Dumnezeu nu te-a uitat

0:01Iubiții Domnului, e tare bine să fii mântuit și cineva să mă ajute cu un amin. E tare bine să fii în chivivotul lui Dumnezeu, în arca aceasta, în corabia aceasta a mântuirii. Știți că corabia aceasta a devenit simbolul mântuirii noastre. Biserica este corabia de odinioara lui Noe. Noi suntem corabia salvării. Biserica este locul unde

01Mântuiți, dar pe ape învolburate: confuzie, singurătate, epuizare

0:25Dumnezeu dă mântuirea. În biserică Dumnezeu își exercită harul. În biserică Dumnezeu te păzește. În biserică Dumnezeu te a adus. În biserică Dumnezeu îți dă binecuvântarea. În biserică Dumnezeu îți dă vindecarea. Corabia de odinioară a lui Noe este astăzi mireasa Domnului Iisus Hristos. Biserica fiind numită mireasa Domnului Iisus. Suntem în această corabie și vreau din toată inima să i spun lui Dumnezeu în această seară: Mulțumesc frumos, Doamne, pentru mântuirea pe care mi ai dat o. Amin. Mulțumesc, sora Magda. Mulțumesc din toată inima pentru ceasul acela când mi am întors fața spre tine, când s au deschis izvoarele din lăuntru și am început să plâng înaintea lui Dumnezeu și lacrimile și roiau pe obraz și mă îl priveam pe Dumnezeul mântuirii care era răstignit pentru păcatele mele. Vedeam rănile sale din care curgeau sânge sfânt ca o declarație a iubirii sale: Ai preț în ochii mei. Ai preț în ochii mei. Și toți cei mântuiți să spună din toată inima: Slăvit să fie Dumnezeu!

1:27Și toți aceia care sunt parte în biserica lui Dumnezeu să spună: „Glorie ție!" Și toți aceia care sunt mădulare în trupul lui Hristos să spună: „Slăvit să fie Dumnezeu!" Aleluia! Ce frumoasă ar fi mântuirea dacă n am dacă n ar fi corabia aceasta pe apele lumii. Necazul nostru este că această corabie, ea traversează lumea pe apele învolburate. Ă lumea aceasta și în general lumea e simbolizată prin ape și apele sunt învolburate și apele sunt tulburi. Și vreau să stau de vorbă cu voi și să vă spun că mi e dragă mântuirea, dar parcă câteodată uit de ea fiindcă sunt prea mari clătinările la aceste ape pe care le traverseam. În ziua când ai intrat în corabie ai spus: „Îți mulțumesc din toată inima că nu sunt sub ape, ci sunt deasupra apelor." Dar trece vremea și datorită călătoriei acesteia grele pe care o traversăm dezamăgire. Vreau să vă citesc câteva lucruri și cine se regăsește în ceea ce eu spun acum să ridice discret o mână înaintea lui Dumnezeu. Tot dacă ați experimentat aceste sentimente: confuzie, singurătate, respingere, vinovăție, teamă, furie, inutilitate, zădărnicie, desconsiderare, renunțare, evadare, epuizare.

2:56Ce grele sunt apele lumii. clatină și câteodată spui: „Doamne, îți mulțumesc pentru mântuire, dar mă simt atât de închis. Oare când o să ies și eu? Pentru că stau de aproape atâta vreme, îți mulțumesc că sunt mântuit, îți mulțumesc că sunt aici în biserica ta. Dar spuneți mi, vă rog frumos, nu simțiți uneori nevoia să i spuneți lui Dumnezeu: „Doamne, adă ziua aceea când trupul acesta muritor va fi îmbrăcat cu un trup nemuritor? Adă ziua aceea când cu cei dragi vom fi în împărăția ta pentru totdeauna când lacrimile nu vor mai fi pe obraz și nu va mai trebui să mergem în acest tagaj, în această zdruncinare, în acest vârtej al lumii acesteia. Nu simți câteodată nevoia să spui:„Doamne, măcar că sunt mântuit, mă simt prins prins într o viață care nu mi place. Avem și avem și oameni sinceri în această seară, prinși parcă uneori, da, sunt mântuit.

3:50Al lui Dumnezeu să fie slava și îmi pare rău că nu sunt suficient de recunoscător. Îmi pare rău că nu mi aduc aminte de câte ori ar trebui. Îmi pare rău că nu i spun Domnului mai des: „Doamne, îți mulțumesc că sunt al tău, îți mulțumesc că sunt mântuit." Dar când treci prin necazuri, câteodată parcă și uiți că Dumnezeu te a mântuit și abia aștepți să pui piciorul pe ceva care să fie sigur. Abia aștepți să parcă să ieși din necazul respectiv. Abia aștepți să ajungi pe un loc solid. Pentru că toată clătinarea aceasta te face să nu mai știi în ce direcție mergi. Suntem mântuiți, dar suntem pe apele lumii și încă n am ajuns acasă și încă nu suntem la liman. În momentul în care în momentul în care Noe era în corabie și aș vrea să să înțelegeți câteva lucruri, nu știu exact cât o să mă pot ține de structură. Știți că eu sunt foarte structurat în gândurile mele și sper ca în această seară Dumnezeu să mă ajute să pot sublinia ceea ce știe Dumnezeu că aveți voi nevoie.

4:53Vă v ați speriat să vedeți cât am eu scris. E ca gospodina aia, știți, care pregătește cămara plină și când te duci nici nu știi să ți alegi că i prea plină. Domnul Na, n ați înțeles. Numai puțini ați zâmbit. Domnul și a adus aminte de Noe. Și atunci vin și întreb: „Bun, eu s mântuit, eu sunt în corabie. Apele s au ridicat, apele sunt înalte. 40 de zile a tot plouat, a rupt din adânc, au erupt din adânc apele. S au deschis, ca să înțelegeți, s au deschis zăgazurile, a plouat și de sus, s au rupt și adâncurile și toată lumea a fost inundată, toată lumea a fost sub potop. Și spune Biblia că Dumnezeu și a adus aminte. Eu vă spun foarte sincer că văzând drama, tragedia, urgia grozavă, mă simt puțin surprins de expresia Dumnezeu și adus aminte, ținând cont că lumea era sub ape. M am cutremurat și i am spus lui Dumnezeu: Ce înseamnă ți ai adus aminte?

5:59Tu ai putea să mă uiți pe mine? Eu da, aș putea să te uit pe tine. Și trebuie să spun că au fost momente când l am uitat pe Domnul. O să spui când l ai uitat pe Domnul? când faptele tale au contrazis faptul că el este viu. Și i am spus: „Cum adică tu ți ai adus aminte de Noeie? Și vreau să vă aduc o perspectivă, cel puțin două, dar o perspectivă. Câți dintre dumneavoastră v ați certat cu cel de lângă voi, soțul sau soția? Îmi pare bine că atunci când predic avem oameni sinceri. Da. V ați certat? Vă întreb așa, poate e ușor retoric. Vă iubiți partenerul de viață 100% că da, că altfel nici nu ridicați mâna, nu te cerți cu cineva care nu există. Și cearta în sine e dovadă de dragoste, dar și de neputință.

6:52Și vi s a întâmplat la un moment dat să vă mâniați atât de tare încât să spuneți cuvinte sau să vă purtați într un fel în care parcă nici nu vă mai aminteați că cel din fața dumneavoastră vă e soț sau vă e soție sau copil. Ți s a întâmplat să te cerți cu cineva și atât de tare să fii de supărat încât parcă să și uiți că i mama ta, că i copilul tău, că i tatăl tău și deodată parcă ți ai dat seama, stai mă puțin că e omul pe care eu îl iubesc. Când mânia lui Dumnezeu se revarsă, când intrăm sub judecata lui Dumnezeu, e cu totul diferit. Aproape că Dumnezeu din ce nu ne uită, dar Dumnezeu din ce nu mai poate să și aducă aminte și Dumnezeu nu mai are dispoziție să privească spre tine cum o face în momentele de avertizare.

7:43Grozav lucru, spune Evrei, este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu.

02Judecata e grea, dar Dumnezeu nu te uită și împlinește

7:50Dragii mei, când Dumnezeu se supără pe un om, intră într o judecată a acelui om în care mila nu și mai găsește pentru acel moment locul. Și de aceea în această seară stric și eu și poate mai găsesc pe cineva, stric și eu acum și aici, în momentele acestea ai milă de mine, Doamne, nu intra la judecată cu robul tău. Nu intra la judecată cu roaba ta, ci te rog, Doamne, Dumnezeul meu, ajută mă acum degrabă să îndrept în viața mea tot ce trebuie, să nu stârnesc mânia ta. Pentru că uneori mânia lui Dumnezeu aduce o judecată în care Dumnezeu spune: „Dacă acești trei bărbați ar fi prezenți, Noe, Daniel, n aș asculta rugăciunile lor, pentru că Dumnezeu se supără. Știi că uneori și tu, măcar că l iubești pe cel de lângă tine, a venit peste tine o mânie de parcă nu mai sta în fața ta soțul, soția, copilul, ci parcă era cineva pe care nu l cunoșteai. De aceea aș vrea să înțelegeți un lucru, dragii mei.

