Apa care NU stinge setea

0:00Amin. Rămânem ridicați pentru câteva momente. Citim un cuvânt din partea Domnului, din cartea lui cea sfântă din 2 Samuel, capitolul 23, începând cu versetul 13. Un mesaj care vorbește despre o apă care nu stinge setea. O apă care nu stinge setea. Trei dintre cei 30 de căpetenii s au pogorât pe vremea seceratului și au venit la David în peștera Adulam, când o cetate de filisteni tăbărâse în valea Refim. David era atunci încetățuie și o straj a filistenilor era la Betleem. David a avut o dorință și a zis: "Cine îmi va da să beau apă din fântâna de la poarta Betleemului?"

0:55Atunci cei trei viteji au trecut prin tabăra filistenilor și au scos apă din fântâna de la poarta Betleemului. Au adus o și i au dat o lui David, dar el n a vrut să bea și a vărsat o înaintea Domnului. El a zis: „Departe de mine, Doamne, să fac lucrul acesta, să beau sângele oamenilor acestora care s au dus cu primejdia vieții lor și n a vrut s o bea. Iată ce au făcut acești trei vitej. Amin. Domnul să binecuvânteze echipa de închinare. Amin. Să vă binecuvânteze și pe voi. Ne așezăm înaintea Domnului. Voi. Eu mă așez în Scripturi. Și Dumnezeu să ne binecuvânteze. Rugați vă pentru un mesaj clar, limpede, folositor, scurt.

1:48La ultimul a zis amin din toată inima. până aici mai moale. Preaiubiților, aș vrea să plec în călătoria pe care o facem în privința acestui mesaj de la faptul că omul are și el dorurile lui. Da sau nu? N avem și noi, oamenii, dorurile noastre? Câteodată, câteodată avem așa un dor și nici nu prea putem explica exact despre ce e vorba. Avem un dor, dar nici noi nu prea știm despre ce e vorba. Sau dacă vreți, avem o dorință, dar e o dorință prin care spunem ceva, dar parcă nici nouă nu prea ne este clar ce spunem. De exemplu, când ți când spui: „Mi e dor de casa părintească. Nu ți e dor de casa părintească în sensul de arhitectura casei? Nu ți e dor de Nu știu, poate că pereții erau crăpați, erau din lut, cum erau la bunici, unde am crescut eu primii cinci ani. Mie nu mi e dor să mi plouă în casă, că bunica mai ploua câteodată și bunicul iar lipea

01Dorul nu vizează casa sau apa, ci ceva mai profund

3:01și iar făcea. Avea și drilă pe acoperiș. Când spui că mi e dor de casa părintească, tu nu vorbești despre casă în sine, ci vorbești despre ceva mai mult. vorbești despre probabil o anumită o anumită atmosferă pe care o aveai acolo sau când spui la un moment dat e dor de nucul sub care stăteam. Nu ți e dor să ți pice nuci în cap. Ți e dor de vârsta pe care o aveai când stăteai acolo, de visele pe care le ai avut, de modul cum te simțeai când stăteai sub nuc. Ziceți și voi ceva că mă speriați. Sau de exemplu când spui: "Mi e dor să mai cânt cântecul acesta". Nu neapărat că versurile în sine sau ritmul, că ți e dor de starea pe care ai avut o când ai cântat cântarea aceea, nu? De câte ori n ai avut o cântare și pentru că ai cântat într un fel, te ai simțit într un fel, o repeți, dar tu de fapt când spui că mi e dor de cântecul acela, ți este dor de starea pe care o aveai când îl cântai?

4:01Ei, când David spune: „Am o dorință, cine mi va da să beau apă din fântâna de la poarta Betleemului?" Credeți că e vorba de apa din fântână? Oare despre apa din fântână vorbește David? Avea ea un gust aparte? Era o apă mineralizată, cu virtuți terapeutice. Despre apă în sine e vorba? Eu cred că atunci când el spune:„Am o dorință" și dorința lui era: "Cine îmi va duce apă să beau din fântână de la poarta Betleemului?" El nu vorbește despre apă, el vorbește despre ceva mai profund. Și aș vrea astăzi să intrăm în această călătorie, să știți că nu va fi o predică în care dumneavoastră vă treziți din când în când la Amin. Trebuie să lucrați cu mine ca să înțelegeți despre ce vorbesc. Dacă n o să lucrați împreună cu mine, știți ce o să fie? Ca și apa de pe penele gâștii. Știți așa o să fie și modul în care predica se prinde de dumneavoastră. De aceea Domnul să ne ajute, să mă ajute pe mine să să am o ungere de la Dumnezeu pentru că vreau să vă vorbesc ceva. Iată să intrăm în această călătorie să înțelegem oare despre ce e vorba și ce anume vrea Dumnezeu să ne spună. Mă considerați că dacă David are o dorință să bea apă din fântână de la poarta Betleemului, Duhul Sfânt n a avut nimic mai bun de făcut decât să noteze această dorință. Credeți că dacă era o dorință după o savarină, dorință după o plăcintă făcută de bunica, Duhul Sfânt se apucă să spună i a fost dor lui Ianovic și de o plăcintă de la bunica, măcar că acum când

