Credința care doare

0:00Să citim un cuvânt din Sfintele Scripturi, bine cunoscut, dar ori de câte ori citesc cuvântul Domnului, eu mă bucur. Ni l reamintim. Ioan 20, începând cu versetul 24, unde stau scrise următoarele cuvinte. Toma zise Geamăn, unul dintre cei 12 nu era cu ei când a venit Iisus. Ceilalți ucenici i au zis: "Deci, am văzut pe Domnul." Dar el le a răspuns: "Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor și dacă nu voi pune mâna mea în coasta lui, nu voi crede." Mă opresc aici ca să înțelegeți că de aici a plecat Domnul Iisus când i a spus: "Și fii credincios și nu necredincios".

0:53Când tu spui„Nu voi crede, are tot dreptul Dumnezeu să spună: Fii credincios și nu necredincios." După opt zile, ucenicii lui Iisus erau iarăși în casă și era și Toma împreună cu ei. Pe când erau ușile încuiate, a venit Iisus, a stat în mijloc și le a zis: „Pace vouă! Vă necăjesc că mai țin, vă țin în picioare, dar îl iubesc pe Iisus care vine la mijloc. Știți de ce vine la mijloc? ca nimeni să nu spună e mai aproape de mine. Nu, nu. El stă la mijloc ca fiecare să fie la distanță egală, să nu l luăm în cap. Amin. Apoi a zis lui Toma: „Adu ți degetul încoace și uită te la mâinile mele și adu ți mâna și pune o în coasta mea și nu fii necredincios, ci credincios."

1:48Drept răspuns Tomă a zis: Domnul meu și Dumnezeul meu. Tomo i a zis Iisus, pentru că m ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n au văzut și au crezut, adică ferice de noi. Aleluia! Iisus a mai făcut înaintea ucenicilor săi multe alte semne care nu sunt scrise în cartea aceasta. Dar lucrurile acestea, adică și întâmplarea de astăzi, au fost scrise pentru ca voi să credeți că Iisus Hristos, că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu și crezând, Aleluia, să aveți viață în numele lui. Amin. Să binecuvântăm echipa de închinare, să le mulțumim. Ne întâlnim cu ei la final. Dumnezeu să i binecuvânteze și vă rog să vă așezați.

2:49Cred că sunteți de acord, preaiubiților, cu afirmația aceasta pe care am făcut o lâ enunțul acestei acestui mesaj. Credința care doare. Paradoxal că am venit la Dumnezeu pentru că ne durea viața. Noi nu am venit la Dumnezeu de bun ce am fost. ne durea viața, ne dureau înfrângerile, ne dureau eșecurile, ne durea viața prin toți porii ă dacă pot spune așa. Însă după ce

01Credința doare: prima cauză este pierderea controlului

3:21am venit la Hristos și Dumnezeu mi a ostoit soiul de durere cu care am venit la el, eu n am știut că Dumnezeu îmi pregătește un alt soi de durere, dar de data aceasta alftul. Pentru că iată ce spune Biblia în Filipeni 1: 29, ca să nu credeți că este părerea mea, căci cu privire la Hristos vouă vi s a dat harul nu numai să cădeți în El, ci și să vă doară, ci să și pătimiți. Aș vrea în numele Domnului Iisus Hristos să ne uităm astăzi în această narațiune cu Toma și să vedem un pic lucrurile cumva diferit. dumneavoastră știți că Dumnezeu oferă perspective. Adevărul lui este, să zicem așa, un termen filozofic, că suntem la București imuabil, nu se strămută, nu se schimbă. Însă poți privi după anii pe care îi ai, după experiența pe care o ai, după starea inimii tale.

4:20Uneori privești dintr o direcție, alteori dintr altă direcție, pentru că adevărul lui Dumnezeu vorbește fiecăruia în parte. Slăvit să fie Domnul. Acum, ce aș vrea eu să vă spun este că sunt trei motive pentru care astăzi vreau să vorbesc cu dumneavoastră despre credința care doare. Avându l ca subiect pe Toma. Nu o luăm în generic, ci vorbim doar în context. Întâi de toate, vreau să vă enunț primul gând. De ce doare credința? Credința doare atunci când pierzi controlul asupra lucrurilor din viața ta. Ați avut uneori sentimentul că vi se scurge printre mâini viața, sentimentul că uneori nu controlezi. N am vorbit cu Benny ce îndemn specifici care să dea.

5:10Am vorbit despre credință, dar în timp ce Benny ne spunea despre experiența lui pe care a avut o, cea în care Dumnezeu i a zis pur și simplu cu cine te ai sfătuit când ai făcut planurile? Eu m am rugat și chiar am simțit în inima mea un gând pe care îmi și împărtășit lui Beni, dar cred că e valabil pentru noi toți. Știți că atunci când facem un plan, după ce l am făcut, chiar dacă noi facem planul gândindu ne că l facem bine, suntem oameni credincioși, dor n o să facem un plan să jefuim o bancă, dorn o să facem un plan să omorâm un om, facem un plan să ne așezăm mai bine, să putem să facem și noi ce trebuie. Acuma, când faci un plan, imediat este atacat. Deci, să nu uitați că imediat ce ai făcut un plan și ai pus punctul la planul respectiv, vine diavolul și l lovește din toate părțile pentru că el vrea să ți clatine încrederea. Acuma când Dumnezeu face un plan, el spune: „Eu mi l apăr." Când faci tu un plan mi e că trebuie să ți l aperi tu. Așa că eu în seara asta spun repede, repede: Fă tu, Doamne, planurile, fă tu socotelile că mâinile mele nici paharul cu apă nu l țin bine stânga, nici paharul cu apă, dar îmi să țin eu planul lui Dumnezeu.