8:45Dumnezeu întotdeauna când noi rămânem în dragostea lui, noi totdeauna vom fi prezenți înaintea lui Dumnezeu. Să ne ajute Domnul Dumnezeu ca nu cumva să trebuiască să și aducă aminte de noi pentru că intrăm sub urgia judecăților lui. Știu în această seară un lucru că Dumnezeu spune și pentru asta nu trebuie decât să spunem amin și aleluia. Isaia 49: 15. Poate o femeie să uite copilul pe care lptează și să n aibă milă de rodul pântecilui ei? Orfelinatele spun da. Orfelinatele îți spun da. Poate o femeie să uite. Dar chiar dacă l ar uita, totuși eu nu te voi uita cu niciun chip. Aleluia! Vedeți, când Dumnezeu din cer și a adus aminte de Noe, nu și a adus aminte de Noe, care era supus judecății, dar spune cuvântul lui Dumnezeu că uneori Dumnezeu își îndreaptă, își își smulge, își își își întoarce privirea de la anumite situații. Știți că Domnul Iisus Hristos când a fost pe cruce și s a încărcat cu tot păcatul, cu toată mizeria omenirii, el cel neprihănit s a făcut păcat pentru noi, El, cel fără cusuri, el, mielul lui Dumnezeu, s a încărcat cu toată urgia lumii acesteia.

9:58Atunce Dumnezeu și a întors fața de la el. Și aș vrea să înțelegi un lucru în această seară. Dumnezeu din cer nu vrea să și ia privirea de la tine. Dumnezeu vrea în permanență tu și el să fiți față către față. Și n aș vrea ca Domnul Dumnezeu să trebuască să și aducă aminte de casa ta, de viața mea. Și aș vrea din toată inima să spun în această seară: Depărtează judecățile Tale de la robul tău și lasă, Doamne, îndurarea Ta, pentru că vreau din toată inima să rămânem într o relație în care fața ta să privească fața mea și fața mea să privească fața ta. Amin. Dar pe de altă parte, iubiții Domnului, ați aduce aminte când Dumnezeu își aduce aminte, în limba originală mai înseamnă ceva. În aramaică, dacă o să vă citiți și o să vedeți rădăcina întregii expresii, veți vedea că poate să fie înțeles și în felul acesta. Ți am promis ceva și a venit timpul să împlinesc.

10:54Dumnezeu și a adus aminte înseamnă că este ceasul când promisiunea aceea mai veche pe care o aștepți, el o va împlini. E ca și cum Dumnezeu și ar scoate stiloul și începe să scrie sau și ar scoate creionul și începe să deseneze sau și ar scoate mistria și începe să construiască. E ca și cum mâinile lui Dumnezeu încep să spună: „Acum lucrez pentru tine. Acum sunt prezent în viața ta." Când Biblia spune„Domnul și a adus aminte, înseamnă că mâinile lui Dumnezeu se apucă să frământe pentru tine lutul acesta și Dumnezeu îți va da o izbăvire. De aceea expresia și a adus aminte înseamnă pe de o parte că sunt momente când Dumnezeu se mânie și se supără așa de tare și n aș vrea să își aducă Dumnezeu aminte de casa mea, ci aș vrea ca eu și casa mea și viața mea să fim nelipsiți din de sub privirile lui Dumnezeu. Dar pe de altă parte, partea aceasta luminoasă este că Dumnezeu spune: „E timpul ca ce am promis să fac.

11:48E timpul ca ce am promis să fac. Spuneam că e bine să fii mântuit. Este extraordinar să fii în brațul lui Dumnezeu. Îi mulțumesc lui Dumnezeu. Dar uneori chiar mântuit fiind, mă simt prizionier în viața aceasta. Simt uneori că vreau să fiu izbăvit. Simt uneori că aș vrea să le las pe toate și să mă duc acolo unde este el. Nu e renunțare, nu este o declarație de om pesimist, ci este o dorință vie să mă întâlnesc cu acela care este fericirea și bucuria vieții mele. Aleluia! Pentru că nu este o declarație de credință când spui: „Bă, ești cu viața asta și fără viața asta? Ducă se că m am săturat." Nu, tu trebuie să mori în picioare. Pesimismul nu intră în agenda lui Dumnezeu. Renunțarea nu intră în agenda lui Dumnezeu. Deznădejdea nu este virtute creștină.

12:42Și dacă Dumnezeu te trece prin necazuri, tu să spui în felul următor: Doamne, eu aștept izbăvirea ta și cred. Bun, suntem închiși. Ei, nu simți nevoia câteodată să ieși la loc larg? rehobotul tău pe care l aștepți, cum spune cuvântul lui Dumnezeu. Nu spune cuvântul lui Dumnezeu că Isaac a săpat fântâne, au venit filistenii, le au luat, s au certat o dată, s au certat de două ori și la Esau și la Sitna și apoi spune că s a dus cât a văzut cu ochii și a pus între el și filisteni distanță și s a dus la Rehobot a cărei tălmăcire înseamnă loc larg. Și tu și eu mântuiți fiind suntem strânși cu ușa de viață. Și eu și tu, mântuiți fiind, traversăm o lume tulbure. Și eu și tu, mântuiți fiind, traversăm zone grele în viață. Și avem nevoie să punem piciorul pe un teren solid și să fim izbăviți și să putem spune: „Doamne, îți mulțumesc că mai răsuflu și eu."

13:35Aleluia! Amin. Amin. Amin. Cineva îmi spunea despre faptul că a zispastore zice: „Ai grijă că pagina ta devine pagină de înmormântare." Zic: "Foarte bine, este nemaipomenit. Să moară omul cel vechi." Adică îmi spunea: "Vezi că eu sunt ușor pesimist, că eu aduc în discuție numai laturile acestea. Dragii mei, dacă vreți stand up, mergeți la teatru. totdeauna o să vorbesc despre ceea ce am văzut. Pentru mine credința nu este o joacă de copii și credința nu înseamnă să vă spun niște cuvinte, să vă simțiți voi bine, ci să venim să înțelegem ce e viața și să avem strategii sfinte și să avem realism în ceea ce privește abordarea vieții.

14:25Îmi spunea persoana respectivă, zice: „Uită te la Iov. Iov l a lăudat pe Dumnezeu. Dar ba m am m așteptat, zici, m a împișcat limba. Știți că Iovisblestemată să fie ziua când m am născut. Nu era el om credincios când a spus lucrul ăsta, măi oameni buni, ascultați mă ce vă spun. Era un om extrem de credincios, dar sunt momente când simți nevoia să pui piciorul pe un teren solid. Sunt momente când spui: „Doamne, mântuit, mântuit, dar nu mai pot. De ce m au amețit apele astea? Atâta m a zdruncinat și atâta nu se mai oprește și nu se mai oprește și eu nu știu direcția și eu nu știu ținta și simt nevoia să mă opresc din tot vârtejul acesta și simt nevoia, Doamne, să am și eu un pic de răgaz, am nevoie de un pic de pace, am nevoie de un pic de liniște. Are sens ce vă spun eu acum? Are sens. Și atunce cum ai putea vă în seara asta vreau să vă prezint o formulă. Bine. Vreți să vă prezint o formulă? Mă ajuți, Ovidiu, cu formula?

15:22Pune mi eticheta. Ai nevoie de bucățica ta de rai. Ai nevoie de bucățica ta de bine. Da. Uite acolo așa un acronim. Da. Rai.

03Începem cu răbdarea: nu toate vânturile sunt împotriva ta

15:32Bucățica ta de rai. Ai nevoie de răbdare, ai nevoie de altar și ai nevoie de împlinire. Da. Dacă vă întreabă cineva ce a vorbit Ianovici în seara asta, să spuneți: "A vorbit despre bucățica mea de rai aici, că aia care o pregătește Dumnezeu, ochiul nostru nu s a suit, mintea noastră încă nu poate înțelege." Lucrurile acestea sunt lucruri pe care Dumnezeu Dumnezeu vrea neapărat să mă surprindă și Dumnezeu vrea să audă în cer când spun: „Aleluia! Glorie ție, Doamne! Dumnezeu vrea să fii surprins." Bun. Deci haideți să vedem acuma un pic despre răbdare. Un pic despre răbdare, fiindcă e important în această seară să vorbim despre răbdare. Biblia spune că Dumnezeu a făcut să sufle un vânt pe pământ.

16:26Vântul acesta care suflă când ești închis într o situație, tu îl interpretezi totdeauna ca fiind ceva negativ. Câți dintre dumneavoastră n ați simțit nevoia să închideți mai bine fereastra când se pornise o furtună? În momentul când ești închis, cum era Noe în corabie, vântul acela îl resimțeai ca ceva care te zdruncină. Dar Dumnezeu pornise vântul ca să usuce pământul și să se retragă apele. Răbdare, prietene, nu toate vânturile care bat sunt vânturi împotriva ta. Uneori vânturile care bat te duc într o direcție pe care numai Dumnezeu o știe. Tu n ai busolă ca el. Tu nu știi, dar Dumnezeu uneori a pornit niște vânturi fiindcă vrea să te ducă într o direcție de care habar n ai. Oricum tu nu vezi nimic. Oricum lumea era acoperită cu ape. Oricum nu exista pentru tine reper. Nici nordul nu știai unde este. Nici sudul nu știai că unde este. Și uneori bat vânturi grozave și tu spui: „Doamne, vânturile acestea când le oprești? Poate că ar fi bine să te întrebi dacă nu cumva ar trebui să le accelereze Domnul.

