Ce ar trebui să știm și să înțelegem despre Israel în acest război

0:00Preaiubiților, aș vrea din toată inima să ofer o mică explicație cu privire la subiectul de astăzi. Poți să pui afișul, Cristina, dacă l ai. Dacă nu l ai, nu i niciunca. Motivul pentru care am abordat această temă, deși ea n a fost în atenția mea, e datorat faptului că am auzit anumite interpretări, anumite mesaje ă care consider că ar putea pe termen lung să fie nepotrivite și să nu ajute sufletul nostru. Eu niciodată nu predicându mă la știri. Eu totdeauna predicându mă la Biblie și consider că de a lungul timpului Biblia este îndreptarea învățăturilor sănătoase care ne țin în echilibru și că n ar trebui să facem interpretarea faptelor și a știrilor cât ar trebui să îl rugăm pe Dumnezeu să ne lumineze și să ne ajute să înțelegem Biblia.

01Cinci întrebări despre Israel, din Biblie; filiație, nu partizanat

1:00Acuma, oricum, aria profețiilor este o arie extrem de dificilă și unul dintre pericolele care există este acela al faptului că atunci când se vorbesc despre profeții, câteodată nu știi dacă ele se aplică exact timpului tău și ele pot la un moment dat să facă mai mult rău decât bine dacă ele nu sunt exacte și potrivite cu timpul. Vreau să răspund astăzi la cinci întrebări pe care mi le am pus înaintea lui Dumnezeu. Întrebări care reflectă, să zicem, poate, zic eu, o îngrijorare pe care am auzit o în rândul multor credincioși. Prima este ce înseamnă Israel ca popor ales al lui Dumnezeu. Motivul pentru care am pus această întrebare este că mi aș dori din toată inima să știm cum să ne raportăm la Israel, care este atunea corectă biblic, fiindcă există la un moment dat riscul să devii partizan al cuiva în loc să fii un om al lui Dumnezeu. Ce înseamnă partizanatul? Partizanii sunt oamenii care se adună pentru că au o cauză în comun de luptă. Nu există partizanat când nu există o luptă.

1:58Partizanii sunt aceia care se adună în jurul unei cauze. Și am să vă dau un exemplu. Dacă cineva e împotriva tobelor, va căuta o biserică care este împotriva tobelor. Dacă cineva este împotriva unui lucru, va căuta o biserică care e împotriva acelui lucru. Și ei se unesc pentru că s partizani pentru tobe. Acuma, aș vrea din toată inima ca viața noastră să nu fie caracterizată prin partizanate, ci prin filiație. Amin. Noi suntem copii de Dumnezeu. Dumnezeu ne este Tată și noi ne bucurăm de faptul că suntem copiii lui Dumnezeu. Care este atunea corectă față de Israel? Ce înseamnă popor ales al lui Dumnezeu? Aceasta este prima întrebare. A doua întrebare pe care o adresez este: Care e rolul lui Israel în istoria mântuirii și în istoria lumii? Ca să înțelegem de ce ne uităm spre Israel sau dacă ne uităm spre Israel, ce ar trebui să căutăm?

2:49Bun. A treia întrebare este: are Israel drept asupra fâșiei Gaza? Pentru că acolo se dau luptele. Și au fost foarte multe întrebări legată de acest aspect. A patra întrebare, războiul acesta care a apărut acum în Israel este un semn al sfârșitului lumii? Este sfârșitul lumii. Acum începe sfârșitul lumii. Punem niște întrebări la care nu vom răspunde după părerea noastră, ci după Biblie. Și a cincea întrebare: Ce înseamnă să te rogi pentru pacea Ierusalimului? Să vă spun de ce spun lucrul ăsta. Pentru că am găsit pocăiți care s au întors de la Ierusalim cu țărână de la Ierusalim în sticluță. Pentru că au fost oameni care se raportează la Ierusalim într un mod mistic. Adică să ne rugăm pentru pacea Ierusalimului și ei fac din lucrul acesta un fel de misticism. Ierusalimul, cetatea, templu, dar ei nu știu nimic despre lucrurile acestea și s ar putea să ne raportăm la ceva într un mod greșit. Ce înseamnă pacea Ierusalimului să ne rugăm? Ce are Domnul în vedere când spune în Psalmul 122 versetul 6: Rugați vă pentru pacea Ierusalimului. Se referă la ce? La Ierusalimul teritorial se referă la Ierusalimul ca ziduri? Se referă la Ierusalimul ca templu de închinare? Se referă la ce? Pentru că trebuie să lămurim și aceste lucruri.

4:00Considerați că sunt întrebări folositoare? Facă Domnul și răspunsurile să fie la fel. Primul lucru, ce înseamnă Israel ca popor ales al lui Dumnezeu? Preaiubiților, aș vrea să vă reamintesc biblic că primul moment în care Israel a fost numit Israel a fost atunci când la Vadul Iabocului, într o seară foarte grea pentru Iacov, întorcându se din Padam, el s a simțit singur și dezarmat în fața amenințării pe care o reprezenta Esau, fratele lui, pe care î nedreptățise, pe care l a înșelat, furându i dreptul de întâi moștenitor. Negreșit Dumnezeu când împlinește un plan îl împlinește. Negreșit dacă Iacov era chemat să fie moștenitor, Dumnezeu îl făcea moștenitor, dar nu mințind, nu înșelând și nu nedreptățind. Dumnezeu nu folosește mijloace rele pentru îndeplinirea scopurilor bune. Dumnezeu când are un scop, îl îndeplinește într un mod corect.

5:00În momentul acela vă aduceți aminte că el s a luptat cu Dumnezeu. Un înger a apărut în noapte, s a luptat și spre dimineață, atunci când el s a prins de poala hainei, cum spune cuvântul lui Dumnezeu și a zis: „Nu te las până nu mă binecuvântez." După ce îngerul l a lovit în coapsă și el a șchiopătat, a zis: „Nu te las până nu mă binecuvântezi." A zis: „De aici încolo tu nu te vei mai chema Iacov, ci te vei chema Israel." Cuvântul acesta pentru acuratețe biblică îl găsim în Geneza 32: 28 unde Biblia spune: „Apoi a zis:nele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel." Și tălmăcirea pe care însuși Domnul Dumnezeu o dă este următoarea: Adică cel ce a luptat cu Dumnezeu și cu oamenii și a fost biruitor. Acuma, dacă țineți minte, vreau să tălmăcim și ce înseamnă biruitor. Pentru că dacă noi nu înțelegem ce înseamnă biruitor, putem avea sentimentul că Israel a biruit cu Dumnezeu, a biruit cu oameni și s ar putea să fim plasați pe un teritoriu greșit. Vedeți, iubiții Domnului Iacov, aproape că s a prins de Domnul Dumnezeu.

6:07Dacă o să citiți textele paralele, veți vedea că el a plâns înaintea lui Dumnezeu. El înaintea lui Dumnezeu s a văzut greșit și atitudinea lui Iacov n a fost de biruitor în sensul de superioritate morală, ci a fost acel Iacov care a zis înaintea Domnului: Îmi recunosc greșeala, îmi recunosc viața trăită greșit, îmi recunosc felul meu de a fi greșit. Deci Israel care vine din

02Alegerea lui Israel nu se bazează pe merite

6:32ca nume din această luptă nu vine pe fondul meritelor, nu vine pe fondul unor însușiri deosebite, nu vine pe fondul unei vieți trăite deosebit. De regulă, noi pietatea evreilor ă evlavia evreilor o apreciem pentru că ei sunt foarte evlavioși. Dar nu despre ortodocși vorbește apostolul Pavel când spune că evlavia unora este lipsită de putere, ci despre neamul lui vorbește în timpul acela. Nu erau ortodocși. Noi acuma obișnuim să spunem și Domnul să ne ierte lucrul ăsta, că nu avem dreptate, că evlavia bisericilor tradiționale este una care este de formă și care nu are putere. Dar acest cuvânt nu se adresa ortodocșilor, ci se adresa evreilor, pentru că ei aveau o formă de evlavie lipsită de putere, tăgăduind puterea lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, religiozitatea unui neam nu l impresionează pe Dumnezeu, te poate impresiona pe tine, dar religiozitatea nu l a impresionat niciodată pe Dumnezeu, care n a socotit o un lucru bun, ci a socotit o un lucru greșit, un om religios, un om care este evlavios în afară, dar el nu este un om care să trăiască adevărul înăuntru. Bun. Și aș vrea să înțelegeți un lucru și anume principiul alegerii lui Israel s a făcut în următoarele condiții și vreau să vă amintesc cum însuși Domnul Dumnezeu ne a ales pe noi și vreau să vă citesc din 1 Corinteni 1:27.

8:01Căci Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii ca să facă de rușine pe cele înțelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii ca să le facă de rușine pe cele tari. Și Dumnezeu a ales lucrurile josnice și disprețuite, ba încă lucrurile care nu sunt ca să nimicească pe cele care sunt. Când Dumnezeu alege, Dumnezeu nu alege în baza meritelor. Eu nu am fost ales în baza meritelor, ci am fost ales în pofida răzvrătirii mele. Când Domnul Dumnezeu m a găsit, nu m a găsit bine, m a găsit rău. Când Domnul Dumnezeu vorbește despre alegerea lui Israel, aș vrea din toată inima să citiți textul din Deuteronom, capitolul 7, versetul 6. Biblia spune așa: "Căci tu ești un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău. Domnul Dumnezeul tău te a ales ca să fii un popor al lui dintre toate popoarele de pe fața pământului până aici toate bune, toate frumoase." Și apoi el continuă în versetul 7, care este reprezentativ. Te am ales nu pentru că treceți la număr pe toate celelalte popoare s a lipit Domnul de voi și v a ales căci voi sunteți cel mai mic dintre toate popoarele. Cu alte cuvinte, Dumnezeu s a uitat și a zis: „Ce i mai mic pe pământul ăsta?" Zice Israel. Și am să vă spun un lucru ca să l știți că poate nu l știați. Câți s au coborât în Egipt dintre evrei când s au coborât?

9:2270. Părinții tăi, spune Deuteronom 10:22, s au coborât în Egipt în număr de 70 de in. Deci iată ce înseamnă Israelul. Nu înseamnă forță, nu înseamnă număr, nu înseamnă tărie, nu înseamnă vrednicie. Iacov nu vine pe fondul unor merite. Iacov este înșelătorul. Iacov îl vede pe Dumnezeu. Dacă î dai oi, dacă î dai mei, dacă vei fi cu mine în călătorie, eu am să slujesc ție. El face ceea ce majoritatea oamenilor fac. fac și anume este un înșelător. Deci când a fost ales Israelul și a zis: „Nu te vei mai chema Iacov, ci Israel n a fost ales pe baza meritelor." De ce spun lucrul acesta? Raportarea la poporul lui Dumnezeu nu se face în baza superiorității morale. Foarte mulți dintre noi avem sentimentul că Israelul este superior. Nu, dragii mei, singurul care trebuie aplaudat e Dumnezeu.