6:27Acuma vreau să vă să plec în abordarea acestui gând că doare credința când simți că pierzi controlul asupra

02Toma este puternic, nu slab; necredincios doar pe un segment

6:36lucrurilor. Să plec de la afirmația că Toma este un om puternic, nu slab. Și am să vă explic imediat, mă bizui pe Scriptură. Ioan 11:1. atunci când Domnul Iisus Hristos nu putea să intre în Iudea, pentru că iudeii se legaseră sub cuvânt că vor să l omoare, când a întârziat să ajungă la Lazăr, pentru că iudeii căutau să l omoare, Toma vine și face următoarea afirmație: Atunci Toma a zis geamăn a zis celorlalți ucenici. Nu i a zis Domnului Iisus, celorlalți. Probabil că a văzut poate ezitarea lor, poate că a văzut că și ei la rândul lor se tem, dar el a zis plin de patos, a zis: „Haideți să mergem și noi să murim." Acuma vreau să vă spun un lucru. Poate un om care e gata să moară pentru o cauză să fie considerat slab sau ezitant. Nu ți dai viața pentru ceva sau pentru cineva decât în măsura în care crezi și ești un om care cu toată inima ta crezi în așa ceva. Deci, iată ipostaza de la care să plecăm în privința Tomei. Toma este numit de Domnul Iisus Hristos necredincios. Nu eu m am erijat în a spune și o să vedem astăzi dacă ne uităm la firul narativ o să vedem că contextul în care o face Domnul Iisus Hristos nu este necredincios în general, ci fi necredincios pe ceva, pe un segment care poate ne a scăpat sau poate nu l am înțeles exact. Domnul Dumnezeu poate să spună la un moment dat când tu ai un o un o reținere în privința un lucru, nu vrei să l faci, ți se pare că nu trebuie

8:12să faci lucrul acesta. Nu poate să vină Domnul să spună: „Fi credincios și nu necredincios dacă Domnul îți spune că un lucru trebuie făcut și tu ai altă părere sau dacă un lucru e trecut în Biblie și ție nu ți convine, nu? De exemplu, zice Domnul la un moment dat: „Suferă răul și tu nu vrei să l suferi. A, nu, eu nu pot să [voce dreasă] sufăr răul. Adică dacă mi a făcut rău, reacționez. Domnul spune: „Nu i bine." Și tu spui: „Doamne, dar e prea de tot." Și Domnul poate să vină să spună: „Dar fii credincios și nu necredincios." Deci nu vorbim despre credință în general, nu vorbim despre credință, ci vorbim despre ceva specific. De aceea și subiectul de astăzi aș vrea să vă spun că atunci când trec oamenii prin situații dificile și alți oameni privesc spre ei, când privim spre oamenii care trec prin situații dificile, ne uităm la ei și le spunem cam așa: "Să fii tare, roagă te, postește, nu te da bătut. Asta până când schimbăm noi locul cu ei.

9:16Orice om stând pe scaun și privind necazul altuia e puternic. Orice om e îndrăzneț, orice om e credincios, orice om e curajos. Dar în momentul în care noi schimbăm locurile se aud altfel de altfel altfel alte vorbe. Credem ce spune Scriptura. Suntem în stare să și spunem vreo două trei versete omului respectiv, că le știm. Uite ce scrie în Biblie. Nu. Dacă în ziua încercării te clatin, mică ți e credința. Și când îți vine ție rândul, trăiești la alte versete. Cum ar fi Dumnezeu are milă de Ați înțeles? Vedeți, dragii mei, vreau să plecăm de la un context să înțelegem foarte bine ce se întâmplă cu Toma. Dragii mei, noi nu trăim acuma rău, românii, nici să zicem bine, dar haideți să fim foarte drepți. Adică eu nu vreau să vadă Dumnezeu pe buzele mele că există cuvinte care nu se potrivesc cu realitatea. Nu plecăm seara la culcare flămânzi.

10:17Oameni buni, venim la biserică. Dacă tu vrei să ieși în fața bisericii acuma să strici Hristos a înviat. Nu te ia poliția în alte state pentru vorba asta te ia poliția. Du te în Turcia, du te în Iran și strigă: Iisus Hristos este Domnul să vezi unde ți petreci noaptea. Păi acuma este o fată de 18 ani, nu știu cum, pentru care se roagă comunitatea

03Sub Roma, evreii erau umiliți: libertatea ține de demnitate

10:40creștină să nu fie executată. Da, ați văzut o și voi, o frumusețe de fată care este în pericolul să fie executată pentru că a îndrăznit să ridice glasul. Deci Roma, ca să înțelegeți, era tot ce putea să fie mai rău. Gândiți vă un neam care are o istorie glorioasă cu Dumnezeu. Gândiți vă oamenii aceștia care au intrat în țara promisă după ce 40 de ani au trăit în pustiu și o generație întreagă a murit. S a plătit un preț mare. Și acuma Roma pur și simplu stăpânea cu talpa lor. Apăsau pe grumazul lor. Știți că era până și legea că dacă un roman îți pune în cârcă o greutate, o milă de loc trebuia s o porți. Erau extraordinar de Ei erau extraordinar de jigniți, erau extraordinar de tulburați. Să știți un lucru ca să l înțelegeți. În momentul în care nu poți să fii liber, în momentul în care n ai libertate, tu ca om ești rușinat. Pentru că libertatea este o componentă esențială a demnității tale.

