Duceți mântuirea până la capăt

0:02Slăvit să fie Domnul. [aplauze] Ne ridicăm pentru că am vrea să primim cu evlavie, cu recunoștință și cu o inimă plină de recunoștință. Cuvântul Domnului pe care îl găsim în Filipeni în capitolul 2 începând cu versetul 12 unde avem scrise următoarele cuvinte: Astfel, dar preaiubiților, după cum totdeauna ați fost ascultători, duceți până la capăt mântuirea voastră. Așa se intitulează mesajul de astăzi. Duceți până la capăt mântuirea voastră cu frică și cutremur, nu numai când sunt eu de față, ci cu mult, mai mult acum în lipsa mea. Căci Dumnezeu este acela care lucrează în voi și vă dă după plăcerea lui și voința.

0:58Slăvit să fie Domnul. Să binecuvântăm pe Domnul. Mulțumim pentru echipa de închinare. Ne revedem cu ei la sfârșit. Până atunci, Domnul să i binecuvânteze. Vă rog să vă așezați, luați vă poziția de luptă și Dumnezeu să ne binecuvânteze. Rugăciunea mea de fiecare dată când încep predica este: Dă ne, Doamne, un cuvânt, o predică scurtă și o pocăință lungă. Asta este. Dar se pare că nu prea ne iese. Nu știu care dintre ele, dar prima parte, dar să sper ca a doua să ne iasă. Cine scrie această epistolă? Apostolul Pavel. Apostolul Pavel este omul care a început această călătorie spirituală ca un prigonitor. Dumnezeu i a ieșit în cale și pentru că Dumnezeu nu omoară lupii, ci i transformă în oi, l a făcut predicator.

1:48Numai că viața îți oferă roluri și poziții pe care nu le aștepți. Acuma era prizionier. Dar ceea ce este interesant este următorul lucru. Apostolul Pavel fiind în închisoare și nu este prima dată când este în închisoare, acuma este în închisoare, spre sfârșitul vieții, se apropie ceasul când avea să fie luat de Dumnezeu. El, de fapt, a scris patru epistole numite epistolele din temniță. A scris Efeseni, a scris Coloseni, a scris Filipeni și Filimoni. Pentru că apostolul Pavel ne spune ceva. Ia nu te mai plânge tu de ce ți se întâmplă. Gestionează ce se întâmplă în viața ta. făcând un lucru luminos. Acuma trebuie să vă mărturisesc, Filipeni e fantastică. Trebuie să știți că cel puțin partea de dinainte, de la versetul 5 până la versetul 11, celebră, cunoscută, să aveți în voi gândul lui Hristos. Aceasta se numește, e un imn. Este una dintre cele mai frumoase cristologii, adică elogii aduse lui Iisus Hristos.

3:00Vedeți, uneori durerea naște ceva incredibil. dumneavoastră știți că doamnelor le plac perlele. Nu știu dacă dumneavoastră vă plac perlele, dar probabil că dacă e pusă într un fel, montată într un fel, vă plac. Dar perlele se nasc în procesul durerii pentru că scoica are o anomalie. Nisipul acela care este în ea se transformă la presiunea fantastic de mare a oceanului în acea perlă. Durerea germinează nestemate. Apostolul Pavel ia condeiul, ia pana și spune așa:„Voi scrie și peste ani și ani și peste ani și ani și sute de ani suntem cam față în față cu o epistolă scrisă de cineva care cândva a fost prigonitor, a devenit predicator și acuma fiind prizionier spune așa: "Numai trupul îmi este încarcerat, pentru că duhul și sufletul sunt totdeauna libere."

3:58Și aș vrea în numele Domnului Iisus Hos orice lacrimi ți ar aduce viața, transformă le în nestemat. Spune lui Dumnezeu: Doamne, ajută mă ca durerea aceasta să nu mă îngenuncheze din punct de vedere al tăriei lăuntrice, ci Doamne Dumnezeul meu, să mi dea o perspectivă nouă asupra vieții, să înțeleg mai bine lucrurile. Spuneți mi, vă rog frumos, când ați fost mai aproape de oameni? Când v a mers bine sau când v a fost mai greu? Când ați înțeles pe acel care are stângăciile lui? Când erați pe valți sub val? Eu cred că cei mai mulți dintre noi avem față de oamenii din jurul nostru mai multă sensibilitate când și obrazul nostru e brăzdat de lacrimi. Domnul să ne ajute. Domnul să ne binecuvânteze. În ce situație scrie deci apostolul Pavel? Scrie în situația în care era încarcerat, în situația în care era în temniță. Dar situația aceasta a generat două tipuri de reacții pentru că trebuie să mărturisim că realitatea este că atunci când vine în viața noastră un eveniment neașteptat, un necaz, cumva se izbește de o modalitate sau de o percepție pe care noi o avem. În biserica din Filipi erau discuții.

5:17Erau discuții pentru că mai încolo în capitolul 4 spuneîndemn pe Evodia și pe Sintichia, da, să de fapt zice tu, tovarăș de lucru, ai grijă de ele. Deci erau și dispute, erau și niște niște conflicte de vorbe, dar de unde erau ele venite? Acolo în în

01Filipi: sfântul nu suferă, credeau unii; alții își pierdeau încrederea

5:37biserica din Filipii existau unii care promovu su sfântul. Ați auzit de su sfântul? Nu vă spun eu. Adică acela care niciodată nu i atins de nimic. Cel ce este al lui Dumnezeu nu poate să fie atins de niciun necaz. Boala nu l atinge, necazul nu vine. Nimic nu i lipsește. pentru că aveau impresia că cel ce este super sfânt este acela care este întotdeauna protejat. Și acuma se uitau și spuneau: „Dar cum a ajuns apostolul Pavel în lanțuri? Cum a ajuns să fie bolnav și să aibă nevoie de ajutorul nostru? Pentru că noi știm că atunci când ești al lui Dumnezeu, nimic rău nu te atinge. Și apostolul Pavel vine să corecteze niște lucruri de acest gen. Dar erau și alții care spuneau altceva. își pierduseră încrederea în Dumnezeu pentru că spunea: "Dar de ce n a protejat Dumnezeu pe apostolul Pavel? Dar de ce Dumnezeu?"

