De ce ne-am înrăit?

0:00Preaiubiților, în timpul săptămânii ne întâlnim și am început cu această întrebare: De ce? Îmi aduc aminte că la un moment dat un scorpion i a zis unei broscuțe: „Treci mă și pe mine râul ăsta că e învolburat și i a zis: „Niciodată." Și el a zis: „De ce?" Păi e Scorpion, zice: „Mi e frică. Și el a zis: „Dar n ai minte, zice: „ Ce aș putea să ți fac ție rău dacă tu mă iei în spatele tău? N am murit amândoi? Și proscuța a zis: "Ai dreptate că câteodată Satana are o logică imbatabilă." Și pe la mijlocul râului știți ce s a întâmplat? El a înfipta acul în ea și iar ostogolindu și ochii a zis: „De ce?" Și el a răspuns: „Pentru că sunt scorpion. Aș vrea să mergem pe această serie a De ce? De ce te ai uscat? a fost mesajul din săptămâna trecută și săptămâna aceasta punem această întrebare: De ce te ai înrăit sau de ce ne înrăim? Ă știți, să vă spun un lucru. Ieri am avut o întâlnire frumoasă și v am invitat să spuneți și dumneavoastră câte o întâmplare sau o întâmplare când ați avut această bătălie între bine și rău, între bunătate și răutate și ce anume v a determinat să aveți o atitudine care să fie mai degrabă aplecată spre rău?

1:27Știți care a fost răspunsul? Bunuților ce sunteți? Doar trei persoane mi au scris că sunteți bunuți. Nimeni n are plăcere să vorbească despre faptul că ne înrăim. Probabil că numai simpla amintire a acestor lucruri te face câteodată să te să fii indispus. Și parcă așa nici n am vrea să parcă nici n am vrea să știm noi de noi că suntem răi. Dar să știți că totuși au fost oameni care mi a scris și care mi au spus în felul următor câteva cauze. În

01Cauze ale înrăirii, după oameni: comparația, sistemul lumesc

1:57primul rând zice: „Când privești la alți oameni e posibil să te tulburi și privind la alți oameni e posibil să te înrăiești. O cauză este că privim la alți oameni și ne comparăm unii cu alții. Altcineva spunea: „Trăim într un sistem ticăloșit care mustește de rău și e foarte greu câteodată să ți păstrezi bunătatea în mijlocul unei lumi ticăloșite. Și când spune sistem de corupt vorbește despre tot ceea ce înseamnă lumescul zilelor noastre. Apoi cineva spune: "Ne am înrăit pentru că nu prea mai ascultăm de șoapta Duhului Sfânt, ci mai degrabă ascultăm de șoapta celui rău, care ne tot strecoară otravă în ureche. Fie ca urechea ta astăzi să fie acordată la Dumnezeu și să primești cuvintele Lui." Altcineva spune: "Chiar m a mișcat lucrul acesta. Am crezut la început că este o metaforă, dar de fapt era un lucru practic. spune că verișoara mea m a aruncat din barcă și a plecat lăsându mă când eu strigamn știu să înot, nu știu să înot, ea râdea de se prăpădea și eu nu știam dacă mai ies la mal și a zis: „De atunce, zice, au trecut ani de zile și tot nu pot să trec dincolo de incidentul acesta. Uite, răutatea se naște noi și ca urmare a glumelor proaste și ca urmare a unor situații în care ești pus într o lumină extraordinar de periculoasă, cum s a întâmplat acum. Și e ciudat. Altcineva mi a scris și mi a zis despre următorul lucru că și mulțumesc că v ați împărtășit cu noi. Îmi povestea cu lux de amănunte cum luptându se să fie o

3:32fiică bună, luptându se să fie o noră bună, a văzut favoritism. E tare greu când tu investești și faci lucrurile bune, iar cel de lângă tine parcă nici nu te bagă în seamă și tot se uită la cei care de fapt nu fac lucrurile cum ar trebui, dar pe ei îi laudă. Îmi aduc aminte că fetița mea mai mică, Carina, a contrazis o pe doamna învățătoare la un examen de aritmetică pentru că are un cap așa făcut și de atunce doamna învățătoare n a mai putut s o privească la fel și a pus o întrebare: cine poate să dea răspuns la următoarea situație? Fetița mea era cu mâna pe sus. Ea s a uitat, a văzut o că de fapt era în primele rânduri, mai avea puțin și și lua zborul și uitându se peste ea, a zis: „Ei chiar nimeni." Știți, e foarte frustrant și lucrul ăsta te poate înrăi, favoritismul, faptul că te străduiești să faci un lucru bun și cineva nu l bagă în seamă, dimpotrivă, te obligă cumva să fii tu mai generos în condițiile în care alții sunt neinteresați, sunt deăsători. E foarte trist și e foarte dificil. Pe lângă favoritism, încă o cauză a răutății este respingerea. Când pe nepusă masă, cum mi a scris cineva, pe nepusă masă, fără să existe vreun argument real, pur și simplu nu ești acceptat. De la început ești ținut ca și cum ai fi cineva care nu mai rău faci, fără ți se acorde șansa de a dovedi cine ești. E foarte greu să ți se pună o etichetă de la început și

5:07să fii respins în condițiile în care nici măcar nu ai apucat să dovedești cine ești tu cu adevărat. Și chiar dacă într un moment anume lucrurile se rezolvă și va veni și în final această declarație: Măi, îmi pare rău, uite, chiar ești o femeie extraordinară sau un om extraordinar, anii aceștia pe care îi suferi te tulbură și te clatină sufletește. Cineva vorbea despre faptul că uneori ne în răim sub presiunea situațiilor extreme. Uneori în situații de presiune foarte mare am reacționat scăpându ne pielea și chiar poate având răutăți față de cei din jur. Și lucrul acesta nu este glorios înaintea Domnului. Sunteți bine? Amin. Parcă m ați lăsat să recit o poezie. Eu nu vreau să recit o poezie, da? Ci vreau să ne gândim. Și acum aș vrea să ne oprim asupra unui singur verset pentru că narațiunea pe care eu o prezint astăzi pe baza căreia vom răspunde la această întrebare de ce ne înrăim este bine cunoscută. 2 Samuel, capitolul 9 și vom citi doar versetul 3. Versetul 3 în care împăratul care este David a zis: "Nu mai este nimeni din casa lui Saul ca să mă port cu el cu o bunătate.

6:23Dar vă rog să subliniați să mă port cu el cu o bunătate ca bunătatea lui Dumnezeu." Și Țiba a răspuns: „Mai este un fiu al lui al lui Ionatan, oloc de picioare. Da, așa este omul. Și când îți spune o vorbă bună, te prezintă tot olog, te prezintă tot milog, te prezintă tot în termenii lui. Și când facem un bine, tot în termenii noștri îl facem și spunem câte ceva care nu se potrivește. Acuma, preaiubiților, aș vrea în numele Domnului Iisus Hristos să mi dați voie să vă spun câteva gânduri care s au născut în inima mea. Eu, în mod deosebit, nu voi vorbi despre bunătate, ci voi vorbi despre o bunătate ca a lui Dumnezeu. De ce spun lucrul