11:41Un om care i liber, dar ce nemaipomenit. Deci câteodată bărbații, că femeile nuai n aș îndrăzni să mă iau de surori, dar bărbații câteodată spun: „Sunt liber, fac ce vreau, nu?" Și ă asta o spun pentru că cumva o spun în mândrie, nu e un lucru bun, dar vreau doar să înțelegeți că un om care este liber, domnule, sunt liber să mă îmbrac cum vreau, sunt liber să mă duc unde vreau, sunt liber să să mă port cum e un mare lucru. E un lucru extraordinar pentru că libertatea e o componentă esențială a demnității. Poporul acesta a fost asuprit, batjocorit, disprețuit. A fost pur și simplu călcat în picioare și evreii aveau, dacă vreți, o revoltă, o tulburare extraordinar de mare împotriva suppritorilor. Ura lor față de romani ajunsese la un apogeu. De aceea au ieșit zeloții. De aceea Baraba imediat a făcut răscoala și imediat ei s au răsculat.

12:36Mai ales, cum spuneam astăzi la rugăciune, niciodată să nu intri în război cu omul religios. Pe religios niciodată să nu l asmuți, pentru că dacă l ai asmuțit, ăla moare cu tine de gât. Tu nu există câștigător când te lupți cu fundamentaliștii. Există doar înțelepciunea care știe să evite aceste războaie. Acuma, gândiți vă că Toma era genul hai să murim și noi cu el. Gândiți vă că s a ridicat Ioan Botezătorul și Ioan Botezătorul a zis: „Împărăția lui Dumnezeu este aproape. Pocăiți vă." Ei au înțeles pocăința ca un mijloc prin care Dumnezeu să restaureze ce și au dorit, demnitatea, libertatea. Vreau să fie liberi, voiau să meargă unde voiau, vreau să nu mai care poverile străinilor. Plus că templul de Ierusalim, nici nu se mai numea templul de la Ierusalim. Știe cineva cum se numea? Templul lui Irod.

13:2846 de ani, spune Biblia în Ioan, 46 de ani, Irod cel Mare a lucrat la templu, zidul plângerii la care merg asturiști e făcut de el. Și atunci politicul se amesteca cu religiosul. Oamenii religioși, liderii religioși deja făceau numirile în bază politică, din tată în fiu. Caiafa a avut cinci din familia lui, giner și fii care au ajuns mare preoți. Ei, mă, toți erau unși, mă. Nu, dar toți erau unșuroși un sururoși. Deci nu se poate cinci ai și toți cinci să fie Ce har. Da. Acuma să înțelegeți că Toma în momentul în care a răsărit Ioan Botezătorul și a început să vorbească pe față împotriva lui Irod, împotriva suprii, s a ridicat apoi Hristos și când s a ridicat Hristos, deodată tot ce era împrejur s a schimbat. De ce?

14:21Miracolul cu pâinile, miracolul învierilor, a fetiței lui Air, miracolul acesta al vindecărilor. Și deodată mândria națională s a ridicat și a zis: „Dumnezeu a cercetat poporul și o mare lumină a răsărit în întuneric și Dumnezeu a coborât din nou printre noi și sentimentul acesta că a venit ceasul când să vadă ei cine i Dumnezeul nostru încolțise și mai ales când e vorba de bărbați, când e vorba de oameni pentru care libertatea înseamnă foarte mult pentru că libertatea este egală cu demnitatea și bărbații se simt responsabili că acolo unde sunt ei în casa lor pe ulița lor, în satul lor, în cătunul lor, în orașul lor. Nu e nu e libertate. Se simt responsabili, se simt umiliți, se simt rușinați. Și vreau să înțelegeți că Toma pleacă de la ideea aceasta. S a ridicat.

15:11Histos o să facă, Hristos o să ridice din nou. Acesta era sentimentul. Și vreau să l înțelegeți în context. Noi astăzi când stăm pe scaun, când am scăpat de comunism, când avem o libertate, n avem cum să înțelegem ce înseamnă să ți fie terfelită istoria, ce înseamnă ca niște oameni precum evreii să l vadă pe Irod, care a îndrăznit să intre cu stindardul roman până în curtea templului. Știți că venise cu Agvila, care era pentru evrei, era o insultă și să știți că trei zile a măcelărit la ei până când a dat ordin Cezarul să se oprească pentru că erau gata să moară numai să nu permită ca vult roman să intre în citate. Ăștia sunt oamenii.