6:32Unii îl vedeau pe Pavel și spuneau: "Ceva nu i bine cu el, pentru că dacă era cu adevărat sfânt n o pățea." Unii veneau și spuneau: „Dar Pavel este sfânt, e omul lui Dumnezeu. Dar cum de îngăduie Dumnezeu lucrul ăsta? Și nu mai mai putem avea încredere în Dumnezeu când El îngăduie. Dar de ce Dumnezeu îngăduie? că doar noi avem nevoie de el și este nevoie de el în lucrarea lui Dumnezeu. E ca și cum dintre cei ce au fost astăzi aici, nu împreună cu dumneavoastră ar lipsi unul și nu o nu o săptămână, nu două. Poate aș lipsi eu, poate lipsi Cristi, poate lipsi Andrei sau poate lipsi Salomea. Cum ar fi pentru popor? Unii ar gândi în felul acesta. Domnule, ne este greu. De ce? Pentru că aveam nevoie de ei. Și apostolul Pavel vine și dă un răspuns. Trebuie să înțelegeți un lucru. Prima biserică înființată în Europa este cea din Filipi. O iubea apostolul Pavel. Era o legătură extraordinară. Ei erau oameni care au sărit pentru apostolul Pavel. Au stat alături de el în momentele grele.

7:28El spune: „Vă mulțumesc că voi v ați înnoit inima față de Evanghelie. V ați înnoit inima față de mine, ați simțit cu nevoile mele. Iubea această biserică. Și atunci apostolul Pavel vine și spune, cel puțin vreau să citim în versetul 16 de mai jos spune așa: "Eu vreau ca voi să țineți sus cuvântul vieții, așa ca în ziua lui Iisus Hristos să mă pot lăuda că n am alergat, nici nu m am ostenit în zadar. Da? Nici nu m am nici n am alergat, nici nu m am ostenit în zadar." Adică care era frământarea lui văzând voi datorită circumstanțelor în care mă aflu să vă pierdeți încrederea în Dumnezeu. Dar eu eu am o grijă de părinte pentru că eu v am născut în Hristos și eu vreau ca în ziua aceea să mă pot bucura împreună cu voi. De aceea apostolul Pavel vine și aduce niște cuvinte care să ajute poporul să înțeleagă o realitate pe care și dumneavoastră vreau astăzi să mă asigur că o aveți. Domnul să ne ajute și să ne binecuvânteze. Și numai el spune așa: "Dragilor, duceți mântuirea voastră până la capăt cu frică și cu cutremur.

8:44Duceți mântuirea voastră până la capăt cu frică și cu cutremur." Și aș vrea ca noi să înțelegem acest lucru care este extrem de important. Pavel se află într o circumstanță care a dus la destabilizarea multora din biserică, descurajări sau dimpotrivă frământări. Cum? Nu i posibil. Ceva nu merge bine. Apostolul Pavel vine și spune: „Vreau să vă spun acuma un lucru. Preocuparea mea sunteți voi. Eu nu vreau să mă fi trudit în zadar. Pentru că, dragii mei, știți când se trudește cineva în zadar? Când vorbește în zadar. când una vorbește și alta înțelege poporul. Și astăzi să stăm înaintea lui Dumnezeu, să dezvlușim câteva lucruri simple. O să vedeți că o va fi o bucurie foarte mare, că e o predică scurtă. O să vedeți. O să vedeți.

9:39Și apostolul Pavel face o paralelă. Înainte să ajungă la acest verset, duceți mântuirea voastră până la capăt cu frică și cu cutremur. El vorbește despre Hristos. Și când vorbește despre Hristos, el spune: „Să aveți în voi gândul acesta care era și în Hristos Iisus. El, măcar că avea chipul lui

02Baza înțelegerii: pilda lui Hristos, care s-a dezbrăcat de sine

10:01Dumnezeu, n a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu. Tot ce se întâmplă un pic mai sus pregătește ceea ce avea să fie acest verset 12 și 13. El s a dezbrăcat pe sine însuși. A luat un chip de rob, făcându se asemenea oamenilor. Da. De aceea și Dumnezeu l a înălțat nespus de mult. I a dat numele care este mai presus de orice nume pentru ca în numele lui să se plece. Ce a făcut Domnul Iisus Hristos? Domnul Iisus Hristos s a dezbrăcat, s a făcut asemenea omului, a luat asupra lui suferință, a luat asupra lui durerea, batjoșocora și astfel mergând până la capăt, până la capăt a făcut voia Tatălui ceresc. Deci când el spune apostolul Pavel: „Duceți mântuirea voastră până la capăt, baza înțelegerii noastre este pilda lui Hristos care este mai sus. Și voi să aveți în voi gândul lui Hristos, că nu veți duce mântuirea până la capăt dacă n aveți în voi gândul lui Hristos. Dar care era gândul lui Hristos? Mă dezbrac de mine însumi și accept să fac voia Tatălui prin orice suferință voi trece pentru că este o cinste să pot să fac voia Tatălui pentru că este o onoare să împlinesc planul lui Dumnezeu. Și dacă împlinesc planul lui Dumnezeu este bucuria și răsplata pe care o am. Adică cu alte cuvinte ce ne spune nouă apostolul Pavel și aș vrea să fiți atenți pentru că cuvântul acesta este folosit de multe ori într un mod greșit. Duceți mântuirea voastră până la capăt cu frică și

11:36cutremur. Păi, ori e mântuirea dar și mi

03Dumnezeu e mulțumit de Hristosul din noi, nu de noi

11:40a dat o Dumnezeu, ori e lucrarea mea și atunce o duc eu. Poate să apară această gândire pentru că unii au spus: „Uite ce spune Biblia. duceți mântuirea voastră până la capăt cu frică și cutremur. Și au băgat spaima în oameni și au folosit acest verset ca un verset prin care au apăsat asupra oamenilor, spunându le că ei trebuie să facă anumite lucruri într un anumit mod, astfel încât Dumnezeu să poată să fie mulțumit. Dar Dumnezeu niciodată nu poate să fie mulțumit de Ianovici. E mulțumit de Hristosul care este în Ianovici. E mulțumit de Hristosul care lucrează cu tine. Priceputa ați? intrăm un pic imediat, dar să înțelegeți prin contextul acesta și el vine și spune în felul următor și este important să înțelegeți acest aspect. Dumnezeu este acela care lucrează în voi.

12:32Duceți mântuirea până la capăt cu frică și cu cutremur, căci Dumnezeu este acela care lucrează în voi. Repet, până când o să vă intre la cap. Duceți. E E un imperativ. E ceva care ține de cumva de om. E ceva care i se prin care i se spune: „Fă lucrul acesta.