10:15Fi Dumnezeu ne a ales în pofida lucrurilor slabe care ne caracterizează. Și când l a ales pe Israel, nu l a ales pentru că era un popor deosebit, ci l a ales pentru că Domnul Dumnezeu face ceea ce voiește cu ce este lui. Amin. L a ales pentru că eu dimpotrivă cred că Dumnezeu l a ales pentru că era cel mai prăpădit, cel mai neimportant. Și Dumnezeu spune în felul următor: "Eu nu vreau să mi împart slava cu cineva, că dacă alegeam Egiptul, spunea frumusețea, deștepți, inteligenți, rafinați, cultivați, oameni cu carte, oameni." Și atunci spunea: "Na, Dumnezeu și a ales un popor care oricum era grozav și atunci și Dumnezeu e grozav." Nu, dar el a ales ce este mai slab. Și când tu ai fost ales, adu ți aminte, ai fost ales pentru ce? Tu n ai fost ales pentru ce? Tu ai fost ales pentru că Dumnezeu a avut dragoste față de tine. Deci să Deci subliniez și vreau din toată inima să țineți minte lucrul acesta. De aplaudat în privința alegerii lui Israel e Dumnezeu și nu Israel. Amin. Și contează lucrul ăsta să l spunem. Deci aș vrea în privința aceasta și contează lucrul ăsta să l spunem. Deci aș vrea în privința aceasta să nu cădem în cursa aceasta a acordării lui Israel un statut pe care nu l are.

11:31Niciodată să nu lăudați omul, niciodată să nu cădeți în această exaltare care până la urmă aduce lui Dumnezeu o umbră. Israel a fost ales că așa a vrut Domnul. Israel a fost ales pentru că așa a vrut Domnul și nu a fost ales pentru meritele lui religioase, pentru performanța lui spirituală, pentru vreo trăsătură distinctivă în cultura lor sau în modul de exprimare. Nu căutați răspunsuri unde nu sunt. pentru că astfel veți aduce Domnului un blam. Eu n am fost că există și la pocăiți gândul acesta. Am o mare problemă când se mai bodează câte unii, nu, Samuel, și i întreb: Măi, tu de când te ai pocăit, ce s a întâmplat cu tine? A, zice, nu că așa eram și înainte. Eram și înainte, un băiat bun. Eram și înainte. Păi, atunci pleacă de aici, nu te mai botez, că noi nu botezăm decât niște netrepnici care au fost, niște răufăcători, niște niște ticăloși. Noi nu botezăm băieții buni.

12:31Noi botezăm oamenii răi care s au întors la Dumnezeu și Dumnezeu e iertat de viața lor. Păi, asta este o problemă. Vă aduceți aminte, iubiții Domnului, că în nenumărate rânduri Domnul Iisus Hristos a avut o atitudine extraordinar de directă vorbind despre superioritatea morală. A zis: „Păi, noi suntem fiii lui Avraam. Dacă ați fii lui Avraam, ați face faptele lui Avraam. Apoi, superioritatea sa morală s a rotat și în pilda celebră a fiului risipitor, când fratele mai mare dădea lecții, inclusiv tatălui îi dădea lecții. Deci, inclusiv tatăl, care îl reprezintă ca și chip pe Dumnezeu primea lecții de la fiul mai mare. Și ideea aceasta a superiorității morale să vă iasă din minte pentru că aceasta este o trăsătură specifică oamenilor mândri. Și aș vrea să înțelegeți lucrul acesta în numele Domnului Iisus. Dar mai există o extremă pe care aș vrea s o înțelegem, care e greșită. Deci, mai întâi de toate prima extremă este aceasta: Nu socotiți ă că Israelul a fost ales pentru că este el ceva. A fost ales pentru că Dumnezeu este cineva. Amin. A doua extremă pe care aș vrea s o înțelegem este următorul. Următoarea. Deci, există oameni care fac din Israel mai mult decât este și se raportează la Israel ca și cum ar fi superior oricăr popoare. Și aceasta este o greșeală de gândire, o greșeală pe care o avem ca urmare a necunoașterii Bibliei. Dar există și cealaltă extremă a disprețului acordat lui Israel și spune: „Voi oricum sunteți lepădați, voi oricum sunteți oamenii pe care pe poporul acesta a fost înlocuit. Mulți pocăiți gândesc că Israelul a fost înlocuit de biserică și această teologie a înlocuirii nu are

14:07niciun suport biblic și am să vă explic de ce. Ce argumente se folosesc? Marcu

03Nici venerare, nici dispreț: Israel nu e înlocuit de biserică

14:1112:9, pilda vierilor. Știți că la sfârșitul pildei vierilor Domnul Iisus pune o întrebare. Și acum ce va face stăpânul viei cu viierii? Ce va face? Va nimici pe vier aceea și via o vor da altcuiva. Și ei strigă nicidecum. și au priceput, spune comentariul Sfintelor Scripturi, că vorbea împotriva lor. Deci via este Israel și noi toți știm lucrul ăsta. Va lua via și o va da altuia. Ei, vreau să spun că teologia aceasta a înlocuirii, potrivit căreia Israelul este înlocuit de biserică, e greșită. Un alt argument care se folosește este următorul și anume faptul că ni se spune la un moment dat că acuma noi suntem Israelul cel nou. Noi suntem Israelul. Veți găsi referință la Ierusalim, dar nu la Israel. Și atunci, care este de fapt ideea? Care este de fapt ideea? Dragii mei? Dumnezeu a făcut un legământ cu Israel. Israel a căzut într o împietrire până la o vreme când va intra numărul deplin al neamurilor. Împietrirea aceasta pe care Israel o are s a adorat faptului că nu l au primit pe Mesia. În momentul acela Domnul Domnul Iisus Hristos, pentru faptul că au fost respins, ei au cerut și vom vedea mai încolo, chiar în momentul în care a fost supus morții prin sentința răstignește l, răstignește l, sângele Domnului Iisus Hristos a fost cerut să cadă asupra lor.

15:39Ei, Israelul a căzut într o împietrire, dar Israelul rămâne Israel, iar biserica este biserică. Israelul este poporul ales al lui Dumnezeu, care face parte din planul de mântuire. Iar biserica este împlinirea desăvârșitului plan al lui Dumnezeu de mântuire. Biserica nu exclude Israelul, nu înlocuiește Israelul pentru că Israelul va fi mântuit. Israelul se va întoarce la Dumnezeu, va primi pe Dumnezeu și Israelul va avea partea lui promisă de Domnul Dumnezeu. Fiindcă Domnul a făcut legământ cu Israel cum Dumnezeu a făcut legământ cu biserica. Domnul respectă legământul făcut cu Israelul și Domnul respectă legământul făcut cu biserica. Dacă acum Israelul este împotriva lui Mesia, dacă nu recunoaște pe Domnul Dumnezeu, aceasta va fi până la o vreme și vom vedea imediat ce argumente avem.

16:32Ca să vă dați seama că lucrurile sunt așa, aș vrea să vă aduc înaintea ochilor ca să aveți argument biblic și când vorbiți cu oamenii să le fie clar. În Ieremia, în capitolul 18, se vorbește despre vasul care nu i a reușit lui Dumnezeu. Ei, vasul care nu i a reușit lui Dumnezeu, care este întruchipat de olar, este Israelul, pentru că la aceea vreme se adresa Israelului. Domnul a vrut să facă un vas desăvârșit, un vas perfect, care se numește poporul ales al lui Dumnezeu. Dar vasul acesta nu i a reușit. Ei, Dumnezeu n aruncă lutul, ci Dumnezeu îi dă o altă formă și Dumnezeu face o altă lucrare, dar nu aruncă lutul. Dumnezeul lui Israel este acel Dumnezeu care nu renunță la Israel, pentru că Dumnezeu nu știe să renunțe la legământul lui și Israelul va cunoaște vremea în care toate promisiunile pe care Dumnezeu le a făcut se vor împlini pentru că și ei la rândul lor vor face ceea ce trebuie. Dar până atunci va trebui să înțelegem că sunt două extreme și anume o extremă este aceea de a fi extraordinar de exaltat cu privire la Israel și a spune: „V sunt poporul ales și să te raportezi la ei într un mod greșit, considerând că datorită superiorităților și au sau unor calități pe care evreii le au, Domnul i a ales. Nu. Dumnezeu trebuie aplaudat pentru că El e bun și a ales cum a ales.

17:52Doi, să depășim și extrema aceasta a disprețuirii lui Israel. Dacă unii spun: „V israeliți evreii sunt deosebiți, poporul." Uite și fratele Mitică în seara asta a zis: „Iraul este țară sfântă". Lucru care din punct de vedere biblic suportă niște nuanțe. Nu că n are dreptate, dar uneori ne grăbim și spunem niște cuvinte care ele pot fi greșit interpretate. Aceasta este o nuanță. Vom vedea și țara sfântă ce este, cum este și la ce se raportează. Pentru că în momentul când te duci în Ierusalim și iei iei praf din Ierusalim și l pui în sticluță să l aduci acasă, tu nu mai vorbești de Biblie. Tu vorbești despre o greșită înțelegere a ceea ce este Israel. Teritoriul, pământul, zidurile, pietrele nu sunt sfinte, prieteni. Sfânt e Dumnezeu și omul este acela care trebuie să se sfințească. Nu avem ne întoarcem la pietism, ne întoarcem la misticism, ne întoarcem la niște lucruri care sunt ciudate, dificile și de neînțeles. Nu devii mai sfânt că tu calci Israelul, ci emoția pe care o ai știind că acolo a călcat Domnul Iisus schimbă în tine atitudinea. Da? Nu pământul acela în sine. Da? Că atunci ne am duce toți, am lua o roabă de pământ din Israel, am planta o în casă și atunci am terminat o toți cu Bun, acuma ca și o glumă. Bun, acuma vreau să înțelegeți următorul lucru. Romani 11:1. Vreau să vă citesc neapărat cuvântul acesta ca să avem o raportare corectă la Israel. Să aveți răbdare că vi l citesc rar.

19:14dumneavoastră doar să l auziți bine. Întreb, dar spune apostolul Pavel: "A lepădat Dumnezeu pe poporul său când am spus că Israelul va fi mântuit?" Nicidecum, căci și eu sunt israelit din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin. Dumnezeu n a lepădat pe pe poporul său, pe care l a cunoscut mai dinainte. Nu știți ce zice Scriptura în locul unde vorbește despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel când zice: „Doamne, pe proorocii tăi i au omorât, altarele tale le au surpat, am rămas eu singur și caută să mi ia viața. Incredibil ce frumos răspunde Domnul. Dar ce i răspunde Dumnezeu? Mi am păstrat 7000 de bărbați. Deci țineți minte, subliniați cu trei rânduri. Mi am păstrat 7000 de bărbați care nu și au plecat genunchiul înaintea lui Bale. Tot așa și în vremea de față când se bombardează Israelul este o rămășiță.