17:25Un vânt care să usuce încrederea în tine. Hm. Multe falimente ai dat pentru că te ai încrezut în tine, mai mult decât în puterea lui Dumnezeu. Vânturi care să usuce poate planuri omenești pe care noi le facem. Vânturi care să usuce risipa omenească pe care noi o avem în permanență. Nu întotdeauna vântul care bate este rău. Așteaptă. Când ajungi la destinație vei putea spune: „Vântul a fost bun sau vântul n a fost bun. De aceea nu te supăra că în aceste momente treci prin vânturi, ci spune așa: „Du mă, Doamne, unde știi, lucrează Doamne cum știi." Pentru că vântul ăsta s ar putea să fie vântul Domnului și să nu fie vântul celui rău în mod obligatoriu. Domnul să ne ajute, să ne binecuvânteze. Știți că atunci când Domnul Dumnezeu a văzut că poporul său este cu iptenii în spate și cu marea roșie în față, știți că Dumnezeu a făcut un lucru, nu? A suflat un vânt și vântul acela care a suflat a despicat marea roșie în două și au trecut ca pe uscat. Uneori când pornește vântul e semn că Dumnezeu din cer îți dă izbăvire. E semn că apele se retrag. E semn că ceva se usucă. E semn că Dumnezeu pregătește ceva nou. E semn că Dumnezeu te duce într o direcție. E semn că Dumnezeu orientează viața ta spre o direcție nouă. Nu te supăra pe vânturi, ci spune lui Dumnezeu: „Folosește le, Doamne, cum știi tu, ca să ajung acolo unde știi că trebuie să ajung." Și cineva să spună: Amin.

18:50Amin. Biblia spune că în momentul în care Domnul Dumnezeu a pus vântul în funcțiune, imediat spune cuvântul lui Dumnezeu că a ajuns corabia într un loc. S a oprit, spune corabia, pe munții Ara în luna a VI a, în ziua a 17 a s a oprit corabia. Vedeți? Vântul a bătut. Și după ce a început să bată vântul, a dus corabia și s a oprit în singurul punct de pe pământ unde putea să se oprească corabia. Unu, nu două, că era cel mai înalt vârf, probabil că singurul vârf unde putea să se oprească corabia. Și aș vrea să înțelegi un lucru. Când e vorba de vânt, să i spui lui Dumnezeu în felul următor: Doamne, dă mi răbdarea să nu mă cer cu tine. Dă mi răbdarea, Doamne, să las vântul să și facă ciclul până la capăt, pentru că eu nu știu în mod real dacă vântul acesta e un vânt care să nu împriască. S ar putea ca în timp ce stai în corabie și nu știi, vântul să scadă nivelul apelor, vântul să usuce pământul, vântul să facă lucrări, să deducă într un Unde l a dus? Unde a dus corabia? A dus corabia vântul într un loc în care corabia s a oprit. Spune cuvântul lui Dumnezeu. Când s a oprit, vă dați seama ce a însemnat pentru cele opt suflete faptul că s a oprit corabia?

20:05O, Doamne Dumnezeule, dar nu mai e chiar așa cum a fost. E un pic mai bine. Până acuma un val mă lua, un val mă lăsa, un val mă înălța, un val mă mă mă prăvălea. Acuma mulțumesc că stau într un loc. Stau într un loc. Vi se pare întâmplător faptul că Dumnezeu a oprit corabia pe vârful unui munte? Oare nu seamănă izbitor de bine cu Psalmul 40:2? M a scos din groapa pieirii, din fundul mocirilei, mi a pus picioarele pe stâncă și mi a întărit pașii. El întotdeauna va face lucrul ăsta. Și acum aș vrea să facem vizavi de răbdare să facem puțină matematică. Vreți să facem puțină matematică? Am citit tot capitolul 8. Sunteți obosiți? Nu poate să fie vina mea de la 15 minute. Ați venit așa.

20:55Vă rog să facem puțină matematică. Ați băgat de seamă câte cifre dă Dumnezeu. Știți de ce le dă? Nu vorbesc acuma cu cineva care e în domeniu. Nu știți de ce le dă așa ca să fie trecute. Nu, nu, nu. Fiecare cifră are o semnificație. Nu uitați că vorbim de evrei. Nu uitați că vorbim despre evrei. Nu, nu uitați că vorbim despre Bun. Acum, la momentul acesta, nu exista poporul lui Dumnezeu, dar evreii totdeauna când citesc Genesa o interpretează ca o numerologie. Numerologia este o știință în care sunt foarte multe semnificații. Vreți puțin în răbdarea de care avem nevoie să să lăsăm cifrele să vorbească? Biblia spune că după 150 de zile apele s au micșorat. Ori de câte ori apare cifra 15 sau 150, semnificația este Dumnezeu. Pentru că în alfabetul evreiesc a cincea literă este Y, iar a 10 este H. Iar Y și cu H înseamnă Iahve, ceea ce înseamnă Dumnezeu. Știți când se vor opri apele și când se vorșora? Când Iahve va?

21:59Biblia spune că apele s au s au micșorat după 150 de zile. E legătura aceasta între voia lui Dumnezeu și apele care se micșorează. Întotdeauna să știi că cheia rezolvării problemelor tale este și rămâne Dumnezeu. Dumnezeu care este control. Apoi spune că corabia s a oprit în luna aștea, în ziua 17. Și ziua te semnifică sfințenia. Știți când a pus piciorul pe stâncă? Știți când corabia s a oprit pe stâncă? În ziua aște a, în ziua a 17 a, în luna aște a, care semnifică sfințenia. Încă o dată, după 150 de zile, apele s au micșorat pentru că 150 de zile înseamnă iah după șapte luni și după 17 zile s a oprit corabia, ceea ce înseamnă sfințenie.

22:50Ține minte cineva? Ține minte cineva? Domnul să ne ajute. Apoi să înțelegeți încă un lucru. Biblia spune că apele au mers scăzând până în luna a x a și în luna a x a, în ziua întâi, s au văzut vârfurile munților. Cifra 10 este cifra plinătății. A plinătății. Haideți să reluăm puțin să citim. După 150 de zile, Dumnezeu a intrat în control. Eu vă tălmăcesc acuma. Dumnezeu a intrat în în control. Apele s au micșorat pentru că sfințenia a început să lucreze și apoi corabia s a oprit. E foarte important să înțelegeți cuvântul corabia s a oprit. În limba aramaică nu există cuvântul s a oprit. În limba aramaică cuvântul este s a odihnit. Corabia s a odihnit. Săracă că te a dus.

23:41Rădăcina cuvântului lui Noe este tot odihnit. Noe s a odihnit. Corabia s a odihnit pentru că Dumnezeu era în control. pentru că sfințenia era satisfăcută și atunce plinătatea lui Dumnezeu a lucrat. Dumnezeu și virgulele are cu înțeles și Dumnezeu să ne binecuvânteze și să ne

04Sub ape, Dumnezeu scoate o geografie nouă în viața ta

24:00dea putere să înțelegem lucrul acesta. Aș vrea în numele Domnului Iisus Hristos să spun acum un lucru. De ce trebuie să ai răbdare? Pământul pe care î știa Noe până la potop nu a mai existat. Corect. Apele l au acoperit. În timp ce apele acopereau pământul, ceva se întâmpla. Nu avea loc ceea ce se numește reconfirmarea pământului. Pot să intru un pic cu voi să discutăm un pic un element științific? Unul din contraargumentele potopului este faptul că oamenii spun că nu putea să aibă potopul atunci când vremea era ciclică. Nu intru în discuții. Puteți să stabiliți. Anotimpurile, sezoanele au fost după potop. Pământul era într un efect de seră. Pământul, dacă o să vă uitați, era udat. Un abur ieșea din pământ și uda toată suprafața pământului. Nu existau anotimpuri. Acum când iese Noe din corabie, Dumnezeu spune: „Va fi frig și cald, vei semăna, vei secera și așa va fi până la sfârșitul vremurilor. Acum încep sezoanele, acum încep anotimpurile, până la podopul lui Noe pământul avea o climă care era universală. De aceea s a putut și de aceea a avut loc podopul. Acum, în momentul acesta, Noe nu știa ce se întâmplă sub ape. Când ești încercat, tu nu știi, dar vreau să spun ceva care este extrem de important. Când tu spui: „Doamne, se mișcă pământul sub picioarele mele. Nu te teme că se reconfigurează viața ta. Dumnezeu scoate o geografie nouă în viața ta. Dumnezeu scoate un relief nou în viața ta.

