De ce te încăpățânezi?

0:00Amin. Luca 15 începând cu versetul 25 unde Biblia spune: "Fiul cel mai mare era la câmp. Când a venit și s a apropiat de casă, a auzit muzică și jocuri. A chemat pe unul dintre robi și a început să l întrebe ce este. Robul acela i a răspuns: „Fratele tău a venit și tatăl tău a tăiat vițelul cel îngrășat pentru că l a primit sănătos și bine. Eu am o traducere mai largă. El s a mâniat și n a vrut să Adică el s a încăpățâ, el s a întărâ ă până aici, pentru că asta voiam să subliniez. Da? Deci el s a încăpățânat. Haideți totuși să spunem și partea cealaltă. Tatăl a ieșit afară și l ruga să intre. Dar el, drept răspuns a zis tatălui său: „Iată, eu slujesc de atâția ani și niciodată nu ți a călcat porunca.

1:00doar acuma, în timp ce vorbesc cu tine, și mie niciodată nu mi ai dat un ied ca să mă veselesc cu prietenii mei. Iar când amintit acest fiu al tău, care ți a mâncat averea cu femeile desfrânate, i ai tăiat vițelul cel îngrășat. Fiule, i a zis Tatăl, tu întotdeauna ești cu mine și tot ce am este al tău. Dar trebuia să ne veselim și să ne bucurăm pentru că acest frate al tău era mort și a înviat. Era pierdut și a fost găsit. Amin. Vă invit să vă ocupați locul. Mă întreabă fratele Cristi. Mulțumim pentru închinare din această după amiază și lui și lui Filip. Binecuvântăm familia Baciu. Mă întreabă, zice: „Frate Florin, care i subiectul zilei de joi? La care eu îi zic: „De ce te încăpățânezi?

1:56La care îmi zice: „Dar nu mă încăpățânez." zice: „Doar vreau să știu subiectul. Ă subiectul este de ce te încăpățânezi? Doi berbeți stăteau pe punte și deși cumva era loc să treacă unul pe lângă altul,

01Fiul mai mare, un pocăit rămas acasă, e un încăpățânat

2:11unul s a înfipt în copite și altul și a întărit grumazul și niciunul dintre ei n a vrut să cedeze." Și ornit vicelios dându se cap în cap. Or căzut amândoi de pe punte. Se uita un fermier și a zis: „Mă, dacă unul ceda, treceau liniștiți unul pe lângă altul. Când ies când tei și când te încăpățânezi, rezultatul e dureros pentru că tu pici, tu te prăbușești. Acuma în această după amiază am ales acest pasaj pentru că e o mostră de încăpățânat credincios, dacă pot exista cei doi termeni împreună. Eu n o să vorbesc despre încăpățânarea faraonului, că nu i nimic nou sub soare. Lumea nu e doar încăpățânată. Lumea e încuiat în neștiință, în necunoaștere.

3:03Dar eu vreau să vorbesc despre De ce te încăpățânezi, măi pocăitule? Aia e treaba. De ce te încăpățânezi tu care îl cunoști pe Domnul? Că nu pot vorbi oamenilor din lume de ce sunt încăpățânați. Păi ce așteptări am? Găsești acolo ă flexibilitate? Găsești acolo înduplecare, găsești acolo un mod mai generos de a fi cu cel de lângă tine? Nu. Și atunci eu vreau să vă întreb pe dumneavoastră cum mă întrebi și pe mine, de ce te încăpățânesc, măi pocăitule? Pentru că ăsta este un pocăit care stă acasă. Ăsta nu i umblă în lume. Ăsta nu i un pierdut. Ăsta e omul care în fiecare zi iese și dacă trebuie să să are, are cu plugul. Dacă trebuie să însămânțeze, însămânțează. Dacă trebuie să recolteze, recoltează. El nu a plecat de lângă tata lui și spune lucrul ăsta. O să vedem că chiar îi spune lucrul ăsta. Atâția ani zice ți am slugărit.

3:57Nu. Dar atunce întrebarea mea este e drept subiectul ăsta sau eu greșesc și nu sunt încăpățânați pocăiții? A da. Sora lui Iza deja strigă zice asta îmi place pentru că e o șansă să te vindeci. Știi de încăpățânat ce ești nici nu recunoști că ești încăpățânat. Nu, că ți a zis și mămica când erai mai mic. Măi, încăpățânat, mă sfârșit. Bun. Hai să ne întoarcem un pic la predică și să vedem să știți ce m ar ajuta foarte mult? M ar ajuta să mai vorbiți un pic cu mine așa, știți? Nu vă puneți perna sub cap. Știu că n aveți, dar voi noi putem să ne punem perna sub cap și sunt pe scaunul bisericii. N o vede nimeni, dar putem să dormim în voie. Acuma aș vrea să punem acest verset, versetul 28. El s a întărâtat de mânie, s a învârtoșat, s a îmbățșat, s a cimentat și n a vrut să intre. Ce este până la urmă încăpățânarea? O atitudine, un mod de a fi, în care nu cedezi sub niciun fel. Și cuvântul chiar este unul bun, întărâtat, îndârjit. Te îndârjești, începi un război, dar nimeni nu luptă cu tine în afară de tine. Și atunce ăsta este o atitudine de om. Noi noi avem noi, românii, am inventat trei personaje.

5:20Dorel îl tot vedeți pe la televizor. Ăla tradițional nu vi l zic că nu mi place mie să l pomenesc. Îl știți în toate glumele noastre. Dar mai nou este și Gică Contra. Acuma toți cei care sunteți George, Gheorghe, nu zic despre voi, dar ați auzit de Gică Contra. Da, Gică Contra are o profesie, nu interesează subiectul, el e pentru împotrivă. Nu interesează interlocutorul, el este pentru împotrivă. Și acuma mai avem o vorbă, nu? Mai ales când ești soț o auzi de la soție. Băi, nu fii căpățâ. Acuma, e bine să ți folosești capul, dar nu pe post de berbece. E bine să ți folosești capul, dar nu să faci din el o întăritură. Pentru că un om căpățânos

02Expresii biblice: tare la cerbice, inimă împietrită, catâr fără pricepere

6:10este un om încăpățânat, nu un om care are minte. Da, o să vedem astăzi că de fapt asta i marea problemă, că omul căpățânos este un om care are carcasă, dar nu folosește ce e înăuntru foarte bine. Da, eu încerc să fiu așa că se poate de destins. Bine, îi binecuvântăm și pe cei pe online. Uite așa sunt miercurile la noi. Acuma avem niște definiții biblice sau dacă vreți, avem niște expresii biblice care sunt interesante. Întâi de toate, o expresie care vorbește despre încăpățâna este tare la cerbice. Da, știți că ă cuvântul acesta apare din Exod până la Ștefan, care propovăduia pe Domnul Iisus, dar ei s au îndârșit și erau tari la cerbice. Adică oameni care nu ar fi dat nici măcar un pas înapoi. O altă expresie este inimă împietrită, betonată, cum vă spuneam. Dar o altă expresie care nu ne face cinste este următoarea: nu mai fiți ca un cal sau un catâr fără pricepere. Vedeți unde este esența încăpățânirii? Fără pricepere.