04Mântuirea este dar din afara noastră, nu rezultat al performanței

12:51Duceți mântuirea până la capăt, dar în același timp spune: "Căci Dumnezeu este acela care lucrează în voi." Mântuirea s o duci până la capăt presupune să înțelegi două aspecte importante. Unu, mântuirea este un fapt care n a avut legătură cu tine. Nu tu, nu tu ești acela care a lucrat mântuirea. Tu nici nu erai născut și mântuirea era un fapt istoric. Deci, întâi de toate, mântuirea este o lucrare care este în afara omului și în afara noastră. E alegerea lui Dumnezeu, e planul făcut în El însuși. este taina ținută de veacuri și descoperită la împlinirea vremurilor. Deci, încă o dată repet, noi trebuie să ducem mântuirea până la capăt, dar mai întâi de toate mântuirea este o lucrare care este în afara omului. Mântuirea vine de la Dumnezeu către om și i se oferă nu ca rezultat a unei performanțe umane. Nu e câștigată mântuirea noastră, e dăruită mântuirea noastră. Căci prin har am fost mântuiți și nu prin fapte ca cineva să se laude. Dar acuma vine și spune așa: "Voi în momentul când ați primit mântuirea și ați primit o ca pe un dar, ați primit o în baza credinței în Fiul lui Dumnezeu, care a împlinit pentru voi dreptatea lui Dumnezeu, jertfindu se și plătind astfel prețul păcatelor noastre, care era de neplătit în niciun fel. Nici o suferință omenească, niciun strop de sânge omenesc. nu putea niciodată să împace dreptatea lui Dumnezeu. A fost

14:26împăcată prin sângele fiului său, mielul lui Dumnezeu. Urmăriți raționamentul. Deci, mântuirea este lucrarea lui Dumnezeu. Dar el vine și spune așa: „Ca să duceți mântuirea până la capăt, trebuie să se întâmple ceva în voi, căci El este acela care lucrează în voi. Mântuirea ai primit o. Mântuirea este dar. Nu ți ai câștigat o. este harul lui Dumnezeu. Dar mântuirea aceasta, ca să poți s o trăiești, ca să poți s o duci până la capăt, trebuie ca Dumnezeu să facă o lucrare în tine, căci Dumnezeu este acela care lucrează în voi. Și aș vrea în privința aceasta, preaiubiților, să ne întoarcem sau să ne gândim la primul lucru. Dacă Dumnezeu spune că mântuirea trebuie să fie dusă până la capăt, am o întrebare.

15:20E valabilă și E valabil și inversul lucrurilor? Adică dacă zice ducețiu până la capăt, e posibil ca unii să n o fi dus? Dacă dacă lucrul acesta nu era posibil, n avea sens versetul care spune așa, vă citesc încă o dată Filipeni 2:6. El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci s a dezbrăcat pe sine, a luat chip de rob, făcându se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost ca un om. S a smerit și s a făcut ascultător până la moarte și încă moarte de cruce. Adică trebuie să înțelegeți că atunci când apostolul Pavel vorbește despre duceți mântuirea voastră până la capăt, unii n au dus o. Dacă unii n au dus o, nu este un subiect teoretic, pentru că Biblia spune că unii au început în duhu și au și au terminat în fire. Pentru că Biblia spune că și există exemple, exemple biblice. Dima din dragoste pentru lumea de acum m a părăsit. Evrei 10, care noi îl cităm ca și salut și spune Biblia, noi nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă. Deci, Biblia vorbește despre faptul că există unii care n au dus până la capăt mântuirea și dacă n au dus o până la capăt, n au ajuns la linia de finish. Și atunci subiectul acesta nu e un subiect oarecare, ci un subiect important. Iar ca să poți să duci mântuirea până la capăt, Dumnezeu

16:55trebuie să lucreze în tine. Lucrarea aceasta este o lucrare care Dumnezeu o face în tine. Mântuirea ți a fost dată ca lucrarea Tatălui prin Fiul pentru tine. Dar apoi lucrarea aceasta trebuie să fie însoțită de un angajament, de un

05Mântuirea nu se pierde printr-o alunecare, ci prin abandon voit

17:11fel de a trăi care presupune ca tu să ai ceva în tine. Și acuma vreau să pe scurt să ne gândim la câteva lucruri. Ce înseamnă să nu duci mântuirea până la capăt? Hai să vedem cum arată tabloul cuiva care nu duce mântuirea până la capăt. Întâi de toate, aș vrea să înțelegeți un lucru care este extraordinar de important. Mântuirea nu se pierde printr o greșeală, nici printr o alunecare temporară. Mântuirea nu se duce până la capăt, nu atunci când n ai o slăbiciune, ci când într un mod intențional abandonezi pe Dumnezeu. Când te întorci de la Domnul Dumnezeu spre o viață lumească pe care o alegi într un mod conștient. Un om poate să aibă o greutate fantastică și o cădere. Un om să aibă un eveniment brusc. Un om să aibă o perioadă proastă în viața lui când poate să cadă. Aceasta nu înseamnă că nu ți ai dus mântuirea până la capăt, că Dumnezeu este acela care vine și te ridică iarăși, ci că ce nu poate face Dumnezeu? Dumnezeu nu poate să lucreze când un om este împotriva lui Dumnezeu și într un mod intențional, voluntar, alege să se desparte de Dumnezeu. Nu mai vreau pe Dumnezeu. Ei, aș vrea în privința aceasta Domnul Dumnezeu să ne ajute să înțelegem că numai când abandonezi credința, numai când renunți într un mod conștient la credință, nu duci mântuirea până la capăt. Nu confundați cu un moment mai prost, cu o perioadă mai proastă, cu o alunecare, cu o înfrângere spirituală, pentru că aceasta nu înseamnă că tu nu duci mântuirea până la capăt, pentru că n ai abandonat încrederea că Dumnezeu te poate ridica iarăși. Amin. Acuma, în al

18:47doilea rând, cum arată cineva care duce mântuirea până la capăt? Și aș vrea să înțelegeți foarte lucrul ăsta foarte important, dragii mei. Se instalează o indiferență față de Sfintele Scripturi, o nepăsare. Nu mai ai interes deloc nici să citești, nu mai ai interes deloc să te rogi, nu mai ai interes să lupți cu păcatul. Ți este indiferent. Lucrurile vin și trec pe lângă tine și nu mai ai dorința aceea de a lupta cu păcatul. nu mai ai acea înfiorare pe care ți o aduce prezența Duhului Sfânt și să spui: „Aoleu, Doamne, ce cuvânt am zis! Aoleu, Doamne, unde a luat ora asta?" De ce ajungi într o stare de indiferență spirituală? E un om care nu neagă pe Dumnezeu. Nu neagă nici nevoia de Dumnezeu, dar este un om care nu și mai dă interesul. Și acuma vreau să fiu foarte, foarte, foarte deschis cu dumneavoastră. Trageți de dumneavoastră. Amin. Amin.