02Dumnezeu este autorul bunătății, iar diavolul este autorul răutății

7:05ăsta? Pentru că atunci când vorbești despre o bunătate ca a lui Dumnezeu, înseamnă că răutatea are și ea un autor. Vedeți? Dacă bunătatea este ca a lui Dumnezeu, vă întreb, răutatea este ca a lu cine? Ziceți tare. Nu vă fie și avem și un argument biblic. În în Ioan capitolul 3 versetul 12 ni se spune așa: "Să nu fim ca și Cain, care era de la cel rău și a ucis pe fratele său." Cu alte cuvinte, iată, cel rău face ca să fim răi. Iar în cazul ăsta cel rău e diavolul. Dacă Dumnezeu este autorul bunătății, bunătate ca a Domnului, autorul răutății e diavolul. Și atunce când suntem răi, înseamnă că nu i doar o poveste de atitudine, nu i doar o poveste de reacție temperamentală, e problema că noi dovedim cine este cu noi, funcție de cum ne purtăm. Suntem buni, atunci Dumnezeu este cel ce ne este Tată. Nu suntem buni și suntem răi, înseamnă că altcineva ne conduce. Chiar dacă el n are dreptul asupra noastră, un om care manifestă o răutate nu poate să spună că Domnul l a pus să manifeste o o răutate sau să ne scuzăm spunând: „Măi, sunt și eu om." Dragii mei, vă rog din toată inima să nu tolerați asemenea gen de filozofie. Da, sunt și om. Ați auzit expresii de genul: Nu sunt nici bun, nu sunt nici rău, sunt realist. Tu îmbraci cu o haină a scuzelor, răut ești realist. Haideți să spun un lucru. Pot

8:41să vă spun un lucru. Nici măcar automatul care îți dă gumă de mestecat nu este obiectiv, că uneori îți înghite fisa și nu ți dă nimic. Dar minte omul când a ajuns omul vreodată să fie realist. Suntem subiectivi din cap până în picioare. Să ne ajute Dumnezeu să fim realiști, să ne ajute Dumnezeu să fim obiectivi, dar obiectivitatea noastră e o scuză să îmbrăcăm de fapt uneori răutatea, care este o neputință a sufletului și a minții noastre. Ați auzit uneori expresia: "Frate, eu sunt doar direct, nu sunt răutăcios, mă. Dar ești așa de direct că ai trecut prin mine ca racheta. M ai lăsat despicat în două." Dragii mei, vreți să vă spun un lucru? Vă rog din toată inima. Uneori înțelepciunea mai ocolește un pic. Vă aduceți aminte că lui David n a venit proorocul Natan să i spună: „Păcătosule și ticălosule și nenorocitule! a venit și s a dus cu o poveste și a ocolit până când a ajuns la inima lui. I a deschis inima. Pentru că, dragii mei, adevărul nu este o bardă cu care despicăm țestele, ci este o lucrare a Duhului Sfânt cu care străpungem inimile și Dumnezeu să ne ajute și să ne binecuvânteze. Ați auzit ideea aceasta sau exprimarea aceasta? Frate, eu nu urăsc, dar nici nu mă poți obliga să iubesc. Ei, serios. Dar ce ești tu, Elveția? Tu nu ești nici nu urăști, tu nici nu iubești. Știi, singurul că reușit să fie așa neutru. Ce i aia neutru? Nu există. E tot un fel de a justifica de fapt o neputință a noastră.

10:12Mergem astăzi și vă rog din toată inima, faceți mi și mie un bine și chiar dacă uneori nu vi se pare că e foarte profund ce am spus eu, purtați vă ca și cum ar fi profund. O să fi frate să fim ipocriț să fiți oameni care să fiți suportivi. Bine, că eu știu biserica a noastră. Biserica noastră. Asta pot spun și lui Cristi, nu pentru că ar fi cazul, dar de câte ori cineva ia tonul greșit, biserica noastră vine și cântă ca și cum ar fi cele mai cea mai frumoasă armonie ca să ajute. Dacă cineva se împleticește în cuvântul Domnului și a rămas cu versetul pe undeva, biserica noastră e amin și aleluia să te încurajeze. Așa că un amin și un aleluia răsunător s ar putea să nu fie da ceea ce gândești tu, dar ajută astăzi un amin și un aleluia. Da. Dumnezeu să ne binecuvânteze.

11:02Haideți să mergem să ne uităm la bunătate versus răutate, dar nu în termenii omenești. Eu nu vorbesc acuma doar despre atitudinea noastră, nu vorbesc despre rădăcina omenească a bunătății noastre, vorbesc despre o bunătate ca a Domnului. M a fascinat această expresie, o bunătate ca a Domnului. Nu știu. Pot să vorbesc cu dumneavoastră deschis? Nu ai obosit uneori în bunătatea ta? Dar Domnul, Domnul n a obosit, n a obosit în bunătatea lui și și spune Domnul că el nu obosește și spune și nouă să nu obosim nici noi în facerea binelui, dar uneori obosim. De ce? Pentru că bunătatea noastră s ar putea să fie doar omenească. Deci, haideți repede să ne gândim la câteva lucruri. Dumnezeu să ne ajute și cineva să cineva să spună amin. Amin. Versetul 3 din capitolul acesta 9ă, aparținând celei de a doua epistole către Samuel, cărți către Samuel. Mai

03Prima trăsătură: bunătatea lui Dumnezeu caută să facă bine

11:57degrabă spune: „Mai este cineva din casa lui Saul ca să i fac bine sau să să mă port cu el cu o bunătate ca a Domnului. Primul lucru care definește bunătatea din Dumnezeu e că bunătatea din Dumnezeu este una care caută să facă bine, nu așteaptă să se întâlnească cu vreo situație și apoi vedem noi ce facem." Bunătatea lui Dumnezeu este cu țintă. Ea te caută de dimineață. La prima oră când s au înnoit s a înnoit bunătatea, credincioșia, Dumnezeu se uită spre tine și te caută. Dumnezeu te caută cu privirea înainte să deschizi tu ochii. Și Dumnezeu spune în felul următor: „Eu vreau să ți fac bine. Vreau să mă port cu tine cu bunătate. În primul rând, bunătatea n așteaptă să fii vrednic. Ea caută pe cineva care este din casa lui Saul, cum spune cuvântul lui Dumnezeu. Iar casa lui Saul a fost o casă nedemnă, o casă nevrednică. Cu alte cuvinte, bunătatea lui Dumnezeu nu pune întrebarea: mai e cineva vrednic? E cineva demn de bunătate? Ce spune: "Mai e cineva din casa lui Saul, chiar dacă este nevrednic." Deci bunătatea din Dumnezeu caută să facă bine. Nu așteaptă să vină cineva să spună: „Avem o campanie, dă ști un ban." Nu, nu. Ea este în permanență pregătită să săvârșească binele. Bunătatea este intențională, aș putea să spun așa, mai rațional, nu? este una reacțională.

13:22Adică nu reacționezi pentru că cineva ți a spus: „Tu cauți să faci binele pentru că asta face bunătatea lui Dumnezeu. Bunătatea lui Dumnezeu ca să înțelegi, de dimineață te caută să ți facă bine. Doar că uneori n are cu cine vorbi, doar că uneori n are pe cine găsi, pentru că ea nu te caută la bar, ea nu te caută la televizor, ea te caută la altar. Amin. Azi dimineață la ora 4, la 3:45 m am trezit pentru că cu o zi mai înainte cineva mă necăjise foarte tare și m am supărat foarte tare, m am mâhnit foarte tare pentru că a avut o atitudine care nu am înțeles o, dar nici nu m am pripit. Eu când văd că cineva explodează, fac câțiva pași în afara razei de acțiune a bombei, ca să nu mă prindă deflagrația, știți? Și ăă azi dimineață m am dus și m am rugat: Doamne, ajută mă, binecuvântează mă, dă mi capacitatea să înțeleg cum ar trebui să reacționez, dă mi și un răspuns. Și Domnul Dumnezeu mi a dat două răspunsuri. Le am scris și m am culcat liniștit. Când m am trezit, am luat telefonul și am scris: "Uite, m a mâhnit atitudinea de ieri, m am trezit de dimineață, m am rugat, Domnul mi a zis 1 2 și ți am transmis pentru că așa mi se pare cinstit să nu rămân cu această apăsare pe sufletul meu. La nici măcar cinci minute am primit telefon în care persoana respectivă a zis: „Îmi pare rău, nu mi am dat seama, îmi cer iertare, am avut o zi grea, am avut o săptămână grea și atunci am zis în felul următor: „Doamne, îți mulțumesc din toată inima că atunci când e vorba de bunătate, nu așteptăm să plouă, nu