04Toma sperase în Hristos, dar felul morții lui îl tulbură

15:52Ăsta i Toma. Toma e gata să moară. Toma vine și spune: „În sfârșit putem să fim și noi demni. În sfârșit ridicăm și noi capul. Și aici este un lucru important pe care aș vrea să l înțelegi. Dumnezeu privește spre tine și spune în această după amiază: "Da, prețuiesc ființa ta și vreau să stai cu capul sus și am rânduit ca voi să fiți cap și nu coadă." Și contează ca în privința credinței să știm că Dumnezeu ne a creat ființe demne. Și i mulțumesc lui Dumnezeu din cer că nu mai sunt zdreanța Satanei pe care s o terfelească, ci suntem copii de Dumnezeu, suntem scriși în palmele sale și avem libertatea să venim la biserică, libertatea să înălțăm numele lui și cineva să strânge împreună cu mine glorie lui Dumnezeu în veci. Contează. Dar să înțelegeți contextul lui Toma, să înțelegeți tulburarea lui Toma. În sfârșit a ridicat Dumnezeu pe cineva și acuma într o zi moare Iisus, dar moare de o manieră pentru care Tomai e tulburat. Vedeți, el tot se referă la sulița romană care nu iese din minte, la piroanele care i străpung mâinile, pentru că felul morții Domnului Iisus Hristos, oricum ați lua o, era pentru toți cei apropiați o înfrângere.

17:03Nu aveau nici cum să înțeleagă la momentul acela. N aveau nicicum să realizeze, dragii mei, nu puteai omenește, numai dumnezeiește. Când la un moment dat Domnul Iisus Hristos a întrebat și a spus: „Cine spun oamenii că sunt?" Și au dat diferite răspunsuri. Ilie, Ieremia sau alt prooroc și a întrebat: „Dar voi cine ziceți că sunteți?" Petru a răspuns: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu. Și la care Domnul Iisus spune: „Ferice de tine, Petru, că nu carnea, nu sângele, ci Tatăl meu ți a descoperit. N ai cum să ajungi la niște adevăruri pe calea cunoașterii omenești. Trebuie o revelație și asta nu poate să vină când ești tulburat. Când ești atât de tulburat, nici n ai cum să auzi ce spune Dumnezeu. Acuma să înțelegeți că Toma simte că după ce Dumnezeu a reintrat în control, deodată Dumnezeu iese de pe scenă răstignit. Și cum? în urma unui complot, în urma unei mașinațiuni, în urma unei vânzări, în urma unei unui unei unui complot, în urma unei asocieri extraordinar de urâte între liderii religioși și preaputernicii zilei Roma. Și e ca și cum ai vedea cu ghitești și spune mă unde i Dumnezeu? Am crezut că Dumnezeu ridică din nou poporul și avem tendința asta. Nu ți s a întâmplat ca în anumite momente ale vieții tale să spui: Domnul e aproape, Domnul Dumnezeu lucrează și deodată să pierzi parcă totul din mâini și totul să se năruie și să nu mai vezi nimic și deodată să spui: „Dar ce se întâmplă? Că nu mai înțeleg nimic. Am crezut că Domnul va lucra. Am crezut că Domnul va intra, că Domnul Dumnezeu va instaura din nou, că vom fi din nou ceea ce am

18:40sperat să fim, că Dumnezeu din nou va cerceta poporul lui. Și deodată toate s au năruit. Să înțelegeți, acest stomac care a zis: „Haideem să mergem și noi să murim cu el." Era un om puternic care a văzut că din nou Dumnezeu cerceta poporul și acuma vede că totul se năruie și scapă totul din mâini. Nu mai există niciun cont. Toate lucrurile au luat ora. Nimic nu mai este ce trebuie. El e mort. Ei sunt glorioși. Sunt învigători, sunt oameni cărora le a ieșit. Și sentimentul acesta că ceea ce ai sperat, că ceea ce credeai că va fi în control nu mai este în control, este de natură să facă credința să doară. Te doare? Te doare pentru că ai spus și altora. Domnul Dumnezeu va lucra, Domnul Dumnezeu va face, Domnul Dumnezeu va drege. Și deodată s au năruit toate lucrurile și te doare să vezi lucrul acesta. Drept doare credința în momentul în care scap lucrurile din de sub control? Na, mergem mai departe. Al doilea lucru care face credința să doară, întâi vă enunț și apoi venim la soluții. Al doilea lucru care te face să doară credința e când te simți amăgit.

20:02Amăgit. Vedeți, vreau să înțelegeți o nuanță foarte clară. Omul care nu vrea să creadă zice: "Nu

05Credința doare când ești dezamăgit și te temi să speri

20:11cred!" Sunteți atenți? Nu cred. El nu zice nu cred. El zice nu voi crede decât dacă sau nu voi crede până când. El nu zice nu cred, ca să l numim necredincios generic. El zice: „Nu voi crede." El manifestă în privința aceasta lasă o ușă deschisă și zice: „Nu voi crede decât dacă voi putea pune degetul meu, dacă voi vedea mâinile lui, dacă voi pune palma mea în rana lui. El cumva condiționează credința de aceste lucruri. Ă când ucenicii au zis: „Am văzut pe Domnul", reacția lui este imediată și reacția lui este vehementă. dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor, dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, dacă nu voi pune mâna mea în coasta lui, nu voi crede. De ce? De ce reacția aceasta virulentă la simpla afirmație a ucenicilor am văzut pe Domnul? Fiindcă imediat a simțit că înflorește o speranță. Ucenicii au spus lucrul acesta cu speranță. Am văzut pe Domnul. El în momentul acela a reacționat pentru că un om dezamăgit un singur lucru nu vrea. Să nu mai fie amăgit din nou. Terminați cu lucrul ăsta. Terminați cu povestea asta. Eu nu voi crede până când nu se întâmplă lucrul acesta. Pentru că cea mai grea cea mai grea parte în viață când te doare credința este să trăiești o

21:46dezamăgire după o altă dezamăgire. Vă aduceți aminte la un moment dat de femeia tsunamită în momentul în care cred că doi împărați este în doi împărați, în capitolul 4, dacă nu mă înșel, ea zice la un moment dat când îi spune Ghehazii că da, uite ce vrei să ți fac ce vrei să ți fac îi zice uite am vorbit cu Elisei și Elisei a zis: „Ce vrei să ți fac? să vorbesc cu comandantul oștirii să și a zis: „Nu, dar zice ea n are copil." Și îi zice Elisei așa: „La anul, pe vremea aceasta vei avea un fiu. E proorocia nu este copchil. Îi băiat când e băiat și fată când i fată. Să audă și ăia care totuși caldă.

