorul și nu ne mai săturăm de el. Alergăm la cele pământești și nu ne mai săturăm de ele, dar de Scriptură nu. Repede, Doamne, ne săturăm. De aceea te rog în această zi, Doamne, Dumnezeul meu, fă ne bine și pe noi, însănătoșește ne și pe noi și uscăciunea aceasta care a început să cuprindă inima, vindecă în numele lui Iisus. Doamne, nu vreau în această seară să te mânii pe robii tăi. Nu vrem, Doamne, Dumnezeul nostru, să pleci de aici mânios. Doamne, vreau să pleci de aici bucuros pentru aceasta. Îți ofer pocăința mea și mă smeresc la picioarele Tale și recunosc, Doamne, că ai dreptate în atâtea lucruri cu care poți și ai dreptul să ne judeci în această seară.

57:48Doamne, te rog din toată inima, ajută ne, Doamne, să ieșim, Doamne, să ieșim, Doamne, Dumnezeul meu, din teatru ieftin și să trăim pentru Tine cu sinceritate. Ce e rău e rău. Ce i greșit e greșit. Ce i murdar e murdar. Ce i ticălos e ticălos. Vindecă ne, spală ne, ridică ne, întărește ne. Suntem înaintea milei Tale. Nu ne mai ascundem. Îți mulțumesc, [muzică] Doamne. Doamne, sunt aici mâini ridicate către cerul tău. Sunt aici suflete înălțate către Tine. Am nevoie de ajutorul tău, Doamne. Nu mai îmi pasă ce notă îmi dă omul. Nu mai îmi pasă de ce zice el. Nu mai îmi pasă de părerea lui, Doamne, cu privire la cine sunt eu, ci îmi pasă de ce zici tu. Nu vreau să pleci în această seară mânios. Nu vreau să pleci bucuros pentru că nu mă mai ascund.

58:47Iisus Hristos este Domnul. Iisus Hristos este viul. [muzică] Iisus Hristos este mielul lui Dumnezeu. Iisus Hristos este mântuitorul. Iisus Hristos este Alfa și Omega. Iisus Hristos e soarele în neprihănire. Pacea noastră, căpetenia desăvârșirii noastre. Glorie lui! Glorie lui! Glorie lui! Pentru tine păcătos, pentru mine [muzică] ticălos. [cântat] Pentru noi [muzică] iubit suflet, a murit Iisus [muzică] Hristos.

59:40A murit pe lemnul crucii, ca noi doi [muzică] să fim salvați de ale [cântat] noastre păcate. Este greu, dar este [cântat][muzică] greu să trăiești fără Dumnezeu. Dar te rog, nu te [cântat][muzică] uita la viața ta cea grea. [muzică] Uită te doar la Iisus ce la cruce [muzică] [cântat] El s a dus ca să moară [muzică] pentru tine.

1:00:34Este greu. [muzică] Este greu să trăiești [cântat] fără Dumnezeu, dar te [muzică] rog, nu te [cântat] uita la viața ta cea grea. Uită te doar [cântat] la Iisus ce la cruce [muzică] s a adus ca să moară [cântat] pentru tine. Deci acum când tu dorești [cântat] pe Iisus ca să l primești, tu în dragoste [muzică] să [cântat] stai ca în lume să nu te pierzi.

1:01:27Și în veșnică iubire [muzică][cântat] cu Iisus să fim mereu [cântat] doar o lumină vie. [muzică] Este greu, dar este greu să trăiești [muzică] fără Dumnezeu.