20:06datorită unei alegeri prin har. Aleluia! Repet, Dumnezeu când se uită și vede Israelul, Dumnezeu nu vede teritorii, Dumnezeu nu vede o hartă, ci Dumnezeu îi vede pe aceia care prin har l a primit pe Hristos. Singurul Israel pe care î recunoaște Dumnezeu este Israelul care s a întors la harul lui Dumnezeu. Da, acesta este Israelul pe care î vede Domnul Dumnezeu și spune în felul următor: "Și dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte. Alminter harul n ar mai fi har. Și dacă este prin fapte, nu mai este prin har." Al Da, am spus. Deci, ce urmează? Că Israel n a căpătat ce căuta, dar sau iar rămășița aleasă a

04Romani 11: rămășița aleasă prin har și măslinul altoit

20:51căpătat. pe când ceilalți au fost împietriți. Deci Israelul privit acum de Dumnezeu nu este Israelul de pe hartă. Nici cei care au cetățenie israeliană, nici cei care sunt acolo în în stat, ci cei care datorită alegerii făcute prin har rămân ce? Rămășița. După cum după pilda lui Ilie, Ilie s a plâns și a zis: „Doamne, numai eu am rămas singur. Caută să mi ia viața". Și Dumnezeu a spus: „În toate generațiile, în tot timpul lui mi am păstrat o rămășiță. Și în Israel acuma există oameni care s au întors la Dumnezeu recunoscându l pe Hristos ca Mesia. De ce ajungem în felul acesta? Pentru că continuă Biblia și spune: „Întreb, dar s au potignit ei ca să cadă?" Adică într un mod deliberat au vrut ei să cadă? Nicidecum. ci prin alunecarea lor s a făcut cu putință mântuirea neamurilor ca să facă pe Israel gelos. Deci, dacă alunecarea lor a fost o bogăție pentru lume și paguba lor a fost o bogăție pentru neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor? Deci Domnul Dumnezeu vine și spune că el vede pe Israel împietrit, vede alunecarea pe care a avut o. Nu și au propus să se potignească, să cadă, dar Dumnezeu a folosit lucrul acesta ca să dea loc neamurilor, să se întoarcă la mântuire și să facă astfel pe Israel gelos. Dar Domnul spune: „Dacă voi v ați bucurat prin faptul că sărăcia lor a adus bogăția voastră, ce va fi când ei vor

22:26avea plinătatea întoarcerii? Aleluia! Vor fi strigăte, vor fi chiote, vor fi va fi sărbătoare deosebită. Căci dacă lepădarea dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou decât viață dintre morți? Iar dacă cele dintâi roade sunt sfinte, adică Israelul, și plămădeala este sfântă, adică Israelul. Și dacă rădăcina este sfântă și ramurile sunt sfinte, adică Dumnezeu e rădăcina, Dumnezeu este artizanul și atunci ramurile care cresc sunt și ele sfinte. Iar dacă unele din aceste ramuri au fost tăiate și dacă tu, care erai dintr un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor și ai fost făcut părtașul rădăcinii și grăsimii măslinului, nu te făli față de ramuri. Adică avem două extreme: venerăm Israelul și disprețuim Israelul. Niciuna nu este potrivită, nici nu l venerăm, nici nu l disprețuim că i am luat locul.

23:25Că Biblia spune: „Nu te făli față de ramuri, adică ramurile acelea care nu au mai dat rodul și pentru care tu ai fost altoit în locul lor. Dacă vei z dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate ca să fiu altoit eu." Adevărat, au fost tăiate din pricina necredinței lor. Vedeți că Dumnezeu vorbește foarte clar. Ramurile au fost tăiate din pricina necredinței lor și tu stai în picioare prin credință. Nu te îngânfa, dar ci teme te. Că dacă n a cruțat Dumnezeu ramurile firești, adică Israelul născut mai întâi de Domnul Dumnezeu, nu te va cruța nici pe tine. Uită te dar la bunătatea și asprimea lui Dumnezeu. Asprime față de cei ce au căzut și bunătate față de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta al mintei, vei fi tăiat și tu. Și chiar dacă și chiar ei dacă nu stăruiesc în necredință vor fi altoiți, căci Dumnezeu poate să i altoiască iarăși. Fiindcă dacă tu, care ai fost tăiat dintr un măslin, care din fire era sălbatic, ai fost altoit împotriva firii tale într un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiți ei, care sunt ramuri firești în măslinul lor.

24:38Fraților, pentru ca să nu vă socotiți singuri înțelepți, deci vă rog frumos, când vorbiți despre el, nu, Israel, nu vă socotiți singuri înțelepți. Nu vreau să nu știți taina aceasta. O parte din Israel a căzut într o împietrire care va ține până va intra numărul deplin al neamor și atunci o parte din Israel, nu, prieteni, tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris, aleluia! Izbăvitorul va veni din Sion și va îndepărta toate nelegiile de la Iacov. Acesta va fi legământul pe care î voi face cu ei când le voi șterge păcatele. Deci, avem două atitudini, nu? Venerăm Israelul considerându l că e superior moral moral pentru că Dumnezeu l a ales din Iacov care era un prăpădit din punct de vedere al caracterului, un înșelător.

25:33Și apoi pe de altă parte Dumnezeu a lăsat a ales lucrurile slabe ale lumii să le dea de rușine pe cele tari ca nu cumva cineva să zică„A păi a ales ce era mai bun. Nu a ales ce era mai prăpădit ca să se vadă cine? slava lui Dumnezeu. Dar pe de altă parte, nici disprețul față de de Israel nu e corect, pentru că Dumnezeu spune în felul acesta: "Nu a fost înlocuit Israelul de biserică, ci Dumnezeu a păstrat Israelul în planul de mântuire. Biserica este împlinirea planului desăvârșit al lui Dumnezeu pentru că legea a fost o umbră, dar Hristos este lumina și pentru că Dumnezeu a ținut această taină ascunsă și Dumnezeu folosește împietrirea lor pentru ca noi să fi fost altoiți. Deci, iată de ce noi trebuie să avem o atitude corectă la întrebarea cum ne raportăm la Israel. Ne raportăm în felul următor și n am încheiat și probabil că nu știu dacă vom încheia în seara aceasta, dar nu e o problemă că putem continua liniștiți și duminică și putem să avem o o o Dar câtă vreme e încă timp vorbim.

26:34Bun, ca să nu mergem mai departe, deci avem această atitudine care cum trebuie să fie? de admirație, respect și iubire față de Dumnezeu care face alegerea și nu față de subiectul alegerii Lui. Nu faceți din om ce nu este. Lăsați l pe Dumnezeu să strălucească prin alegerile lui. Da? Ajută ne, Doamne. Și apoi cealaltă extremă: Nu disprețuiți Israelul, pentru că Biblia spune și apostolul Pavel e foarte radical. Nu te făli, nu te socoti singur înțelept. Nu căuta acuma să faci fix păcatul care l au făcut ei, crezând că s mai breș decât alții, pentru că vei ajunge și tu și încă mai rău. Fiindcă Dumnezeu are un plan. Care i planul lui Dumnezeu? Să mântuiască tot Israelul. Și i dăm slavă pentru lucrul acesta și i mulțumim. Amin. Care i rolul lui Israel în istoria mântuirii și a lumii? Bun. Cum mă raportez eu la Israel? Nu doar din punct de vedere al trecutului, ci și al prezentului și al viitorului. Ce ar trebui să mă gândesc eu când spun Israel? Bun. Și aș vrea în primul rând să înțelegem ce Dumnezeu a avut în minte când l a ales pe Israel. A avut ceva Dumnezeu în minte când l a ales pe Dumnezeu? Pe Israel? Evident că da. Eu vă spun asta ca să facem o retorică, să mai fiți atenți. Da. Exodul 19: 2. După ce au plecat de la Refidim, au ajuns în pustia Sinai și au tăbărât în pustie.

27:51Israel a tăbărât acolo în fața muntelui. Moise s a suit la Dumnezeu și Domnul l a chemat de pe munte zicând: „Așa să vorbești casei lui Iacov. Deci, iată, nu vorbim încă de Israel. Așa să vorbești casei lui Iacov și să spui copiilor lui Israel. Acuma vine partea a doua. Ați văzut ce am făcut Egiptului și cum v am purtat pe aripi de vulturi și v am adus aici la mine? Acum, dacă veți asculta glasul meu și dacă veți păzi legământul meu, veți fi ai mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al meu. Subliniez, tot pământul este al meu. Și spune următorul verset: Îmi veți fi o împărăție de preoți și un neam sfânt. Deci, înainte să se dea legea, Dumnezeu privește spre ei și spune: „V am ales să fiți un neam sfânt și preoți." Aceste două lucruri trebuie să le aveți în minte. De ce?

28:43Neam de preoți înseamnă să faci slujbele dincolo de care oamenii să înțeleagă cine este Dumnezeu. Sunteți atenți? De ce este important rolul de preoți pe care l a avut Israelul? Păi, noi n am vorbit despre legământ dacă n am fi citit în Vechiul Testament. Noi nu știam ce înseamnă până la urmă credința. Nu știam ce înseamnă legea. Nu știam ce înseamnă credința. Nu aveam pildele pe care le vedem. Deci, cu alte cuvinte, ei au făcut slujbe când au făcut slujbă la altar, când au adus mielul ca și sacrificiu. Toate acestea au fost o umbră prin care noi, neamurile, am înțeles mântuirea în Hristos Iisus. Deci ei aveau rolul de preoți. Adică unde mergeau trebuiau să facă slujbele, trebuiau să facă și să împlinească poruncile lui Dumnezeu ca neamurile din jur să se uite, să spună: „A, deci așa e Dumnezeu. Noi n am știut că așa trebuie să ne închinăm lui Dumnezeu. Care este rolul unui preot? să te învețe cum să te porți în casa lui Dumnezeu, să ți spună cum să citești și să și cum să te apropii de Dumnezeu. Deci, rolul preoților este să facă acele acte, acele slujbe, dincolo de care omul să se apropie de Dumnezeu. Și care este rolul sfințeniei? V am ales ca să fiți un neam de preot și sfânt, să manifești natura lui Dumnezeu. Noi prin exemplu personal, Israelul, prin exemplu personal trebuia să se teamă de Dumnezeu ca toate popoarele din jur să prindă frică. Deci, iată două trăsături distinctive ale rolului pe care Dumnezeu l a încredințat Israelul, neam de preoți. Cu alte cuvinte, slujiți în așa fel încât oamenii să înțeleagă cine este Dumnezeu și ce este credința. Și doi, fiți sfinți

30:19în purtările voastre, ca să mă reprezentați pe mine, spunea Domnul Dumnezeu. Da. Domnul să ne ajute și Domnul să ne binecuvânteze. Acuma vreau să vă spun un lucru care e foarte important și nu știu cum să l

05Israel, neam de preoți, a eșuat; mandatul trece la biserică

30:30subliniați. Vreau să vă întreb, Israelul la momentul acesta privind la momentul răstignirii Domnului Iisus Hristos, a avut succes sau a eșuat în mandatul lui? Spuneți tare că nu i niciun păcat. A eșuat. Deci în momentul când cineva spuneraul este lumina ochilor lui Dumnezeu și este adevărat voi să spuneți așa: "Este lumina ochilor lui Dumnezeu, dar prin faptul că a eșuat în mandatul de a fi preoți ai lui Dumnezeu și de a fi sfinți, cum spune Domnul, au devenit lacrimile lui Dumnezeu." Deci ăsta este lucrul la care m am gândit în aceste zile. Cum gândește Dumnezeu privind spre Israel? Pe Dumnezeu îl doare. Când Domnul Dumnezeu privește spre Israel, Dumnezeu este străpuns de durere. El a zis: „Cine se atinge de copiii mei, cine se atinge de Israel, se atinge de lumina ochilor mei.