7:15Asta o spune Duhul Sfânt. Nu fiți ca un catâr fără pricepere. Ce face Ce faci unui catâr fără pricepere? Păi, tot Biblia spune ca să nu fiu nevoit, zice Domnul, să spun o zăbală, un frâu în gură. Dumnezeu nu vrea să ne folosească dinții pe post de busolă, să tragă cu frâul de dinții tăi. Dumnezeu vrea să fii un om care să conlucrezi cu Dumnezeu. Bucuria lui Dumnezeu e să fii partener cu el. Nu să fii un catâr Domnul îți pune zăbala în dinți. Acuma, pe limbajul nostru, Domnul îți ia ba una, ba îți ia alta, ba ți stă împotrivă cu un lucru. Și atunce Dumnezeu spune: „Eu nu vreau să vă pun o zăbală. Dumnezeu nu vrea să lucreze cu noi cu lucruri de acest gen. Vedeți? Dumnezeu n are bucurie când tu te supui că ai pățit o. Dumnezeu are bucurie când tu te supui că l iubești și ai înțeles că el este grozav de înțelept. Amin.

8:13Doamne ajută ne. Mai există o expresie. V ați înțepenit grumazul. Grumaz țeapăn. De multe ori Dumnezeu spune: „Ți ai înțepenit grumazul." Vedeți, iubiții Domnului, poate n ați înțeles, dar este o mare nevoie în timpul acesta de oameni care să bifeze ceea ce se spune în Iacov. Înțelepciunea care vine de sus este pașnică, este blândă și apoi vine și spune este ușor de înduplecat. Cuvântul ușor de înduplecat este exact opusul grumazului țeapă. Ea se numește în termeni obișnuiți, în termeni laici, flexibilitate. Flexibilitatea nu înseamnă conformism. Flexibilitatea înseamnă ca în anumite circumstanțe să auzi, să vezi, să înțelegi și să te poți adapta situației care există.

9:10Vedeți, noi spunem uneori că trebuie să facem anumite compromisuri. Nu sunt compromisuri când cedezi într o anumită situație, fiindcă ai în vedere un lucru mai mare decât situația în sine. Și o să vedem noi imediat cât de frumoasă este această istorie și cât de grozav e tatăl acesta care n are asemănare. El de fapt este simbolul lui Dumnezeu. Tatăl este Dumnezeu. Bun. Deci cumva haideți să intrăm repede în în text. și să vedem mai întâi de toate cu ce se hrănește încăpățânarea, de unde vine, ce este ea. Vedeți, primul lucru pe care aș vrea să vi l spun, eu o să merg foarte simplu, foarte repede. Așa cred eu că o să merg repede. La cum vă văd pe dumneavoastră, cred că închei repede, nu? Primul lucru care î face fiul acesta de

03Prima trăsătură: mânia, explozie emoțională, semn de infantilism

10:01al doilea sau dacă vreți mai mare, fiul de al doilea că a rămas acasă e că se mânie. Unul dintre lucrurile care însoțește încăpățânarea este o explozie din aceasta la nivel emoțional. Pentru că omul încăpățânat este omul care abică de la gândire, gândește întotdeauna lucrurile după ce le a pățit și nici atunci înor nu le gândește și se lasă purtat de emoții. Este, dacă vreți, încăpățânarea este simptomul unui infantilism. Să mă iertați că vă spun lucrul acesta. Dar omul care se poartă ca un catâr nu i un om care are minte. Deci, vedeți, mânia este o explozie emoțională. Omul care se lasă condus de mânie este un om care răspunde la nivelul infantilismului, a unei copilării. Un om înțelept se stăpânește. Un om înțelept stă și gândește: "Stai, mă puțin, dar de ce să mă aprind eu inutil? Și unde mă duc cu cearta asta?"

10:51Și dacă el zice„Da și eu zic: „Nu, stai puțin, trebuie să gândesc." Deci mânia, deci cauz, adică încăpățânarea nu i urâtă doar prin faptul că blochează relațiile. Ce dialog să ai cu un om încăpățânat? El o ține pe a lui și tu încerci să vezi ce faci. Ea este și o revărsare de mânie, adică aduce cu sine un comportament care te face să dai înapoi foarte mult. Tu pierzi foarte mult relațional. Uitați vă la acest cuvânt. Și el n a vrut să intre în casă. Lăsați l la o parte așa că el în context înseamnă să intre să mănânce. El n a vrut să intre cu tatăl în casă. El n a vrut să intre cu tatăl în relație. El n a vrut și n a putut datorită încăpățânirii să aibă parte de tot ce a pregătit Dumnezeu. Dumnezeu a pregătit o masă, nu un frâu, nu o zăbală. Dumnezeu nu vrea să ne conducă prin bici și nu vrea să ne conducă prin țepuși. Dumnezeu vrea să ne conducă prin ce? Prin dragostea părintească. și zice: „Hai la masă, nu să ne dea peste mâini." Vedeți, marea problemă a încăpățânării este că ea este însoțită deseori de niște atitudini extraordinar de puternice, de emoții din acestea. Omul încăpățânat este un om care e și mânios cumva și atunci mânia aceasta pustiește. Mânia aceasta te împiedică să vezi ce a pregătit Dumnezeu pentru tine, să vezi că există un plan al lui Dumnezeu extraordinar de bun. Da.