22:36Am închis paranteza. Deci la anul, pe vremea aceasta vei ține în brațe un fiu și ea ce i zice? De atâta vreme lucrul acesta nu se întâmplă. Atât de multe, de atât de multe ori am auzit cum îmi spunea cineva: O să ai, o să ai, o să ai, o să ai, încât eu te rog frumos să nu mai amăgești pe roaba ta. Pentru că eu m am eu m am obișnuit cu sentimentul că lucrul ăsta nu se întâmplă. Am intrat într un soi din ăsta de protecție ca să nu mai am cumva această dorință, să mă protejez. M am obișnuit cu acest gen de viață. Lasă mă să trăiesc așa. Pentru că dacă tu mă îmi faci ca speranța să încolțească și ea nu se întâmplă, dărâmarea mea e mai mare decât ar fi acum. Și apoi ea zice în 28, versetul 28, îi zice când când fiul îi moare în brațe, îi zice: „Am cerut eu oare Domnului meu un fiu? N am zis eu: Oare nu mă amăgi? Vă rog să terminați. Eu nu voi crede. Lăsați că nu voi vreți acuma să încolțească din nou nădejdea. Nu, eu trăiesc așa. Nu. Și așa sunt extraordinar de rănit și așa mă doare credința. Simt că am scăpat totul din mâini de sub control. Acuma, cel puțin nu mă mai amăgiți. Eu nu mai vreau să trăiesc o speranță care s ar putea dovedi mai rea decât dacă nu mai am niciuna. Și aș vrea să înțelegeți lucrul ăsta. Aș vrea să înțelegeți acuma

06Dumnezeu nu vine în termenii noștri, ci cum vrea El

24:00când Toma zice: "Nu voi crede decât sau până când degetul meu, palma mea, ce spune el de data asta nu mă mai las eu cu poveștile voastre. Nu, domnule, să să pipă eu. Nu, nu, eu, e eu eu să El vrea înapoi controlul." Și atunce Domnul Iisus, ca să înțelegeți, deci Domnul Iisus îi spune în contextul ăsta îi spune:„Nu fii necredincios, ci credincios. Apăi, stai puțin. Tu toate le vrei după cum vrei tu. Adică vrei o credință după cum vrei tu. Să pun eu degetul. Acuma, ascultați mă, dragii mei. Tu poți să i spui astea lui Ianovici, dar nu lui Dumnezeu.

24:53Nu poți să i spui tu lui Dumnezeu termenii tăi. Vreau credință în termenii mei. Ei, pune ți pofta în cui? Că Dumnezeu îți dă credință în termenii lui. Ca să înțelegeți puțin contextul. Asta i contextul. De ce a refuzat Hristos? De ce a refuzat Hristos în primă fază? O să vedem noi în De ce a refuzat să stea de vorbă cu el? De ce a refuzat? Pentru că în intervalul acesta Domnul Dumnezeu vrea să înțelegi că nu vine când tu pretinzi. Nu vine cum vrei tu. Dumnezeu vine cum vrea el și Dumnezeu să ne ajute și să ne binecuvânteze. De ce refuză el această speranță? De teamă că l doare mai tare, că o să l doară mai tare. Vedeți? În momentul în care ești dezamăgit, credința doare, prieteni. Credința doare. Și eu știu lucrul acesta. Că și voi ați trăit lucrul acesta. Te doare faptul că ai așteptat un lucru? Lucrul acesta nu s a întâmplat sau s a întâmplat și apoi ți a fost luat și acuma ești atât de rezervat și ești atâta de diferit pentru că nu mai vrei să te mai doară și a doua oară și a treia oară și a noua oară. Domnul să ne ajute. Domnul să ne binecuvânteze.

26:06Dar Domnul n a zis niciodată că a fi credincios înseamnă să nu doară. N a spus niciodată că ea credința n o să doară. Acuma vreau să vă spun al treilea lucru și apoi mergem rapid spre concluzii. A, nu chiar așa rapid. Al treilea lucru, vreau să repetăm împreună. Credința doare când îți scapă controlul lucrurilor.

07Al treilea motiv: credința doare când te compari cu alții

26:30Doamne, te iubesc. Doamne, ești șeful. Doamne, ești suveran. Dar ce ai mai vrea să ți iei cu mâinile tale viața asta? Doi. Credința doare că ești dezamăgit și n ar vrea să te mai doară. Că dacă iar vine o speranță care se năruie, mic că nu mai faci față. Aproape că la un moment dat spui: M am învățat cu răul, cu greul, te rog frumos, nu mai îmi vorbi despre altceva. Lasă mă aici în zona asta pentru că dacă mai mă ridici o dată și de acolo cad, praf mă fac. Și al treilea lucru, credința doare când te compari cu alții și te vezi mai pre jos. Vreau să fiți atenți tot din text. Am văzut pe Domnul. Ăștia niciodată n au zis că vor să moară pentru Iisus. Eu am zis că vreau să mor pentru Iisus. Cum de el s a arăta lor și mie nu? Dar cum de el are experiență și eu nu?