25:29Dumnezeu scoate pășuni. Dumnezeu scoate lucruri noi. În timp ce stai acoperit și spui: „Doamne, numai ape, numai necazuri. Ce se întâmplă? Nu mai văd nimic. Nu trebuie să vezi tu. Vede Dumnezeu în momentul în care a ieșit și apele s au retras. O nouă vegetație, o nouă splendoară, o nouă creație. De aceea se repetă porunca: creșteți, înmulțiți vă, pentru că Dumnezeu are de fapt acum se întâmplă o geneză, acum se întâmplă că un pământ nou apare. Și vreau să spun un lucru, să nu te temi când ești acoperit de ape, că acolo undeva, unde tu nu vezi, Dumnezeu reconfigurează relații, Dumnezeu schimbă destine, Dumnezeu înlătură piedici, Dumnezeu din cer lucrează într o manieră cum tu nu înțelegi. Să să spunem amin și să spunem aleluia și Dumnezeu să fie binecuvântat. Și aș vrea să înțelegem lucrul acesta. Aș vrea să înțelegem că câteodată trebuie să aibă loc această reconfigurare a vieții tale. Numai Dumnezeu știe ce se naște sub apele care au venit. Numai Dumnezeu știe în apele necazurilor ce scoate el la suprafață.

26:30Vreți să vă spun care s cele mai frumoase pășuni? Cele scoase din apă. Vreți să vă spun care s cele mai frumoase, superbe lucruri? Cele care sunt născute în apele încercărilor. Acolo este ceva la iveală care n ai avut și devii cine n ai fost. Nu mă încurajați deloc. Am dreptate. Ce se naște sub ape numai Dumnezeu știe. Dar când apele se retrag, te uiți și spui: „Uau, chiar așa de frumos? Dumnezeu spune: „Da, dar când ești pe ape, când ești în încercări, tare greu îți este. Te rog din toată inima, nu te certa cu Dumnezeu. Știu că unii dintre dumneavoastră trec prin ape tulburi. Știu că unii dintre dumneavoastră trec prin încercări extraordinar de mari, dar ascultați mă, ceva se va reconfigura.

27:22O geografie nouă, un teritoriu nou. Dumnezeu când va scoate la iveală vei spune: „Astta ai pregătit tu? Asta am pregătit. Îți mulțumesc frumos. Lăudat să fie numele tău. Pot să mai fac o o o invitație la răbdare. Noi este un om extraordinar. Noi este un om fascinant. Dar cu cât citesc mai mult despre Noi cu Atta îmi dau seama că Dumnezeu are alegeri care au la bază caracteristici absolut duluitoare. Dumnezeu nu e așa la întâmplare. Noe este un om fantastic. Noe trimite un corb și trimite și un bun. Cum îi viața? Î numai albă. neagră.

05Viața are și corbi, nu doar porumbei; învățăm adaptarea

28:01Nu e și neagră, dar nu i numai neagră, e și albă, că așa i viața. Vedeți, corbul este pasărea care nu se atașează de nimeni. Corbul este pasărea care se hrănește și cu stârvuri. Porumbelul n ar pune piciorul niciodată. De aceea porumbelul se întorcea pentru că dacă porumbelul nu găsește un loc pe care să pună piciorul, ceva care să fie uscat și curat, nu l pune. El tot zboară înapoi, tot zboară înapoi că spune: „Eu nu pot să pun piciorul aici. Nu pot să pun piciorul aici. Corbul n are o problemă. Pot să fiu deschis cu dumneavoastră, dragii mei? Vă rog, în numele Domnului Iisus Hristos, dați dovadă de adaptare în viața aceasta. Anumite lucruri vor muri, lăsați le să moară. Anumite lucruri vor fi ciudate în viața voastră, vor fi mai negre. Lăsați le să și facă efectul. De ce trebuie să luptăm întotdeauna numai pentru lucrurile care ni se pare nouă că ar trebui să le avem? Vrem numai porumbei. Îs buni și corbii. Lasă să mănânce pe acolo ce stârburi sunt în viața ta. Lasă să consume niște mizerii care sunt pe acolo. Lasă și corbii să și facă lucrarea. Că Dumnezeu îți spune în această seară: "Viața nu i numai roz.

29:03Viața nu i numai albă, viața e și neagră." Noi este un om Noi este un om foarte înțelept. Trimite corbul care nu se atașează, corbul care se hrănește cu stâruri, dar trimite și porumbelul care niciodată n ar pune piciorul acolo unde e murdărie. De ce? Pentru că prin aceasta Dumnezeu spune în felul următor: Viața nu i făcută numai din ce ți închipui. Trebuie să avem adaptare, trebuie să avem realism. Vreau vreau să stau de vorbă cu câțiva dintre dumneavoastră. Știi că anumite lucruri în viața ta vor muri, nu? Știi că anumite lucruri nu se vor împlini niciodată. Sper că n ai ajuns la vârsta asta să crezi că tot ce visezi, știți, nu că anumite lucruri nu se vor împlini, dar nu i nimic. Trimit și corbii. Nu i nimic. Că așa e viața. Slavă Domnului. Mă bucur și de ce mi s a refuzat și mă sunt uimit și de ce mi s a dat.

29:56Că lucruri la care nu m am gândit și lucruri pe care nu le am nu mi le am închipuit că o să le am, mi le a dat Dumnezeu și lucruri care am crezut că sunt legitime și am dreptul să sper la ele, mi s mi au fost refuzate. Trăiască corbii, trăiască și porumbeii și să zboare și unii, să zboare și alții. Și tu să fii un om înțelept, să înțelegi că uneori zboară corbii, că mai mor niște lucruri și alteori zboară porumbeii și or să vină în cioc cu o ramură de măslin. Ce frumos e când puțin verde coboară și la tine în curte. Aș spune Domnului acuma o rugăciune. Dă mi puțin verde că de negru sunt evenimente și trebuie să accepți realitatea că este așa cum este. Putem vorbi deschis. Nu ți s au întâmplat uneori lucruri la care nu te ai așteptat?

30:47N ai avut pierderi pe care nu le ai gândit? N ai avut situații în care pur și simplu n ai știut cum să cum să reacționezi și nu nu i ai spus Dumnezeu Doamne, dar dar de ce? Și Domnul ți a spus: „Pentru că și corbii trebuie să trăiască. Pentru că viața n are numai porumbeii, că viața are și corbi. Și asta facem la biserică. Învățăm să ne adaptăm și cu corbii. Învățăm să trecem pe pământul acesta ca niște oameni care știu și și asumă faptul că anumite lucruri nu se vor realiza, dar ce Dumnezeu hotărăște se va face. Lăudat să fie Domnul și binecuvântat să fie. Nu te grăbi. Nu te grăbi. Și ascultați, vreau să vă spun un lucru interesant. S a dus, s a dus corbul, s a întors corbul, s a dus corbul, s a întors corbul. Nu spune câte curse a făcut, că s a mai întors, dar după aceea corbul nu s a mai întors, că o fi găsit ceva ce i place. Ai acolo un petic de mâl, un stârf. Na, că erau, mă gândesc, nu știu. După care a dat drumul la porumbel, s a dus, s a întors, s a dus, s a întors. Șapte zile, șapte zile, iar șapte zile, șapte zile. Ia și bun, în sfârșit de îi zice: "Deschide, dă la o parte învelitoarea. Dă la o parte învelitoarea și și trimite corbul și trimite și în sfârșit porumbelul după ce ea nu se mai întoarce.

32:07Ce ai fi făcut tu în momentul în care porumbelul nu se mai întorcea? Tu ieșeai zdravă ca și mine. Hop, hop, troc, cac. Ținat. Liber ies afară. Nu mai pot. Vreau aer curat. Vreau să pășesc și eu pe pământ. Noe nu s a încrezut nici în corbi, nici în porumbei. Ei sunt mesageri, dar s a încrezut în ceea ce asculta el că i vorbește Dumnezeu. Până când Dumnezeu nu i a vorbit, Moise nu s a lăsat. Noe nu s a lăsat la îndemâna corbilor și a porumbeilor. Slăvit să fie Dumnezeu pentru toți proorocii. Slăvit să fie Dumnezeu pentru

06Rabdă până auzi glasul lui Dumnezeu; necazul e un test

32:41toți oamenii care stau la dispoziția lui. Slăvit să fie Dumnezeu pentru toți mijlocitorii, dar ei nu sunt Dumnezeu. Amin. Tu va trebui să dezvolți cu Dumnezeu o relație în care atunci când i auzi vocea a trimis, a văzut. Deci să înțelegem cum au evoluat lucrurile. A început vântul. Vântul a suflat. Noi a zis rabd. A început vântul să ducă corabia într un loc. Apele s au împuținat, corabia s a oprit, s a odihnit. Noi a zis: „Mulțumesc, Doamne, nu fac niciun pas fără tine. Ridică învelitoarea. A ridicat învelitoarea. A mai așteptat, a trimis un corp, s a dus, s a întors, s a dus, s a întors și a zis: „O, nu s a mai întors, dar n a ieșit afară. A zis: „Aștept să mi vorbească Dumnezeu." După care a zis: „Trimit un porumbel." S a dus, s a întors, s a dus, s a întors, a venit și cu și cu un semn de al măslinului, al păcii, al bucuriei, al verdeții, al unui nou început. Dar n a zis Noia acuma ies afară că Domnul mi a vorbit în toate. Nu. Pentru că până când nu dezvolți cu Dumnezeu un mod în care să ți vorbească personal, te rog să nu faci niciun pas și te rog să rabzi, că de aceea noi ne stricăm binecuvântările.