14:57așteptăm să vină undeva. Noi trebuie să acționăm, noi trebuie să facem acești pași. Noi trebuie să facem ceva în privința bunătății, nu să așteptăm circumstanțele, că bunătatea lui Dumnezeu te caută, iar tu ca om al lui Dumnezeu și tu trebuie să te miști și tu trebuie să acționezi și cineva să spună: „Doamne, ajută ne și binecuvântează ne." Și aș vrea în numele Domnului Iisus Hristos să înțelegem un lucru care, dragii mei, mie mi se pare extraordinar de important în momentul acesta. Domnul să ne dea putere și Domnul să ne ajute. Când vorbim despre bunătate ca a Domnului, vorbim despre faptul că autorul bunătății este Dumnezeu. De la el învățăm. Când vorbim despre răutate,

04Duhul s-a depărtat de Saul și răutatea i-a umplut inima

15:40autorul răutății este diavolul. Ei, acum ascultați un lucru care se întâmplă în povestea aceasta. Biblia spune în 1 Samuel 16:1 că Duhul Domnului s a depărtat de la Saul și a fost muncit de un duh rău. Iată, răutatea vine de la duhurile rele. Și Biblia spune că Saul, Duhul Domnului se depărtase de Saul. Și în momentul când Duhul Domnului s a depărtat de Saul, bunătatea pe care Duhul Domnului o aducea sufletului lui, ea s a risipit pentru că s a depărtat Duhul Domnului și răutatea a umplut inima. Vrei să spun un adevăr? Când noi spunem că suntem răi, că așa suntem noi, de fapt noi mărturisim că ne am golit de Duhul Sfânt și ne am umplut de altceva. Pentru că Duhul Sfânt când pleacă lasă un spațiu gol care totdeauna îl umple ceva și să știți că mereu se înghesuie răutatea, invidia, se înghesuie materialismul și tot felul de ambiții să ia locul Duhului Sfânt. Și Biblia spune așa cum să ascultați un lucru care e foarte important. Nu s a Nu s a Deci, nu l am văzut pe Saul plângând de faptul că a pierdut prezența Duhului Sfânt.

16:53Vedeți, Biblia spune că Duhul Domnului s a depărtat de Saul. El s a umplut de tot felul de resentimente, gelozie, s a umplut de gânduri rele. A început să vadă totul în culori negre, că David este rivalul lui. A început să fie nesigur, să se teamă că o să ia locul. A început să aibă tot felul de de filozofii deșarte. A trebuit să A început să fie complice, a început să fie viclean, să dea pe fiica lui și să aducă 100 de prepuțuri ca de fapt să l piardă pe David. Că întuneauna răutatea când pune stăpânire pe un om începe să lucreze în noi o suită de trăiri, de gânduri și o mulțime de sentimente se înfilpă și deodată începi să ai și o creativitate. Vedeți că răutatea nu i lipsită de creativitate. Îți dă tot felul de idei și bunătatea îți dă tot felul de idei, dar și răutatea îți dă tot felul de idei. Și unul dintre lucruri pe care vreau să l înțelegem când vorbim despre o bunătate ca a Domnului sau despre o răutate ca a diavolului, trebuie să înțelegem că prezența ori lipsa Duhului Sfânt ne schimbă de la o extremă la alta. Pentru că ce spune Biblia că David a căzut și el în păcat. Dar David atât de tare s a consumat că plecase Duhul Sfânt, că a strigat în Psalmul 51:1N lua de la mine Duhul tău cel sfânt. Dă mi iarăși bucuria mântuirii tale, Doamne, și atunci te voi lăuda și atunci penelul meu va scrie. El atâta de tare s a consumat la ideea că Duhul Sfânt nu mai este cu el, pentru că știa că dacă nu mai este Duhul Sfânt cu El, el nu mai poate să fie omul acela care să transmită bunătate. să transmită

18:28bunătate. Și aș vrea să înțelegem, dragii mei, că atunci când vorbim despre bunătate sau de răutate, noi nu vorbim despre înzestrarea genetică, nu vorbim nici măcar despre comportamentul dobândit, nu vorbim nici măcar despre educație, ci întâi de toate vorbim despre Duhul Sfânt. Pentru că Duhul Sfânt când inundă inima unui om face niște lucrări în el. Da. Dumnezeu să ne ajute și să ne binecuvânteze. Haideți să vă să înțelegeți un lucru. Duhul Sfânt când a venit peste David și Duhul Sfânt când l a cercetat pe David, David deodată a văzut păcătoșenia, a văzut cât de mult este datorul lui Dumnezeu, a văzut cât de mare este mila lui Dumnezeu, cât de mare este îndurarea lui Dumnezeu. Sunteți atenți? Lucrarea

05Duhul Sfânt ne arată datoria noastră, nu pe a altora

19:11aceasta a Duhului Sfânt când spunem: „Doamne, umple mă cu Duhul Sfânt!" Ce face Duhul Sfânt? Duhul Sfânt te face să vezi mărimea datoriei pe care o ai. Lipsa Duhului Sfânt te face să vezi pe altul că ți e dator ție. David s a uitat și a zis: „Doamne, sunt dator. Doamne, tu ești acela care ai făcut o lucrare extraordinoară. m a iertat pe mine și tu mi ai dat din nou bucuria mântuirii. Și David trăiește un sentiment profund de recunoștință pentru că prezența Duhului Sfânt generează bunătate în noi prin faptul că ne vedem datori înaintea lui Dumnezeu. Pe când Duhul Sfânt când pleacă te face să vezi lumea datoare și intri într un sentiment de nemulțumire, de critică, de negativism. Și cineva care poate că are acum momente în care parcă nu poate să înghită pe Ileana, nu poate să înghită pe Gheorghe, în loc să spună: „Doamne schimbă pe Gheorghe, mai bine ar spune: „Uple mă cu Duhul Sfânt."

20:08Pentru că cel umplut cu Duhul Sfânt primește ce? Primește mereu amintirea lucrării pe care a făcut o Dumnezeu. Ce se întâmplă când vine Duhul Sfânt peste tine? Deodată vezi crucea, vezi calvarul, îl vezi pe Hristos rănit, îl vezi pe Hristos care ți a făcut bine și începi să plângi și să spui: „Doamne, cine sunt eu și casa mea de ai făcut în așa bine vieții mele?" Prezența Duhului Sfânt ne face să ne transformăm în oameni buni și lipsa Duhului Sfânt ne face să ne transformăm în oameni răi. Ce mai face Duhul Sfânt? Ca să înțelegeți

06Plin de Duhul, David n-a intrat în jocul lumii

20:41lucrul acesta? Vedeți, iubiții Domnului, pot să fiu deschis cu voi, nu? Și dacă nu mi dați voie, tot o să fiu. Era numai un fel de a vă pregăti pentru ce urmează. Ideile proaste ne aparțin nouă și nici măcar nu trebuie să ne străduim. Ideile proaste vin pe bandă rulantă. Lumea în general are un joc al ei și lumea aceasta are o filozofie. Una dintre filozofiile lumii este următoarea: Pe cine nu lași să moară? Pentru aceasta, un rege care venea la putere omora toți pretendenții, toți moștenitorii fostului rege erau omorâți pentru că lumea are o filozofie. Pe cine nu lasă să moară, nu te lasă să trăiești. David era umplut de Duhul lui Dumnezeu. Era plin de Duhul lui Dumnezeu și el n a intrat în jocul lumii. Că Dar fiți atenți că eu vreau să mă duc undeva.