12:22Sunteți bine? Da. Haideți să ne uităm așa un pic și la lucrul acesta. Ea se hrănește în al doilea rând. Deci, în primul rând că e soțită de mânie. Mânia, mânia întotdeauna te face să nu vezi, să nu auzi. Mânia este un mod în care ți se stinge becul minții și vezi numai roșu înainte. Roșul ăla care î fluturi înaintea Taurului la coridă. Adică e o abdicare de la actul judecății. De aceea vă rog din toată inima să înțelegeți că omul încăpățânat este omul care își dă împiedic și la nivelul mâniei. N am văzut niciun om încăpățânat care să fie foarte calm de la nu. N nu nu ți am zis. Rămâne cum am zis eu și se ambalează. Hai ajutați mă și pe mine da că am impresia că ce zic eu numai eu zic. Sau e adevărat? Bun.

13:17care iau martori soțiile dacă soții nu vorbesc. Un al doilea un al doilea lucru care trebuie să l înțelegem, de obicei bărbatul e mai mânios că și permite, dar și voi ar trebui să fiți înțelepte și să l lăsați să caute singur în frigider. Zic și eu. Da? Fiți atenți acuma ce vă spun. O a doua cauză grozavă pe care o găsim în versetul 29 zice: „Iată, de atâția ani î slujesc și acuma ascultați și mie niciodată nu mi ai dat. Mie, mie nu mi ai dat niciodată. Da. Nu mi ai dat nici măcar un ied. Omul care este încăpățânat este într o zonă a mândriei. Mie totdeauna socoate că e o mare nedreptate ce i se întâmplă. Pe el viața îl nedreptățește. Pe el nimeni nu l înțelege și el se află într o zonă din aceasta de izolare. Să înțelegeți un lucru. Omul încăpățânat se centrează foarte mult pe sine. E foarte atașat de el însuși. Și o să vedem noi mai încolo niște lucruri care vi le spun așa, ca să înțelegeți mecanismul unui om încăpățânat. El e foarte atașat de sine.

04Încăpățânatul e atașat de sine, fragil și nesigur înlăuntru

14:31Copiii, infantilismul prin asta se definește. Numai lumea ta contează. Omul matur se lasă pe sine și se dăruiește altcuiva. O mamă renunță la somn pentru că copilul are nevoie. Renunță la timpul liber ca să facă Tatăl la fel. Își mai ia un serviciu dacă vede că nu se mai duce cu banii. În ce constă maturitatea? Într un sacrificiu pe care î faci lepădându te pe tine însuți de dragul celor din jur. Spunea cineva deștept, mult mai deștept. Spunea așa: "Zice: „Trăiești numai în măsura în care te dăruiești altora. Amin. Pentru că atunci când te trăiești consumându te pentru tine, tu te afli într o zonă de infantilism. Pentru că individualismul, egoismul te menține în zona copilăriei. Un copil este absorbit de propria lui lume. El trăiește pentru sine. Când îmi dă bomboana, când îmi dă ciocolata, când deschide cola, e gata plăcinta, dar când mă duci în parc, dar poți să ies cu bicicleta. Toată lumea lui se învârte în jurul dorințelor lui.

15:31Și atunce acest frate mai mare, mie nu mi ai dat nimic. El este un om care e consumat. Omul încăpățânat este absorbit de propria lui viață, de propriile lui dorințe. Și să știți că o cauză a încăpățânării e mândria. O s o vedeți în continuare cum se dezvoltă ea. Bine, sunteți atenți? Bun. Dar aș vrea să înțelegeți lucrul acesta, că un om încăpățânat este de o fragilitate lăuntrică foarte mare. Deci ăsta se poate paradoxul. Spui, mă, dar cum e așa de căpățânos? Îți spun de ce așa de căpăținos. Pentru că e foarte nesigur înlăuntrul lui și e foarte fragil. Ca să poți să fii un om flexibil, trebuie să fii un om care să ai înlăuntrul tău puternice ancore și stâlpi de rezistență.

16:22Amin. Nu mă clatin în fața unei situații, nu mă clatin nici în fața unei dispute pentru că eu nu mă rezum și nu sunt redus la acea întâmplare. Sunt ceea ce sunt pentru că ani de zile Dumnezeu a construit la mine. Da. și l am lăsat să construiască. Amin. Mă bucur că sunteți de acord. Doamne ajută. Acuma, să înțelegeți lucrul acesta. Când el spune„Mie nu mi ai dat nimic, accentul este pe atașamentul de sine. Atașamentul de sine. Un om încăpățânat n a ieșit din lumea aceea în care e centrat pe sine, pe individualism, pe sine însuși. Apoi ăă ăă un alt știți că mai avem exemplul de pocăiți din ăștia care sunt încăpățânați și și ei sunt atașați, tot sunt centrați pe Iona. Iona a primit porunca să se ducă la Ninive și a plecat spre Tars.

17:15Dar de ce? Pentru că dădea prost în fața propriilor frați. Cum adică asirienii care sunt dușmanii noștri tradiționali, nu? Deci acolo mergeau psalmii ăia să i taie Domnul în bucăți. Ei cred că spuneau un amin și unul conducea, poate că adăuga și sare să pună. Fără sare nu merge, zic eu acuma de la mine. Ați înțeles ideea. Deci cumva nu dădea bine. Și atunci el a luat o în direcție opusă pentru că nu i pica bine în fața oamenilor. Că omul încăpățânat este un om atașat de sine, foarte fragil, foarte nesigur pe el, dar în lumea lui există doar el. Și atunci orice îl perturbă de la lucrurile acestea primesc primește din partea o opoziție grozavă. Mie nu mi ai dat niciodată un miel, niciun ied. Credeți că în tot timpul ăsta n am mâncat un ied? Cu siguranță a mâncat, dar nu i s a dat cu fundiță.

18:10E pentru tine. Pentru tine. Că omul care e încăpățânat vrea mereu să fie servit cu fundiță. Așa. Bun. Mergem mai departe.

05Încăpățânatul manipulează prin reproșuri și te face dator

18:21Apoi încăpățânarea mai are o chestiune foarte interesantă. Zice versetul 29: Eu ți am slujit. În atâți ani ți am slujit, n am călcat porunca ta. Omul încăpățânat știe foarte bine să te manipuleze prin reproșuri. Fac o pauză să vă gândiți bine. Vedeți? Are dreptate că nu l a părăsit pe tatăl? Da. A stat împreună cu tatăl? Da. Au fost ani de zile? Da. I a slujit? Da. Dar acuma, ascultați mă, când din ceea ce faci sau ceea ce faci devine reproș, tu nu o faci din convingere.