5:36vorbesc, nu știu, m a apucat că mi s a făcut instantaneu. Dor [sforăit] bunica făcea niște plăcinte din acelea, le băga cu lopata în cuptor. Da, așa, știi moldovenii poale în brâu așa este. Bun. Acuma, întrucât dorința aceasta este una pe care o consemnează Duhul Sfânt, trebuie că are ceva în ea, o încărcătură aparte, ceva care pe mine m a frământat. Am vrut să Am vrut să înțeleg, am vrut Doamne, ajută mă să înțeleg. Pentru că, dragii mei, ori de câte ori înțelegi ceva din Sfintele Scripturi, tu nu mai rămâi același om. Și știți de ce îmi doresc să înțeleg Sfânta Scriptură? Pentru că mă schimbă. Pentru că fiecare cuvânt înțeles de la Dumnezeu te luminează, te apropii mai mult de Dumnezeu, te bucură. Adică descoperirea cuvintelor tale nu umple sufletul de bucurie, spunea psalmistul. Acuma, haideți să vedem despre ce este vorba.

6:26David a avut această dorință. Dați mi voie să vă spun un lucru. Când prezentul tău este unul extraordinar de greu. Când prezentul tău este un prezent de tip sunt în peștera dulam

02Când prezentul e greu, tindem să evadăm în trecut

6:40hăituit, fugărit de un rege, de un împărat nebun, tendința unui om care are un prezent extraordinar de dificil e să se refugieze în trecut. și avem tendința să idealizăm din trecutul nostru acele părți care ne aduc mângâiere și să uităm toate părțile pe care le am trecut și au fost grele. Când stătea de vorbă un tânăr cu un bătrân, tânărul bătrânul îi spunea: „E zice, nu mai sunteți voi cum erau lucrurile pe vremea mea. S a schimbat inetul pe vremea mea era altcumva. Și la care tânărul îi spune: „Și când ai fost tu tânăr, alt bătrân a zis fix la fel despre tine." Și noi când, de exemplu, spunem unui copil: "Mă, pe vremea mea eu eram mai cuminte, mă, nu ți e rușine? Tu ai fost o obrăznicătură, mă, dar îți amintesc selectiv, ne refugiem și și decupăm din copilăria noastră momentele acelea când am fost și noi cuminți o dată în an, pentru că idealizăm trecutul." David se gândea și acum ascultați pentru că prezentul lui era un prezent extraordinar de dureros. O să mergem în continuare să vedem. Tensionat.

7:54Era un Era un prezent în care nu și vedea sensul, nu și mai vedea viitorul. Dumnezeu îi spusese: „Vei fi împărat." Și el a ajuns într o situație în care nu știa dacă el va mai trăi până la pusul soarelui. Că nu l urmărea oricine. Nu l urmărea Petrică de peste gard. Nu îl urmărea, îl urmărea un împărat care avea la dispoziție toată armata. Și omul acesta brusc deodată evadează, se duce din prezentul acela. Ce să stai într un prezent care este sordit, e întunecat, e umbros și fugim și evadăm repede în trecutul nostru și decupăm de acolo ceva care să ne ajute, să ne echilibreze. parcă deodată așa și a adus aminte David și a zis: „Când eram eu în tinerețea mea, pășteam oile tatălui meu, cântam cântări lui Dumnezeu și aveam liniște și aveam pace și n aveam frământări, nu eram rege, eram un cioban, dar viață ca acolo că atunci n am mai avut niciodată și evadăm în acea zonă de liniște a vieții noastre." Și David cumva prin această apă pe care o dorește de la fântâna de la poarta Belimului este o evadare într un trecut. Într un trecut care cumva exprimă cumva regretul că nu mai avem. Nu n aveți momente când parcă vă visați la mama acasă.