19:43Nu lăsați ca viața aceasta cu ritmul ei, cu atracțiile ei, cu sarcinile ei, cu provocările ei să vă ducă într o stare care ar putea să devină indiferentă față de cuvântul lui Dumnezeu. Vă mărturisesc sincer, azi dimineață când m am trezit la 4:33 m am gândit să mai dorm o oră, după care am stat și m am gândit și am zis: „Nu și m am dus direct să citesc cuvântul lui Dumnezeu și am stat cam până pe la 7:00 și ceva rugându mă și meditând și cugetând. Puțin îm era capul greu de la nesomn, puține am tras de mine. Nu i așa de ușor să te trezești așa. Dar eu m am gândit așa: "Greșește Domnul că m am trezit de la 4:30?" Nu greșește. Păi, dacă n a greșit, atunci să mă pun să fac ceva. Vedeți, mereu este o luptă cu tine. Și vreau să vă spun următorul lucru, dragii mei. Observ această scădere a interesului față de Biblie, interes scăzut față de viața de rugăciune, interes scăzut față de părtășie. Și să știți că un om care abandonează credința, un om care nu duce mântuirea până la capăt, așa începe, cu indiferență spirituală, după care se cronicizează. Diavolul are și el metodele lui să te zăbăcească de cap și ajungi într o stare de om împietrit.

20:54Apoi, un al doilea lucru care este foarte important este următorul. Există oameni care după ce s au mântuit, după ce au primit darul mântuirii, ei au acceptat din nou în viața lor păcatul. S au întors de acolo de unde Dumnezeu i a curățat, ca scroafa care vărsase, spune cuvântul lui Dumnezeu. Și când tu te întorci, cum te întorci la păcat? Păi, nimeni nu zice: „Vreau să mă întorc să fiu păcătos." Dar începi să justifici păcatul, începi să găsești niște argumente care altă nu le foloseai și altădată nici măcar nu ți treceau prin minte. Începi să ți pierzi rușinea. Nu ți mai e rușine. Vedeți că în momentul când Dumnezeu este cu tine, îți crapă obrazul de rușine când faci un lucru, ajunge păcatul să fie normalizat. De aceea spune: Îl bea ca apa, că apa este o normalitate să o bei și înlocuiești

06Pașii abandonului: indiferență, abandonarea alergării, inimă împietrită

21:42pocăința cu îndreptățire. A, păi ce sunt eu singur? A, păi ce te iei de mine? Vedeți, astea sunt metodele folosite de cel rău ca să te scoată din ceea ce numește ce? Darul Darul mântuirii nu l ia nimeni. Mântuirea e lucrarea lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu trebuie să facă ceva noi. Și care este cheia? Haideți să ne uităm repede să vedem și cheia. Uitați ce spune Biblia. Astfel, dar preaiubiților, după cum întotdeauna ați fost ascultători. Ce lucrează Dumnezeu în noi? ascultarea de El, ascultarea de cuvântul lui, ascultarea de poruncile lui, ascultarea de ceea ce Dumnezeu ne dă. Deci, dragilor, a abandona mântuirea nu se referă la o stare de slăbiciune, nu se referă la un păcat în care ai alunecat, ci la o atitudine voită, conștientă a inimii prin care te desparți de Hristos. Începe cu indiferența, începe cu lipsa sensibilității față de păcat. Și apoi continuă cu ce? Abandonarea alergării.

22:48Abandonarea alergării. Nu mai alergi, nu mai lupți, nu mai veghezi. Nu te mai interesează să faci nimic pentru Dumnezeu, ci doar totul pentru tine și devii un spectator. Nu mai ești urmașul lui Hristos. Astea sunt pașii prin care cel rău caută să ne își face. Și apoi la ce duce el într un final? Împietrirea inimii. E atacul final. O inimă împietrită este acea inimă care, din nefericire, alege să se despartă de Dumnezeu, poate nu de la început conștient, indiferență, nepăsare, lipsă de sensibilitate față de păcat. Nu mai alergi pentru Domnul Dumnezeu, nu te mai interesează să faci nimic pentru Domnul și în final te alegi cu o inimă împietrită. Evrei 3:1 și 3 cu 13 este o oglindă. Fiți atenți. Evrei 3:1. Luați seama. Dar cine ziceți tare?

23:42Fraților, fraților. Bine, și surorilor, ca niciunul dintre voi să n aibă o inimă rea și necredincioasă care să vă despartă de cui se adresează, fraților. Păi, cum să ajung să am o inimă rea și necredincioasă? Știți care este avertismentul apostolului Pavel? Dacă voi nu veți înțelege că în viața aceasta veți avea circumstanțe dificile, că s ar putea să ajungeți în poziții

07Lipsa lui Pavel: cu mult mai mult, căci rămâne Hristos

24:10grele, că ea credința presupune sacrificiu, că ea presupune uneori să ai situații în viață, lupte la care nu te ai așteptat. Și dacă tu nu ai o minte care să înțeleagă că trebuie să duci mântuirea până la capăt, tu în momentul acela ai un șoc și foarte mulți au abandonat din pricina faptului că mintea lor n a fost pregătită să accepte situațiile din viață. Iar apostolul Pavel vine și spune: „Vouă vă este greu că eu sunt în închisoare? Voi aveți o problemă cu faptul că eu sunt în închisoare. Voi aveți o problemă cu faptul că eu sunt în lanțuri. Voi aveți o problemă cu faptul că eu nu mai sunt lângă voi. Să vă spun eu ce zice ce trebuie să faceți voi. Duceți mântuirea până la capăt, că nu eu sunt Hristos, nu eu sunt salvatorul vostru, eu sunt părintele vostru. Dar cu mult mai mult când nu sunt eu de față, trebuie să duceți mântuirea până la capăt. Păi, stai puțin, cum cu mult mai mult?