21:37Când intri în jocul lumii, pentru că ești din ce în ce mai gol de Duhul Sfânt, începi să ai filozofia lumii. Dar cine i ăsta, bă, de să crede? Dar cine i, mă, că i moldoveanul ăsta care a venit pe capul nostru? Dar ce se crede el, mă? Bă, dar îi las eu pocăința cinci minute și i arat eu ce și cum și deja parcă te vezi cu mănușile de box în mână. Dragii mei, pot să fiu deschis cu dumneavoastră. Toate acestea sunt consecințele părăsirii Duhului Sfânt și a intrării în jocul lumii. Vedeți că uneori și în cadrul bisericii și chiar între pocăiți aud lucruri care sunt de altfel firești. Adică cumva e surprinzător că tu vorbești în limbi, dar tu nu ai gândirea pe care o articulează Duhul Sfânt. Nu impresionează pe nimeni vorbirea în limbi dacă tu nu ai parte. De ce? Păi, de ce a fost David un om după inima lui Dumnezeu? Că a făcut un lucru trăsnit, neașteptat, șocant. A zis: „Mai este cineva din casa lui Saul?" Și toți atunci au fost atenți și au zis: „Să vezi ce i taie căruia să i fac bine, să mă port cu el cu o bunătate ca a Domnului". și au înghețat. Zis: „Mă, dar cine i omul ăsta? Ei, omul ăsta e un om plin de Duhul Sfânt. Mărturisirea noastră nu este doar să spunem că avem o biserică care își desfășoară slujbele joia.

22:59Mărturia noastră, promovarea lui Dumnezeu sau dacă vreți vestirea Evangheliei se face prin faptul că te porți șocant pentru cei din lume. Când ei îți fac ție rău, tu nu le faci rău. Tu le faci bine și birui răul. prin bine și devine șocantă atitudinea ta. Pentru că aceasta este manifestarea harului. Harul este modul șocant al lui Dumnezeu de a rezolva problema aceasta a mântuirii omului și cineva să spună: „Slavă Lui în veci". Vedeți, n a intrat în filozofia lumii. Și ascultați mă, cu cât avem mai mult din filozofia lumii, cu atât suntem mai goi de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Și Dumnezeu să ne binecuvânteze să înțelegem că bunătatea ca a lui Dumnezeu, că teodată auzi și vorba asta, așa a fost și maică sa bună și taxul a fost bun. Neamul lor e așa.

23:49Neamul nostru e un neam din carne și din sânge. Și carnea și sângele nu moștenesc împărăția lui Dumnezeu. Bunătatea nu este o trăsătură genetică, că e comportamentală. Ea este o înrâurire, o lucrare a Duhului Sfânt. Și ca să înțelegeți diferența, Saul s a prăpădit. s a dus din rău în mai rău, din ură în maiură, din mânie în mânie, din complicitate în complicitate, din viclenie în viclenie, pentru că Duhul Sfânt l a părăsit și a plecat. Și atunci noi să spunem așa: „Doamne, pentru ca să avem o bunătate ca a Domnului, Doamne, tu o să spui: „Doamne, dă mi o mașină, dă mi o casă să vezi ce bun mă fac. Doamne, dă mi business ul ăsta, deschidem ușa." Și Dumnezeu spune cum spunea Robert acuma, că bogatul a zis: „Doamne, fă să rodească țarina." Așa rodit țarina. Și în loc să înțeleagă că rodirea țarinii nu face altceva decât să te transforme pe tine într un instrument al bunătății lui Dumnezeu, a zis: „Stic hambarul și mi fac unul mai mare." Și după ce și a umplut și hambarul mai mare, a zis sufletului lui privind grânele, privind pâinea, privind butelcile de vin, mănâncă, bea, veselește. la care sufletul a spus: „Bă, tu ești nebun de când sufletul bea vin și mănâncă pâine. Sufletul se hrănește cu prezența lui Dumnezeu. Ești într o totul, ești într o mare eroare, ești într o altă arie de înțelegere. Și vreau să vă spun un lucru. Cine n are Duhul Sfânt nici n o să înțeleagă ce spune cineva care zice: „ Mă, dar fă binele acesta. Când vorbim despre oameni săraci, n o să înțelegi o iotă. Și știi ce o să ai în minte? A,

25:24dar are serviciul ăla, săracul ăla are serviciul. Dar de câte ori l a ajutat biserica? Și o să spun în felul următor: Tu ai dreptate, dar într un fel n ai dreptate. Pentru că Duhul lui Dumnezeu nu generează astfel de gândire. Că n a venit să spună: „Mai este vreunul vrednic din casa lui Saul? Ia să i facem un test poligrafic. Vrea tronul sau nu vrea tronul? N ați spus nimic din genul acesta. Deci aș vrea să spunem în primul rând așa: Bunătatea ca a lui Dumnezeu are cautor pe Dumnezeu, iar ea este lucrarea Duhului Sfânt. O parte din roada Duhului Sfânt care este bunătatea. Bunătatea. Deci cine o generează? Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Cineva să spună amin. Bun, mergem la punctul numărul doi și Domnul să ne ajute să ne dea putere. Aș vrea să mai înțelegem un lucru care este extrem de important. Da. Un al doilea lucru important este că dincolo de faptul că Duhul Sfânt al lui Dumnezeu generează în noi o gândire total diferită, nu e lumească, e cerească, e șocantă, e articulată, e pe bază de har.

26:28De fapt, toate cele cinci elemente ale lui David, care l au făcut un om de pe inima lui Dumnezeu, s au în har. Nu s a răzbunat pe moștenitorii lui Saul. Nu i a luat capul lui Simei când îl blestema. n a lăsat pe cei care erau la calabalăc să fie să fie Da. Când a fost vorba de construirea templului, a renunțat în toate elementele în care el a demonstrat o neobișnuită atitudine, adică atitudine de har, l a făcut să fie după inima lui Dumnezeu pentru că minte e un om plin de greșeli, dar pentru că a manifestat har a fost un om după inima lui Dumnezeu. Al doilea lucru care este important este următorul. El vine și spune așa:„Mai este cineva din casa lui Saul să mă port cu el cu o bunătate ca a Domnului? În baza ce face el alegerea. Da, dar zice: „Numai dacă s trei, că dacă s patru n am loc la masă. Numai dacă sunt vrednici, că dacă s nevrednici nu. Numai dacă sunt asemenea lui Adonia să fie frumoși. Da.

27:26Sau lui Absalom cu părul mare. Vedeți? Nimic din toate lucrurile acestea nu s au întâmplat. El în baza a ce a exercitat bunătatea? A zis așa: Când mi era greu și viața mea era în pericol, când eram hăitu, vânat și nu știam dacă mai scap cu viață, Dumnezeu a ridicat un tânăr și se numea Ionatan. Și el a venit și a spus: „Îmi pun viața în pericol, măcar că sunt eu sunt moștenitorul de drept, iar tu ești moștenitorul ales de Dumnezeu al tronului. Deci eu te recunosc pe tine că ești adevăratul împărat al Israelului și î pun viața în joc pentru ca tu să scapi." Și atunce Ionatan a zis lucrurile acestea. a zis: „Să ți aduci aminte, zice, și dacă voi mai fi în viață să te porți cu mine și cu urmașii mei cu o bunătate ca a Domnului." Expresia aparține lui Ionatan. David doar o repetă și zice: „Când vei fi în viață, când vei fi fericit, când se vor termina zilele grele și o să ai și tu o pâine pe masă și o să ai o casă și un serviciu, adu ți aminte că cel ce te a izbăvit este acela care vine și spune: „Acuma cer ca tu să răspunzi legământului pe care le am

07Bunătatea se exercită în baza legământului, nu a meritelor

28:40făcut." Există cineva care este regele regilor și prințul prinților și a renunțat la slava lui și a îmbrăcat o haină omenească și a venit și a spus: „În zilele necazului tău când ești sub mâna celui rău, te scot cu tărie, te izbăvesc de moarte, îți dau un nume nou, îți dau harul să poți să vii la tronul lui Dumnezeu, dar când îți va fi bine în zilele fericirii tale, adu ți aminte că eu sunt cel ce te am izbăvit și atunci exercită bunătate. în baza legământului și cum m am purtat eu cu tine luându te nu pentru vrednicia ta, luându te nu pentru faptul că reprezinți ceva, nu pentru faptul că știu ce mi ai putea da tu mie, la fel să te porți și tu. În al doilea lucru al bunătății este că ea se exercită în baza unui legământ. Așa să ne ajute Domnul Dumnezeu și așa să ne binecuvânteze Domnul Dumnezeu. Dragii mei, aș vrea să înțelegeți un lucru care este extrem de important.