33:43De aceea Dumnezeu, deși vrea să ne ducă în bucățica lui de rai, în bucățica noastră de rai, pentru că n avem răbdare, noi nu facem altceva decât să ă să grăbim lucrurile. Și grăbindu le, noi nu mai avem ceea ce Dumnezeu ne a spus. De aceea în această seară spun rabdă. Rabdă. Și când auzi glasul lui Dumnezeu care spune: „Fă acum pasul, ieși acum afară, atunci să spui: Glorie lui Dumnezeu. Domnul mi a vorbit prin mesageri. Domnul mi a vorbit prin vânt, Domnul mi a vorbit prin odihna corăbiei, dar eu mă încred în vocea Lui. Eu mă încred în ceea ce mi vorbește Dumnezeu. El să ne ajute, El să ne binecuvânteze, El să ne dea putere nouă tuturor și cineva să spună amin. Amin. Cineva să spună amin. Îți mulțumesc, Doamne. Vreau să spun un lucru care este extrem de important.

34:35Nu țin să termin ce am pregătit, dar țin să spun ceea ce simt că e important. Te ai gândit vreodată că necazul ăsta care te ține atât de închis e un test pentru a vedea spre cine alergi? dumneavoastră știți că odăița e locul întâlnirii cu Dumnezeu? Dumneavoastră știți că odăița este un loc unde te izolezi cu Domnul? Știți că atunci când ești în corabie și te plictisești, când ești în corabie și devii mânios, când ești în corabie și devii nerăbdător, tu de fapt spui că intimitatea cu Dumnezeu nu i prioritatea ta? Ce dacă ești în necaz? Pot să fiu deschis cu voi? Știți ce fac când am un necaz? Mă duc cu el și spun: "O să stau cu tine până când îți aud glasul." Și nu am să ies până când nu ți aud glasul.

35:27Știți că uneori Dumnezeu ne încuie în niște situații ca să vadă spre cine alergăm. Ne încuie în niște situații să vadă dacă a sta cu el este suficient. Știți că sunt oameni care vin, cum spunea dimineață fratele Florică vizavi de rugăciune, suntem pe multe, ne rugăm, stăm, ne rugăm. E vreun semn? Niciun semn. Se vede vreun nor? Nu se vede niciun și părăsim rugăciunea și părăsim încrederea. De ce? Pentru că n am înțeles că uneori Dumnezeu ne încuie în niște situații ca să ne verifice puterea de a fi și dragostea de a rămâne cu el. Pentru că în situații în care ești încuiat, tu va trebui să te încrezi în Dumnezeu și să te duci cu toate motoarele turate spre Tatăl tău din ceruri. E un test. E un test. Și Domnul să ne dea biruința aceasta să înțelegem că cu Domnul Dumnezeu, chiar dacă sunt uneori blocat, chiar dacă Haideți să vă spun un lucru.

36:20Câți Câte dumneavoastră sunteți mămici? Mămicile care au născut. Mămicile care au născut. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Ați avut copil în pântec? L ați simțit, mă, cum vrea să iasă? Da. O bă o bădut cu picioarele. Știți că și voi sunteți un chivot al Domnului? Știți că pântecele unei femei e ca o arcă care zămislește și acolo se creează viață. Și când ăla micul vrea să spune: „ Vreau afară, vreau afară, vreau afară!" Ce i a spus? Stai mă cuminte să i sănătos, mă puiule, că dacă te grăbești și ești mai devreme, tu n o să fii bine. Spune lui Dumnezeu în această seară: Dă mi răbdarea. Amin. Să ies când îmi spui tu. Ajută mă să pot accepta să rămân într o situație poate de blocaj, într o într o situație în care mă simt strâmtorat și încuiat până când tu vei spune: „Ieieși afară! Pentru că atunci când voi ieși va fi bine. Dacă voi ieși înainte de vreme, poate sănătatea mea spirituală, poate că sănătatea mea relațională, poate că lucrurile pământești vor fi într un fel în care să nu mi placă. De aceea, în această seară să nu uiți că raiul tău înseamnă întâi de toate răbdare.

37:26Răbdare. Răbdare. Ducele de Wellington, care l a înfrânt pe Napoleon, era odată cu mai mulți prieteni la vânătoare. Au ajuns la poarta unei țarini unde stătea un băiat. „Deschide poarta”, a zis ducele. „N o deschid, a zis băiatul. Tata mi a poruncit să nu deschid nimănui. Eu sunt ducele de Wellington și nu îngădui nimănui să mi se împotrivească. A zis ducele cu asprime. Băiatul l a saludat cu respect și a zis: „Acum am deschizi?" Și el a zis: A zis: „Mare duce, nu veți vrea ca un sărman băiat ca mine să fie neascultător față de tatăl lui? Willington i a întins mâna băiatului și i a zis, uitându se spre însoțitori: „Ne întoarcem, domnilor, dacă aș avea 1000 de băieți ca acesta, aș cuceri lumea.

38:25Dumnezeu îți spune în această seară: "Răbdarea te va pregăti pentru războaie fantastice." Te rog în numele lui Iisus Hristos, rapdă, ești încuiat. Știu, știu cât este de greu. Mântuit, mântuit, dar traversăm apele lumii și am vrea așa de mult să ieșim la loc larg. Dar Dumnezeu spune în această seară: "Vânturile mele le am trimis cu un scop. Odihnesc corabia într un loc cu un scop. Eu sunt Dumnezeul care folosesc mesageri, corpi și porumbei cu un scop. Dar până n auzi glasul meu, nu fă niciun pas. Ajută ne, Doamne. Al doilea lucru care vrem în această seară

07Când Dumnezeu te izbăvește, întâi zidești un altar al mulțumirii

39:00să l avem este altarul. Altarul spune cuvântul lui Dumnezeu că atunci când a ieșit Noe, primul lucru pe care l a făcut înainte de toate este că a construit un altar. Dragii mei, cunosc altarul care se face în momente, cum spunea fratele Florică dimineață, bine că nu mai este aici. Spunea dimineață, zice: "Când am trecut prin necazuri, m am rugat trei luni și am postit trei luni. Și când am văzut că Dumnezeu nu mă ajută, am m am rugat și am postit și am pus în șase luni." Și ce credeți? A venit Dumnezeu după șase luni? N a venit Dumnezeu după șase luni. Când ai o încercare, e normal să zidești un altar. Când ai o încercare este normal să te rogi Dumnezeu. Dar când nu mai ai nicio încercare, când ai ieșit la loc larg, când începe era nouă în viața ta și atunce tu te alergi prima dată la altar, tu dovedești ceva fantastic.

40:01Să te duci să zidești un altar lui Dumnezeu când toate problemele sunt rezolvate. Să te duci să zidești un altar lui Dumnezeu când pășești pe un teren nou. Acesta este un lucru al credincioșiei. Vreți să vă spun, dragii mei, prin ce ne caracterizăm noi, oamenii credincioși, câteodată, poate nu dumneavoastră, dar eu cu siguranță, îl căutăm pe Dumnezeu în vremuri de strâmdorare și apoi îltăm pe Dumnezeu în vremuri de înviorare. Știți care este raiul? Bucățica de rai pe care Dumnezeu o vrea să construiești mai întâi de toate altarul și în ziua când Dumnezeu te a izbăvit să faci un altar al mulțumirii. Gândiți vă la Noe. A ieșit afară. Sunteți aici? Puteți să puteți un pic să intrăm în să intrăm în narațiunea biblică. Gândiți vă că a stat un an de zile, fără puțin a stat un an de zile, un an de zile într o într o corabie. Nu vă gândiți când spuneți corabie, voi vă gândiți la ceva care n a existat, un dulap plutitor. Da. În condiții dificile, cu tot felul de sus, jos, sus, jos. Gândiți vă ce înseamnă un an de zile să nu ai nimic solid sub picioare, să te ducă în stânga și să te ducă în dreapta și să nu vezi să nu vezi lumina zilei așa cum este ea. Vă dați seama ce înseamnă lucrul acesta? Și în momentul când după aproape un an de zile ai ieșit afară, în loc să te duci să îmbrățișești iarba, în loc să săruți izvoarele, în loc să faci o călătorie să vezi, te duci și spui: „Eu vreau să zid un altar lui Dumnezeu pentru că am învățat ceva în timp ce stăteam în corabie, că niciodată n o să mai fac niciun pas fără de Dumnezeu, că nu mi permit să mai fac niciun pas fără de Dumnezeu, că nici nu mai îndrăsnesc să fac ceva, nu vreau să zidesc nimic, nu vreau să zidesc nici măcar o colibă, nu

41:36vreau nici măcar să ridic un cort. Până mai întâi de toate nu zid un altar lui Dumnezeu, că am învățat că înainte de toate trebuie să caut neprihănirea și împărăția lui Dumnezeu și toate toate lucrurile ni se vor da pe deasupra. Glorificat să fie Dumnezeu. Haideți să vă spun un lucru. De ce ar trebui să zidim un altar? Câți dintre dumneavoastră în această seară ați

08Altarul recunoștinței: alții nu mai sunt, iar tu rămâi smerit

42:01simțit așa o o un cuțit în inimă când v am spus de de Violeta? La modul sincer, a simțit un cuțit în inimă. Aș vrea să te uiți de jur împrejur și să ți aduci aminte că oameni din generația ta nu mai sunt în viață. Oameni din generația ta nu mai sunt în viață. Sunt copii care nu mai sunt în viață. Sunt dragi de ai tăi care mai poate că sunt vecini de ai tăi, dar oameni din generația noastră nu mai sunt. Când Noe a ieșit, Când Noe a ieșit, a știut că tot ce cunoscuse, tot ce însemnase omenirea, tot ce însemnase oameni, tot ce însemnase cunoscuți, nu mai erau. Toți erau acoperiți de ape. Și pentru că erau acoperiți de ape, nu i a zis: „Cine sunt eu și cine este casa mea de am stat în picioare? Să înțelegi că fiecare durere din jurul tău, fiecare dramă din jurul tău ar trebui să te facă să te duci să zidești un altar lui Dumnezeu, să spui: „Doamne, cine sunt eu de ai avut milă de mine? Sunt oameni atât de necăjiți cu mult mai necăjiți decât sunt eu. Sunt oameni cu mult mai apăsați decât sunt eu. În timp ce tu stai în picioare, în timp ce tu ai pâinea pe masă, în timp ce Dumnezeu ți a binecuvântat viața, alții trăiesc greutăți mari. De aceea să zidim un altar înainte de toate, să spunem: „Doamne, n am uitat că eu sunt fără merit înaintea ta."