9:14Unde te visezi? Eu nu mă visez în București. Rar mă visez în București. Martor mi e Dumnezeu că visele mele recurente, ca să spun așa un cuvânt mai pretențios, sunt visele de la bunica. Eu tot timpul mă visez în odaia curată de la bunica. Odaia curată mereu sunt în când am eu așa, sunt în fața ușii de la oia curată. De curat. Știți ce înseamnă aia? O de aia unde ținea borcanul cu jumări. O de aia unde ținea scoarțele care erau noi. O de aia în care ținea bunicul mierea de albine, faguri și acuma văd ochiiul cum se prelungea. Nu știți ce zic. Nici nu trebuie. Dar acolo era o de aia cu minuni. Acolo și ascundea bunicul tubul cu vitamina C. Când punea mâna pe el, ruiam și eu vitamina C. Acuma, vedeți, noi avem tendința aceasta de a evada. Când prezentul este unul extraordinar de greu de înțeles, te duci undeva spre o zonă a unor amintiri pe care le ai trăit. Cine mi va da să beau apă din fântâna de la poarta Betleemului? Dar acesta este de fapt o dorință de a avea din nou gustul copilăriei, al libertății, al momentului când erai ocrotit, iubit, când nimic rău nu se întâmpla, când viața era mult mai simplă. Și acuma dați mi voie să fac un intermezo.

10:32Lucrurile din viața noastră, dragii mei, au devenit extrem de complicate pentru că oamenii sunt extrem de complicați. În copilărie, albul era alb și negrul era negru. Acum, pe măsură ce trece timpul, nici nu mai știu pe ce nuanțe vorbim. Lucrurile sunt atât de sucite, de răsucite, oamenii sunt așa de supărăcioși, oamenii sunt așa de băgăreți, oamenii sunt așa de sensibili că nici nu mai știi cum s o dai. Îți vine să ți ceri scuze și că respiri. Îți vine să spui: „Iartă mă că m am născut. Iartă mă că stau sub cerul ăsta al lui Dumnezeu." De ce? Pentru că lucrurile s complicate. Pentru că David a ajuns într o zonă în care nu mai înțelegea nimic ce se întâmplă cu viața lui. Cum adică eu am făcut ce mi a zis Dumnezeu? Cum anume eu am fost cel care am făcut tot ce mi a zis Dumnezeu? Nu eu m am pus împărat. Nu eu mi am dorit. Nu eu sunt acela care am zis: „Vreau să fiu Domnul a trimis pe robul său. Domnul a trimis pe profetul Samuel. Domnul m a ales dintre cei care eram în casa tatălui meu și m a uns împărat. Și deodată între ceea ce Dumnezeu îți promite, între ceea ce e realitatea vieții tale, e așa o diferență, e așa o prăpastie că ți vine să te duci undeva și unde să te duci? Unde să te duci decât acolo în zona unde cândva ai fost fericit și ți a fost bine. Necazul cu trecutul e că i trecut.

11:47Necazul cu trecutului că niciodată trecutul nu te poate adăposti de prezentul care este extraordinar de dificil. Și acuma, de fapt, ce ne dorim nouă când evadăm în trecut? Mai spuneți și voi un amin măcar așa de politețe. Mă bucur politicoșilor. Să mai fac o pauză. Să mai respir. Să mai respir, zice Cristi. Să mai respir.

03Dorința după apa Betleemului exprimă trei dorințe, prima fiind stabilitatea

12:10Amin. De fapt, ce ne dorim? sunt dorința aceasta după apa Betleemului exprimă în om trei dorințe pe care eu le am punctat pentru noi. Prima dorință e dorința după stabilitate. Vedeți, Betleemul era locul în care zilele erau neschimbate. Îți aduce aminte în copilărie, domnule, în copilărie nu erau evenimente dureroase. Nu era teama asta că Doamne, vine bomba peste mine mâine. În copilărie mă interesa doar când răsărea soarele și doar când apunea soarele. În copilărie n aveam această problemă a stabilității. Și lucrul acesta întotdeauna e e știți cum e astăzi prea multe lucruri se clatină, prea multe lucruri sunt nesigure. Dar în momentul în care ai stabilitate, îți dorești acea zonă de stabilitate și copilăria a fost o zonă de stabilitate. Era mama, era tata, era patul, era mâncarea, erau hainele, era curtea ta. Știai cum sunt lucrurile și tu n aveai altceva de făcut decât să te uiți când răsare soarele și când apune soarele ca să nu ți oi prea tare pe cocoaș.

13:16Mai era o dorință. Mai este o dorință pe care de fapt o exprimă David. Nu numai stabilitate și mi aș dori tu nu ți dorești. Ce nu ți este cumva n ai aceeași dorință. Doamne, mi aș dori să nu mai stau cu teama asta că mâine se schimbă lucrurile. Astăzi e una, mâine e alta. Azi e zâmbet, mâine e grimasă. Azi e bucurie, mâine e tristețe. Azi e prietenie, mâine e trădare. Azi mâncăm împreună, mâine mă mănânci pe mine. E sătul de lucrurile acelea pentru că așa de multe așa de multe schimbări nu nu că te iau cumva ne au zăpăcit schimbările astea. Și dacă e ceva care lumea reclamă astăzi, de fapt frica asta pe care noi o avem, tendința asta exagerată de de alergare, e pentru că ne simțim simțim totul că e într o permanentă clătinare, într o permanentă mișcare și nu pot să mă opresc să nu zic așa: Îți mulțumesc că tu, Hristoase, ești stâncă. Îți mulțumesc că tu, credință, ești ancoră. Și îți mulțumesc, Doamne, că așa cum se spune astăzi, suntem înrădăcinați prin credință în tine.