29:40Legământul făcut cu Dumnezeu trebuie să ne învețe faptul că și noi la rândul nostru trebuie să ne purtăm așa cum am fost tratați. Ce i spune Iosif paharnicului când pleacă din închisoare? Când vei fi fericit, adu ți aminte și de robul tău. Duhul Sfânt îți spune acum: Dacă ai o clipă de fericire, adu ți aminte cine ți a dat o. Dacă ai pâine pe masă, adu ți aminte cine ți a dat o. Și acționează nu în baza meritelor cuiva. A, păi ăsta nu merită să i fac bine, ci în baza legământului. Legământul ce ți spune? Că n ai fost ales pentru vrednicia ta. N ai fost ales pentru meritele tale, ci ai fost ales pentru îndurarea pe care El a avut o față de tine. Deci, al doilea lucru este să onorezi legământul. Amin.

30:36Acuma, David vine și spune pe mine: "Nu mă interesează cine i Mfioset, nu mă interesează dacă e unul sau sunt 10. Nu mă interesează că este log. Nu mă interesează dacă el îmi mulțumește sau nu. Eu vreau să mulțumesc pe cel care într o zi grea a vieții mele m a scăpat cu prețul vieții lui. Și atunci tu te ridici și spui așa:„Indiferent cât de de rău te ai purta cu mine, bine bine ar fi să nu ți se poarte rău cel căruia îi adresezi bunătatea ta. Dar și dacă se întâmplă, dacă baza bunătății tale este legământul, așteptarea ta nu este zidită pe reacția de răspuns a lui, ci este zidită pe angajamentul pe care î ai înaintea Domnului. Și acuma vă întreb pe dumneavoastră, cineva care a acționat în bunătate pe baza legământului și cel căruia i a făcut bine omenesc, omenește vorbind, i a răspuns rău, a rămas nerăsplătit de Dumnezeu. Nu știe Dumnezeu să să răsplătească celor care cu destoinicie respectă legământul. spune sufletului tău așa: Doamne, eu nu sunt bun pentru că nu mă port cu bunătate pentru că cineva merită sau este demn, nu pentru că cineva, știu eu, are ceva deosebit, ci pentru că am făcut un legământ și pentru că cândva îmi aduc aminte că eram mort, cândva eram pierdut, dar cineva a venit și a zis: „Eu sunt salvatorul și și cu prețul vieții lui noi suntem astăzi binecuvântați." Și cineva să spună: „Doamne, vreau să fiu bun ca să mi onorez angajamentul, să mi onorez legământul pe care î am cu tine. Ajută ne, Doamne, și binecuvântează ne.

32:07Binecuvântează. Al treilea lucru pe care vreau să l împărtășesc cu dumneavoastră este următorul. A, cum e cu filmatul? Ă dacă cobori, e vreo problemă? Mă puteți filma? Da, este un OK. Vreau să vă fac un mic test și o să l iau pe Robert cu mine și să înțelegeți ce fac eu acuma. Uite, pun aice un scaun și scaunul Robert să vină lângă. E așa. Dar noi venim în fața scaunelor. Ia spuneți ne voi care i mai înalt dintre noi. Robert. Robert. Deci eu aș avea motiv să mă supăr. Cum adică să fie Robert mai înalt decât Hai s o luăm altfel. Cine i mai plin? Ziceți, ziceți, ziceți. Robert. Nu, eu. Bun. Cine i îmbrăcat mai bine?

32:57Amândoi. Ce ticăloși. Ați înțeles ideea? Noi când stăm așa, ne comparați înălțime, așa, dar ia să ne așezăm noi pe scaun. Hai să Cine e mai înalt? Nu știi? E bun.

08La sărbătoarea mântuirii dispar gradele și diferențele dintre oameni

33:13Nu, n ați înțeles ideea. Nu mai îmi vedeți pantalonii dacă sunt la masă. Nu mai când când David l a așezat pe Mifiboșer la masă, nu mai era importantă te o logic ăla că nu se mai vede sărbătoarea lui Dumnezeu și mulțumesc, Robert, le duci tu. Ă când Dumnezeu ne cheamă la această extraordinară sărbătoare a mântuirii, el face să dispară ceea ce în mod normal am compara. Când ai venit astăzi la biserică și la momentul când am cântat, cel puțin la cântecul M ating de haina ta și ai închis ochii, nu mai conta cu ce i îmbrăcată sora ta, nu mai conta dacă cineva are ceas sau cineva n are ceas, ci toți eram una în Hristos, toți așezați la masa îndurării lui Dumnezeu. Și atunce aș vrea să vă spun un lucru care este extrem de important, dragii mei. Când Dumnezeu ne cheamă la sărbătoarea mântuirii, dispar gradele, dispar funcțiile.

34:14Dar câtă școală ai tu? Deci, poți să fii prost cu școală și poți să fii, iertați mă, să nu te ducă mintea fără școală. Vi s a părut că am fost prea dur, dar nu știu să mă exprim altfel ca să înțelegeți. Eu am văzut oameni cu școală foarte urât purtându se și am văzut om simplu care se poartă foarte frumos. Nu neapărat. Deci toate gradele astea care există înre noi, deosebirile. Păi, mai contează când te rogi și când stai la sărbătoarea Domnului, cine a parcat mașină, cine a cine a venit cu tramvaiul. Nu, nu, nu. Știți cum ne simțim toți? Ne simțim prin și prințese. Ne simțim copii de Dumnezeu. De ce spun lucrul ăsta? Vedeți, când David l a chemat pe unfiboșet, l a pus în rând cu fiii săi, cum Hristos a făcut lucrul ăsta. Și deodată faptul că el era loc nu mai conta, că stând la masă nu mai contează. Ideea de bază este că atunci când intrăm în sărbătoarea Domnului, ceva ce este vulnerabilitate și slăbiciune în ochii lumii dispare și Dumnezeu ne face părtași aceluiași har, aceleiași bucurii. Dar mai e ceva. Dacă Mefiboșit a venit, a venit plin de teamă pentru că el cunoștea mersul lumii. Noi când intrăm în biserică intrăm fiindcă intrăm, dar suntem expuși unei lumi care se poartă foarte urât și mulți venim cu teamă. Mefiboșet a venit cu frică și i a repetat David de mai multe ori. Nu ți fie teamă, nu ți fie teamă. N am venit să ți iau capul. Am venit să ți fac bine. Și l a așezat la masă. Când l a așezat la masă, l a așezat după ce mi fi bășitul, a zis zice despre sine: „Eu sunt un câine mort. Dar știți de ce a zis un câine mort? Ca nu cumva să i treacă prin minte David să și pună

35:49mintea cu el, că orice bărbat vrea să răpună un leu, nu un câine mort. Și a zis: „Dacă tu m ai omorât pe mine, n ai niciun merit, niciun trofeu, că eu sunt un câine mort. și esteți că uneori când te smerești îl faci pe cineva să nu mai dea în tine. Dar cu cât te învârtoșezi mai tare că ești mai leu să vezi și o încasez. Cu cât ți e coaua mai mare cu toat se apucă de tine. Bun, mă întorc la predică. Acuma, când l a așezat la masă, i a zis ceva de genul: "Demnitatea ta contează. Vreau ca să nu mai zici după despre tine, după ce mănânci din hrana regelui, că ești un câine mort. Să spui sunt oaie vie". Dumnezeu se ocupă de restaurarea demnității noastre așezându ne în bucuria aceasta. Acuma când noi vorbim, nu? Deci nu nu simțiți și dumneavoastră că sunteți la masă acuma? Nu simțiți că suntem la o sărbătoare? Chiar dacă eu vorbesc, nu vorbesc cu gândurile tale, nu vorbesc cu sentimentele tale, nu simți că Domnul Dumnezeu e aici pentru tine, că te iubește și prin cuvintele acestea Domnul îți spune: „Hai la masă!"