25:02Păi, ne e greu fără tine? Ne e greu fără Cum? Cu mult mai mult. De ce spui cu mult mai mult? Și el vine și spune așa: "Pentru că mai sus de ce vă vorbesc eu e un model și voi sunteți într o situație în care ar trebui cu mult mai mult să duceți mântuirea până la capăt când eu dispar." Păi cum când tu dispari să ducem mântuirea până la capăt? Pentru că ne este mai greu că ești părintele nostru. Ba nu, că dacă dispar eu vă rămâne Hristos. Amin. Că e mai sus. Câteodată Dumnezeu îngăduie în viața ta o anumită despărțire, câteodată uneori îngăduie Dumnezeu o anumită circumstanță care zici: „Tu m a slăbit, nu te slăbește pentru că el zice în felul următor: Eu v am fost vouă ajutor. Eu am fost lângă voi, dar dispariția mea trebuie pe voi să vă determine să vă legați mai mult de Hristos. Păi cum? Păi dacă eu sunt în lanțuri și l iubesc pe Dumnezeu de nu mai pot, dacă eu sunt în lanțuri și vă spun că înlănțuirea aceasta contribuie la înaintarea Evangheliei, dacă eu nu mă plâng și am făcut din durerea mea peniță cu care să scriu, cu cât mai mult voi care sunteți în libertate, care puteți cânta la biserică, care vă puteți întâlni, ați înțeles ideea? Deci, cu alte cuvinte, primul lucru pe care î spune apostolul Pavel este următorul: Dacă mintea ta nu va înțelege, să te îmbraci cu modelul lui Hristos, să privești spre Hristos care a început călătoria spirituală într o continuă dezbrăcare de sine, s a făcut asemănător omului, a suferit, a fost disprețuit, a

08Prefacerea minții: dacă Hristos a suferit, voi suferi și eu

26:33fost ocărât, a avut parte de multe și multe batșocuri din partea oamenilor. Niciodată nu vei putea să duci mântuirea până la capăt. Pentru că marea problemă a ducerii mântuirii până la capăt nu este faptul că mântuirea nu e prin har, că e prin har și ai primit o. Dar trebuie să fie în tine o lucrare și se numește prefacerea minții. Și prefacerea minții înseamnă să te uiți la Hristos și să spui: „Dacă el a suferit, voi suferi și eu. Dacă el s a lepădat de sine, trebuie să mă lepăd și eu. Dacă el a îndurat, trebuie să îndur și eu. Dacă învățătorul meu a pătimit, va pătimi și ucenicul. Și îmbrăcându te cu acest gen de gândire, vei putea duce mântuirea până la capăt. Pentru că dacă dispare un om, dacă dispar doi, e greu, e trist, dar tu l ai pe Hristos și Hristos este modelul tău și Hristos este acela care te binecuvântează. Și aș vrea în privința aceasta, cât e vorba de minte să notați expresia aceasta undeva și o mai cucetați voi acasă. Notați această expresie. Logica crucii.

27:32Ziceți cu voce tare. Logica crucii. Pe pământul acesta există mai multe tipare de logică. Logica populară, logica profesională, dar logica crucii e aparte. Ce spune logica crucii? Vii la cruce și afli că ești un păcătos pierdut. vii la cruce și privindu l pe Hristos afli văzându l țintuit cât e de serios serios Dumnezeu cu păcatul cât de aspră este dreptatea lui Dumnezeu dacă s a băit un preț atât de mare. Când vii la cruce, prima dată ești copleșit de păcatele tale, de rușinea ta și când vezi crucea și pe Hristos țintuit pe ea, îți dai seama că plata păcatului care este moartea nu i o glumă. Îți dai seama că Dumnezeul dreptății nu glumește. Văzându l pe fiul său atârnat pe cruce, tu trebuie să înțelegi cât de serios este Dumnezeu cu dreptatea și cu păcatul său. Privindu l pe Hristos cum moare, afli că ești pierdut, că ești despărțit de Dumnezeu.

28:31După care Duhul Sfânt vine și spune că lucrul acesta poate să fie îndreptat dacă tu îți pui credința în jertfa mântuitoare a Mielului, că el moare împlinind dreptatea lui Dumnezeu, dar ispășind în locul tău. Și atunce tu devii ce? beneficiarul crucii. Și atunce când Dumnezeu spune: „Aceasta este plata pe care trebuia s o plătești. Poți s o plătești? Nu pot s o plătesc. Fiul meu o plătește. accepți prețul plătit în locul tău și accepți să devii un urmaș al lui și tu spui: „Da, Doamne, primesc această ofertă din partea ta și accept că Hristos a plătit pentru mine." Și atunci, în logica crucii, tu vii un om pierdut, tu vii un om condamnat, tu vii un om fără niciun viitor. Și Hristos atârnând pe lemnul crucii, prin jertfa pe care o aduce, el te răscumpără pe tine. Și să spună amin.

09Să nu rămânem spectatori ai crucii, ci să luăm crucea

29:20Dar logica crucii spune așa: Ce ai făcut tu la cruce ca să primești mântuirea? Nimic. Am plâns, am bocit, mi am vărsat inima, mi am dat seama că sunt de pierdut și am avut marea revelație și descoperire că Dumnezeu muri pentru mine, ca eu să trăiesc și prin rănile lui sunt tămăduit și crezând în el, eu am trecut din moarte la viață și cine crede în Hristos nu va mai muri. Cineva să spună amin. Ei, dar vine și spune așa apostolul Pavel: "Marele necaz e că după ce ați primit darul mântuirii care era în afara voastră, rămâneți spectatorii crucii. Rămâneți într o contemplație a crucii, o cruci. Și contemplarea crucii ca un spectator pune în pericol ducerea mântuirii până la capăt. Pentru că Hristos vine și spune: „De aici încolo, după ce eu v am eliberat de povara păcatelor voastre și am plătit în locul vostru, voi nu rămâneți spectatori ai crucii, nu rămâneți oamenii care se contemplați, ci luați crucea, lepădați vă de voi înșiivă și veniți după mine pentru că am o lucrare de făcut în voi. Mântuirea nu te face doar spectatorul crucii, nu doar te face beneficiarul mântuirii, ci te face unul care se leapădă de el însuși, își ia crucea și l urmează pe Dumnezeu în fiecare zi. Adică are loc în el o transformare, iar mintea lui înțelege că după ce am fost mântuit prin darul fără de plat al lui Dumnezeu, în mine are loc o transformare zilnică care se numește ascultarea de Dumnezeu, un angajament zilnic care presupune ce? ca eu să trăiesc cum a trăit el, să mă fac

30:56asemeni lui și suferințelor lui și morții lui și să ajung cu orice chip la învierea morților. Asta este cristologia apostolului Pavel. Aici se referă când zice apostolul Pavel: „Duceți mântuirea voastră până la capăt. Mintea ta trebuie să înțeleagă că trebuie să lucrezi împreună cu Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu aduce responsabilitatea, iar responsabilitatea cheamă din nou harul lui Dumnezeu. Harul îți aduce responsabilitate, iar responsabilitatea ca să poată să fie împlinită lucrează prin har. Dar când n am terminat, mai am un pic. E bine? Duceți mântuirea voastră până la capăt. Ați înțeles? Mintea mea înțelege un lucru. Mântuirea este în afara mea. N am lucrat o eu. Dar de îndată ce am primit o trebuie să se întâmple ceva în voi.