14:20Acuma mai există și dorința aceasta de siguranță. Vrei să ți fii sigur, domnule, vrei să fii sigur, să ai certitudini, nu numai stabilitate, adică un loc unde să stai, vrei și siguranță. Vrei o siguranță și cumva normal că apa e elementul esențial al vieții când el zice: "Însetez după, doresc această apă, el exprimă și acea nevoie fundamentală." Omul n are nevoie de mari lucruri, dar are nevoie de siguranță. Avem nevoie de siguranță. Avem nevoie să știm că există în viața noastră lucruri certe. Mai există o dorință. Eu cel puțin o am extraordinar de mult. Tocmai ce spuneam, dorința după simplitate. Eu nu prea mai știu cum să descifrez lucrurile care se întâmplă. Nu știu. Ori m am prostit eu, ori s au făcut oamenii niște actori de prim rang.

15:19Pentru că uneori mă uit și spun: "Domnule, oare de ce ne am complicat noi așa de mult? Oare de ce ne am dus într o zonă atât de dificilă?" Vedeți, Saul îi zicea lui David: „Du te, zice Davide, și adu 100 de prepuțuri de ale filistenilor ca zestre să ți o dau pe fiica mea Mical, să fie alături de mine. Tot o minciună, o prefecătorie, o zonă atât de complicată. Domnule, ca să te căsătorești trebuie să omori 100 de oameni. Cine a mai pomenit lucrul ăsta? Câte o minte care e așa cum e. Și aș vrea aș vrea, dragii mei, să înțel să înțelegi că uneori când prezentul acesta este atât de dificil, vrem să evadăm într o zonă a stabilității, a siguranței și a simplității. A stabilității, a siguranței și a simplității.

16:11Uneori ți e și ție dor de casa aceea în care glasul părinților era același, îl știai, un loc în care erai stabil, un loc în care exista siguranță și în care albul i alb și negru i negru. Acuma însă vreau să vă spun un lucru care e important. De unde credeți dumneavoastră că a plecat nostalgia asta a lui David? dumneavoastră vă aduceți aminte că noi am mai analizat o dată peștera dulam. Mai ține minte cineva când am analizat Psalmul 147? Psalmii din peștera dulam sunt psalmul 100, nu 142, cred. 142 și 57. Da. Și acolo și acolo în în psalmul acesta 142 el spune ceva. Vreți să vă spun ce spune? Nu acuma. Mai întâi să vă spun ce spune 1 Samuel 22:1. 1 Samuel 22 cu 1. V am promis că vă spun de unde a plecat nostalgia. Fiți atenți. Mă mai pot și eu mișca?

17:13Andrei, mă ajuți? Ă 1 Samuel 22:1. În 1 Samuel 22:1, să înțelegeți un pic cronologia. Deci Saul îl tot fugărea pe David. Da. David va trebui să se refugieze. S a refugiat în peștera Dulam. În peștera Dulam, David stătea și deodată ce se întâmplă? În singurătatea extraordinar de puternică era singur. Se simțea cu totul și cu totul singur, înstrăinat. Era era o mână de oameni. După care spune Biblia că ă când a scăpat în peștera Adulam, spune așa: "Frații lui și toată casa tatălui său au aflat și s au coborât la el." Când a venit mama și tata, ce au revenit? Gustul apei Betleemului. Când a venit tata și mama și frații, ce a Ce a revenit? Toată copilăria lui, familia lui, toate lucrurile cu care erau obișnuit. Pentru că Dumnezeu, Dumnezeu în marea lui milă când ai un prezent tulburat, Dumnezeu mereu îți trimite câte ceva care să te reașeze, să te reechilibreze, să ți dea un pic de putere. Slăvit să fie Dumnezeu. Și când i a văzut pe mama și pe a pornit această nostalgie și deodată s a născut dorința de a bea apă din fântâna copilăriei lui.