19:12Tu o faci doar ca statutul tău să fie ridicat. Acum eu vă întreb un lucru. Dacă ceea ce facem facem pentru Dumnezeu, ar mai trebui să reproșăm vreodată cuiva că nu ni se aloc nu ni se acordă merit pentru ceea ce facem? Păi dacă eu acuma ceea ce fac fac pentru Domnul Dumnezeu, poate că doi dintre voi sunteți bucuroși la sfârșit să spuneți: „Domnul să te binecuvânteze și poate 40 50 plecați acasă, pe ureche v a intrat, pe o ureche v a ieșit. Dar răsplata mea, truda mea, ce am făcut eu? Am făcut cu drag pentru Dumnezeu. N am cum să aștept de la voi note, că dacă aștept de la voi note nu mai predic duminică, mă duc și mi văd de treabă. Dar eu ce am făcut? Am făcut pentru că eu cred în lucrurile acestea. Cred în asta. El are o latură manipulat. Omul încăpățânat folosește dreptatea, folosește binele, folosește ceea ce face să fie cum? Manipulator prin ce? Prin reproși.

20:11Omul încăpățânat este un om care mereu îți va reproșa ceea ce ți a făcut. Păi, dacă reproșezi, n ai făcut o din convingere. Ai făcut o pentru că ai așteptat să primești o recunoaștere. Și așa Domnul să ne ajute să înțelegem. Apoi, o altă latură. El zice în felul următor: De atâția ani îți slujesc. Nu numai că te manipulează prin reproși, dar îți și creează sentimentul că ești dator. Cum ar fi acuma să vină la mine o soră și să mi spună: „Ți am adus clătite." Și duminica viitoare să spună zice: „Dar nu ți am adus clătite? Păi nu, nu, nu, că nu se întâmplă. Dar nu poți da un exemplu din ăsta de supersonic să ne păstrăm în sfera lucrurilor normale.

21:08Păi, vă spun sincer că dacă cineva îmi aduce clătite și apoi zice duminica: „dar nu ți am adus clătite. Uite aici le simt, nu mai alunecă pe gât leș. Omul încăpățânat este un om care folosește până la un punct lucrurile pe care le face, dar ca să ți reproșeze, să te manipuleze și să ți creeze sentimentul că tu ești dator, că încăpățânatul decupează fix acele lucruri pe care să se centreze, să se axeze ca să poată să te îngenuncheze. Care i satisfacția unui încăpățânat? când rămâi așa, oricând nu mai ai replică, ori când vom vedea noi în continuare ceva mai mult de atâta vrea. Da, dar eu vreau să i mulțumesc lui Dumnezeu că după ce am primit clătite, întrebarea care mi s a adresat este: mai vreți?

21:59Și mai vreau. Dumneavoastră știți că cel mai unul dintre reproșurile să stau la învă unul dintre dau din cap cei de la tehnic. Unul dintre reproșurile care au fost adresate ăă lui Israel a fost: "Ești un popor încăpățânat, ca un catâr, ca un cal pe care trebuie să l strunesc punându i zăbală." În ce a constat încăpățânarea Israelului? Încăpățânarea Israelului a constat în faptul că în permanență lucrul care îl deranja pe Dumnezeu a rămas. îl deranja nemulțumirea și cârtirea lor. Îl deranja pe Dumnezeu sentimentul acela că mereu este dator lor. Ei niciodată nu vedeau binele făcut de Dumnezeu. Niciodată nu vedeau că nu merită, că ei n au fost n au ieșit din Egipt pe baza forței lor militare, că la un moment dat fusese gândul acesta inițial al lui Moise. Scoatem sabia, ne războim cu ei. că atunci când l a l a l a ucis pe supravegătorul care era abuziv, el probabil că în el s a ridicat militarul, strategul și a zis: „Mă, nu pot, nu putem să lăsăm poporul să fie nimicit." Dar Dumnezeu nu i a scos din Egipt ca să zică după aceea: „Mulțumesc sabiei lui Moise, ci mulțumesc harul lui Dumnezeu." În ce a constatat încăpățânarea lui Israel? Încăpățarea lui lui Israel a stat în faptul că mereu când primea un bine, Dumnezeu era ca și cum era dator și când primea un rău, Dumnezeu era vinovatul de serviciu. Și atunci asta este o chestiune care îl

23:35deranjează mult pe Dumnezeu. Și omul încăpățânat asta face, decupează și ea lucrurile bune pe care le a făcut, dar ca reproș, ca să poată să ce? Să te manipuleze și să ajungi acolo unde vrea el, nu? Deci Dumnezeu să ne ajute, să ne binecuvânteze și să ne dea puterea să nu creem oamenilor sentimentul că ne sunt datori. Ce ai făcut? Ai făcut pentru Dumnezeu. Și dacă ai făcut pentru Dumnezeu, gata, nu mai reproșezi omului. Mai haideți să mai facem ceva care e foarte important. Omul care este încăpățânat, și aice este un lucru esențial, dacă puteți să vi l notați, notați vă că o să vă întâlniți cu el. Încăpățânatul niciodată

06Încăpățânatul nu discută idei, are aversiune față de persoane

24:20nu discută idei. El nu reușește să se concentreze pe argumentele pe care le aduci. Și uitați ce spune Biblia. Acest fiu al tău, al tău, fratele mai mare nu putea să l mai sufere pe fiul mai mic al tatălui său. Fiul era al tău. S a delimitat de el. pentru că a tocat averea pe care el o strângea cu greu și s a dus să se desfrâneze într o țară îndepărtată. lucrul ăsta în mintea lui, sentimentul acesta, gândul acesta că era incorect, că a fost nedrept fratele lui, l a măcinat atât de tare încât el nu a mai putut să asculte ce a zis Tatăl, pentru că aversiunea lui față de fratele lui era atât de mare încât nu mai încape loc de idei. Omul încăpățânat nu discută idei. Omul încăpățânat are aversiune față de persoane.