27:20Că doar eu am muncit mai mult ca el. Eu mă văd mai meritoriu decât el. O să fiți atenți la un aspect. Îmi place că sunteți atenți. Mă mă mă încurajează foarte mult lucrul ăsta și văd că sunteți conectați. Mă încurajează enorm. Într un fel când spunem că Tom lipsit de la întâlnirea cu ucenicii, de la întâlnirea cu Domnul, avem dreptate și într un fel nu. Să vă spun de ce. Păi ea e biserică când stai cu ușa încuiată, nu cânți nicio cântare și tremuri. Păi, dar nu vă supărați. Deci, să nu facem din această întâlnire de la care a lipisit Toma ceva glorios, că le tremurau nădragei. Dumneavoastră credeți că acolo în dosul ușei încuiate cântau cântări de glorie și de erau plini de încredere. Tremurau. Adică luați o altf cumva. Poate că Toma a zis: „Bă, eu nu stau cu fricoși.

28:14Poate să fie o perspectivă, dar gândiți vă. A zis acuma eu înțeleg. Noi acuma când vorbim despre adunare, despre biserică, despre părtășie, una, dar aia nu poți s o numești biserică, aia nu poți să întânești întâlnire cu Domnul. Și totuși și totuși avem dreptate, dar nu în felul în care gândim noi. Întâi de toate, aia nu i o întâlnire cu Domnul. Ucenici erau împreună, stăteau împreună de dragul Domnului, spune Biblia, nu de frica iudeilor cu ușile încuiate. A doua oară când a venit la ei Domnul după opt zile, cum erau ușile? Nu, poftim. Despre ce vorbim? Ați înțeles ideea? Deci eu n aș pune greutate mare pe Toma că n a venit la întâlnirea cu ucenicii. Poate că a ieșit pe stradă și a zis: „Nu mai îmi pasă de nimic. Să mă aresteze. Dacă vor să mă aresteze. Nu mai Nu mai îmi pasă nimic. Oricum nu mai am nimic, nicio așteptare. Oricum nu mai e nimic cum am gândit eu că va fi viața. Nu mai îmi pasă. Vor să mă aresteze, să mă aresteze. Nu neapărat că lipsa lui e ceva vinovat, dar faptul că Iisus Hristos vorbește într un anumit context, după anumit timp, da, e o înțelepciune a lui Hristos. Vom vedea imediat. Deci, deliberat face Hristos. Fiecare pas e gândit. Dar nu gândiți că Gândiți vă la alt aspect. Ba încă s a arătat unor femei. Dar cum te arăți femeilor și eu care s gata să mor pentru tine?

29:33Dar de ce nu vii la mine să te arați și mie că am și eu nevoie să pun degetul, să pun mâna? Zici că e greu când te compari. Dar ce are el de el? Spune că i ai dat și ai făcut și mie nu mi ai dat. Nu doare credința că te încopari cu alții și te vezi mai pre jos. Nu doare credința când vezi că tu ești ocolit și al doare nenumărate experiențe. Nu te doare când vezi că altul se laudă cum Domnul i a dat pâine și tu te ai chinuit de numai numai. Altul e sănătos, buștean și nu face nimic cu viața lui. Tu alergi pentru Domnul prăpădit ce ești. Din medicament în medicament se întâmplă. Haideți, ajutați mă să predic, că dacă nu sunteți sinceri, mi am luat oala cu mâncare și plec acasă. Ați înțeles

08Hristos nu s-a arătat separat; să nu ne credem speciali

30:15ideea? Deci e greu. Nu doare credința când te simți că ești tratat mai pre jos de al mai prej decât alții. El s a comparat. Am văzut pe Domnul. Păi și eu de ce nu l am văzut? La mine de ce n a venit? Hristos n a vrut să i răspundă în termenii lui. Hristos n a vrut să i răspundă la timpul lui. Hristos n a vrut să se arate lui în absența ucenicilor. De ce? Pentru că ori de câte ori se întâmplă lucrul acesta, ți o iei în cap că tu ești special. Ți o iei în cap că tu ești altfel. Ți o iei în cap că tu ești aparte. Am auzit mulți pocăiți care spun pe mine, Domnul mă iubește, dar ce pe mine nu mă iubește? Dar când spui lucrul ăsta, o spui cu un aer că ceva special e la tine. Mă om, pocăiește te bine, bine de tot, că o să vezi că nu i adevărat ce spui tu. Mila lui Dumnezeu ne ține pe fiecare. Noi suntem toți vrednici de osândă. Suntem toți vrednici să să fim osândiți de Dumnezeu. Domnul mare, El n a vrut Domnul să i răspundă în termen lui, dar gândiți vă că a simțit o femeilor li s a arătat lor li s a arătat și eu care eram gata să mor pentru el. Mie de ce nu mi se arată? A înțeles al treilea motiv.