31:23Dar acuma lumina ochilor lui au a devenit lacrimile lui, pentru că ei au eșuat în mandatul pe care Dumnezeu l a încredințat. Deci atunci înseamnă că un popor ales este ales în sensul de nobil, de deosebit până în ziua în care nu mai e. Pentru că dacă tu nu îndeplinești mandatul pe care ți l a dat Dumnezeu, atunce în ce fel mai ești tu alesul lui Dumnezeu? Am putea vorbi despre noi că suntem aleși a lui Dumnezeu dacă vorbim de rău? Am putea vorbi despre noi ca fiind aleși, dacă facem fapte rele și ne mânjim cu păc Putem să spunem lucrul acesta. De aceea e foarte, foarte important. Și atunce aș vrea în numele Domnului Iisus Hristos să înțelegeți următorul lucru: Israel nu e înlocuit de biserică. Spuneți amin. Amin. Ca să fiu sigur că sunteți bine. Vă ați obosit deja. Ferească Dumnezeu. Nici n am trecut de prima de a doua întrebare.

32:18Deci Israel nu e înlocuit de biserică, dar mandatul încredințat lui Israel e preluat de biserică. Pentru că Biblia spune în felul următor. Matei 5:1. Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Și oamenii n aprind lumina care s o pună sub obroc, ci o pun în sfeșnic și luminează tuturor celor din casă. Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri. Cu alte cuvinte, Dumnezeu vine și spune: „Mandatul vostru, mandatul tău, Israele, popor sfânt, popor ales de Dumnezeu dintre toate neamurile, a fost să mi fiți un neam de preoți și a fost să fiți sfinți cum eu sunt sfânt. Ați eșuat în mandatul acesta. Nu sunteți înlocuiți de biserică pentru că Dumnezeu păstrează mântuirea pentru Israel și legământul făcut cu ei nu va fi încălcat. Dar Dumnezeu ia mandatul pe care l a dat Israelului și acuma mandatul acesta de a fi lumina lumii îl are biserica. Doamne ajută ne și Doamne binecuvântează ne. Atunci ce înseamnă până la urmă împlinirea acelei proorocii pe care noi o vedem săvârșindu se la 15 mai 1948 când Israelul se declară stat?

33:38ce reprezintă ea? Pentru că ar trebui să înțelegem lucrul acesta. Ce reprezintă ea în economia gândirii lui Dumnezeu. Repet, Israelul nu este un popor cu superioritate morală. a fost ales că e cel mai pricăjit dintre toți și o spune însuși Dumnezeu. Când a fost ales de Domnul Dumnezeu, a fost ales să aibă un mandat, să fie neam de preoți și să fie sfinți. A eșuat în mandatul încredințat lui. Nu este înlocuit de biserică că el va fi mântuit, dar mandatul este dat bisericii. Ce reprezintă? Și acuma aș vrea să înțelegem un lucru foarte, foarte important. Citim din Ezechiel, capitolul 16 începând cu versetul 19. Când au venit printre neamuri și aice vorbim despre Israelul risipit, ori încotro se duceau ei care au fost risipiți și vom vedea că n are loc risipirea și vom vedea că n are loc că n au loc toate lucrurile acestea pângăreau numele meu cel sfânt. Deci mandatul încredințat de a fi sfinți, de a fi preoți ă ca urmare a faptului că au fost risipiți printre neamuri, în loc să aibă mandatul acesta să l împlinească, făceau tocmai opusul lor. Repet, când au venit printre neamuri și se referă la Israel, oriunde se duceau, pângăreau numele meu cel sfânt, așa încât se zicea despre ei: Acesta este poporul Domnului. Ei au trebuit să iasă din țara lor. Adică oamenii când îi vedeau îi judecau. Uite că au trebuit să iasă din țara lor. Și am vrut să scap cinstea numelui meu cel sfânt, pe care î pângărea casa lui

35:15Israel printre neamurile la care se dusese. Adică Dumnezeu s a uitat și a zis: „Voi în loc să mă cinstiți printre neamuri, mă pângăriți printre neamuri." Și Dumnezeu a zis: „Vreau să dau cinste numelui meu și vreau să scap numele meu de această povară a faptului că voi mă pângăriți pe mine. Vă iese limpede? Sunteți de acord cu interpretarea textului? Da. Mergem mai departe. Așa

06Statul Israel, înființat pentru numele lui Dumnezeu, nu pe merit

35:40vorbește Domnul Dumnezeu, nu din pricina voastră, deși aici cuvântul corect este nu datorită vouă, adică nu datorită meritelor voastre fac aceste lucruri casa lui Israel, ci din pricina numelui meu cel sfânt, pe care l a spângărit printre neamuri. Și la ce se referă? Vă vedea în continuare. De aceea voi sfinți numele meu cel mare care a fost spângărit printre neamuri, pe care l a spângărit în mijlocul lor. Și neamurile vor cunoaște că eu sunt Domnul, zice Domnul Dumnezeu, când voi fi sfințit în voi sub ochii lor, căci vă voi scoate dintre neamuri, vă voi strânge din toate țările și vă voi aduce iarăși în țara voastră. Deci înființarea statului lui Israel a fost făcută pentru că Dumnezeu s a săturat să se vadă pângărit de cei care erau împrăștiați printre neamuri ca și evrei. Și Dumnezeu a zis: „Vreau să scap numele meu de povara aceasta și vreau să dau cinste numelui meu că voi nu i ați dat o." și astfel neamurile să vadă și să se teamă și să știe că eu sunt Dumnezeu. Deci, înființarea statului lui Israel nu e pe meritul lui Israel, ci este pe supărarea lui Dumnezeu. Este pe amarul pe care Dumnezeu l a avut, pentru că ei în loc acolo unde erau să dea laudă în numele lui Dumnezeu. Oameni buni, aceasta este proorocia care stă la baza înființării statului lui Israel și pe care Israel o folosește într un mod constant. Adică mă refer la mesianici deja sau la cei care sunt ușor naționaliști, că o să ajungem și acolo și care spun: „Păi, vedeți, Domnul Dumnezeu este cu noi. Dumnezeu ne a binecuvântat și ne am întors acasă. V ați întors acasă că Dumnezeu n a mai suportat să vadă ce făceați printre

37:16neamuri. Și nu o spun eu, dragii mei, spune cuvântul lui Dumnezeu. Ca să înțelegeți, tot ce vorbesc eu în această seară are un singur scop. Noi să ne smerim până la pulberea țărânei și Dumnezeu să fie înălțat. Că eu sunt sătul să văd statui ridicate oamenilor și vreau din toată inima Dumnezeu să domnească în viața noastră și Dumnezeu să fie înălțat în toate și cineva să spună amin. Amin. Bun. Mai este o parte a acestei proorocii care nu s a împlinit. Dumnezeu a împlinit prima parte. De ce a împlinit Dumnezeu această parte? Dumnezeu i a dus în țară și Dumnezeu a făcut două lucruri când i a dus în țară. Întâi de toate a făcut un lucru pentru Israel. Și care era lucrul pentru Israel? Vreau să vă deschid ochii și să vedeți că încă vă iubesc. Și a lăsat înființarea statului lui Israel să fie o cercetare pentru ca ei să l primească pe Mesia. Dacă se împlinește cuvântul acesta, înseamnă că se împlinește și Isaia 53. Înseamnă că Domnul Dumnezeu are un plan și atunce ei ar fi trebui să ia aminte și văzând că proorocia se adeverește adliteram, să ia frică de Dumnezeu și să întoarcă la Mesia. Ăsta a fost primul scop, cred eu, al lui Dumnezeu în înființarea statului.

38:26Al doilea a fost apărarea numelui lui. Sau dacă vreți primul sau dacă vreți amândouă deodată, că poate e greșit să prioritizăm și cred că e greșit. Deci scopul lui Dumnezeu a fost să dea cinste numelui lui. În ce sens? Neamurile să vadă că Dumnezeu nu și părăsește poporul. Vă aduceți aminte ce s a rugat Moise în momentul când Dumnezeu a spus: „Dă te la o parte, pentru că eu am o judecată cu poporul acesta, vreau să l șterg de pe pământ și rămâi doar tu și

07Partea profeției cu inima nouă pentru Israel nu s-a împlinit

38:50merg cu tine". Și a zis: „Doamne, te rog să nu zică neamurile că tu ne ai scos din Egipt și ne ai adus în pustie ca să ne prăpădești. Doamne, e vorba despre onoarea numelui tău și ascultați mă ce vă spun. Miza adevărată nu i omul. Miza adevărată e cinstirea numelui lui Dumnezeu. Adevărata miză e înălțarea numelui lui Dumnezeu. Și mai există o parte a profeției care nu s a împlinit. S o citim până la capăt. Da? Deci în momentul în care vorbim despre Ezechiel despre capitolul 16, mult mult mult mult citat în privința înființării satului Israel, mai este o parte care trebuie s o citim și pe aceasta, că dacă n o citim nu înțelegem. Vă voi stropi cu apă curată și veți fi curățiți. Vă voi curăți de toate spurcăciunile voastre și de toți idolii voștri. Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou. Voi scoate din trupul vostru inima de piatră și vă voi da o inimă de carne. Voi pune duhul meu în voi și vă voi face să urmați poruncile mele și să păziți în legile mele. Să împliniți legile mele.