25:19Asta să înțelegeți. Un om încăpățânat nu discută idei. Tu vii și i aduci argumente și tu i aduci și problema nu este argumentelor pentru că el oricum nu le aude. El are aversiune față de persoană. Când stai de vorbă cu un încăpățânat care te face în toate felurile, tu să ți dai seama că problema nu este ce spui tu, ci problema este cine ești tu în ochii lui. Pricepeți ce vă spun. Acest fiu al tău nici n a vrut să audă de el. Era încăpățânarea nu vede argumentele. N aude, vede doar resentimentul care există față de omul respectiv. Da. Și atunce Dumnezeu să ne ajute să înțelegem că omul încăpățânat nu ascultă argumente, ci doar reacții la nivelul persoanelor. Hm. Ați înțeles ideea? Că atunci e foarte important să vedeți cum se termină la final. Acuma, omul încăpățânat e un om dificil. De ce? Tatăl întâi a auzit ce o fi auzit afară. Fiul mai mare discuta cu o slugă. Acuma tatăl nu știu de unde, ori că sluga s a dus și i a zis: "E afară și nu vrea să intre, ori că a auzit discuția, dar tatăl a ieșit.

26:31A ieșit de la masă și s a dus să vorbească cu el și a vorbit cu el și fratele mai mare sau fiul mai mare a avut o mulțime de reproșuri, a avut o mulțime de atacuri, a avut o mulțime de cuvinte, de dispreți, pentru că un om încăpățânat e foarte mare consumator de energie. Aoleu! Când dai peste un încăpățânat, te seacă ăla îți consumă timpul, îți consumă energia, îți consumă vitalitatea, îți consumă, dacă vreți, liniștea, ți o mănâncă. Pentru că omul încăpățânat, domnule, nu obosește. Tu obosești, el nu. Tu la un moment dat îți vine să spui: „Bine, mă, cum vrei tu, numai ca să scapeți un pic de pace. E consumator de energie omul acela. Știți, se pare că încăpățânarea alimentată de mânie, deci sentimentul dreptății, păi eu am dreptate. Eu ți am slujit. El este un este un un un pier de vară. El ți a risipit averea. E și un desfrânat. Sentimentul dreptății, îndreptățirii, gândul că tu ești bine și celălalt este rău. Te alimentează în discuții și nu te lași. N ați băgat de seamă că sunt oameni care au luat dreptatea în brațe și n o mai nu mai Deci atâta. Deci ani și ani de zile același același același lucru. Același lucru. Bun. Așa zisa dreptate pentru că dreptatea o să vedeți într un final e altfel gândită. Deci și mai este un lucru care e important.

28:04Vedeți? Omul încăpățânat este un om care i s a stins bucuria. Nu nici măcar mirosul ăla de vițel care ieș din casă, nici măcar zgomotul de veselie, nici măcar cântările nu te conving să intri că în căpățânatul are o lume ermetică, e lumea închisă. Și atunce aș vrea să punem această întrebare de final. Acuma suntem aproape de final. Fiți atenți. Cum facem să descuiem pe un încăpățânat? Sigur, cel mai simplu este dacă nu i al tău, fugi mâncând pământul.

07Cum descui un încăpățânat? Întâi, cere tu înțelepciunea de sus

28:40Nu e catârul altuia și să se descurce ea, să se descurce el. Dar dacă i catârul două, ce faci? No, atunci n ai ce să faci, trebuie să descui. Bravo! Și atunce aș vrea să înțelegem câțiva pași foarte, foarte importanți. Întâi de toate va trebui să înțelegi că înțelepciunea care vine de sus este ușor de înduplecat. Întrebarea mea, a cui înțelepciune? A încăpățânatului sau a celui care vorbește cu încăpățânatul? Păi, tu n ai cum să l îndupleci pe el că atunci n ar mai fi încăpățânat. Deci înțelepciunea nu operează în dreptul celui care are ecranul. stins și jaluzelele trase, ci în dreptul celui care vede lumina lui Dumnezeu și înțelepciunea care e ușor de îndublecat operează la cel ce o are, nu la cel ce n are, că cel ce n are trebuie să o ceară.

29:37Cereți o cu mână largă și Dumnezeu o să vă dea. Deci, primul lucru care trebuie să l înțelegeți când discutați cu un încăpățânat, degeaba spuneți: „Dă i, Doamne, lumină, că el n o vede. Spune așa:„Dă mi mie lumină. Și unde luminează dăm și mai multă lumină pentru că tu va trebui să găsești modalitatea de a descuia un om încăpățânat. Înțelepciunea care vine de sus este ușor de înduplecat și i spui lui, mă, tu știi ce scrie în Iacov? Tu crezi că te aude? Nu v am zis că încăpățânatul n ascultă argumente? El nu discută pe bază rațională. El discută pe bază de mândrie, de infantilism, de mânie, de emoții care î conduc, de sentimentul dreptății și al îndreptățirii de sine, centrat fiind pe el. Și ce așteaptă el? El n așteaptă decât atâta. Vă rog să mă iertați, ați avut dreptate. Când îi dai dreptate încăpăținatului, i se luminează tot orizontul. Atunci e sărbătoare pentru el când spune„Da, să trăiți. Ați avut dreptate.

30:42Numai că în momentul când faci lucrul acesta, nu numai că tu nu l vindeci, îl îmbolnăvești mai tare, pentru că tu îl întărești pe el într un comportament care este extrem de rău. De aceea nu va trebui să cedați de dragul păcii artificiale false, spun de e bine, lasă, mai vorbim noi. Nu, nu. Odată ce lucrurile nu s au rezolvat sau ai cedat într un mod, să zicem așa, lași, tu l întărești pe el în atitudine. Bun. Deci, pentru cine este înțelepciunea care vine de sus? Pentru cine? Pentru încăpățânat sau pentru cel ce vorbește cu încăpățânatul? Bun. Deci tu va trebui să găsești calea. Ce ți spune Dumnezeu? Înțelepciunea care vine de sus este ușor de îndublegat. Tu va trebui să găsești calea să ajungi cumva la inima lui. Și acum ascultați ca

08Tatăl nu abdică: iese afară și vorbește cu fiul

31:30să înțelegeți, primul lucru pe care îl face Tatăl este să nu abdice. Nu e să spună n am ce i face. El iese afară și petrece timp cu el și vorbește și încearcă să explice. Deci el nu abdică, el nu fuge. Zice: „Bă, așa e al meu. Nici Dumnezeu nu l mai schimbă pe ăsta. Tatăl nu zice, mă, e dificil, seamănă cu maic sa. Deci nu zice așa și fuge. El iese afară și va trebui să înțelegi că nu i doar o expresie. Tu trebuie să ieși afară din confortul tău. Trebuie să ieși afară din așteptările tale. Trebuie să ieși afară din modul în care tu te aștepți să fii răsplătit. Va trebui să faci un efort să ieși afară din tiparul tău de gândire și va trebui să faci un efort să înțelegi că ai o provocare grozavă pe care nu ți permiți s o pierzi pentru că încăpățânatul acela își va ruina viața.