18:30Însă ideea de bază este următoarea. Uitați vă cum exprimă el situația prin care trecea Psalmul 142 cu 7. În 142 cu 7, psalmul pe care îl scrie în Peștera Dulam îl scrie în această situație în care se află zice așa: "Scapă mi sufletul din temniță." Unde era el? în temniță ca să laud numele tău. Cei neprihăniți vor veni să mă înconjoare când îmi vei face bine. El vine și spune: „Acum când eu sunt în situația asta, nu e nimeni lângă mine, dar când eu voi fi scăpat de tine, vor veni lângă mine oamenii. Dar Dumnezeu spune: „Îi trimit acuma și o trimite pe mama, pe tata, pe frați și trimite Domnul Dumnezeu și mulți oameni care se alătură lui, aproape 400 de oameni coboară la peștera dulam și stau și stau lângă el.

19:21Acuma, dragii mei, aș vrea să vă spun un lucru. Te rog, în numele Domnului Iisus Hristos să înțelegi un lucru esențial. Eadarea în trecut nu se rezolvă prezent. Niciodată trecutul nu poate să fie adăpost pentru problemele care sunt actuale. Ce ar trebui să facem noi? Care este vina noastră? dumneavoastră știți că noi când suntem supărați pe prezentul nostru spunem:n mai sunt lucrurile cum au așa. Nu că n aș fi știut, dar vreau să vă aud și pe voi. Domnule, pe vremea mea, zi tare, pe vremea mea era altcumva. Respectul era respect, decența era decență. Sărut mâna era sărut mâna. Eu nu spun că nu era așa. Numai că vine Ecleziastul și îmi spune că nu sunt înțelept. Păi de ce nu sunt înțelept? Că Biblia spune așa: Dacă zici că zilele de acum sunt mai rele decât zilele de odinioară, nu din înțelepciune spui lucrul ăsta. Și Biblia mă contrazice și am stat și m am gândit: "Cum, Doamne, dar eu pot să eu pot să bag mâna în foc? Că pe vremea mea nu stăteam toată ziua cu capul în telefon.

20:24Pe vremea mea săream coarda, jucam șotronul, fugeam cu câinele pe uliță și

04Trecutul nu e adăpost: compară Dumnezeul trecutului cu al prezentului

20:30ne simțeam că suntem invincibili. Eram pardailean cu cu noia de la răchită în mână și făceam exerciții imaginare. Nu era o altfel de lume. Dar Biblia vine și spune: „Nu ești înțelept când vrei să evadezi în trecut. Dar de ce nu sunt înțelept, Doamne? Pentru că evadarea în trecut nu devine adăpost pentru prezent. Îți devine mai greu prezentul când evadezi în trecutul acela care pe moment te liniștește și apoi te face să te simți mai dezrădăcinat, mai dezorientat, mai amă este viața. Drept spun eu sau nu? Și atunci ce am de făcut? În loc să compari trecutul cu prezentul, cu asta am încheiat primul punct. Amin. Notați vă că asta e de stare. E de stare. Puteți s o puneți dacă puteți să scrieți acolo ca să vadă că ați fost la biserică. Decât să compari trecutul cu prezentul, mai bine compară Dumnezeul trecutului cu Dumnezeul prezentului.

21:24Cum adică? Păi, decât să compari trecutul când erai, făceai, dregeai cu prezentul în care nu mai faci numai dregi, ești în peșteră, mai bine compară Dumnezeul trecutului cu Dumnezeul prezentului. Cu următoarea întrebare: S a schimbat Dumnezeu? Dumnezeu care a lucrat atunci când te ai bucurat de el? Dumnezeu care a lucrat atunci când luai ursul și leul și l sfâșiai. Dumnezeul care ți a dat cântări și stăteai împreună cu el și te bucurai. Dumnezeul acesta Dumnezeul acesta e altul astăzi? Păi dacă Dumnezeul trecutului e și Dumnezeul prezentului și e și Dumnezeul viitorului, atunce nu compar ziua de ieri cu ziua de azi, ci spun așa:„Oare s a scurtat mâna Domnului? Nu mai poate izbăvi mâna Domnului? Ce spune Biblia în Numeri 11: 23? Domnul a răspuns lui Moise. Moise supărat. Moise care a zis: „Nu lucrez cum mi aș fi dorit. Uite ce se întâmplă. Uite cum e prezentul. Uite suntem fugăriți. Oamenii ăștia m au asaltat. Zice: „Nu cumva s a scurtat oare mâna Domnului?" Și eu răspund nu.

22:31Și uitați ce spune în continuare. Vei vedea. Ziceți împreună, vei vedea. Așa. Vei vedea acum dacă ceea ce ți am spus se va întâmpla sau nu. Dumnezeu ți a promis în trecutul tău, David, că vei fi împărat. Eu nu sunt acuma decât un fugar hăituit. Da, dar Dumnezeul trecutului e și Dumnezeul prezentului, e și Dumnezeul viitorului și vei vedea dacă ceea ce am spus nu se va împlini. Să spui tu acuma spui așa, nu mă duc în trecut pentru că nu s mort. Nu mă duc acolo să mă refugiez. Ci în prezentul acesta spune: E același Dumnezeu ieri, e același Dumnezeu azi și e același Dumnezeu mâine și în vecii vecilor. Amin. Ajută ne, Doamne, și binecuvântează. doi, prezentul, trecutul e trecut.