39:52Vă întreb, s a împlinit partea prin care Dumnezeu a luat Israelul risipit și l a adus în țară? Da. S a împlinit cea de a doua parte? Nu, nu, nu este încă împlinită a doua parte. Israelul după ce s a înființat n a primit și a doua parte, nu s a întors la Dumnezeu, n a primit o inimă nouă, n a primit un duh nou, ci a rămas în aceeași situație anterioară de neascultare, de respingere lui Mesia. Pricepem noi lucrul acesta? Domnul să ne ajute. Deci, rolul Israelului a fost acela de a ne servi ca pildă. Pilda pe care Dumnezeu și spune Biblia, că ei trebuiau să slujească ca pilde. Dar ca pilde de ce? de ascultare și din nefericire au devenit pilde de neascultare. Și atunce lumina ochilor lui Dumnezeu a devenit au a devenit lacrima sau lacrimile lui Dumnezeu și rolul Israelului a eșuat.

40:50Dar Dumnezeu când a înființat din nou Israelul și a permis împlinirea acestei proorocii, a fost să cerceteze din nou Israelul ca să se întoarcă la Domnul și să și dea slavă. să dea slavă Dumnezeu. Să dea slavă numelui lui. Dumnezeu n a mai suportat ca printre neamuri el să fie batjocorit. Și atunci Dumnezeu i a adus pe toți acasă. De ce? Pentru că Dumnezeu are încă un plan și n am ajuns încă să l înțelegem. Haideți să luăm pas cu pas. Vă e de folos ceea ce spune în seara asta? Vă ajută? Sunt lucrurile clare? Sunt lucrurile limpez. Da? Deci pot să fac o mică paranteză? Când se termină o predică și spui uau! Și când te întrebi la sfârșit, bun și ce ai înțeles? Și tu spui, păi na, [voce dreasă] aia nu e predică. Când se termină o predică, trebuie să fii în stare să spui asta spune cuvântul Domnului, asta este ceea ce am înțeles și asta este ceea ce trebuie să fac. Când la sfârșit de predică ai doar un senzaționalism, uau, ce a zis omul ăsta sau ce au zis oamenii aceștia. Și dacă eu te întreb, bun, și ce ai ales pentru viața ta? Ce ți e limpede și clar și ce ai de făcut? Și omul nu știe să zică. Păi atunci nu te supăra, dragul meu, este fix ca și cum ai urmări un divertisment la televizor.

42:01Amin. Eu acuma mi am dat foc la valiză. [sforăit] Are vreun drept asupra teritoriului din fâșia gaza a poporului Israel?

08Canaanul a fost dat de Dumnezeu, nu luat prin ambiție

42:11Iar vă grăbiți. Vă grăbiți, dar aveți dreptate. Dar știți cum e cu Domnul Dumnezeu și ai dreptate și n ai dreptate, că așa e partea evrească. Haideți să luăm s o luăm așa ușurel. Da, o luăm ușurel. În momentul în care Domnul Dumnezeu a scos poporului Israel din robia egipteană, i a făcut o promisiune. Dumnezeu i a dat o direcție și i a dat un mandat. Mandatul era acela de a l reprezenta pe Dumnezeu și direcția era Țara Canaanului sau țara sfântă care avea să devină sfântă. Țara Canaanului. Și a zis: „Vă voi duce într o țară unde curge lapte și miere. Dumnezeu a spus: „Vă voi duce într o țară și notați acest amănânt, unde nu voi ați zidit casele, nu voi ați însămânțat viile, nu voi ați pus pomii, ci îi găsiți gata puși. De ce este important lucrul ăsta? E important pentru că Israelul niciodată nu și a defrișat un teren care să i aparțină lui ca neam.

43:09Subliniere. Niciodată Israelul nu s a dus și a zis: „Nimeni nu locuiește aici, dar luăm noi terenul acesta. și l facem teritoriul nostru suveran. Ei și au câștigat totul prin arme, dar repetăm ca urmare a voinței lui Dumnezeu și nu ne jucăm cu lucrul ăsta. Nu omul a zis: „Mă duc și de nebuni și i bat pe cananiți." A zis Dumnezeu:„Eu voi fi cu tine. Eu voi supune, eu voi fi biruința ta." Ba încă chiar și modalitatea prin care au câștigat victoria când s au doborât zidurile Ierihonului a fost una supranaturală ca o dovadă a faptului că intrarea lui Israel în țara Canaanului n a fost un moft militar, n a fost o ambiție a unui om, ci a fost un plan dumnezeiesc. Și cineva să spună amin. Bun. Robul meu Moise, spune Iosua capitolul 1 cu versetul 2, robul meu Moise a murit. Acum scoală te, treci Iordanul acesta, tu și tot poporul acesta și intrați în țara pe care o dau copiilor lui Israel. Și acuma vreau să vă spun următoarea poveste, dilemă pe care noi o avem. Noi, oamenii moderni ai secolului XX, gândim țara în termeni de suveranitate, în termeni de teritoriu, în termeni culturali, de identitate.

44:28Noi, omul modern al secolului XX, zicem așa: O țară trebuie să aibă un teritoriu, trebuie să aibă suveranitate, trebuie să aibă o limbă și etca. trebuie să aibă în sfârșit dreptul de proprietate a întregii lumi e a lui Dumnezeu. Adică Dumnezeu poate să spună: „Dauu acest teritoriu cuiva pentru că pământul cu tot ce este pe el este a lui Dumnezeu. De altfel, Dumnezeu menționează și v am citat mai sus versetul când a zis: „Eu v am chemat să fiți un popor al meu pentru că eu, Domnul, stăpânesc pământul" și adăugarea acestei părți, eu Domnul stăpânesc pământul, e pentru ca să dea un răspuns celor care spui spun: „Păi, dar noi îl deținem." Nu, în primul rând, să știți un lucru. Dumnezeu deține tot. Și dacă Dumnezeu spune: „Aceasta aparține poporului meu, Dumnezeu este acela care are dreptul de semnătură, nu omul. Bun. Sigur că din punct de vedere politici, din punct de vedere militar, din punct de vedere economici, noi suntem într o mare dilemă pentru că veți vedea imediat când intrăm în în în discuții geopolitice, veți vedea această amețire fantastică a ce înseamnă Fâșia Gaza și veți vedea că după ce o să vă prezint istoric niște date o să rămâneți totalmente confj, derutați la maximum și o să vedeți imediat la ce mă refer, că mi am făcut temele cu multă multă migală, cu acuratețe. și respect față de adevăr.

45:52Bun, mergem mai departe. Deci, în primul rând să reținem că atunci când au intrat în țara Canaan, nu au intrat după voința lor. Au intrat pentru că Dumnezeu le a dat o. Bun. Și aș vrea să vă amintesc un aspect esențial. Înainte să intre în țara Canaanului, după ce a trecut într un mod miraculos Iordanul care s a tras, s a tras, Dumnezeu le a spus: „Opriți vă, pentru că intrarea în Canaan nu se face prin puterea armelor." Dar ce facem? luați pietrele. Și tot neamul acesta de de oameni care n a cunoscut tăierea împrejur pentru că sunt copiii celor cărora le am spus că nu vor intra în Canaan, nu sunt tăiați împrejur. Deci intrarea în Canaan s a făcut în baza legământului. Ce vă spuneam duminică seara că legământul este baza intrării în Canaan. Baza stăpânirii Canaanului este legământul. S au tăiat de jur împrejur. Vă spuneam și atunci când am analizat Iosua că tocmai din punct de vedere vedere militar nu există lucru mai năstrușnic decât să i pui pe cei care trebuie să lupte să se taie împrejur. Pentru că militar bărbătește vorb slăbești. Cum să i tai de jur împrejur? că au stat două trei zile, au stat cât or fi stat bolnavi acolo și oricine putea să vină și să i facă bucăți. Dar Dumnezeu răstoarnă gândirea noastră firească și Dumnezeu lucrează în miraculosul lui. Și Dumnezeu spune„Mai presus de toate duhovnicescu. Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea și toate celelalte vi se vor da pe deasupra. Dumnezeu lucrează în miraculos, iar omul trebuie să rămână în duhovnicesc. Dacă vrei să te întâlnești cu miraculosul, rămâi în duhovnicesc.

47:21Amin. În legământ. Bun. Și apoi spune în Ezechiel 36: 28, reiterează Domnul Dumnezeu acest lucru. Veți locui în țara pe care am dat o părinților voștri. Voi veți fi poporul meu și eu voi fi Dumnezeul Dumnezeul vostru. Domnul să ne ajute. Domnul să ne binecuvânteze. Acuma, haideți repede să intrăm în această problemă pe care o numesc eu. Ce drept are Israelul asupra fâșiei Gaza? Și vreau să vă fac cunoscute câteva aspecte. Mai întâi de toate, hai să punem prima hartă ca poporul lui Dumnezeu să știe un pic despre ce vorbim. Da, o vedeți? Ei, dacă n o vedeți, o filmați. Ce vreau să vă ar dumneavoastră este următorul lucru. Vedeți că sus, în nord e Libanul.

48:14Tot în nord, coborând spre est, e Siria. Apoi, de a lungul coastei estice este Iordania. Apoi, în partea stângă, în vest, este Egiptul și Gaza se află un pic mai sus acolo în locul acela lângă lângă Marea Mediterană. Și uitați vă dumneavoastră că noi vorbim despre două părți. Vedeți? Ă Vedeți unde scrie Gaza? Da. Deci Gaza este mai jos de Ierusalim și față de Berseba și este părticica aceea micuță care este încercuită. Dar vedeți că în interiorul Israelului este ceva care se numește vest vest bank. Ăla se numește malul de vest. Și va trebui să înțelegeți că Fâșia Gaza și malul de vest sunt amândouă disputate în sensul care zona au zona A, zona B și zona C.

49:12Fășia Gaza și partea aceasta de vest care se numește Cis Iordania. Cis Iordania vine de la CIS. Cis înseamnă de cealaltă parte a Iordanului. Vedeți că Iordania care este în dreapta, lângă Israel, are băgată în teritoriul israelit o bucată care se numește CIS Iordania. Adică dincolo de țara noastră numită Iordania, dincolo de Iordan, că Iordanul este cel care așa este Cis Iordania. Ei, în CIS Iordania există trei zone A, B și C. Zona A este o zonă care este sub stăpânirea autorităților palestiniene. Palestina care ca stat a fost a fost recunoscut în 1988. Deci, nota bene. Israelul s a înființat în 1948 și Palestina a fost recunoscută în 1988. Dar zona A e o zonă care este 100% sub autoritatea palestiniană și care reprezintă cam 17% din teritoriu. După care vine o zonă mixtă în care și Israelul și Palestina dețin o zonă numită B, în care și autoritatea palestiniană și autoritatea israelită dețin acel acel teritoriu cu niște înțelegeri acolo. Cetățenii mei sunt cetățenii mei, cetățenii tăi sunt cetățenii tăi. Eu noi avem acest obiectiv împreună. Nu ești nici tu, nici eu. Suntem amândoi și ne înțelegem.