32:26Pentru că încăpățânatul acela care e al tău dă peste unul care nu i ca tine și va pierde grozav și tu nu trebuie să abdici mai întâi de toate va trebui să înțelegi un lucru esențial. Unu, înțelepciunea care vine de sus și ușor de înduplecat nu e pentru el, e pentru tine. Pentru că tu trebuie să faci un efort să ieși din tiparul tău. Nu, tu trebuie să stai să măi, dar eu i am zis, mă, eu i am zis acuma asta e. Dacă i și taxi a fost la fel, bunicul a fost la fel de n am ce să i fac. Nu. Înțelepciunea care vine de sus nu renunță. iese din ale ei și găsește o cale. Se duce afară, lasă petrecerea, lasă binele, lasă friptura pe care o mânca, lasă binele pe care l avea și se duce acolo să muncească cu încăpățânatul. Ă, nu i o veste bună. Văd că v ați ploștit deodată.

33:16Era mai simplu. Doamne, lasă l în plata lui Dumnezeu. Da, dar tot ție îți vine

09Îl asiguri că îl iubești; încăpățânarea vine din nesiguranță

33:21plata aia. Tot ție îți vine în casă. Tot o plătești. Da. Sunteți bine? Apoi ce face tatăl după ce tatăl înțelege că înțelepciunea care vine de sus trebuie s o ceară pentru el, pentru că celălalt o dobândește doar prin comportamentul tău, tu poți să l descui. Doi, nu refuză dialogul. Aoleu, iar să vorbesc cu el. Dar iar. Păi, dar ce face? Îl lași pe mâna slugilor? Că dacă stă de vorbă cu sluga, n o să se schimbe niciodată. Trebuie să vină tata, să fii tu care ai o anumită autoritate în iubire. Al treilea lucru pe care î face tatăl, care l face? Ce face tatăl? cu un găpățânat. Fiule, nu caterule, nu căpăținosule, nu cică contra, fiule, tot ce am, nu, fiule, tu întotdeauna ești cu mine. Ce faci cu un încăpățânat care e fragil, lăuntric, care este egocentric, individualist, care este infantil, care se nervează, care are mânie, îl asiguri că l iubești.

34:33De unde vine încăpățânarea? De la nesiguranță, oameni buni. Sentimentul că ceva s ar putea schimba. Omul nesigur de cel de lângă el, de iubirea celorlalți, caută mereu s o apuce de undeva. Și tatăl zice în primul rând: „Doamne, ajută mă să fiu înțelept. Doi, mă duc afară să stau de vorbă cu el. Trei, te iubesc, mă fiule. Și atunce tatăl? îl asigură că dragostea pe care El i o dă nu i o dragoste condiționată de performanță, de reacții, de mulțumire, de ascultare. Ce a făcut Dumnezeu cu noi ca să ne cucerească? Dumnezeu n a luat carnetul de note să spună: "Florineanovici, de luni până miercuri doi pe linie, joi trei." Ați înțeles ideea? Dumnezeu, mai ales când noi am fost încăpățânați, când am greșit, a venit și ne a spus: „Rămâne cum am spus, sunteți fii mei.

35:33Rămâne cum am spus, sunteți fiicele mele. Chiar dacă noi nu ne ridicăm la nivelul Tatălui nostru și nu ne ridicăm, dar El ne socoate în continuare copiii lui Dumnezeu. Fiule, tu totdeauna ești cu mine, deci pe un încăpățânat, vă rog să l liniștiți. Te iubește mama. special. Da. Spuneți i că rămâneți lângă el. Spuneți că rămâneți lângă ea. Pentru că în momentul acela inima se va liniști și veți vedea că mare parte din acel zid pe care îl are, zidul acela care îl are începe să se prăbușească. De ce? Pentru că omul încăpățânat e un om foarte fragil, lăuntric. Ăsta e paradoxul. dur în afară cu tine, argumente se bate, dar înăuntru o nisiguranță grozavă. Pentru că omul încăpățânat vine de undeva dintr o zonă în care lucrurile nu sunt foarte foarte limbe. V am spus eu povestea aceasta și să mi aduceți aminte că sunt la punctul trei. Să trecem la următorul.

36:35Că după al doilea război mondial au strâns foarte mulți copii într un mare orfelan, undeva în Cehia, dacă nu mă înșel. Și copiii aceia noapte de noapte țipau și se trezeau țipând cu coșmaruri și au încercat cu psihologi, cu medicamente. Dar a venit un om înțelept, un om spiritual și a zis: "Puneți copilului, fiecărui copil, o bucată de pâine sub pernă când când se duce la culcare." Păi și a zis și la ce ajută? Păi, zicejută. V am cerut eu un lucru greu. Faceți lucrul ăsta. În noaptea aceea, numai un sfert din copii au mai țipat în somn. Pentru că ce a înțeles omul acesta? Copilul a murit de foame, a trăit crize grozave, situații în care n a avut ce să mănânce și spaima, coșmarul venea din faptul că era nesigur de viitor. Și când copilul fiind cu acele frământări, avea pâinea sub pernă, se liniștea. Și Dumnezeu vine și spune acuma:„N ai nevoie să te lupți tu, să fii încăpățânat, să dovedești tu pe toți. Liniștește te, ești copilul meu, ești în mâinile mele. Amin. Lăudat să fie Dumnezeu. Deci asta încerc să vă spun, că Dumnezeu, adică în în aici Tatăl întâi de toate i a zis: „Înțelepciunea care vine de sus e pentru mine. Eu trebuie să găsesc o cale. Doi, n a abandonat. E, mă izolez el cu ale lui, eu cu ale mele. Așa e el, căpățânosul ăsta. Trei, l a asigurat că rămâne iubit chiar și atunci când este imposibil de iubit.