23:25Trecutul e o nostalgie, trecutul e o refugiere, o evadare. Înțeleg, doar că nu te va adăposti niciodată. Nu compara ziua de ieri cu ziua de azi, ci compară Dumnezeul zilei de ieri cu Dumnezeul zilei de azi și ridică te și spune el nu s a schimbat. Amin. Același Dumnezeu din veșnicie în veșnicie. Acuma, în prezentul acesta, haideți să vedem câteva elemente. Trei dintre cei 30 de căpetenii s au pogorât pe vremea seceratului. Să citiți cu atenție Biblia. Da, gospodinile, mâna sus. E tot una dacă pui câtă făină trebuie sau câtă făină nu trebuie. Nu. Păi, dar tot una dacă citești în goana cailor s o citești cu atenție. Hai să luăm gramajul corect din textele biblice. S au pogorât pe vremea seceratului și au venit la David în peștera Adulam când iată când o ceată de filisteni tăbărâse în valea Refaim. David, un alt element, era atunci în cetățuie și o strajă a filistenilor era la Betlem. Acolo de unde poftea el apa, era o strajă a filistenilor. Haideți să vedem ce anume înseamnă lucrurile acestea. De ce Duhul Sfânt ne spune

05Prezentul lui David era amplificat de simpla comparație cu alții

24:51ă toate aceste elemente? De ce anume mai întâi de toate vremea seceratului? Păi, ca să arate ce fel de prezent avea. Când alții stau acasă și mănâncă roadele, când alții stau acasă și se bucură cu familia, când e timpul acesta al seceratului, eu sunt un hăituit. Eu stau în peștera asta întunecată. Și atunce să înțelegeți că prezentul lui David era un prezent care era amplificat și de simpla comparație. În timp ce alții au parte de secerătoare, alții își duc în hambar roadele. Eu stau aice un fugărit și n am nicio vină pentru că eu nu mă simt vinovat înaintea lui Dumnezeu cu nimic. Vă dați seama cum este de greu prezentul acesta în care îi vezi pe alții că fac lucrurile normale ale vieții care ți le ai dorit și tu și ție sunt refuzate. E un prezent extraordinar de dureros.

25:42Apoi spune Biblia că o ceată de filisteni tăbărâse în Valea Refaim. Valea Refaim este o vale prioritară centrală spre Ierusalim. Adică este un drum spre Ierusalim și în valea aceea cine ocupa valea aceea era strategică. Adică filistenii s au pus în Valea Refaim în drumul spre Ierusalim și au baricadat accesul pentru că era un punct central, era un punct strategic. Gândiți vă că ești David și tu cândva în Valea Ela ai măturat cu Goliat pe jos. În valea Ela ai fugărit filistenii de n a mai rămas unul în picioare. Și acuma te uiți și spui: "Sunt în peșteră, tot ce am făcut pare că nu mai are sens. Din nou filistenii sunt și n au ocupat doar valea El, au ocupat valea Refaim care era mult mai importantă din punct de vedere." Și spui așa: "Are vreun rost?

26:33Ce fac? M am zbătut, m am rugat și uită te unde suntem, în ce punct suntem. Parcă aș munci dea, cum zice românul, parcă aș munci fără niciun rost. parcă tot ce fac nu și are sensul. Asta înseamnă să înțelegeți să înțelegeți amplificarea aceasta, să înțelegeți contrastul acesta, să înțelegeți cât de greu era prezentul lui David. Amin. Hai, ajutați mă un pic. Ziceți și voi. Amin. Mai era ceva. David se aflea în cetățuie, iar filistenii erau la Betleem. Acuma să înțelegeți cuvântul cetățuie. David nu era în cetățuie ca o localitate. Cuvântul cetățuie înseamnă fortăreață. Cuvântul cetățuie înseamnă adăpost. Adică era un loc întărit din peșteră, un loc pe care el îl fortificase pentru ca să poată să facă față dușmanului, care era până la urmă fratele lui, împăratul, în caz că l atacă. Deci, el nu se afla încetățuie că părinții lui vin în peștera dulam. Oamenii aceia vin în peștera dulam. El, spune Biblia, se află în peștera dulam. Așa că el nu se află în peștera dulam și în cetățuie în același timp făcând naveta, ci el se află într o cetățuie, adică într un loc fortificat din cadrul acelei peșteri. Și acuma gândiți l vă următorul lucru. Eu stau aici în peșteră fortificat sau adăpostit de cumva de invazia filistei și filistenii se lăfăie la fântâna aia a mea unde eu aveam cele mai frumoase vize și mi am petrecut cel mai frumos timp. Îs niște contraste care fac prezentul să fie extraordinar de greu. Și să vă spun un lucru. Câteodată