36:46Deci Dumnezeu ne restaurează divinatea. Dar am mai făcut ceva care este al treilea lucru. Bunătatea face mai mult. Zice: „Dați i înapoi toată moștenirea." L a pus să stea cu fiii lui la masă, dar a zis: „Eu nu vreau să te simți fiu o oră când mâncăm supa. Eu vreau să te simți fiu dându ți înapoi toată moștenirea tatălui tău. Dați i toate terenurile, dați i tot pământul." Și în ochii oamenilor, în ochii oamenilor, Mefiboșet a fost restaurat ca fiind moștenitorul de drept. Adică a

09David redă moștenirea; bunătatea se păgubește, nu face calcule

37:20fost trecut în rândul fiilor lui David și David s a purtat cu Mefiboșet ca și cu unul dintre fiii lui. Dacă fiii săi aveau o moștenire și Mefiboșet avea moștenire. Și atunce a făcut el? Poate că a venit cineva, un vistiernic și a zis: „Da, dar Saul a avut mult pământ, a avut multe bogății, că a fost rege. Și acuma zice, dacă le dai înapoi lui Mefibșet, tu păgubești că aici îngheață bunătatea. Băi, vreau să i fie bine, dar atât de mult da atât de mult. Îi dau un bănuț. Când îi ceri Domnului îi spui:„Dă cu mână largă. Când e să dai tu, spui așa mult? Deci, vedeți, Domnul Iisus Hristos când a venit a dat totul. S a dat pe sine și el nu s a dat pe sine. S a dat pe sine ca preț de răscumpărare. Dar nu numai că s a dat pe sine ca preț de răscumpărare, el în fiecare zi vrea să ți facă bine.

38:17El ia din ale lui și ți dă ție. El te hrănește, El te îmbracă. Și aș vrea să înțelegi că bunătatea omenească face calcule și zice: „A, dar eu cu ce rămân? Îți spun eu cu ce rămâi. Ce ai dat? Cu ce ai dat, cu aia rămâi. Ce ai păstrat, cu aia rămâi. Și bunătatea este una care Ce face David? Se păgubește pe sine ca să îmbogățească pe altul. Bunătatea din Dumnezeu nu face acest calcul. Nu vă place ce vă zic? Ce contează cu ce rămâi? Acuma, ascultați mă. Uneori s ar putea să vii la biserică să auzi despre ceva, să ți rupă inima și să te întorci acasă cu buzunarele goale. Da, dar cu inima plină. Uneori te duci acasă cu buzunarele pline și cu inima goală. Așa că ce primești de la Dumnezeu s ar putea să conteze mai mult. Al treilea element al bunătății, deci primul element al bunătății este că autorul e Dumnezeu și ea lucrează prin Duhul Sfânt. Când Duhul Sfânt se retrage, Duhul Rău vine. Și Duhul rău ce ți aduce? răutate. În al doilea rând, bunătatea din Dumnezeu acționează în baza legământului, nu a circumstanțelor, nu a ochilor frumoși. Ea nu dă pentru că unul i de al meu. Vot să vă spun un lucru, că tot avem acuma pe cineva de aici. Când se duc ai noștri în America și prind un cheag, că toți au prins un cheag, aproape toți, ei fac așa. Eu s din Ardeal, dau în Ardeal. Eu s din Moldova. Dau în Moldova și noi toți dăm celor care sunt asemeni nouă. Histos a venit și a spus: "Nu

39:53semăn cu niciunul dintre voi și mă dau pe mine tuturor pentru că bunătatea păgubește. Se mă păgubesc pe mine ca să îmbogățesc pe altul." Asta i bunătatea ca a Domnului. Știți care este bunătatea ca a Domnului? Aia care aduce o jertfă de te lasă cu mult mai sărac. Că spunea la un moment dat cineva în felul următor zicea nu cred în Dumnezeu îi zice rabinului unu la care rabinul înțelep bineînțeles toți rabinii sunt înțelepți. Ferice de tine s a șocat zice că n ai auzit bine. Nu cred în Dumnezeu la care s a zisferice de tine. Păi zice cum poți să mi dai un asemenea răspuns? zice: „Eu când aud că cineva i sărac și eu cred în Dumnezeu, îi zic: „Dumnezeu să te ajute. Dar tu, fiindcă nu ești credincios, trebuie să bagi până în buzunar." Zice: Și atunci tu îi dai că tu nu crezi în Dumnezeu și să înțelegi povestea. Ce? La sfârșit când Dumnezeu trage linie, s ar putea ca tu să fii mai câștigat decât sunt eu. Pentru că uneori, dragii mei, noi spunem: Domnul, Domnul, Domnul, dar când e să facem ceva ce ne păgubește, n am face o. Ori bunătatea ca a Domnului, Domnul s a lăsat pe sine până și cămașa dintr o singură bucată a dezbrăcat o pentru ca să spună: Am dat tot ca voi să aveți tot. Și când cineva are o bunătate ca a Domnului, nu se întreabă cu ce mai rămâne el pe masă. Să vă spun de ce.

41:18Dacă tu ești credincios și vine la tine cineva care spune: „Dă mi, tu ar trebui să i dai și ultima bucățică de pâine." Deja am luat o. O să spuneți a luat o rasna. Florin, ascultați mă să vă spun de ce. Dacă tu ai credință, Dumnezeu îți spune din nou pâine pe masă. Ori el neavând puterea aceasta pe care o ai tu de a te încrede, trebuie să te faci tu lui vestitor de Dumnezeu și să i spui prin îndurarea Domnului, pot să ți fac binele acestea. Și dacă mai rămâi cum cum era mămica aceea, v am mai spus lucrul ăsta, dar tare dragă mi e povestea asta. O mămică în timpul foametei din Moldova se ducea să prășească, să sape pentru cine nu știe termenul. Avea patru copi și de dimineață până seara prășea ca să aducă seara o bucată de pâine. Aducea bucata de pâine și o rupea în patru la prichidei. Și într o seară unul dintre copii cu lacrimi pe obraz mâncând de foame rupt și a dat seama și a zis: „Mamă, dar ce tu ai rupt pâinea în patru ne ai dat nouă. Ție ce ți a mai rămas?

42:12La care mămica a izbucnit și ea în plâns și a zis: „Voi mi ați mai rămas. Hristos se hrănește cu ce? Cu noi. Când noi suntem ceea ce trebuie. Știți că Domnul Iisus Hristos era rupt de foame la fântâna din Samaria și au plecat ucenicii să i aducă pâine, să i aducă de ale gurii. Când s a întors, s a întors iar Hristos deja lucrase și femeia samariteancă era mântuită și nu i mai era foame. Și ei au zis: „Dar ai mâncat?" Și a zis: „Nu, mâncarea mea este să fac voia celui ce m ai trimis. Noi ne hrănim când suntem buni cu o mâncare care nu ți o gătește nimeni niciodată decât cerul lui Dumnezeu. Și atunce tu poți să te păgubești pe tine pentru că ai o credință într un Dumnezeu care numai că pune la loc, dar dă în zecit, însutit și în mit și asta e matematica lui. Amin. Și Domnul să ne binecuvânteze, să ne dea putere și să ne ajute. Slăvit să fie Domnul. Și acuma vreau să închei spunându vă ultimul lucru, poate cel mai important lucru.