31:23Acuma trecem rapid la soluție. Sărut mâna. Cum răspunde Iisus la toate astea? Trei lucruri. Primul lucru, am au scăpat lucrurile de sub control. Nu mai pot să țin nimic cu mâinile mele. Mă doare credința. Credința credeam că înseamnă că Dumnezeu îmi vă da puterea să le arat tuturor, să le demonstrez tuturor, să stăm cu toții în picioare. Viața a devenit ca un vâlmășac. Nu mai înțeleg nimic de ea, nu mai am nimic sub control și e foarte greu. Credința doare. Doi, doare credința în momentul în care simți că ai fost dezamăgit și vine cumva din nou o speranță pe care o refuzi pentru că ți e teamă ca nu cumva neîmplinindu se și fiind amăgit să te doară mai rău decât te a durut până acuma. Al treilea lucru e când te compari și parcă te trage, te trece Domnul cu vederea. Păi cum lor li s a arătat fricoșii ăștia care stau cu ușile încuiate și după opt zile tot cu ușile încuiate. Ce meritau ei? Zic, poate n a gândit așa, dar avem temei să credem că i posibil. Și dacă el n a gândit așa, nu i nimic, că gândim noi așa.

32:35Acuma, după opt zile, după opt zile, ucenicii lui Iisus erau iarăși în casă și era Zi amin. Să spun de ce zice amin. Cunosc oameni care spun: „Frate, degeaba îmi bag gura. Atâta le zic de îi zic copiii tăi, partenerul tău drag, cineva drag. Atâta îi zic de Dumnezeu și frate, la fel de împietit rămâne. Cel ce n a vrut să stea cu ei a ipostat dur. Eu nu cred, nu voi crede până Dar a rămas. A rămas pentru că chiar dacă nu recunosc ei, pe undeva pe acolo rămâne ceva. Și n a mai plecat oma. Poate când a plecat a zis: „Nici nu în față, pot să și mor, dar acuma după ce a zis: „Nu voi crede, ceva acolo a lucrat în inima lui. Te rog în numele lui Iisus, mărturisește în continuare pe Domnul. Ține te de capul lui, de inima

09Isus vine după opt zile, nu când am crezut noi

33:36lui, că ceva rămâne acolo în el. Ceva în el va rămâne și va lucra. Da? Amin. Putem să spunem amin. După opt zile, Iisus a venit. Era și Toma cu ei. Și în momentul în care Domnul Iisus Hristos vine, ucenicilor le spune două vorbe: Pace vouă! După care se îndreaptă spre Tomă. Vreau să i spun ceva lui Iisus. Îți mulțumesc, Doamne, că ai venit. N ai venit când am crezut. [muzică] N ai venit unde am crezut, dar ai venit. Amin. Doamne, aleluia. Sunt opt zile, dar tot e mai bine decât să nu vii deloc.

34:30Mă gândeam că vii la mine acasă și îmi spui tu mie așa separat, dar tu ai vrut să vii aici [muzică] împreună cu ucenicii să n am eu o părere mai înaltă că îs mai meritoriu. Am zis eu că vreau să mor pentru tine. Chiar aveam de gând s o fac, [muzică] dar îmi dau seama că până la urmă tu ai murit pentru noi și nu noi pentru tine. A venit Iisus și vreau să spun ceva cu Iva acum. E specialitatea lui. Lasă 99 de oi care sunt bine și în staul și pleacă după ce a pierdut. Amin. Declară curățenie generală. E în stare să ia o adunare și s o pună s o răstoarne cu totul. Doar să găsească bănuțul pierdut. Curățenie generală. Dăm scaunele la o parte, scoatem mocheta până înțelegi? El asta face pentru un suflet pierdut. Spune Domnului în această seară: Îți mulțumesc, Doamne, că vii, nu vii în termenii mei, nu vii când vreau eu, dar vii. Și se întoarce către

10Isus repetă cuvintele lui Toma și răspunde pe limba lui

35:30el și i spune ce i spune? îi spune așa: "Adu ți degetul încoace și uită te la mâinile mele și aduți mâna și pune o în coasta mea." Și acuma vreau să fiți foarte atenți de ce Duhul Sfânt ne ajută să înțelegem sau ne spune ce a zis Iisus cuvânt cu cuvânt, fiindcă este repetarea a ceea ce el a zis cuvânt cu cuvânt. Adică Domnul îi spune așa: "Când tu erai îndurerat și când te durea credința de numai numai că toate lucrurile le ai scăpat din mâini, că erai dezamăgit, că te simțeai mai pre jos de toți, cel mai nenorocit! Eu am auzit fiecare cuvânt pe care l ai rostit în vale, fiecare cuvințel. Și repetă Domnul aidoma lui Toma cuvânt cu cuvânt ca să înțelegi că Dumnezeu știe fiecare lacrimă.

36:32Spune Biblia că până și perii capului vă sunt numărați. Spune împreună cu mine, te rog din toată inima. Îți mulțumesc, Iisuse că vii. Chiar dacă nu vii când vreau eu, chiar dacă nu vii cum vreau eu, dar tu vii și îți mulțumesc că tu auzi fiecare cuvânt pe care eu îl rostesc. [sforăit] Îi mulțumesc. Acuma vreau să închei. Rog și echipa de închinare să vină ușurel și să vă spun finalul. Când Hristos îi repetă fiecare cuvânt pe care l a rostit Petru și când Domnul Iisus zice: "Vrei ca să pui degetul, pune degetul, vrei ca să pui mâna, pune mâna." Adică Domnul ce face? Fiți atenți. [muzică] Domnul îți răspunde pe limba ta.