10Tot ce am e al tău: recunoaște-i truda

38:10Ați încercat asta? Nu rezistă nimeni pe termen lung. Dar nu așa, frate, am făcut și eu asta când? În ianuarie pe doi. Da, dar suntem în octombrie. Ați înțeles ideea? Da. Hai, Cristi, să mă ajuți, că vreau să le dau speranța. Al al patrulea lucru care este foarte important, nu numai că i a zis: "Ești iubit, dar este așa: "Tot ce am este al tău." Dar ce poate să însemne lucrul acesta? Tot ce am este al tău. Înseamnă recunosc partea ta de luptă. Recunosc că în anumite lucruri te ai trudit. Fiindcă omul încăpățânat când intră în meci cu tine și tu ai tendința să ignori tot ce a făcut bun. El te pocnește, tu îl pocnești. Și atunci tatăl îi spune: „Tot ce am este al tău." Și ce face? La nivel emoțional îi recunoaște munca, truda. Nu poți să descui un om dacă tot îl ții în șuturi. Bun, e o personalitate dificilă, imposibilă, încăpățânată, dar Dumnezeu îți spune în felul următor: Unu, ieși din ale tale, cerând înțelepciunea de sus, ieși din confortul tău. Numărul doi, cere înțelepciune, ieși din confort, du te stai de vorbă cu el și întâi de toate asigură l că această situație pe care o traversezi nu este definitorie pentru relația voastră, ci tu rămâi cel ce

39:46ești, chiar dacă ești într o situație grea. Și apoi în al patrulea rând, spune așa: "Tot ce am e al tău, pentru că ai muncit. Nimic nu s a pierdut din ce ai făcut tu. Nimic nu s a pierdut din cei. Îți recunosc că în anii aceștia averea mea a crescut, dar tot ce am este al tău. Și atunce i spune Tatăl indirect? Nu te mai frământa gândindu te că Fiul celălalt, că fratele tău, nu, nu, că tot ce am e al tău. Eu îți dau ce este drept. Adică fii dispus să recunoști ceea ce i bun. Că dacă nu recunoști ceea ce e bun la omul, adică ați găsit un om care i Satana din cap până în picioare? Nu există. Există și părți bune într un om, nu? Și atunci trebuie să i dai omului respectiv ceea ce i trebuie. Și în al cincilea lucru cu care închei, da?

40:36Fiți atenți. Fiule, i a zis Tatăl, întotdeauna ești cu mine. Îți mulțumesc, Doamne, că nu mă judeci după perioadă proastă din viața mea, în care m am încăpățânat să fac ce am știut eu și cum am știut eu. Îți mulțumesc că și atunci când am fost mânios, rău, neascultător, ai continuat să mă numești fiul tău și așa mă scoți din încăpățânare. Ascultați mă, unii sunt atâta de încăpățânați, de îndărătnici, unii s au învârtoșat așa de tare că nu mai pot ieși din sentimentele pe care le au. Mânie, răzvrătire, reproși, manipulativi, speculativi. Dumnezeu vine și spune: "Eu rămân cu tine. Aleluia! Și ți mulțumesc. Acea ne liniștim inima. Tot ce am este al tău. Recunosc, ascultați mă. Dumnezeu își aduce aminte de zilele tale, de rugăciunile tale, de lacrimile tale, de eforturile tale. Dumnezeu nu nu uită niciunul din binele pe care tu le ai făcut și Dumnezeu îți spune: „Tot ce

11Al cincilea pas: schimbă-i perspectiva, du-l la lucrurile esențiale

41:36am este al tău. Liniștește te. Nu i nevoie să te învârtoșezi, să te aprinzi. Și al cincilea lucru care este extraordinar și aș vrea să îl înțelegem, face un lucru mare. Punem partea finală a versetului. Dar trebuia să ne bucurăm. Mă iubești? Te iubesc. Tot ce ai tu e al meu. Da. Și ce urmează? nu poate să rămână ca tine. Dar uitați vă, adevărul trebuie să rămână adevăr. Nu poți să l lași pe el să câștige bătălia, să plece spunând: „Gata, mi a dat dreptate." Dar trebuia să ne bucurăm. Era obligatoriu să ne bucurăm. Dar de ce era obligatoriu să ne bucurăm? De ce este obligatoriu să mi spui lucrul acesta?

42:29Fiindcă eu vreau să ai o perspectivă nouă. N a venit un consumator de avere. N a venit un concurent al averi tale. Nu e o discuție despre patrimoniu, nu e o discuție despre merite, nu e discuție despre fii și postului. E o discuție despre fratele tău care era mort și Dumnezeu l a înviat. Era pierdut și a fost adus acasă. îi schimbă perspectiva de înțelegere a lucrurilor și l duce în lucrurile esențiale, nu în lucrurile periferice. Pentru că omul încăpățânat te consumă cu lucruri periferice și Tatăl vine și spune: „Nu e despre ce crezi tu. Lasă mă să ți aratt perspectivă. a greșit, s a dus, a fost un desfrânat, a consumat avera, dar nu despre asta vorbim noi. Noi nu vorbim acuma despre competiție patrimonială, că banii s bani, ducă se, lucrurile s lucruri, dar el era mort, era cuprins de diavol, era pierdut și a fost găsit.

43:31Schimbă perspectiva de înțelegere a celui care este încăpățânat. Scoate l din mărunțișurile lui, din acea arie în care te consumă și du l în perspectiva cerească, duhovnicească. Cum? Măi, om bun, poate ești obosit. Și eu sunt obosită. Știu că ai muncit și te trezit de dimineață, dar haideți să avem și noi măcar câteva clipe de pace, să stăm și noi în după amiaza asta liniștiți. Schimbă i perspectiva. Du l într o zonă luminoasă, într o zonă duhovnicească. Tatăl îl ia, îl smulge din discuția patrimonială. Atâția ani ți am slujit, nu mi ai dat un iet să mă Eu am făcut, nu ți am călcat porunca, m am trudit și l a scos din ale lui și l a dus în ce? Nu despre asta este vorba. Eu nu spun că el n a greșit. Eu nu spun că tu n ai dreptate. Eu nu spun că el a risipit. Eu nu spun că tu n ai adunat. Spun doar atâta. Nu despre asta e vorba. Și ascultați mă. Pe un om încăpățânat îl scoți când i arăți cerul. Amin.

44:33Când ne arrați perspectiva duhovnicească a vieții, când ne arăți perspectiva spirituală, că dacă intri în meciul ăla pământesc, niciun câștig n o să ai. Unde suntem noi acuma? Ce am învățat noi astăzi? Am învățat că întâi de toate când vorbim despre înțelepciunea care vine de sus și este ușor de înduplecat, nu i o plesnești omului peste față, o cer pentru tine. Tu ai nevoie să l descui că el nu se poate descuia singur. Încăpăținatul nu se vede încăpăținat, se vede doar îndreptățit. Doi, va trebui să ieși afară din confortul tău. N ai cum să te uiți în continuare la serialul preferat și să birui cu un încăpățânat. Va trebui să te oprești din ceea ce faci, să ieși afară, pentru că el deja a intrat în discuții cu slugile și slugile niciodată nu vor face lucrarea Tatălui. Tatăl face lucrarea Tatălui și tu faci lucrarea ta.