31:49În mine se întâmplă ceva. Ce se întâmplă? Mă îmbrac la nivelul minții cu acest tipar de gândire. Ce a făcut el, fac și eu. Cum a fost el, voi fi și eu. Prin ce a trecut el, voi trece și eu. Pentru că unii veneau și spuneau așa: Noi suntem sufinți. Nimic nu se atinge de noi. Alții spuneau: „Mai poate fi Dumnezeu de încredere dacă Pavel a ajuns în lanțuri?" Și amânduroraur le spune așa: "Dacă ați privit la Hristos și nu la Pavel, ați avea gândirea sănătoasă. Dar pentru că voi priviți la Pavel, aveți o gândire care nu e bună. Voi cu mult mai mult acum trebuie să ascultați de Dumnezeu. Cu mult mai mult acum trebuie să duceți mântuirea până la capăt când n o să mai fiu eu. Pentru că eu sunt în lanțuri și l iubesc pe Hristos. Voi sunteți în libertate și ar trebui să l iubiți pe Hristos. Domnul să ne binecuvânteze. Dar vine partea a doua. Deci ați înțeles că mintea este esențială. Da. Uite să vă spun o concret.

32:46Te îmbraci luni de dimineață la ora 6:00 când te trezești cu mentalitatea asta. Lumea asta e condusă de Satana. Lumea asta zace în cel rău. Pe pământul acesta oamenii sunt purtători de rele. Eu sunt un mântuit al lui Dumnezeu. Am primit în dar mântuirea și indiferent, Doamne, prin ce voi trece, indiferent ce va veni, eu vreau să fiu ca Hristos. Dacă Hristos a rezistat, s a dezbrăcat de sine, a renunțat la slavă, a avut strigăte mari, lacrimi mari, dar l a iubit pe Tatăl și a mers până la capăt. Mă îmbrac cu mentalitatea aceasta a lui Hristos. Mă dezbrac și eu de așteptările astea care de multe ori mă mă mă fac să să mă clatin și spun în felul următor: Orice vine bine astăzi e o surpriză. Orice vine rău este deja avizat. Asta ar trebui să fie mentalitatea. Pe pământul acesta, dacă ți se întâmplă ceva rău, tu ești urmașa lui Hristos.

33:42Ești pe calea lui Hristos. Spune mi o zi când lui Hristos i a fost bine, o zi în care a fost nici măcar când a intrat în Ierusalim și striga: "Osana! Osana! Nici atunci nu i a fost bine că unii cârteau și î spuneau ăă poruncește copiilor să tacă, oprește i. Niciodată, nicio zi n a avut o zi fără lupte. Luați o zi din viața lui Iisus Hristos dimineață până seara și o să vedeți că nu faceți față întâmplărilor citindu le, nu să treci prin ele. Și vine apostolul Pavel și spune: „Dacă aveți acest gen de gândire, n are ce să vă facă cel rău și veți duce mântuirea până la capăt. Amin. Amin. Amin. Dar mai zice ceva acuma și e bine că e aproape de final. Bravo! Duceți mândirea voastră până la capăt cu frică și cutremur. Ce le mai iese românilor versetul ăsta? Și ce prost îl interpretează câteodată.

34:34Doamne iartă ne. Dragii mei, există un gen de frică care te inhibă.

10Frică și cutremur: evlavie și uimire, nu frică care inhibă

34:42Șeful ăla cu care te ai întâlnit, până te ai întâlnit cu el erai ca moara, gura nu stăcea. Când ai ajuns în fața ăluia de care te temi, gata, a dispărut totul. Blank. Frica inhibă. Dumnezeu nu vrea să avem acest gen de relație de frică care este inhibe, pentru că frica este un element rău dacă ea oprește în tine relația cu Dumnezeu. Adică unii mergând pe acest verset al fricii și al cutremurului au inventat niște reguli omenești. Regulile astea omenești sperie, dar ele nu sunt lucrarea lui Dumnezeu. Vreau să înțelegeți exact la ce se referă apostolul.

35:33Când zice cu frică și cu cutremur este acel gen de evlavie, de uimire, de copleșire, că nu ți vine să crezi că cineva atât de mare se uită la cineva atât de mic. E frica omului care n ar vrea să dezamăgească pe cel care a făcut atâtea pentru el. Frica omului care stă și spune: „Doamne, cine sunt eu și casa mea de mi ai făcut atât de mult bine?" Cutremurul de care vorbește. Cutremurul de care vorbește. Vă aduceți aminte că la un moment dat o femeie cu scurgere de sânge a venit la Domnul Iisus Hristos și s a apropiat de Domnul Iisus Hristos. A atins colțul hainei de jos și Biblia spune că problema ei, care era o scurgere de sânge s a oprit îndată. El s a întors de jur împrejur așa cu ochii și a zis: „Cine este cea care s a atins de mine?" Și atunci Biblia spune: "Femeia plină de frică, înfricoșată, în traducere cu cutremur lăuntric, a venit, s a aruncat la picioarele lui și a zis: „Eu am fost aceea, Doamne." Și i a spus totul, acest gen de frică și cutremur.

36:40Și acum ascultați ce vă spun. Vreau din toată inima să primiți ceea ce vă spun. Vă rog din toată inima și duceți mai departe să ne ajute Dumnezeu să înțelegem ceea ce vreau să vă spun acuma. Dragii mei, am ajuns într o zonă de familiaritate cu Hristos, atât de dăunătoare, atât de mult îmi plac lucrurile care uneori ni le aduc frații americani, cântece frumoase, dar genul acesta de pierdere a uimirii sfinte, a decenței, vorbesc de o atitudine a inimii. În prezența lui Dumnezeu nu ți poți permite orice. Vorbesc despre nu frica aceea care te oprește să te închini, nu de cutremurul acela care te înspăimântă și să l verzi pe Dumnezeu ca acela care stă mereu gata să aplici o sentință, ci este vorba despre acea recunoștință, acea uimire, acea copleșire. Și, dragii mei, atât de mult îmi doresc ca închinarea noastră să fie străbătută de o atitudine a inimii în fiecare zi a vieții noastre, în cele mai grele momente și mai ciudate ale vieții, să avem față de Hristos atitudinea celor care duc mântuirea până la capăt cu frică și cutremuri. Pentru că nu numai mintea trebuie să fie înnoită, dar și emoțiile, atitudinea noastră, a inimii trebuie să fie una în care să se vadă că ne e frică de Dumnezeu. În ce sens? Nu pot să mi permit să spun lucrurile care le spun. Nu pot să mi permit atitudinile pe care le am pentru că nu fac cinste