43:10Recapitulăm. E o predică care nu este specifică mine pentru că nu e în trei puncte, în patru, dar dacă mai este, ce pot să fac? Mai este un pic. Întâi de toate, când vorbim de bunătate, nu vorbim de moștenirea genetică, nu vorbim nici măcar de educație, pentru că bunătatea asta se consumă, se potignește și seamănă foarte mult cu omul. Vreți să vă spun o bunătate a omului care chiar educat fiind îți dă? Băi, îți dau acuma, dar să nu mai Deja îți mulțumesc. Am plecat umilit, praf. Unde e Filip? Hai să mă ajut. Sau cine e sau Sara, fiți atenți. Deci, mai întâi de toate, Duhul Sfânt este acela care rodește noi bunătatea. Noi suntem o făptură nouă în Hristos. Noi nu suntem capabili prin noi înșine să fim buni. Bun, bunătatea noastră e ca o cârpă murdară înaintea Domnului când noi suntem autorii ei pentru că e atâta de știrbă, e atâta de șioapă, e atâta de golită de Dumnezeu încât câteodată Dumnezeu se uită și spune: „Voi numiți asta bunătate." Eu n o numesc bunătate.

44:12În al doilea rând, în al doilea rând, bunătatea nu este în baza vredniciei noastre. El nu vine și spune cei mai înalți, cei mai simpatici vine și spune: „Am făcut un legământ. Legământul pe care l am făcut este unul pe care vreau să l onorez și legământul acesta vreau să l păstrez înaintea lui Dumnezeu. În al treilea rând, bunătatea presupune sacrificiu. Mă las pe mine pentru că eu oricum primesc din Dumnezeu ceva prin credință și nu voi păgubi niciodată. martor mi e Dumnezeu că ori de câte ori am făcut așa, am avut din partea lui Dumnezeu mari binecuvântări. Eu când nu mai am bani și se înmulțesc necazurile pentru că s a întâmplat și ție, fix când nu mai aveai bani s o stricat țeava de la baie, ușa de la intrare, mașina.

45:06Dar exact în perioada aia a venit și Gheorghiță. Dă mi, zice, la care tu omenește pocăit fiind, ai zis: „Păi, bă omule, dacă ai știi ce am pățit eu la baie s a stricat la ușa s a mașina s a stricat n am acuma. Eu am o altă filozofie. Zic: „Ia, mă, să mă scap și de grija asta. Ia, mă, și așa nu mai am decât câțiva. Mă scap și de grija lor și de aice Domnul să lucreze cum știe El. Oricum, cu banii ăia nu pot să repar ceea ce am. E atâta de logic duhovnicește. Ia, mă, mă scap și de aici și i dau lui Gheorgheță. Și Dumnezeu să spune așa: "Când tu ai pus în buzunarul lui, eu mi am deschis mâna pentru tine." Pentru că asta face bunătatea. Bunătatea are un sacrificiu care va fi răsplătit pentru că sacrificiul oprește puterea de înaintare a celui rău. Prin puterea lepădării de sine îi rup dinții diavolului pe românește și nu mai aibă nicio putere să muște din tine, că mușcă

10Bunătatea schimbă o poveste de groază într-una de har

46:00cu îngrijorări, mușcă și începe cu tot felul de filozofii străine. Și acum al patrulea lucru care este extraordinar, oameni buni, nu știu cum să vă spun lucrul ăsta. Mi e așa de drag, îl iubesc din toată inima. Bunătatea este instrumentul lui Dumnezeu de a schimba o poveste de groază într o poveste de har. Da. [Muzică] ologul, handicapatul, defectul care stă în loc de bar, în locul ăla fără cuvânt, fără pășune, care zice despre sine: Sunt un câine mort. Un David care se ridică, se uită toți la ei și spun acum: "O să i omoare pe toți a lui Saul." Și vine David și se ridică așa:A, zice, un instrument numit bunătate, prin care cea mai sinistră poveste și mai de coșmar se transformă într o poveste de har.

46:53Mefiboșet era sortit să fie o poveste de groază și a devenit expresia cea mai înaltă a harului lui Dumnezeu din Vechiul Testament. Hai să spun un lucru. Hai să iau un exemplu. Câți dintre dumneavoastră ați avut măcar o dată în viață, nu o zi, nu o săptămână, o perioadă de sărăcie? Hai, ridicați mâna. Filmează i, Gabi, ca să nu să i am la mână. Deci ați avut, nu? Ce sentiment ați avut când v ați dus să cereți cuiva bani cu împrumut sau un ajutor? Și de rușine și de vinovăție. V au trecut gânduri prin cap și când te duci la cineva care are, fiți atenți, când te duci la cineva care are și tu n ai, în afară de faptul că te smerești, că te simți umilit uneori, că te simți Marea poveste este următoarea: începi să nu mai ai încredere, mă. Dacă am ceva înaintea lui Dumnezeu și nu știu de merge așa de prost, dacă e vreo vină la mine, ceva e defect în Omul care trece printr o problemă, nu numai că trece printr o problemă, dar începe să aibă tot felul de idei, că de aceea s a numit pe sine Mifiboșet câine mort, pentru că a început să zică: „Mă, poate că e drept ce mi s a întâmplat și acum ascultă mă."

48:11Și vine David, hai la masă, stai cu fiii mei. Și odată Mifiboșe s a uitat și a zis: "Însseamnă că nu eu sunt de vină, înseamnă că nu din cauza păcatelor mele am ajuns o log. Bunătatea schimbă povestea unui om cu totul. Aleluia! Pentru că atunci când acționezi și i dai o pâine unui om sărac, nu i dai numai pâine, îi dai și gândul acesta: Ai preț. Sunt aici pentru că contezi. Contezi înaintea lui Dumnezeu, contezi înaintea oamenilor. Contezi când faci un bine cuiva, dincolo de binele făcut îi spui: „Tu contezi. Când Hristos a venit la noi și Dumnezeu ne a ajutat și ne a mântuit, dincolo de toate, ce ne am simțit? prețuiți, iubiți, importanți în ochii lui și am zis: „Doamne, îți mulțumesc.

49:04Îți mulțumesc că m ai și iertat, îți mulțumesc că m ai și eliberat, dar îți mulțumesc că am preț în ochii tăi. Îți mulțumesc, Doamne, că însemn ceva pentru cineva. Și întotdeauna bunătatea este cel mai scurt mod, cel mai la îndemână mod de a schimba povestea cuiva din coșmar în har. Când cineva are o nevoie, când cineva te sună, când cineva e disperat, când cineva e vinovat să dea, când cineva îți povestește cât de puțin a dus mintea, tu te rog frumos prin bunătate, fă te instrumentul celui care schimbă povestea de eșec într una de succes. Bunătatea este instrumentul lui Dumnezeu de a răsturna voia celui rău și a schimba. Pentru că vă dați seama când Doica l a scăpat pe Mefiboșet, Satana și a frecat mâinile. Când Mefiboșet s a dus și a zis: "Sunt un câine mort!" Satana nu mai putea de bucurie. Dar când David a zis: „Chemați l masă, Satana a zis: „Încep să mi pierd puterea." Și noi trebuie să l lăsăm fără muniție pe cel rău. Noi trebuie să fim instrumentele bunătății lui Dumnezeu, ale harului care se răspândește. Pentru că prin bunătatea ca a Domnului, lumea aceasta va cunoaște cine este Dumnezeu.

50:16Faceți cât vreți concerte, nu sunt rele. Faceți cât vreți evenimente, nu sunt rele. Faceți cât vreți conferințe. Dar când devenim mireasma vieții și bunătatea se răspândește, noi schimbăm vieți, schimbăm destine. Pentru că nu e vorba doar de pâinea pe care i o dai, ci e vorba despre sentimentul pe care î pui în el. sentimentul că are și el valoare, că și el are merit în ochii lui Dumnezeu. O, slavă ție, Doamne. Slavă ție, Doamne.