50:34Adică ce înseamnă lucrul ăsta? Că mereu negociezi, că mereu trebuie să stai de vorbă. Zona B e o zonă mixtă în care mereu și mereu iar negociem, iar ne așteptăm la masă. Și există zona C în care stăpânește doar Israelul, care are cam 53%. Deci CIS Iordania sau acest mal vestic care reprezintă una dintre zonele litigioase și Fâșia Gaza sunt teritorii mixte. Sunt teritorii în care aveți zona A, aveți zona B și aveți zona C. Ele de a lungul vremii, ca să nu ne încurcăm cu amănunte, au trecut de la unii la alții. Au trecut de la unii la alții. Și o să vă dau câteva exemple, că vreau să le luăm așa ușor să le înțelegeți. Numele de Palestina pentru prima dată l au dat egiptenii. Eiptenii au numit Peleset. Peleset, așa au zis. Deci zona asta se numește Peleset. Deci pentru prima dată în istorie Palestina ca Peleset aparține egiptenilor care egipteni au deținut de fapt teritoriul și o să vedeți imediat.

51:35Asirienii i au spus pilistul, iar în scriele lui Herodot a ajuns Palaistina și de aici a venit Palestina. Ca să înțelegeți de unde vine cuvântul ăsta Palestina, romanii au spus Iudeea și bizantinii sunt aceia care au schimbat numele și au spus pentru prima dată Palestina. Ca să înțelegeți cum stau lucrurile. Ei, vreau să vă spun că aici, în zona aceasta care o vedeți dumneavoastră descrisă ca teritoriu, dar ea era mult mai extinsă, a fost regatul lui David și regatul lui Solomon. Regatul lui David nu a fost cel mai mare. Cel mai mare regat a fost sub stăpânirea lui Saul. Saul a avut cea mai mare întindere. Deci zona asta numită Palestina e de fapt zona în care odinioară a fost regatul lui David și a fost regatul lui Solomon și a fost regatul Da. A fost regatul. Acuma, vreau să înțelegeți lucrul ăsta că este foarte foarte important. Aici de a lungul secolelor au fost mereu lupte.

52:33Filistenii, amoriții, moabiții. Dumneavoastră știți în toată istoria vechi testamentală că tot timpul David se lupta. Cum și astăzi lucrurile sunt aidoma. Aidoma. Dar dumneavoastră știți că principiul lui Dumnezeu era următorul. Te pocăiești bine, bine, bine și l iubești pe Domnul, trăiești liniștit. Nu te pocăiești bine, bine, bine, vin amoriții, vin filistenii, vin ce vreți dumneavoastră. Vine Hamasul, vine Hezbolahul, vine jigadul islamic. Deci Dumnezeu are un tipar pe care din vechime până acuma l a respectat spunând: Ascultarea îți aduce pace, neascultarea îți aduce război. Bun, că aș vrea să înțelegem pe la secolul X, știți că s a întâmplat pe secolul X înaintea erei noastre s a întâmplat un lucru. Și s a întâmplat că în momentul în care bătrânii au venit la urmașul lui Solomon, la Roboam, i au zis: „Ușurează jugul, că Solomon, tatăl tău, a pus biri pe noi, că am construit templul. Nu mai putem, zice, că suntem mai avem să avem grijă și de casele noastre. Și Roboam a răspuns obraznic, luându se după tineri și a zis: Jugul tatălui meu era degetul de la În sfârșit. Și în momentul acela ce se întâmplă?

53:50rupe, se rupe împărăția pentru că Eroboam, care era un tânăr viteaz, un tânăr credincios și care cu ceva timp mai înainte a fost în slujba lui Solomon, care l a pus priveghetător peste casa lui și care l aprecia foarte mult, a primit o proorocie de la un prooroc care s a întâlnit cu el și a zis: „Uite haina asta nouă, rupe o, zice, în 12 bucăți, 10 ori să fie ale tale, două să fie separate. Așa va sfârșia Dumnezeu regatul Israel și l va împărți. Când a auzit Solomon această proorocie, s a gândit să l omoare, că așa se rezolvau lucrurile atunci. Vrei să mi iei locul? Capul jos. Asta era. Se rezolva simplu. Și a fugit în Egipt. Când a venit la Roboam au venit bătrânii, au venit împreună cu Eroboam și au zis: „Uite, avem aicea imediat înlocuitorul, dacă tu nu ești de acord. Și în sfârșit când pornește Roboam împreună cu pentru că rămâne se împarte regatul în două. Regatul Israel care avea să devină cu capitala la Samaria și regatul Iuda care avea să fie cu capitala Ierusalim. Robulam rămâne în regatul Iuda și lângă el rămâne Beniamin. Lângă el rămâne Benam. Deci Iuda și Beniamin rămâne Beniamin. Ei se

09Teritoriul depinde de legământ: neascultarea duce la pierderea lui

55:00înarmează și dacă nu mă înșel 1800 de oameni sau 185000 de oameni vor să pornească cu război împotriva lui Ieroboam. Și Dumnezeu intervine și spune: „Nu, pentru că ruptura asta e de la mine. Nu mergeți să faceți război cu frații voștri." Și l oprește. Atunci, în secolul X, înainte de era noastră, deja regatul se împarte tot datorită neascultării în regatul numit Iuda cu capitala la Ierusalim și regatul numit Israel cu 10 seminții cu capitala la Samaria. De ce e important lucrul ăsta? Pentru că chiar dacă ei erau divizați ca frați, teritorial erau un regat. E adevărat că în timp s au segregat, dar ei teritorial erau încă un regat. Vorbim despre regatul Israel. Chiar dacă era regatul numit Israel și regatul numit Iuda, chiar dacă vorbim despre nord și sud, despre două segmente ale aceleași împărății, erau totuși teritorial unic. Însă primul care avea să cadă este regatul Israel. Regatul Israel avea să intre sub robia asiriană.

56:06Dumnezeu l a certat, Dumnezeu l a atenționat, Dumnezeu a spus: "Vor veni, te vor face una cu pământul, pocăiește te, întoarce te la mine." Dumnezeu i a spus mereu: Dreptul tău de proprietate nu e ca a celorlalți. Tu depinzi de mine, zice Domnul. Dacă eu îți dau teritoriu, îl ai. Dacă nu mă respecți, nu ții legământul, nu l mai ai. Au venit asirienii și ce au făcut? I au luat prizionieri. Când i au luat prizionieri pe cei din regatul Israel, i au dezintegrat teritorial, i au dezintegrat ca stat. Deci, robia siriană este momentul când nu mai există Israelul fizic. Pentru că teritorial vorbind atunci, fizic mă refer teritorial, a intrat în dezintegrare 100 de ani mai târziu, în care tot a fost bombardat cu proorocii, cade și regatul Iuda pe care îl iau de data aceasta babilonienii. Deci regatul Israel merge cu asirienii și regatul Iuda merge cu babilonienii. Și Domnul Dumnezeu spune: „Voi nu depindeți cum depind alții de armată, de geografie, de tratate. Voi depindeți de legământul cu mine.

57:17Dezintegrarea statului Israel teritorial, care a început odată cu asuprirea sau dacă vreți, cu robia siriană și a continuat la 100 de ani cu cea ă a lui Iuda a fost ca urmare a neascultării pe care Domnul Dumnezeu a spus că o pedepsește. De atunci și până astăzi, nota bene, niciodată Israel nu s a mai întors să fie Israel. De ce? Pentru că voi ați citit în Biblie și știți că în momentul în care Dumnezeu trezește duhul lui Cir, reformatorul și trebuia să predic eu astăzi Isaia 41, trebuia să vorbesc astăzi despre Cir, nu despre războiul din Israel, dar asta așa sunt lucrurile. Trezește Duhul lui Cir. Și de ce trezește Duhul lui Cir? Pentru că Cir este un împărat din lume și el zice așa:„Voi mă învinuiți pe mine că nu sunt în stare. Uite cum pot eu să trezesc un împărat care este idolatru să vă scap pe voi." Și dă un decret în Babilon pe care î supune. Cir îl este cel îl bate pe Belșațar. Și știți că în momentul acela supune Babilonul. Și ce spune Cir? Toți evreii au libertatea să se întoarcă acasă. Câți s au întors? O rămășiță. Ei au preferat să rămână în Babilon. Deci, de la robia siriană, de la robia babiloniană, noi nu mai vorbim despre un Israel teritorial. Nu mai vorbim despre un Israel care să fi fost reunit cum a fost pe vremea regatului lui David, regatului lui Solomon sau poate chiar și regatului lui Eroboam și Roboam, că măcar că erau teritoriali diferiți, măcar erau un neam, încă mai erau ceva. De atunci și până astăzi,

58:53înțelegeți? Israelul a fost risipit în toate zările. Bun. Domnul să ne ajute să înțelegem lucrul acesta. Ce s a întâmplat cu zona aceasta? Păi, zona aceasta s a întâmplat următorul lucru. Deci, Israel au fost risipiți, s au întors, au venit cu Neemia, au venit cu Ezechia, au construit, au reparat zidurile, au pus temeliile noului templu. N a mai fost ce a fost. Rămășița era o parte, nu era tot Israelul. Mult a rămas risipit pe la asirieni, pe la babilonieni, peste în toată lumea. Deci, nu mai vorbim despre un Israel cum a fost odinioară. Ce se întâmplă în momentul acela? În momentul acela se întâmplă că primul lucru care se întâmplă e că se ridică un imperiu puternic, Imperiul Roman. Imperiul Roman cucerește aproape întreaga lume. Ajunge și la Ierusalim și zona aceasta intră sub stăpânirea romană. Iudeea devine provincie romană, Ierusalimul, toate zonele acestea devince provincie romană, că altfel nu discutam despre Pilat din Pont. Nu, nu, nu discutam despre Pilat din Pont. Sunteți limpez? Imperiul Roman este acela care cucerește aproape întreaga zonă și devine oficial acest teritoriu parte din Imperiul Roman. După căderea acestuia devine parte din Imperiul Bizantin pentru că bizantinii au fost aceia care au luat locul Imperiului Roman și a fost continuatorul roman în acea zonă. Comunitățile evreiești au fost în acea zonă aproape tot timpul într un număr sau altul și n are rost să spunem că n au fost. Au fost, dar au fost sub stăpânire romană, după aceea sub stăpânire bizantină.