38:15Dumnezeului meu. Și și vine apostolul Pavel și unește planul minții cu planul inimii. Planul minții zice: „Duceți mântuirea până la capăt, urmând modelul lui Hristos. Nu mai sunt eu cu mult mai multe să vă lipiți de de Hristos. Cum se face lucrul acesta? Cultivând în primul rând un interes pentru Scripturi, cultivând întotdeauna o sensibilitate aparte prin Duhul Sfânt față de păcat. Continuând să alergi în lucrarea lui Dumnezeu. Dumneavoastră știți că continuând să alergi împiedici ca celor să câștige teren în viața ta și să n ajungi la împietrirea inimii, ci din ce în ce să fie mai mai sensibilă. Și Dumnezeu spune, Pavel spune: „Asta înseamnă planul minții, dar planul inimii înseamnă frica aceasta și cutremur. Uite, să te întâlnești cu cineva, cu un frate de al tău și să i dai mâna și când începi să vorbești, să vorbești despre lucrurile lui Dumnezeu și să nu l târăști pe fratele tău într o zonă în care sufletul să se deșertizeze, [muzică] să se umbrească și asta înseamnă ca inima să aibă frică și cutremur. Dacă m am întâlnit cu tine, hai să vorbesc cu tine lucruri care cu adevărat contează și care cu adevărat ne fac să fim oameni mai evlavioși. Amin.

39:44Și acuma vreau să închei cu cea mai frumoasă chestiune care este. Mă duc la versetul de bază. Astfel, dar preaiubiților, după cum totdeauna ați fost ascultători, ce și iubea apostolul Pavel Filipenii. Biserica lui de suflet. Duceți până la capăt mântuirea voastră. Am înțeles acuma că a duce până la capăt mântuirea înseamnă să te îmbraci cu un tipar de gândire în care Hristos care s

11Așteptări potrivite vieții lui Hristos: fără căderi prin surprindere

40:10a dezbrăcat de sine te invită și pe tine să calci pe urmele lui. Călcați pe urmele mele, spune apostolul Pavel, căci eu calc pe urmele lui Iisus. Avem parte de suferințele lui, avem parte de dezbrăcarea pe care el a avut o și atunce nu mai ești luat prin surprindere. Am o întrebare. Voi vă așteptați de la lume să aveți așteptări pozitive? Credeți că o să crească pensiile, salariile? Credeți că politicienii noștri se schimbă peste noapte? M da. Nu, sincer, vecinul vostru care nu l cunoaște pe Hristos, credeți că o să vă felicite mâine? Dacă ați avea așteptări potrivite cu ce înseamnă viața lui Hristos, n am mai fi luat prin surprindere. Și pentru că suntem luați prin surprindere, au loc căderile. De ce unii n au dus mânduirea până la capăt? Că au fost prinși în offside la nivelul tiparului de gândire. Dar eu zic așa: Doamne, orice dar bun și desăvârșit vine la tine, iar eu știu că lumea zace în cel rău. N am nicio așteptare de aici.

41:10Totul este în tine. Pe tine te iubesc și de la tine aștept orice bine. Amin. Amin. Dar nu numai mintea și atitudinea inimii. Știu. Sunt niște oameni cu care m am întâlnit atât de evlavioși. cu atâta bun simț, cu așa o decență. Și domnule, nu se plictisesc să vorbească despre Dumnezeu. Unii văd că obosesc, obosesc imediat și scapă și vezi cum se îmbujorează când începi să discuti despre [muzică] lucrurile care sunt cum sunt. Atitudinea inimii nu este o frică care te inhibă. E atitudinea unui om cucerit de Dumnezeu. E un om care este pur și simplu uimit în permanență cum Dumnezeul cel mare și a făcut milă de mine. Și acuma iată ce spune finalul, că tot vă ameninț.

42:01Astfel, dar preaiubiților, duceți mântu, duceți. Ia ia ia ia ia duceți. Adică isprăviți. Sensul original al cuvântului este isprăviți. Cum Hristos a zis pe cruce, s a isprăvit. Adică am încheiat lucrarea și noi trebuie să isprăvim. Sensul duceți este isprăviți, încheiați, finalizați, duceți. Dar aicea verbul acesta n are nimic de a face cu miracolul, n are nimic de a face cu creația. E un verb care se adresează oamenilor și care vorbește despre puterea oamenilor. Dar uitați ce spune versetul de finală, că aici este uluitor. Dumnezeu este acela care lucrează în voi și vă

12Dumnezeu dă voința miraculoasă; omul își lucrează mintea și inima

42:50dă. Dar acest cuvânt vă dă este un cuvânt care exprimă puterea creației, puterea de creator, puterea celui ce face minuni. Adică acest vădă înseamnă miracolul lui Dumnezeu în noi. Aici este puterea creatorului. Este puterea celui care poate face totul prin sine însuși. Aici este o putere care este supranaturală, este miraculoasă și Dumnezeu vine și spune așa: Tu trebuie să duci mântuirea până la capăt pentru că tu trebuie să te transformi. Tu trebuie să înveți cum este Hristos. Tu trebuie să înveți cum trebuie să ai ca și model pe Hristos. Apoi tu trebuie să fii cel o inimă care trăiește în evlavie și trăiește într un respect față de Dumnezeu. Și apoi vin eu, zice, și minții tale și inimii tale îi dau voința miraculoasă. Ca atunci când se întâlnește mintea cu inima să se nască o acțiune prin voința pe care Dumnezeu o atinge în noi și El dă după plăcerea lui și voința și înfăptuirea și cineva să spună amin. De asta am nevoie.

44:00Dumnezeu zice: „Lucrează ți mintea. Dumnezeu spune ai atenție atenție la modul cum te manifești. Dar în privința voinței trebuie să fim sinceri și să spunem că dacă nu vine miracolul lui Dumnezeu, de multe ori înțelegem, de multe ori simțim, dar de puține ori putem. Gândim, simțim, dar nu putem. Și el vine și spune: „Duceți mântuirea până la capăt ca mintea voastră să fie după modelul lui Hristos. Nu vă mai uitați la mine, nu vă mai puneți nădejdea în mine. Eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură. Clipa plecării mele este aproape. Mi am păzit. Am păzit credința. De aici încolo mă așteaptă cununa răsplătirii. Nu numai pentru mine, dar și pentru voi toți cei care veți merge pe urmele mele, că și eu merg pe urmele lui Hristos. Mintea v o transformați prin cuvânt. Inima voastră o țineți într o evlavie sfântă, într un at de respect, de uimire. Domnule, sunt pur și simplu copleșirile ce face Dumnezeu cu mine?