43:19Și îți mulțumesc, Doamne, pentru că altarul acesta vreau să l zidz pentru că sunt oameni care nu mai sunt lângă mine. Sunt oameni care au murit. Sunt oameni care au avut accidente, sunt oameni care au murit de boli, sunt oameni care și au pierdut viața, sunt oameni care stau în cărucioare, sunt oameni care sunt în bolnavi pe un pat de spital. Și eu, Doamne Dumnezeul meu, ce fac când mă uit la ei? Ce fac când mă uit la potopul care a acoperit lumea? Zidesc un altar al recunoștinței lui Dumnezeu. Zidesc un altar al recunoștinței lui Dumnezeu. El să ne binecuvânteze. Un lucru care e foarte important este următorul. Ai fost scăpat de Dumnezeu vreodată în viața ta de ceva groasnic? Ți a trecut glontele pe la ureche? Ți a șoierat măcar o dată în viață? A trecut razant pe lângă tine o mașină? Putea să facă praf.

44:12Și după ce s a întâmplat lucrul ăsta, ce ai devenit? Un om mai smerit sau mai mândru? Când Dumnezeu din cer te a izbăvit, asta te face mai plin de sine sau mai plin de El? De să ți răspunzi. Când Dumnezeu din cer te a scos din ape mari, te face mai dornic să lucrezi pentru el sau pentru sine? E important lucrul ăsta. Când vezi că cei din jurul tău pierd și tu ești în picioare, lucrul ăsta cum te face? Mai smerit înaintea lui Dumnezeu sau te face mai arogant? De ce oamenii credincioși au impresia că ei sunt superiori celorlalți? De ce în discuțiile noastre cu oamenii care nu l cunosc pe Dumnezeu afișăm aroganță și superioritate de parcă mântuirea stă la noi în buzunar?

45:05Pentru că noi n am înțeles ce a însemnat să trecem prin ape și s ar putea să repeți ciclul până când Dumnezeu scoțându te din ape te va vedea că te duci să zidești un altar. Cum îți permiți să începi ziua fără să i spun mulțumesc că am deschis ochii? Cum îți permiți să te duci și să te năpustești asupra aproapelui tău? poate ă obidindu l cu ceva cuvinte rele când primul cuvânt ar trebui să fie mulțumesc Doamne că ai pus soarele pe cer. În absența acestui altar noi n avem rai. În absența răbdării noi n avem rai. Căutăm acel rai aici, locșorul unde să stăm, unde să punem piciorul, să putem spune aleluia. Dar Dumnezeu spune în aceste momente: "Fără altar! Altarul acesta al mulțumirii este o cheie." Și ascultați mă, în timp ce stăteam și mă rugam lui Dumnezeu vizavi de acest altar, un cuvânt a răsărit în inima mea și mi a zis așa: "Cine mulțumește lui Dumnezeu pentru ceea ce are, va căpăta prin mulțumire ceea ce n are."

46:05M am cutremurat și am zis: „Doamne, ce putere are altarul! Mulțumit! Te rog în această seară să părăsești amărăciunea, să părăsești gândurile acestea care de o vreme te frământă, să părăsești acest lucru, această tendință abrazivă a felului tău de a fi incisivă și să i spui lui Dumnezeu: „Doamne, în timp ce alții sunt în mormânt, eu sunt în picioare. În timp ce alții, Doamne, poate mai buni decât mine, trăiesc momente dificile, eu sunt aici în casa ta de rugăciune. Doamne, îți mulțumesc că mi ai pus o pâine pe masă. M ai scăpat din văi adânci. Când treci prin ape devii mai smerit sau mai arogant sau începi să spui știți de ce am scăpat noi? Pentru că eu când eram copil îl iubeam pe Dumnezeu când au prostii de genul ăsta că nu și ai făcut tu vreodată în viața ta. Suntem niște prăpădiți.

46:55Numai Dumnezeu e magnific. Dumnezeu este uluitor. Dumnezeu e fantastic. Glorie Lui în veci. Ce faci? Ce faci, om al lui Dumnezeu? zidesc un altar pentru că nu mi permit să fac nici măcar un vreasc nu ridic, nici măcar un lemn, o scândură n o fac până nu zidesc un altar că eu vin de undeva de unde am învățat valoarea chinului, a suferinței și știu ce înseamnă să te izbăvească Dumnezeu în timp ce alții nu mai sunt cu noi. Ești aici în casa lui Dumnezeu, poate cineva să spună: „Slăvit să fie numele tău. Ești aici încă în viață? Poate să spună cineva: "Glorie celui preaînalt! Aleluia! Ai trecut prin ape, te au făcut mai smerit sau mai plin de sine. Sunt oameni care povestesc despre ei când ies din necazuri. Aș vrea să vă povestesc mereu despre el când ies din necazuri. Să avem acest altar.

47:45Binecuvântat să fie Dumnezeu. Lăudat să fie Dumnezeu. Hai, Vali, să mă ajuți să le dăm așa un fel de semnal că iertăm. Noe mai întâi de toate a zidit un altar. Noe nu a zidit un altar al ispășirii păcatului, ci al mulțumirii.

09Altarul cere sacrificiu: fără el nu există închinare

48:12Nu un altar care e construit cu lacrimile rușinii, cu lacrimile înfrângerii, cu lacrimile așteptării, cu dorințe pământești. Nu căptușit cu ambiții, ci un altar al mulțumirii. Am trecut prin ape. Dumnezeu e viu. Aleluia! Aleluia! Și apoi spune Biblia că am mai făcut un lucru. Zice: „Dar cum?" Zice: "Altar fără jertfă". Dar unde ai învățat tu să jertfești? De la Abel și de la Cain și de când Dumnezeu a lăsat închinarea, cei dintâi închinători au știut că nu există închinare fără sacrificiu. Numai pocăiții nu știu că închinarea e cu sacrificiu. Tot cu mâna întinsă la Dumnezeu și nemulțumit de ce ai primit. Tu știi că mulțumirea însoțită de dărnicie face mulțumirea cerească. Iar mulțumirea însoțită de egoism o face pământească.

49:09Că poți să mulțumești lui Dumnezeu în felul tău egoist. Dar când mulțumești Dumnezeu sacrificând, dumneavoastră ați sacrificat timp, dumneavoastră ați sacrificat resurse și orice om care se închină știe că fără sacrificiu nu există închinare. Pot să fiu deschis cu dumneavoastră? Înainte să vin la biserică, am văzut o emisiune care se numește Visuri la cheie. [sforăit] Era vorba despre un tânăr căruia îi murise mama, tata și bunicul. Cred că mama și bunicul în aceea zi și tatăl la o lună, toți de Covid și a rămas orfan. Și la un moment dat un părinte, Gheorghiță Niță, cred că l cheamă, i a zis acestui tânăr care a rămas orfan: zice: „Vino la noi acasă. A vorbit cu coana preoteasă și a zis: „Vino la noi acasă. Stai cât vrei, dacă ți place bine, dacă nu pleci.

50:07Și după trei zile copilul i a zis, tânărul i a zis: „Eu nu mai plec niciodată de la voi." M am uitat și am zis: „Doamne, cum poate să existe cu adevărată închinare care să nu te cost? Uite oameni care nici nu știam ai fi știut de părintele acesta dacă nu veneau ăștia cu visuri la cheie. Sunt așa de mulți oameni care jertfesc în ascunzi și numai Dumnezeu îi știe. Dar să înțelegi în această seară că dacă nu este mai întâi altar, dacă nu este un altar al mulțumirii și mulțumirea nu i însoțită de sacrificiu, Dumnezeu nu poate să miroase un miros bun. Pentru că fără sacrificiu nu se ridică mirosul și fără să treacă prin foc a luat. Știți câte câte erau? Erau animale curate și animale necurate. Nu știm exact cum de știa noi lucrul acesta, că abia prin legea mozaică aveau să fie delimitate, dar iată că știa.