37:23Dar tu ar trebui să răspunzi pe [muzică] limba lui. Domnul răspunde pe limba ta. Vrei să pui mâna? Vino să pui mâna. Vrei să pui degetul? Vino să pui degetul. Dar ce ar trebui să răspunzi tu când Domnul face lucrul ăsta? Ar trebui să faci ce a zis. Deci Toma în momentul acela face o reverență. Parcă î văd și spune: „Domnul meu și Dumnezeul meu n a zis: "Mai pun mâna." De ce? Ce înseamnă lucrul ăsta? Fiți atenți. Vă spuneam în ziua de luni, dar vreau să repet în caz că ați uitat.

11Rănile răstignitului tulbură, rănile înviatului sunt rănile slavei

37:52E revelația pentru ziua de luni și acuma doar am reluat o și am dezvoltat o. Mă tulbură grozav rănile Hristosului răstignit. Când Hristos e pe cruce și curge sângele din rănile lui deschise, priveliștea aceasta mă umple de groază, mă tulbură grozav, îmi dă viața peste cap, pentru că nu înțeleg nici de ce, [muzică] nici cum a acceptat, nici cum poate să fie asta o biruință. Când rănile tale sunt proaspete și dor, când rănile tale sunt actuale, când treci prin niște situații și rănile tale sângerează, totul doare. Și credința doare. Totul doare. Dar acuma se uită tocmai și spune: „Îți văd rănile. Dar nu sunt rănile răstignitului, sunt rănile înviatului.

38:45E diferența enormă. Pentru că rănile răstignitului nu le înțelegi umblu de confuzie, dar rănile înviatului sunt rănile slavei. Câți dintre voi privind acuma cicatriciile spun: „N aș da nimic din viața mea pentru cicatricea asta pentru că asta e o rană care m a tulburat grozav când am avut o, dar acuma este o rană de slavă pentru că pot spune: „Domnul meu și Dumnezeul meu, adică cel ce a fost suveran, adică cel ce a fost lângă mine, cel căruia mă închin, cel care are controlul, cel care face ca toate lucrurile să fie bune până la sfârșit. Slăvit să fie Dumnezeu. Planul Lui e bun. Ce a spus se va împlini. Suntem iubiți și când trecem prin încercări. Iisus întârzie, dar vine. Aș vrea astăzi când te rogi să spui așa lui Dumnezeu:„Doamne, înțeleg că nu mi răspunzi în termenii mei pentru că nu a lui Ianovici este pământul cu ce este pe el.

39:46Înțeleg că până și cea mai cel mai mare sacrificiu al meu nu te obligă pe tine să devii cel care să răspunzi dorințelor mele după cum le formulez eu. Înțeleg, Doamne, că mă ajuți și mă

12Credința înseamnă să-L lași pe Domnul să-ți conducă viața

40:00ferești de mine, că dacă mi ai acorda atenția pe care ți am cerut o, poate mi se urcă la cap. Și îți mulțumesc, Doamne Dumnezeule, că am înțeles că chiar dacă doare credința, într o zi, ea va deveni cea care durerea va deveni o pricină de slavă. Greutățile voastre de o clipă lucrează [muzică] o greutate veșnică de slavă. Aleluia! Suntem astăzi aici și spunem așa: Doamne, am înțeles că doare credința și n ai ce să faci. Când ea doare, doare. Dar nu va fi veșnic lucrul ăsta. Zi împreună cu mine după opt zile. După opt zile, poate s nouă, poate s 10, dar după opt zile, după nouă zile, după o vreme, Hristos va veni și îți va spune cel mai important lucru al vieții tale. Te știu, te cunosc, te iubesc, te prețuiesc, am luat aminte lacrimile tale, la cuvintele tale, nu mi ești indiferent. Și un lucru îți spun, credința înseamnă să i spui Domnului: "Facă se nu cum voiesc eu, ci cum voiești tu." Atunci înseamnă că nu fii necredincios, ci credincios înseamnă: În cele ce tu ai gândit, renunță. În planul pe care l ai gândit renunță. În felul în care ți ai închipuit, renunță și lasă mă pe mine să fiu domnul vieții tale. Spune împreună cu mine: Te las, Doamne, să fii domnul vieții noastre. Haideți să ne ridicăm și să i spunem Domnului în această seară: Viața mea să fie la picioarele Tale.

41:37Vreau ca viața mea să slujească ție, Doamne. Chiar dacă doare credința, tu vii. Chiar dacă uneori nu înțeleg, tu vii. Chiar dacă uneori mi se pare că toate lucrurile sunt scăpate de sub mâini. Rănile tale, înviatule, Hristosule, glorificat, îmi arată mie că viața are sens când tu o dirijezi. Slavă ție, glorie ție, Doamne, mărire numelui tău. Te rog, în aceste momente, Doamne, spune celui care are durere și î doare credința. Spune i, Doamne, că tu vii, că tu lucrezi, că totul are sens, că totul are scop în viața noastră, că nimeni nu poate înțelege, Doamne, atunci când viața lovește. Nimeni nu poate să priceapă în rănile care sunt încă deschise. Dar într o zi rănile acestea se vor închide. Într o zi, Doamne, vei vindeca. Într o zi vei ridica. Și atunce, Doamne, vom spune: „Aleluia!

42:31Mare este Dumnezeul nostru!" Și vom spune și noi Domnul meu și Dumnezeul meu. Domnul meu și Dumnezeul meu. Slavă ție, Doamne. Slavă ție, Doamne!