1:00:19Apoi, ca să înțelegeți, în momentul în care Constantin cel Mare declară creștinismul religie oficială, evreii devin persecutați, pentru că evreii nu erau pentru Mesia și devin persecutați. Și foarte mulți emigrează din zona aceasta pentru că Constantin cel Mare forțând creștinismul ca religie oficială au început persecuția evreilor care n acceptau decât rânduielile pe care ei le știau și atunci iar a fost o migrare în toate părțile lumii. S au dus în diferite țări Imperiul Bizantin la rândul lui a fost atacat de cine? De arabi. Pentru că ușor ușor Ierusalimul ce a devenit? locul cruciadelor. Cine au fost aceia care s au ridicat ca să cucerească Ierusalimul? Au fost două lupte. A fost Richard inimă de leu, dar mai întâi au fost otomanii. Arabii s au ridicat să cucerească și tot timpul Saladin, Richard Inimă de Leu s au luptat mii au fost masacrați și au fost diferite cruciade în care Ierusalimul a devenit ce? O luptă pentru un teritoriu al țării sfinte. Și tot timpul teritoriul acela a fost teatru de război. Da. Să înțelegeți ei, în momentul în care arabii, turcii, otomanii au reușit să cucerească întreaga zonă, au intrat sub dominația Imperiului Otoman. Turcii au fost cei care au câștigat. În 637, Ierusalimul a căzut sub sabia arabă. Arab însemnând turc, însemnând musulman. Și lucrurile acestea sunt importante. Ce găsim la

1:01:55Ierusalim? un amalgam de religii, de oameni europeni, oameni veniți de colo, de colo. Deci era un amalgam. Amalgam este și acum. Nu există, nu există. E un amalgam. Deci în continuare lucrurile acestea sunt și astăzi. Bun. Și aș vrea să înțelegeți lucrul acesta că este foarte foarte important. Ei, unde suntem noi în acest moment? Noi suntem în acest moment acolo unde după ce otomanii au stabilit, au au stăpânit, cei care au reușit să preia zona au fost Marea Britanie, care și era o forță armată prin Richard inimă leu, care a dorit Ierusalimul și s au luptat. Când a devenit colonie britanică, britanicii au stăpânit cam până pe la 1948. Dar ce s a întâmplat? S au săturat mereu în zonă. fie evreii, fie arabii, se luptau cu mare cu Marea Britanie. Ăștia s au supărat și n au mai vrut zona. De altfel, un înalt dregător al Marii Britanii este cel care a discutat cu președintele organizației sioniste pe la 1947 și i a spus: „Faceți două state, unul arab și unul al Israelului. Faceți, mă, două state! Dar de ce au spus lucrul acesta? pentru că ei s au săturat de lupte și pentru că au vrut să plece de acolo lăsând lucrurile cumva rezolvate și le au pus în mâna Organizației Naționalor Unite care dă o rezoluție prin care apare până la urmă statul Israel și asta apare și statul arab.

1:03:30Atunci Palestina e recunoscută cumva ca autoritate. Începe să vorbim începe să vorbim despre autoritățile palestiniene. De ce? Pentru că crearea acestor două state e o mișcare politică. Și încă o dată vă spun, nu i Dumnezeu în ea. E o mișcare politică. O să vedeți că se întâmplă că la 1948 Israelul declară prin președintele organizației sionite sioniste declară independența și imediat Libanul, Siria, Iordanul și Egiptul pleacă la război împotriva lor. Dar pentru că această proorocie a înființării statului lui Israel nu este doar una politică, ci ea reprezintă o împlinire a promisiunii lui Dumnezeu vechi testamentale, într un an de zile, Israelul face praf toate armatele din jur și reușește să aibă și fâșia Gaza, reușește să aibă și înălțimile Golan, reușește să aibă și Deci, în momentul în care a biruit Israelul, în momentul acela teritoriul era unul care era sub stăpânirea lor. De ce? Pentru că Dumnezeu a fost cu această proorocire. Dacă Dumnezeu nu este cu această nu era cu această mișcare, nu

10Dreptul divin asupra țării există, dar depinde de ascultare

1:04:40aveau izbândă. Și nu intrăm în detalii, dar vreau să vă spun lucrul care este limpede astăzi. Areelul drept asupra fâșiei Gaza. Areelul drept asupra malului de vest, asupra Cis Iordaniei? Răspunsul este următorul: are un drept divin, dar Israelul a fost mereu un agresor. Stric vorbind din perspectiva suveranității unui stat. are un drept divin dat de Dumnezeu, care drept divin nu mai este autorizat pentru că ei nu mai sunt cu Legământul este baza stăpânirii. Nu mișcările politice, nu mișcările armate, nu Statele Unite, nu înarmarea. Ca să înțelegeți că bătălia nu se dă cu arabii, bătălia se dă cu ascultarea. Israel a ajuns în această poziție pentru că de nenumărate rânduri Dumnezeu i a spus: „Respectă mi legământul strict teritorial. Mâine o să fie alt algoritm politic, poimâine o să fie altă desfășurare." De ce? Pentru că nu aceasta e problema. Noi avem o falsă problemă crezând că creionând aceste zone, discutând despre aceste zone, rezolvând problema. Să spui că Israelul a avut dintotdeauna drept asupra acestui teritoriu este corect din punct de vedere al dreptului divin. Dar Dumnezeu a acordat acest drept divin doar în ideea în care ei erau în ascultare de Dumnezeu. Mai este astăzi Israelul în ascultare de Dumnezeu? Nu. Atunce cine stă împotriva lor?

1:06:07Arabii, ei sunt niște instrumente. Împotriva lor stau ei. Ei stau împotriva lor pentru că neascultarea lor generează și va genera aceste conflicte. Bun, dar aș vrea o întrebare să mai îmi permiteți că e doar și trei minute. Da, mai pot să pun această întrebare care e importantă pentru mine și care poate nu e importantă pentru dumneavoastră, dar e importantă pentru mine. Da? Vreau să înțelegeți un lucru. Este aceasta vremea sfârșitului? Războiul acesta reprezintă vremea sfârșitului. De ce vă spun lucrul acesta? Pentru că s a citat și s a spus în felul următor și vreau să fiți atenți. S a citat că momentul înființării statului lui Israel coincide cu nașterea acelei generații numită generația sfârșitului. Pe ce se bizuie această Pe ce se bizuie această afirmație? Generația sfârșitului. Pe ce se bizuie anumiți predicatori când spun că generația aceasta este generația sfârșitului? Vă spun pe ce se bizuie ca să fiți să fiți foarte să fim foarte expliciți.

1:07:07Se bizuie pe faptul că în Matei 24: 34 sunt scrise următoarele cuvinte: haide, nu vă pacientați că oricum a doua oară nu mai repet lucrurile acestea. Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta până nu se vor întâmpla toate aceste lucruri. Sunteți atenți? Haideți să vă spun ce este important. Contextul în care rostește Iisus aceste lucruri era contextul în care ucenicii, mergând împreună cu Domnul Iisus, se uită la Ierusalim și spune: „O, ce zidire! la care Hristos vine și spune: „Piatră pe piatră nu va rămâne." Ăsta este contextul cu care începe toată această proorocie cu privire la vremile sfârșitului. După care Hristos face două tipuri, dacă vreți, de proorocie sau două tipuri de abordare a vremii sfârșitului. Unul imediat, adică neamul acesta contemporan cu Iisus, cel care era prezent, va vedea ce? Cum nu va rămâne din Ierusalim piatră pe piatră?

1:08:04pentru că ei au trăit în anii '70 când Ierusalimul a fost dărâmat. Deci neamul acesta nu se referă la generația care este contemporană cu măslinul care a înflorit. Nu e contemporană cu Israelul care s a înființat, ci e contemporană cu cuvintele Domnului Iisus Hristos care spunean: „Nu va rămâne piatră pe piatră". Normal, ar fi trebuit să spună, va veni o vreme când smochinul va înflori, va înflori iarăși, va înverzi iarăși și luați pildă că atunce când va înflori smochinul atunci va fi vremea sfârșitului și neamul acela din timpul smochinului va fi generația de pe Dar nu spune neamul acela, ci spune neamul acesta. Ă evenimentul cu privitor la smochin e viitor, dar referirea cu privire la neam e prezentă. Deci nu face referire la proorocia de a doua cu smochinul, ci face referire la partea din proorocie care are de a face cu Ierusalimul. Suntem noi generația sfârșitului. Este o afirmație hazardată fără suport biblic. Nu știm. Nu putem spune că suntem, nu putem spune că nu suntem, dar cu siguranță o generație are 60 de ani. Israelul a fost înființat în 1948. face socotela că deja au trecut 60 de ani și generația sfârșitului n a devenit generația sfârșitului. Să spui că generația aceasta este generația sfârșitului este o îndrăzneală pe care Biblia nu ți o autorizează.

11Războiul este un semn prevestitor, nu vremea sfârșitului

1:09:22Nu știm. Pentru că de fapt neamul acesta nu se referă la neamul contemporan cu smochinul, ci se referă la neamul acela contemporan cu Hristos când vorbea despre dărâmarea Ierusalimului. Și va trebui să fim înțelepți și să ne uităm cu atenție în ce scrie Biblia. Și atunce vreau să vă citesc ca să înțelegeți despre ce este vorba. Luca 21: 29 și le a spus o pildă. Vedeți smochinul și toți copacii când înfrunzesc și i vedeți, voi singuri cunoașteți că acum că de acum vara este aproape. Tot așa când veți vedea întâmplându se aceste lucruri, să știți că împărăția lui Dumnezeu este aproape. Nu că e sfârșitul aici. Împărăția lui Dumnezeu n are sensul de împărăția lui Dumnezeu cunoscută de noi, ci instaurarea acelei împărății a lui Dumnezeu în care Israelul va fi restaurat. La asta se referă, ca să înțelegeți. Haideți să citim în continuare 21:7. Luca 21:7.

1:10:16Deci învățătorile l au întrebat ei când se vor întâmpla toate aceste lucruri și care va fi semnul când se vor întâmpla aceste lucruri? Iisus a răspuns:„Băgați de seamă să nu vă amăgească cineva, căci mulți vor veni în numele meu și vor zice: "Eu sunt Hristos și vremea se apropie. Să nu mergeți după ei când veți auzi de războaie și de răscoale cum este războiul acesta. Bine, să nu vă înspăimântați pentru că întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri, dar sfârșitul nu va fi îndată. Războiul nu i tot una cu sfârșitul, ci este un semn prevestitor. Este un semn care vorbește despre apropierea vremii sfârșitului, dar nu este vremea sfârșitului. Și noi trebuie să fim corecți și să fim ă Care alt semn trebuie să se mai îndeplinească? Deci Israelul prin înființare a devenit un semn al faptului că se apropie vremea sfârșitului, dar nu că este vremea sfârșitului și acest răboi nu face parte din semnul că a venit sfârșitul, ci că se apropie sfârșitul. Mai există un alt semn, Matei 24:1, ca să l notați.