51:05Erau șapte perechi de animale curate și a sacrificat din ele, a luat din ceea ce era extrem de rar, ceva care nu știai dacă se mai înmulțește, ceva care aproape că nu ți dădea mâna să faci. Și Dumnezeu o spune prin Noie: „Ia din ceea ce i scump în viața ta. Sparge vasul acela scump. Lasă să se umple camera cu mirosul acesta al sacrificiului tău și viu este Dumnezeu că vei vedea isprăvi mari. Vreau să vă spun un lucru. Eu nu știu ce era în inima lui Dumnezeu, dar Biblia spune ce era în inima lui Dumnezeu după ce a mirosit acest miros bun. După ce a mirosit acest miros bun, spune Biblia în felul următor textual: "Și Dumnezeu a zis în inima lui." Vă dați seama că Duhul Sfânt s a uitat în inima lui Dumnezeu Tatăl și a venit să vorbească cu tine în această seară, să spună: „Iată ce este în inima lui Dumnezeu." În inima lui Dumnezeu exista un gând. În momentul în care mirosul acesta s a înălțat, în care mireasma aceasta a sacrificiului s a înălțat și a zis: „N am să mai fac niciodată lucrul acesta și pământul nu va mai fi niciodată sub ape și n am să fac un legământ cu omul că niciodată nu va mai pieri. Tu înțelegi ce face altarul?

52:14Altarul înalță în înaintea lui Dumnezeu o mireasmă de bun miros și Dumnezeu poate să răstoarne planuri. Dumnezeu poate să oprească situații. Dumnezeu poate să schimbe evenimente. Dumnezeu poate să dea o turnură nouă pentru că s a suit un miros bun înaintea lui Dumnezeu. Cum să fac? Te frămânzi să iesezi din situație. Du te la altar. Cum să fac, Doamne? La cine să mă mai duc? La cine să mai apelez? Ce avocați mai știți? Ce doctori mai știți? Ce contabil mai știți? Știu pe cineva care așteaptă să zidești un altar și când altarul este însoțit de sacrificiu și mă întreabă oamenii, mă întreab: Frate, ce să i dai eu lui Dumnezeu? Eu nu mai am decât lacrimi. Fantastic. Lacrimile tale sunt tot ce are nevoie Dumnezeu. Zidește cu durerea ta un altar. Zidește cu neputința ta un altar. Zidește în boala ta un altar. Zidește în sărăcia ta un altar. zidește în lucrurile care se întâmplă, în tragediile tale. Zidește un altar pentru că acela este focul prin care viața te trece. Și focul acesta, când tu te duci înaintea lui Dumnezeu și spui: "Măcar că viața mea este praf, eu vin să spun că te iubesc și ești al meu." Și atunci focul acela arde, jertfa se ridică și un miros bun inundă în prezența lui Dumnezeu.

53:31Acela este altarul de care nu alea cinci minute fugărite, nu plictiseala aceea, nu sentimentul de de vinovăție pe care încerci să l compensezi spunând: „Ai milă de mine. Nu frica că dă autobuzul peste tine, nu faptul că ai o zi grea, ci faptul că ai înțeles că trecând prin ape nu ți mai permiți să faci ceva fără altar. Că uitându te în jur și văzând că s a făcut seară și gol și că unii nu mai sunt și că tu ești, nu poți să ieși din ape cu mâinile în buzunar spunând sunt special și spui: Doamne Dumnezeule, am ieșit din ape, nu mi permit să mai fiu ce am fost. și din necazuri. Și spun în această seară că vreau să zid un altar mai întâi de toate. Nu mai fac nimic. Dimineața când te trezești la prima oră, te rog nici la baie să nu te duci. Dacă poți nici la baie să nu te duci, că Satana e atâta de viclean că între dormitor și baie îți pune ceva în cale să strice toată ziua.

54:32îngenunchează în prima clipă și spune: „Zidesc un altar cu tine, un altar al recunoștinței, un altar al mulțumirii. Te caut în în zorii zilei. Primul gând, prospețimea gândului meu este îndreptată către tine. Nu mi permit să nu ți vorbesc. Nu mi permit să nu te caut. Am trecut prin ape mari. Am învățat că fără tine nu pot și vreau să aduc un sacrificiu, o jertfă. Vreau ca focul Duhului Sfânt, frate, mă arde durerea. Las o să mistuie în altar jertfa care se înalțe. Frate, nu mai pot. Inima mea e prinsă de amărăciune. Las o să se verse înaintea lui Dumnezeu și altarul acela va fi unul de pe care se ridică un bun miros. Poți să spui Poți să spui amin. Amin.

10Turn ca Nimrod sau altar: ce zidești după necaz?

55:23Domnul să ne binecuvânteze. Iar v am ținut. Iar o să mă certați. Iar o să mă Frații mei, iubiții Domnului, haideți puțină numai un pic de istorie și apoi încheiem. Ham, unul dintre fii lui Noe, îl naște pe H. Știați? Cuș naște pe Nimrod. Nimrod zidește turnul Babel. Deci, haideți să vedem. Ham, Cuș, Nimrod. Vorbim despre două generații. Da. Cuș Nimrod. Ham. Cuș Nimrod. Ham. Fiul lui Noe, naște pe Cuș. Cuș naște pe Nirod. Deci nepotul lui Ham este în Nirod. Știți ce spun evreii care interpretează Biblia la acest moment?

56:18că Nimrod a vrut să construiască turnul ca niciodată lumea să nu mai piară în ape, să ridice un turn că atunci când apele vor veni să se ducă sus sus și nimeni să nu mai moară. Vreau să te întreb, tu ce ai învățat de la viața asta? Să zidești un turn sau un altar? Știi câ te poți să încrede în tine? Poți să zidești un turn. Dumnezeu a lăsat. S a dus sus, sus, sus, sus, sus. Frica, spaima, durerea îi face pe oameni să construiască. Poți construi în frică, poți construi în amărăciune, poți construi în răzbunare, poți construi dând replica, poți construi în amărăciune, poți construi în venin sau poți să vii și să spui nimic fără Dumnezeu.

57:09Raiul tău, raiul meu, răbdare, altar. Te rog în numele lui Iisus, dacă am trecut prin aceste probleme, haideți să nu luptăm cu Dumnezeu construind un turn al propriei încrederi în noi și a eforturilor umane, ci un altar. Și ce ar mai trebui să facem într un final? Să împlinim. Raiul înseamnă, mai pune o dată Ovidiu, răbdare, altar și împlinire. Pentru că Dumnezeu

11Împlinire: ieși și scoate afară ce îl oprește pe Dumnezeu

57:41îi zice lui Noe următorul lucru. zice: "Ieșiți tu și casa ta. Ieșiți, ieșiți. Gata, zice Dumnezeu, ieșiți. E timpul să ieșiți. Vreau să întreb pe cineva în această seară. Simți că Duhul Sfânt îți vorbește când îți spune: „eși, ieși, ieși. Nu știu de unde trebuie să ieși. Poate din relații care nu sunt, nu sunt de nu sunt bune pentru tine. Poate că trebuie să ieși din situații pe care le ai creat și le ai acceptat în viața ta. Dar eu aud în această seară că Dumnezeu spune: „Ieieși". După care Dumnezeu spune: „Scoate afară și casa și familia și târâtoarele și păsările. Ieșim, dar mai facem un lucru. Nu doar că ieșim, eu vreau în această seară să ieșim. Eu vreau în această seară să ieșim. Eu vreau în această seară să stăm cu Dumnezeu, să ieșim. Dar ca să ieșim mai întâi trebuie să scot ceva din mine. Scot afară din mine lucrurile rele. Scot afară din mine dorințele rele. Scot din mine orice lucru care îl oprește pe Dumnezeu să mă poată conduce.

58:45Eu ies, dar ca să ies trebuie să scot să scot afară. Trebuie să împlinești. Ascultă mă. Vrei să fii binecuvântat? Ascultă ce spune Dumnezeu. Ieși, spune Domnul. Ieși. Despartă te. Renunță. Pune zid între tine și ceea ce nu mi place mie. Ieși din situațiile acestea, aude cineva, repet, până când Duhul Sfânt te va convinge, trebuie să ieși. Dumnezeu nu spune: „Voi face eu lucrul ăsta pentru tine. Ba dar tu ai putere să te ridici. Tu ai putere să te desparți, tu ai putere să pui capăt. Tu ai putere să faci ceea ce trebuie să faci. Dumnezeu spune: „Eiești pentru că poți să ieși." Dumnezeu spune: „eși pentru că stă în putere s o faci." Dumnezeu spune: „eși pentru că e responsabilitatea ta să faci lucrul ăsta." Înțelegi? Amin. A ta. Și scoateți afară. Scoateți afară. Doamne, ajută ne să scoatem afară tot ce este greșit. Să scoatem afară. îmi spune în Isaia 30: 22ți socoti ca spurcate argintul care vă acoperă idolii, aurul cu care sunt poleite chipurile turnate, ca pe o necurăție le veți arunca și veți zice: Afară cu voi, afară cu tine invidie, afară cu tine plâns de milă, afară cu tine amărăciune, afară cu tine răzbunare. Afară cu tine orice lucru

12Dumnezeu urăște pasivitatea: poruncile Lui cer acțiune

1:00:00rău, afară pentru că vreau să devin un chivot al lui Dumnezeu. Vreau să devin un copil de Dumnezeu afară cu voi. Ești a Îmi place, îl iubesc pe Dumnezeu. Pot să vorbesc un pic cu voi? Gata, mă, mă pocăiesc. Știți ce iubesc pe Dumnezeu? Toate poruncile lui sunt porunci de tip militos. Ieși, scoate și apoi când ies animale să mișune. Dumnezeu urăște pasivitatea. A, Doamne, eu n am ce să fac. Doamne, sunt prăpădit. Dumnezeu spune: „Poți să faci o mulțime de lucruri. Poți să ieși, poți să scoți, poți să mișuni. Ai mișunat de nu mai știi dacă îți spune pingelele povestea vieții tale. Prea ai mișunat. Gata, zice Dumnezeu, acuma mergeți cu mine în puterea Duhului lui Dumnezeu. Hai să schimbăm mișunatul nostru. Să nu mai da, Dumnezeu să ne aștee. Toate poruncile lui Dumnezeu sunt porunci dinamice, porunci de acțiune.