44:57Dar când e vorba de voință, el vine și spune: „Eu sunt acela care lucrez pentru voința voastră și vă dau după plăcere. Vă dau și când spune dau e miracol. Știți, cuvântul ăsta vă dă e cuvânt de creație, e cuvântul creatorului. Este cuvântul acela care zice Domnul Dumnezeu: "Fac o minune în tine. Fac un miracol în tine." Slăvit să fie Domnul. Amin. Unde suntem noi acum? Unde suntem? Ce ai avea nevoie tu? Eu am nevoie de toate trei. Mintea mea are nevoie mereu să se adape, nu cu povești despre cenusăreasa care devine, nu știu ce devine prințesa cu conduri. Deci ne alimentăm mintea cu basme și avem un șoc când viața ne izbește în plin. Dar dacă ne am alimenta cu logica crucii, logica crucii, am fost mântuit, nu i meritul meu. M am uitat la Hristos, am înțeles că nu i meritul meu.

45:55Am primit mântuirea, nu i meritul meu, dar nu rămân spectatorul crucii. Îmi iau crucea, cum a zis el, în fiecare zi mă leped de mine însumi, devin ucenicul lui și niciun ucenic nu i mai mare decât stăpânul lui și învățătorul lui. Și dacă mie mi au făcut aceasta, pomul verde, ce va fi cu cel? Apoi, atitudinea inimii, sincer vorbind, cine te împiedică să fii politicos, smerit la locul tău, decent, să vorbești frumos și să te ocupi, cum spuneam, în deschiderea slujbei de lucrurile alese? Cine? Cine te împiedică? Poți să fii un om educat. Educă te să ai o atitudinea inimii plăcută, să trăiești în frică de Dumnezeu, în evlavie de Dumnezeu. Iar apoi când vorbim despre voință, să spui: „Doamne, eu încep, dar cel ce a început în mine această lucrare nu sunt eu, ești tu. Și am auzit că tu o duci la bun sfârșit. Doamne, dă mi voința ca mintea mea și inima mea să poată să ducă spre o voință sfântă și să fac, Doamne, întru totul voia ta. Amin.

46:58Ne ridicăm. Glorificat să fie Domnul. Amin. Slăvit să fie Dumnezeu. Te rog, Doamne, pentru o minte care să înțeleagă că trebuie să meargă pe calea crucii. Nu doar să rămână la cruce spectatoarea unei mântuiri, beneficierea unei mântuiri și să stăm într o pasivitate condamnabilă, ci ne luăm crucea în spate, ne lepădăm de noi și mergem după tine. A merge după Tine înseamnă renunțare. Înseamnă, Doamne, să ne așteptăm la împotrivire din partea lumii, că lumea nu ne place, lumea nu ne iubește. Te rog, în numele Domnului Iisus Hristos, înarmează acum poporul tău cu un tipar de gândire în care să nu mai fie loc, Doamne, de eșec, de faliment, să nu mai fie loc, Doamne, Dumnezeul meu, de momente, Doamne, de destabilitate, de momente, Doamne, Dumnezeul meu, de descurajare, ci ajută ne, Doamne, să spunem așa: Vreau să mă asemăn cu Hristos și dacă Hristos pe pământul acesta a trecut prin suferințe, S a dezbrăcat de sine, a luat chip de rob.

48:04Dacă Hristos a fost ocărât și eu voi fi ocărât. Dacă Hristos a fost batjocorit și eu voi fi batjocorit. Doamne, ajută mă să mă leg de tine. Îți mulțumesc pentru fiecare om pe care mi l ai dat. Îți mulțumesc pentru fiecare om prin care m ai învățat. Îți mulțumesc pentru orice părtășie sfântă, dar tu ești totul în mine, Doamne. Nu vreau să mă leg de oameni. Nu vreau să mă leg, Doamne, Dumnezeul meu, de situații în viață. Nu vreau să mă leg de starea mea de bine care o am acum. nici de salariu, nici de job, nici de profesie. Nu mă leg, Doamne, nici de casă. Așteptarea mea este una singură. Dacă eu sunt al tău, voi trăi ca tine și dacă voi trăi ca tine, voi trece prin necazuri. De aceea, te rog, ajută mă să mi duc mântuirea până la capăt, fiind înarmat cu o gândire pe care niciodată cel rău să n o biruie.

48:55În numele lui Iisus, poate și tu ai nevoie de această rugăciune și cu o mână ridicată îi spui: „Înarmează mă cu acest tipar al gândirii. Nu mă aștept de la lumea aceasta la nimic bun. N am așteptări aici să fiu înălțat. Nu aici este casa mea, nu aici este răsplata mea. Ci sunt străin și călător. Hristos în noi, nădejdea slavei. A trăi este Hristos. A muri este un câștig. Învață ne să ne lipim de Hristos, tată. Învață ne să avem în noi gândul acesta. Gândul acesta care era în Hristos. [muzică] El n a socotit ca un lucru de apucat să fie asemeni ție, Doamne. Nu i un lucru mic să fim chemați mântuiții tăi. Nu i un lucru mic să fim chemați copii de Dumnezeu. De aceea ne vom purta, Doamne, cu frică și cu cutremur.

49:50Nu frica aceea, Doamne, Dumnezeul meu, fără minte. Nu frica aceea care ne înstrăinează de tine, ci acea recunoștință, Doamne, acea înfiorare a inimii noastre, care e copleșită, Doamne, de îndurarea Ta, de bunătatea Ta, de jertfa Ta, de prețul plătit pentru noi. Glorie, glorie și slavă. Duhul, Duhul Tău să vină, Duhul tău să lucreze, Doamne. Glorie numelui tău. Să trăim ca niște câștigați ai crucii, ca niște cuceriți ai crucii. Dar ajută ne, Doamne, să nu rămânem doar spectatori acestei cruci, ci să luăm crucea și să te urmăm în fiecare zi. Doamne, pentru aceasta am nevoie de ajutor. O, Duhule Sfânt, o Dumnezeul slavei, lucrează în noi după plăcerea ta, voința și înfăptuirea, că i tocită, e slabă, e omenească, de multe ori e neputincioasă.

50:48Îți mulțumesc, Doamne. Iată dorința inimii mele să fiu cu ei în împărăția Ta, să fiu cu cei dragi din casă în împărăția Ta, să fim cu toții acolo sus în ziua, în ceasul acela, Doamne, și să putem spune: „N am alergat în zadar. N a fost harul lui Dumnezeu zadarnic față de noi. Glorie! Slavă ție, Doamne! Te rugăm dincolo de pâine, dincolo de haine, dincolo de viitorul pământesc, ajută ne să ducem mântuirea până la capăt cu frică și cutremur și lucrează în noi după plăcerea ta și voința și înfăptuirea. Iisus Hristos este Domnul. Slavă ție, Doamne. Ești regele nostru, ești mântuirea noastră, ești bucuria noastră. Yeah.