28:09viața îți aduce niște contraste și câteodată când oamenii sunt extrem de amărâți și descurajați de prezentul lor, nu e pentru că traversează doar niște lucruri rele, ci pentru că ei se uită la ceilalți din jur și comparându se le este mai amară viață. Unii au copii normali și n au făcut nimic. Unii au o pâine pe masă și nu sunt mai breși decât tine. Unii sunt exact ca și tine, oameni care n au făcut mare lucru și sunt sănătoși, tuni și tu abia reușești de pe o zi pe alta să stai în picioare și greu să vezi contrastul ăsta. Unii au câte cinci copii și tu te chinui de cinci ani să te rogi Dumnezeu și spui: „Dă mi Doamne un copil." E greu contrastul acesta. Este un contrast care te sfâșie. David se uita de jur împrejur de aceea spune: „Doamne, sunt într o temniță. De ce? pentru că nu pot face niciun lucru normal. Nu mi aș dori. Cred că spunea dacă ar fi după mine, nu mi aș mai dori să fiu nici împărat, nici chemat de Dumnezeu. Mi aș dori să fiu doar cioban, cum eram odinioară, să i scriu lui Dumnezeu un cânt de laudă, să merg cu mioarele mele, să am o viață normală, să pot să secer și eu ca tot omul, să pot și eu să stau liniștit în casa mea, că deodată spui lucrul acesta, dar Dumnezeu are planul lui. Dumnezeu are chemarea lui, Dumnezeu are lucrurile lui. Și în prezentul acesta extraordinar de, să spunem, întunecat, există un pericol extraordinar de mare. Vreți să vă spun care e pericolul mare?

06Pericolul prezentului întunecat: amărăciunea, care te face critic și răzbunător

29:35Pericolul mare, dragii mei, este amărăciunea. Dacă trecutul vine cu această nostalgie și te face să evadezi și evadând refuzi să trăiești prezentul și netrăind prezentul, nu poți face mare lucru pentru că tu nu faci nimic pentru tine. Și în momentul în care un om se refugiază în trecutul lui, el devine inapt pentru a face ceva. Dar prezentul acesta nemeritat, pentru că David spunea: „Dar ce i am făcut? Nu i am făcut nimic rău. L am cinstit pe Saul. Am fost în pericol. Am fost Eu m am pus în pericol când m am luptat cu Goliat pentru slava și onoarea lui Dumnezeu. N am nimic cu el. Vă dați seama? Toate lucrurile acestea îți aduc o stare extraordinar de dificilă. Și David la acest moment putea să se umple de amărăciune și amărăciunea te duce într o zonă în care începi să fii nu doar amărât, dar începi să fii critic, începi să fii revanșat, începi să fii începi să fii răzbunător, începi să fii un om care pur și simplu nu ți mai place nici viața, începi să ai filozofii sinistre, începi să ai filozofii fataliste, oamenii s răi, viața este o nenorocire și ți schimbă cu totul. Hai ajutați mă ca să putem să înțeleg și eu că înțelegeți voi și că sunteți aici. Da.

30:48Un amin. Un Doamne ajută. Parcă z cerșor. Dar aș vrea să aș vrea să mă confirmați că nu mă duc într o zonă în care nu vă interesează. Deci aminul vostru nu e de încurajare numai ci să mi certificați că zona în care merg eu este o zonă care are relevanță și pentru voi. Amin. Amin. Uitați cum se simțea David. Psalmul 142 cu 2, ca să vă spun exact starea. 142 cu 2. Îmi vărs necazul înaintea lui și mi povestesc strâmtorarea înaintea lui. Când îmi este mâhnit Duhul în mine, tu îmi cunoști cărarea. Pe drumul pe care umblu mi au întins o cursă. Aruncă ți ochii la dreapta și privește. Nimeni nu mă mai cunoaște. Orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu i pasă de sufletul meu. Asta scria David în peșteră. De ce? Pentru că tot ce vedea în jur îl făcea să l doară mai tare prezentul. Oameni care aveau parte de normalitate, oameni care aveau parte de un de un timp de secerătoare, de un timp de semănat, de un timp de cules al roadelor, pardon, oameni care puteau să bea apă din fântâna lor fără să aibă nicio problemă. Oameni care nu trebuia să stea îngrămădiți sub pietre că vine Saul. El cu filistenii n avea o problemă, că știa că i mai mult decât Biridor. Dar e greu să lupți cu fratele tău că nu vrei să l omori.