1:11:23Evanghelia aceasta a împărăției va fi propovăduită în toată lumea ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârșitul. De ce este important să spunem lucrul acesta? Mă uit la dumneavoastră, mi e și milă, dar mi e milă și de munca mea. Dumnezeu nu merge pe mâna semnelor negative în privința sfârșitului, pentru că în Dumnezeu nu există acest gând de negativism și de speriere. Dumnezeu merge pe mâna semnului pozitiv. Când toată Evanghelia va fi vestită până la până la marginile pământului, atunci va veni sfârșitul. Pentru că el nu vrea să căutăm semne care să ne bage în boale, ci El vrea să ne antreneze să devenim mesageri ai vestirii împărăției lui Dumnezeu. Și asta este foarte, foarte important și Dumnezeu să ne ajute. Dumnezeu să ne binecuvânteze și Dumnezeu să ne dea putere. Și vreau să închei în această seară spunându vă ultimul lucru, Doamne ajută ne că i scurt de tot. Ce înseamnă să te rogi pentru pacea Ierusalimului? Ce înseamnă? Tare mult mi aș fi dorit eu să vorbesc cu Domnul, cu dumneavoastră și să vă ridic în picioare și să vă întreb ce înțelegeți voi prin pacea Ierusalimului? Pentru că au venit și au spus oamenii: "Pe cine bine, dacă binecuvântează cineva pe Israel va fi binecuvântat. Dacă binecuvântați pe copiii lui Dumnezeu, veți fi binecuvântați." Și noi am început, binecuvântează i, Doamne, ce să i binecuvânteze Dumnezeu?

1:12:43Dumnezeu trebuie să i binecuvânteze și ascultați mă ce vă spun. Sunt aproape 3000 de morți, sunt și 2000 de copii arabi, sunt și vreo 50 de copii din Israel. Samavolnicia, cruzimea, nebunia Hamasului nu i nouă. Și germanii la Auschwiit au făcut mai rău de atât. Și vă spun încă un lucru ca să știți, în istoria cruciadelor și evreii când au pus mâna pe unii, omul fără Dumnezeu se sălbăticește. Omul fără Dumnezeu este o bestie. Este un om care are mintea pierdută. Deci atitudinea corectă față de Israel nu este Doamne Dumnezeul meu, dă le peste bot arabilor Doamne să vină bomba. Ce bine că americanii le trimit bombe. Ce atâ corectă este ne este milă, Doamne de Israel. Ne e milă, Doamne, de arabi.

1:13:39Deschide le ochii amândurora. Ajută i să se întoarcă la tine și instaurează pacea care vine ca urmare a credinței. Ce atunea corectă este să ne fie milă și de copiii morți de o parte și de copiii morți de altă parte. Pentru că Israelul n are nimic privelegiat. Israelul n are nimic aparte sub aspectul superiorității morale. Nu suntem obligați să ne uităm spre ei cu un soi de pioșenie care n are de a face cu legătura biblică, ci să ne uităm spre Dumnezeu cu speranță și cu încredere, spunându i lui Dumnezeu: „Deschide le, Doamne, ochii și unora și altora pentru că acolo pacea nu va surveni decât ca urmare a întoarcerii la Dumnezeu. Pentru că acuma ce se întâmplă este că imediat Siria și imediat Libanul au sărit în ajutor. Se fac coaliții. Germania are o tânără care era aproape ucisă și se revoltă. America trimite bombe. Deja se face un conflict care iese din ce? Din aria înțelegerii de ce se întâmplă. Nu se întâmplă acolo pentru că e vorba de un pământ. Acolo se întâmplă pentru că cineva numit Israel a fost chemat de Dumnezeu să fie un neam de preot și un neam sfânt. A abdicat de la legământ. N a fost înlocuit de biserică, dar mandatul i a fost luat. Și acest popor al lui Dumnezeu nu este exclus că Dumnezeu nu și ia cuvântul înapoi. Va fi mântuit, dar trece prin niște consecințe ale neascultării. Nu i o luptă geopolitică, nu i o luptă militară. Să n aveți sentiment de exaltare față de Israel, nici de mânie față de arabi, ci ca niște copii vrednici ai lui Dumnezeu să spunem: „Doamne, deschide le ochii să se

1:15:16întoarcă la tine și să primească adevărul tău. Amin. Aceasta este atitudinea corectă. Ce trebuie să ne rugăm noi pentru Israel? Doamne, dă le putere să biruie pe arabi. Dă le putere să se biruie pe ei și neascultarea lor să se întoarcă cu toată inima la Dumnezeu și Dumnezeu să izbăvească. Ce înseamnă să te rogi pentru pacea Ierusalimului? Dar vă rog frumos să fiți cinstiți cu voi, să mă întrebați dacă v ați gândit la lucrul ăsta și dacă atunci când ne am rugat cu toții, Doamne, ne rugăm pentru pacea Ierusalimului, ați știut pentru ce vă rugați. Dar de ce nu și pentru pacea Bucureștiului, oameni buni, dar ce Bucureștiul nu e și el în oraș? De ce pentru pacea Ierusalimului? Păi, frate, pentru că Ierusalimul este o țară sfântă, unde i sfântă? În ce i sfântă? În țărâna aia care i acolo. Ascultați, Ierusalimul este singurul oraș din lume care reprezintă un centru care este reprezentativ pentru trei religii.

1:16:08Este religia iudaică, este religia islamică și este religia creștină. Creștinii spun: „Acolo a murit Hristos." Pentru noi, Ierusalimul este locul în care îl vedem pe Hristos dându și viața pentru noi. Când se uită islamiștii, văd locul unde Mohamed s a înălțat la cer. După religia lor, Mohamed s a înălțat la cer de la Ierusalim, după Medina și după Meca este orașul cel mai important. Când iudeii se uită, David, cetatea, naționalismul, fundamentalismul, aici este istoria noastră. Amintiți vă că Iisus a fugit pentru că au vrut să l pună împărat, că el niciodată n a exaltat sentimentul naționalist, ci a căutat să le spună: "Dacă ați fii lui Avraam, ați face faptele lui Avraam." Și atunce, de ce să ne rugăm pentru pacea Ierusalimului? Pentru că conflictul care va genera în ceea ce se va întâmpla când lumea o va lua rasna are la bază religia, prieteni. Deci să ne rugăm pentru pacea Ierusalimului. Rugați vă ca aceste trei religii să n ajungă la o învrăjbire dincolo de care tot pământul să cadă victimă. Asta se asta e să ne rugăm. Doamne, acolo că ascultați mă, eu am fost în Ierusalim. Palestinieni erau

12Pacea Ierusalimului: trei religii și milă pentru ambele părți

1:17:22aici cu armele, evreii erau aici cu armele. Eu am fost zăpăcit când m am dus acolo, zic, mă așteptam să văd templul, am văzut moscheea. M am uitat la moschee, era păzită, nu știam unde sunt. Sunt în Palestina, sunt în Israel. De unde să știu eu că Betleemul este în Palestina? Am crezut că eu s acasă la Iisus. Dar nu asta i problema. Problema nu este aceasta. Problema reală este a faptului că rugați vă pentru pacea Ierusalimului, nu pentru că zidurile Ierusalimului sunt speciale, nu pentru că are o încărcătură istorică în felul acesta, ci pentru că Ierusalimul este centrul a trei religii care se uită spre Ierusalim, disputându l ca pe un loc central în religia lor. Și de fapt aice este modul în care Dumnezeu spune: „Rugați vă ca religioșii să nu se mai învrăjbească. Rugați vă ca să să și liniștească capul. Că acuma arabii care luptă cu evreii luptă pe ce?

1:18:13pe teritoriile acestea că învrăjbirea este cum e religioasă învrăjbirea. Că altfel nu s ar ajunge la samovolnicia aceasta. Când cineva luptă pentru pâine, nu taie gâtul copiilor. Când cineva luptă fanatic, taie gâtul copiilor. Ca să înțelegeți diferența. Pentru o pâine doar îl împuști. Când ești religios, tai capul că religiozitatea este cel mai urât lucru care există pe pământ. Și acum aș vrea să ne rugăm Domnului în această seară și să spunem în felul următor: Doamne, nu vrem nici să avem exaltare vizavi de naționalismul israeliților. Nu vrem să intrăm nici într un dispreț vizavi de ei, ci vrem să fim, Doamne, echilibrați și să ne rugăm ca tu să le deschizi ochii și unora și altora. Trebuie să avem compasiune și pentru unii și pentru alții și să spun de ce? că am auzit vorbe spuneau: „Bine le face, că a zis ce a zis Netaniahul că răzbunare ca aceasta n a văzut lumea. Și eu vă întreb pe dumneavoastră, e un cuvânt a unui Israel pe care Domnul l a ales? E un cuvânt al unui premier care trebuia să fie anchetat pentru niște fapte de corupție și care, iertați mă, i a venit mănușă acest război. Poate că spune o vorbă prostească, greșită, dar eu nu văd în lucrurile acestea, în această răzbunare îi măturăm. Nu văd nimic din ceea ce înseamnă alegerea lui Israel. Văd un om supărat, pe bună dreptate. Și acuma, ascultați mă, tu creștin în șocul acesta al mâniei, al răzbunării, al urei. Tu devii partizan ba al unuia, ba altuia, când tu trebuie să fii copil de Dumnezeu. Prin ce a câștigat Hristos războiul? Prin arme, prin sabie. A zis: „Nu puteam să i zic tatălui meu să trimit o legiune. Și prin

1:19:48ce a câștigat? prin tăcere, prin dragoste, prin sacrificiu. Aceasta este calea lui Dumnezeu. Tu, copil de Dumnezeu, nu te bagi în povestea asta ca partizan al unora sau ca partizan al Tu, copil al lui Dumnezeu, te rogi să deschidă Dumnezeu ochii și să avem milă. Avem milă de copiii morți de o parte, avem milă de copiii morți de altă parte, avem milă de mamele, de bunicii, de oamenii, de tinerii care au murit și colo și colo că e o nebunie din care nu câștigă decât diavolul. Și aș vrea din toată inima acest echilibru să Sper din toată inima că nu v ați supărat că v am ținut mai mult. Da, pentru că există trebuia să închei că altfel fără încheiere. Și mă mă mă mă rog și sper din toată inima să voi fost de folos lucrul acesta și să plecați de aice lămuriți în privința unor lucruri și când veți deschide gura data viitoare să știți despre ce vorbiți. Ridicați stăm înaintea Domnului și ne rugăm Domnului așa: Deschide le ochii ca să te vadă pe tine, izbăvitorule din Sion. Spală le, curățește, cum spune partea a doua a profeției. Pune în ei un duh nou, schimbă le inima de carne, de piatră cu inima de carne și fă i, Doamne, să ca ochii lor să te vadă și să te recunoască. Cu tot poporul Domnului ne rugăm și l binecuvântăm pe El. Amin.