11Exemplul lui Hitler: rana netratată duce la răutate

50:45Te rog, Cristi, vino lângă mine. Aș vrea să vă spun acuma în încheiere un lucru. Poate unii îl știți, poate unii nu l știți. Nu vă întreb cine a auzit de Hitler, că ar fi, cum spun deștepții, redundant. [Muzică] Ceea ce poate nu știm e faptul că tatăl lui Alois Hitler l a sfântat în bătaie când era mic pe Adolf. A fost foarte rece, foarte violent. Niciodată nu l a încurajat. El zice așa. Adolf Hitler spune în biografia lui disprețuiam Tatăl, dar mă temeam de el mai mult decât orice pe lumea asta. O relație bazată pe frică și pe violență duce mai târziu la o revărsare de răutate.

51:51O rană netratată care a lăsat urme. Violența unitată de spotic. O copilărie în care te ai temut tot timpul te transformă pentru că nu ești vindecat într un dictator. Nu știți, dar el când a aplicat ca student, nici nu știți unde s a dus. Știți unde s a dus? Exact la Academia de Arte Frumoasă în din Viena. A dat de două ori și de două ori a fost respins. Și respingerea aceasta l a marcat profund. Dacă l acceptau, poate vorbeam astăzi despre pictorul Adolf Hitler și nu vorbeam despre dictatorul care a ucis atâta lume. A trăit în sărăcie, a dormit pe străzi, a dormit în adăposturi și a dezvoltat resentimente profunde care l au marcat.

52:44când stătea în adăposturi și când a fost sărac, a prins o ură față de elite, de unde a venit și arianismul, această dorință a lui de segregare, ura împotriva elitelor, pentru că fiind tratat în felul acesta, a prins aversiune față de elite. În loc să și vindece rănile, cum face orice om al lumii acesteia, Hitler a căutat vinovatul. Răutatea se alimentează atunci când cauți vinovat pentru ce se întâmplă în viața ta. Și a început să își îmbrace durerea personală într o ideologie. Vă spuneam despre plecarea Duhului lui Dumnezeu și împrumutarea filozofiei lumii, care are tot felul de idei și ia la rândul ei. Un copil rănit s a transformat într un bărbat despotic, într un tiran care a ucis milioane de oameni. Acuma, poate nu știți, dar este o femeie care a scris cărți, care și

12O supraviețuitoare a lagărului iartă un fost gardian nazist

53:45astăzi conferențiază. Coriten Tenembravețuitoare a lagărului de naziști. După o prelegere a dânsei s a înfipt în fața ei un fost gardian nazist. I a întins mâna și a zis: "Acuma suntem frați în Hristos și te rog să mă ierți." Ea ea spune că pe moment a avut o reacție instinctivă de a se da înapoi. Pentru că atunci când ți se face rău, sentimental vorbind, reacția ta este aceasta de evitare, de chiar înrăire, de depărtare. Dar apoi a început să raționeze și a zis: „ Sunt un copil de Dumnezeu" și s a dus spre el. I a întins mâna și a zis: „Te iert pentru că Hristos m a iertat pe mine.

54:37Pentru că Hristos m a iertat pe mine. Bunătatea ca a ta nu este prețuită în cer. Bunătatea ca a mea nu va fi răsplătită în cer. Bunătatea ca a Domnului va fi răsplătită în cer. Bunătatea ca a Domnului. Bunătatea ca a Domnului va fi răsprătită în cer. Bunătatea ca a Domnului are ca sursă nu părerile mele bune despre mine și nici resursele mele, ci Duhul Sfânt. Când Duhul Sfânt este prezent într un om și cel sărac poate să fie cel care dă mai mult decât bogatul. Eu am văzut bogați care dau un ban de temirce și săraci. Păi, dar n am eu exemplu. Surori care au venit cu plicuri și știu ce pensie au. Și când m am uitat în plic am zis: „Doamne, n a dat doar pensia.

55:35Și am văzut oameni care de la care mă așteptam, of Doamne, fără minte sunt. Am zis: „Mă, la cât este de bogat când mi a dat plicul, zic: „ O să mă îndoaie. Când am numărat, dezamăgit la curme. Păi, este adevărul și apoi mi am zis eu: Mă, vezi când ai minte? Că de aia e bogatul bogat, că știe să țină banii și de aia săracul e sărac, pentru că el face risipă în Domnul și nu l interesează. Întâi de toate, Duhul Sfânt. Când ai Duhul Sfânt, ai bunătate ca Domnului. Când n ai Duhul Sfânt, începi să ai răutate ca diavolului. În al doilea rând, bunătatea noastră se bizuie pe legământ. Nu, Doamne, dacă acuma mi ai scos în cale, Doamne, dacă azi sunt într o formă mai bună, Doamne, dacă mi a intrat salariul la vreme, Doamne, dacă merită. Nu, nu, nu. Am făcut un legământ în ziua necazului meu.

56:25El mi a zis:„Voi veni în ziua fericirii tale și ți voi aduce aminte de binele pe care ți le am făcut și vreau să lucrez în baza legământului și nu în baza unor circumstanțe. Și Domnul să ne ajute, Domnul să ne binecuvânteze și Domnul să ne dea putere. cineva să spună: „Lucrează, Doamne, așa și cu mine." Apoi, preaiubiților, aș vrea în numele Domnului Iisus Hristos să înțelegem că bunătatea nu este să dai când ai, ci este să dai și când n ai. Amin. Pentru că bunătatea e însoțită de sacrificiu. Amin. Cu ce am mai rămas? Cu voi. Tu cu ce ai rămas? Cu voi? cu gândul că am făcut voia lui. Și în al patrulea rând, bunătatea transformă o poveste de groază, un coșmar într o poveste a harului. Amin.

57:20Ama ne ridicăm și ce omem? Vrem să exprimăm prin versurile acestei cântări dorința noastră de a deveni mai buni. Deci, spunem așa întâi de toate: Dă ne Duhul Sfânt, umple ne cu Duhul Sfânt, revarsă Duhul Sfânt, ajută ne să ne aducem aminte de legământul pe care l am făcut cu tine. Pentru că legământul care l am făcut cu tine este legământul în baza căruia vreau să fac această acțiune, să fiu un om bun. În al treilea rând, ajută mă să înțeleg că bunătatea fără sacrificiu ce a zis David? Să nu mă coste nimic. Bunătatea nu este să dai din surplusul tău, ci poate uneori să te lipsești pe tine de ceea ce aveai și să dai altuia care n avea și apoi ea este schimbătoare. Ce te a convins pe tine să te pocăiești?

58:13Haideți s o luăm pe dragostea aceasta. Ia să vedem cum era. Ieremia 31:3, cred. Ieremia 31:3, dacă nu mă înșel. Acolo o definiția frumoasă a dragostei lui Dumnezeu. Da. Ieremia 31:3 spune așa: "Dragostea mea," deci Domnul mi se arată departe, te iubesc cu o iubire veșnică, de aceea îți păstreză dragostea asta a lui Dumnezeu s a manifestat într un fel. Dumnezeu ne a păstrat. Te duci acasă, îți place mult plăcinta și i spui: Mi ai mai păstrat plăcintă și auzi: "Cum să nu ți păstrez?" Domnul spune: "Cum să nu ți păstrez bunătatea? Am greșit, dar Domnul mi a păstrat bunătatea. Nu merit, dar Domnul mi a păstrat bunătatea. Și atunce acum aș vrea să spun așa Domnului: "Și pe mine m ai cucerit prin bunătate.

59:11Pentru că nucleul, esența iubirii este că ți a păstrat Domnul bunătatea." Toți cei care sunt deosândit să ridice mâna. Toți cei care sunt deosândit. Domnul spune: „Puteam s o fac, dar te am iubit într un fel. Cum? Ți am păstrat bună. Haideți să i spunem Domnului: Ajută mă, Doamne, să fiu plin de Duhul Sfânt, să mi aduc aminte de legământ, să fac sacrificiu necesar în bunătate și să fiu un schimbător de povești. Vreau, Doamne, să schimb povestea fratelui meu dintr una de groază într una de har și Dumnezeu să ne ajute. Cântăm împreună, ne rugăm împreună, slăvim pe Domnul împreună și spunem: „Doamne, ajută mă.