45:33Nu poți s o trimiți pe X, pe Y să rezolve. Trei. Te duci și spui în felul următor: Chiar dacă avem un moment tensionat și greu, te asiguri că rămâi rămâi fiu, rămâi soț, rămâi prieten. Patru. Îi spui: Ai dreptate în anumite lucruri, că tot ce am este al tău. Pentru că te ai strâns, pentru că ai muncit. Dă i dreptate acolo unde trebuie să i dai dreptate. N o ține de surda. Cinci. Schimbă i perspectiva, înmoaie inima spunându i că nu i vorba despre bani, nu i vorba despre serviciu, nu i vorba de o amărâtă de mobilă, e vorba de ceva mai mult, de pace, de bucurie, de liniște, de unitate, de înțelegere. Du l în perspectiva cerească. Până la urmă, știi când ai discutat cu anumiți oameni și ai trecut de la cele pământești, nu la cele spirituale și ai spus: „Bine, măi, Dumnezeu va avea grijă de toate.

46:35Dumnezeu va purta și grija noastră. Dumnezeu n o să ne lase. Deodată ai văzut cum s au schimbat și tonul și culoarea feței pentru că ai schimbat perspectiva și ai trecut de la cele patrimoniale, de la meciul ăsta pământesc, ai trecut la cele cerești, la cele duhovnicești. zice cântecul așa: "Renunțând la

12Iisus a răspuns cu înțelepciune de sus, câștigând inima omului

46:57gândurile mele, renunțând la ambițiile mele, renunțând la pretențiile mele." Vreți să vă spun un lucru adânc de pocăință? Renunțând la dreptatea mea, că și așa dreptatea mea îi tare șoapă pe lângă dreptatea lui Dumnezeu. Îmi concentrez privirea la Iisus, mă ațintesc cu ochii pe Iisus. și l rog pe Iisus să mă ajute să fiu asemenea lui. Vă rog să îmi răspundeți la această întrebare. Domnul Iisus Hristos, ori de câte ori a fost înconjurat de ispite extraordinar de abil întinse, viclenii și perfidii. Chiar și atunci când a primit o palmă de la produl marelui preot, cum a răspuns?

47:47A răspuns având înțelepciune de sus. a răspuns ieșind din statutul lui și coborându se la nivelul celui care vorbea. A căutat să câștige inima omului, nu să l lovească înapoi. A căutat să l asigure că părțile bune Dumnezeu le vede și a căutat să i schimbe perspectiva, să l ducă spre lucrurile cerești, să l scoată din lucrurile pământești. De aceea, Doamne, te rog să ne ajuți, să ne binecuvântezi. Ne ridicăm înaintea Dumnezeului viu și spunem Domnului așa astăzi: Ajută mă, Doamne, să fiu un om flexibil. Ajută mă să am înțelepciunea care vine de sus. Ajută mă ca să înțeleg că în familie încăpățânarea distruge dialogul. Ajută ne, Doamne, să și să înțeleg că de multe ori când muțesc în încăpățânare, tăcerea aceasta desparte. refuzul de a ceda ascute lupta mai puternic. Ajută mă să ascult, să iert și să las dragostea să vorbească.

48:52Binecuvântează ne în biserică, Doamne, pentru că de multe ori în biserică, faptul că suntem mai vechi pe scaunul pe care l ocupăm ne face să fim foarte aspri, neînduplecați, uneori să fim întărâtați spunând: „Nu știu nimic ăștia. Ajută ne, Doamne, să facem ce spune Biblia. Smeriți vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu și El ne va înălța. Ajută ne, Doamne, ca în viața mea de zi cu zi să nu fiu încăpățânat. Rog pe cineva în aceste momente, dacă ascultă rugăciunea, să ridice mâna doar dacă crede că ce spun eu este bine. Nu vreau să rămân blocat, nu vreau să rămân un copil, nu vreau să rămân infantil. Nu vreau să rămân egoist și un individualist. Nu vreau să fiu fragil înăuntru. Vreau să fiu un om, Doamne, ușor de îndublecat, ca să cresc, să pot să fac loc părerii altcuiva, să pot să privesc, Doamne, cu smerenie spre oamenii din jurul meu și spre Tine. Să mă uit la cel de lângă mine, Doamne, ca la cineva care e mai presus de mine, ca să pot învăța, să pot crește, să mă pot educa și astfel, Doamne, să pot să mă îmbogățesc. Încăpățânarea mă lasă cu mine însumi. Încăpățânarea mă sărăcește, mă lasă la nivelul acesta al grădiniței.

50:08Dar ajută mă, Doamne, să cresc spre cele cerești. Viu este numele tău. Binecuvântează ne, Doamne, că e nevoie în vremea aceasta, Doamne, să privim spre Tine, spunând: O înțelepciune, o adâncul înțelepciunii, o Dumnezeul care toate le știi. Ajută mă, Doamne, să primesc înțelepciunea care vine de sus. Eu am nevoie de ea. Eu am nevoie să găsesc o cale. Eu am nevoie de cuvintele pe care trebuie să le rostesc al minteri. Eu am nevoie să ies dintre ale mele și să mă duc spre cel ce nu poate nicidecum, Doamne, să se lase înduplecat. Te rog, în numele Domnului Iisus Hristos, vreau ca mâna ta să ne conducă, vreau ca pașii noștri să meargă pe calea Ta. Vreau să mă smeresc sub mâna ta cea mare și să spun în această după amiază: "Tot ce sunt prin îndurarea ta. Tot ce sunt prin mila ta. N am pretenții, n am ambiții, n am mândrii, n am vanitate, n am orgolii. Nu cred despre mine că sunt cineva grozav, ci spun tot ce sunt. Aleluia! Sunt prin îndurarea acelui atotputernic și vreau să cresc. Vreau să cresc, nu să rămân, Doamne, ca un bolovan. Ajută ne.

51:20Binecuvântează ne, Tată, și modelează ne cu mâna Ta. De aceea, renunți la pretențiile mele, renunți la gândurile mele, renunți la orgoliul meu și vreau să urmez, Doamne, calea Ta în totul.