1:00:57Dumnezeu spune: "Nu încrucișa brațele. Credința nu i pasivitate. Credința nu este resemnare. Credința nu este fatalism. Credința nu este deznădejde. Credința nu înseamnă să stai încremenit. Ci Dumnezeu spune: „Iată, zice Dumnezeu, am niște porunci pentru tine. Ieși! Am ieșit. Scoate afară. Am scos. Lasă să mișune. Mișună. Tu poți face niște lucruri. Glorie lui Dumnezeu. Și El te va binecuvânta pentru că ce îți spune să faci, Dumnezeu va și împlini. Glorie lui Dumnezeu. Un om, haideți echipa de închinare. Un om, un avocat, ca să vă spun drept, în drumul lui spre Ce să facem? Asta e. În drumul lui spre birou. intra într o bodegă la colțul străzii.

1:01:48Nu i cazul altor avocați la care mă uit eu acuma. Ca să bea în fiecare dimineață o țuică. Asta era. Și într o dimineață de iarnă, cu zăpadă foarte mare, în timp ce totoarele nu erau curățate, a luat o spre bodegă ca de obicei. Deodată a auzit o mișcare în spatele lui și întorcându se a văzut pe băiețelul lui venind după el și l întreabă: „Ce faci? îi zice tata. Calc pe urmele tale, a zis copilul, zăpadă, nămeți. Tată l a certat pe băiat și l a trimis acasă. Dar când a ajuns în dreptul bodegii și a vrut să intre, cuvintele au răsunat: "Calc pe urmele tale". N a mai intrat. A ajuns la birou și a luat codul civil. a început să citească, dar pe fiecare pagină parcă vedea calc pe urmele tale.

1:02:44A lăsat deoparte totul, a început să se gândească, l a podidit plânsul și a zis: „N aș vrea să calce pe urmele mele." Și a luat o hotărâre ca din ziua aceea să aibă urme vrednice pe care copilul lui să poată umbla. E un Dumnezeu în această seară care se ridică în dreptul tău și spune prin vocea apostolului Pavel: "Călcați pe urmele mele întrucât și eu calc pe urmele Mântuitorului. Vrei în această seară să începi împlinirea? Vrei să lași o serie de urme să poată să mărturisească despre tine că ai fost un om al cinstei de onoare, un om spre care alții privind să spună: „Vreau să calc pe urmele lui. Vrei să ajungi în colțul tău de rai? Vrei ca Dumnezeu să ți dea un colțișor de rai răbdare, drag suflet, altar, prietene, și împlinire.

1:03:39Și așa vom avea acest rai. Și în această seară aș vrea înaintea lui Dumnezeu să te întreb cine dintre dumneavoastră la nivelul sau la capitolul răbdare mai are nevoie de șapte zile de un corb, de un porumbel, de ceva vânt care să bată, de o corabie care să se odihnească pe vârful unui munte? Câți lucrează, Doamne? Amin. Și te rog în numele lui Iisus, iubesc biserica care este împodobită cu daruri, dar să nu uiți că toți oamenii lui Dumnezeu nu sunt Dumnezeu, ci sunt semne, ambasadori, dar doar vocea lui contează. Și să știi că va trebui să mergi pe mâna ta în raport cu Dumnezeu. Alții sunt indicatoare, dar tu ești responsabil de a auzi glasul lui Dumnezeu. Să nu mai dai vina. Eu când audfate ce mi a zis proorocul ăsta și nu de la Domnul, eu spun în felul următor: Bine este că Dumnezeu a lăsat prooroci, dar asta nu înseamnă că tu n ai responsabilitatea ca să auzi glasul lui Dumnezeu. Ce? Tu nu știi ce trebuie să faci?

1:04:44Nu știi ce trebuie să faci? Păi, îți aduc eu aminte, 150 de zile YH Iahve. Șapte luni, 17 ziua sfințenie. După alte 10 zile, plinătate, înțelegi ce trebuie să faci? Dumnezeu îți spune cum să trăiești. Uite de la matematica lui Dumnezeu. Fă un altar. Ai trecut prin ape. Ce au făcut apele acestea? Te au transformat într un Nimrod care vrea să zidească. Știți că sunt oameni care au trecut prin sărăcie, s au jurat să nu mai fie niciodată săraci și ar fi în stare să calce pe cadavre, să nu mai aibă sărăcie. Eu nu vreau să mi dea Dumnezeu bogăție, ci eu vreau să zidz Domnului un altar. Nu vreau un turn, ci vreau să zidesc un altar. Cu Dumnezeu din cer voi fi binecuvântat. Și când mirosul jertfei se va înălța, Dumnezeu mă va binecuvânta. Cum spune capitolul 9, versetul 1, cum a mirosit mirosul cel bun. Dumnezeu a binecuvântat pe noi și pe copiii lui și pe toți.

1:05:43Glorie lui Dumnezeu. Și aș vrea să împlinești poruncile lui Dumnezeu. Și poruncile lui Dumnezeu sunt dormi liniștit, nu lucrează, Doamne, ca în somn. Nu, el spuneși, scoate, mișună, umblă, creșteți, înmulțiți vă. Ce înseamnă creșteți, înmulțiți vă, umpleți pământul înseamnă verbe de mișcare. Rodește, lasă urmași, cheltuiește te, fă ceva cu viața ta. Dă semnificație când vei trăi și la sfârșit, după ce ai trăit să te uiți în urui: „Doamne, am crescut. Doamne, m am înmulțit. Doamne, am rodit." Și Biblia spune: „Vic și va fi cald. Va fi zi și va fi noapte, va fi vară și va fi iarnă. Ce înseamnă toate acestea? Rodește, prietene. Cum se rodesc? Împlinind poruncile lui. Cel mai grozav rod al vieții tale e ascultare de Dumnezeu. Cel mai grozav rod al vieții tale e să semeni sămânța ascultării.

1:06:44Nu sunteți convinși? Lucreze Duhul Sfânt. Ce zidim acum? Un turn sau un altar? Mergem pe mâna lui Nimrod sau lui Noe? a lui Noe și spune: „Mă întorc la inima închinării și vreau să stai de vorbă asta. Vreau în această seară și nu o să vă mai tulburăm că am băgat de seamă o mulțime de lucruri sunt pe scaun. De exemplu, am băgat de seamă că vorbim prea mult noi cei din față, dar trebuie să ajungi pe scaun ca să ți dai seama. [sforăit] Vă rog să mă iertați că oricum am vorbit mult, dar ați înțeles că sper că nu lipsit de folos, nu lipsit de sens. Știți că raiul nu poate să lipsească ceva din el. Ori nu trebuia să vreau în aceste momente să stai de vorbă cu Dumnezeu.

1:07:34Doamne, așa am niște greutăți. Lasă le să ardă ca o jertfă înaintea Domnului. Transformă durerea într un capital al închinării. Lasă lacrimile să curgă. Varsă ți inima înaintea lui Dumnezeu și spune: „Doamne, sunt împresurat din toate părțile. Și Dumnezeu spune: Zidește, zidește un altar. Mă simt, Doamne Dumnezeul meu, parcă fără putere. Mă simt chiar speriat. Du frica înaintea lui Dumnezeu și zidește o în altar și spune: „Numai tu ești tăria mea. Numai tu poți să faci ceva. Numai tu poți să schimbi ceva. Zidiți cu ce aveți. Amin. Ne ridicăm înaintea Domnului. Dacă îți este mai de folos cu ochii închiși să privești realitatea sufletului, poți să închizi ochii. Dacă vrei să rămâi cu ochii deschiși, rămâi cu ochii deschiși. Dar cu toții să privim spre Domnul.

1:08:24Doamne, avem nevoie să punem piciorul undeva pe un teren tare. Știu că suntem mântuiți și îți mulțumesc. N am cuvinte să ți mulțumesc, dar navigăm pe apele lumii. Ne au dus sus, ne au dus jos, ne au trântit, ne au tăvălit și e greu. E tare greu și am nevoie și eu am nevoie și ei au nevoie să i scoți la loc larg. Pentru aceasta dă ne răbdare, dă ne harul zidirii unui altar și ajută ne să împlinim ce ni s a spus, ca astfel, Doamne, să putem fi binecuvântați în numele lui Iisus. am