32:16Foarte greu. Și acuma aș vrea să înțelegem un lucru pe care Dumnezeu îl face. Dragii mei, vă rog din toată inima, primiți tocitele acestea cuvinte pe care le ați auzit în nenumărate rânduri. Sunt tocite, dar sunt atât de puternice și reale. Dumnezeu în peșteră nu te a uitat. Dumnezeu în peșteră nu s

07Dumnezeu ține în peșteră ca să nu devii următorul Saul

32:42a depărtat de tine. Dar Dumnezeu în peșteră, știți ce face? Dumnezeu în peșteră spune: „David, te țin aici în peșteră pentru că eu vreau ca tu să nu devii următorul Saul. Te țin aici în peșteră ca să eviți ceea ce alții au făcut cu viețile lor. Te țin aici în peșteră ca să devii omul care să înțelegi necazul altuia. Te țin aici în peșteră nu pentru că mie îmi place și să crezi că eu îmi bat joc de viața ta și că mie nu mi pasă de durerea ta, dar nu vreau să devii un nebun cum a devenit Saul. Doamne, te ține Dumnezeu în peșteră pentru tine, ca să te protejeze împotriva ta, să nu devii următorul Saul. Asta face Dumnezeu cu noi. Peștera este modul prin care Dumnezeu spune:„Vreau să te schimb, să te maturizez, să te înțelepțesc.

33:32Ascultați mă, dacă o să citiți Psalmul tot 142, o să vedeți cum David trece de la disperare, de la deznădejde, trece cu mintea spre Dumnezeul izbăvirii lui. Aleluia! Pentru că acolo în peșteră Domnul Dumnezeu face unul dintre cele mai grele lucruri. Dumnezeu din cer te ferește pe tine să fii cum sunt, iertați mă, rebuturile și falimentele lumii acesteia, că niciun om n a ajuns rău deodată, că niciun om n a ajuns nebun sau păcătos deodată, azi un pic, mâine un pic, poimâine un pic. Și acuma David stătea la focul lui Dumnezeu și Dumnezeu a încins acolo focul. Nimeni nu mă cunoaște, nimănui nu i pasă de sufletul meu. Ascunse mi sunt înaintea Domnului cărările Lui. Dar Dumnezeu spune: „Nu, David, că eu acum nu lucrez în afara ta. Eu lucrez înlăuntrul tău și înlăuntrul tău lucrând, vreau să te feresc să fii ca Saul. Tu trebuie să fii biruitor. Tu nu trebuie să lași amărăciunea să te culce la pământ. Ajută ne, Doamne, binecuvântează.

34:28Domnul să ne dea putere. Domnul să ne dea har. un loc de un loc de examen. Dumnezeu îi spune: David, dacă erai doar un simplu Ianovici, opream focul pentru că e suficient cât ai luat o dacă erai un simplu om, dar tu ești următorul rege. Tu nu poți sta pe tronul meu cu Duhul lui Saul. Tu vei sta pe tronul meu cu Duhul Sfânt în tine. Și pentru aceasta focul arde. Cu cât e

08Focul mai mare însoțește o chemare mai înaltă

35:03mai mare focul, cu atât e mai înaltă chemare. Cu [sforăit] cât e mai puternică apăsarea greutăților, cu atât viața ta este mai chemată de Dumnezeu și mai înălțată. Și aș vrea în numele Domnului Iisus Hristos să să să scrie acest adevăr pe tăblița minții. Când Domnul mă ține în peșteră, când totul îmi pare pierdut, întunecat, fără orizont, fără nimic, nu evadez în trecut că trecutul nu mi rezolvă prezentul, ci în prezentul acesta spun așa: Dumnezeul zilei de ele și Dumnezeul zilei de azi. Și înțeleg lucrul fundamental că Dumnezeu mă ține în peșteră ca să mă ferească pe mine să devin următorul Saul al împărăției Israel. Și acuma aș vrea să închei spre bucuria voastră. Da. Aam. Atam. Mă ajuți?

35:55Da. Ar putea să mă aște Andrei dacă ar fi pe aici. Acuma haideți să citim ultima parte. Atunci cei trei viteji au trecut prin tabăra filistenilor. Uau! Atunci când atunci țineți minte, atunci când când a zis David, cine îmi va aduce apă? Cine î va da apă din fântână de la poarta Betlemelu? Atunci, atunci cei trei vite, nu i căutați că nu neapărat cronologia care este în lista vitejilor se potrivește cu ei cei trei. Nu. Deci nu e obligatoriu că cei trei din listă, primii trei sunt și cei trei care au fost. Dacă Dumnezeu n a vrut să zică cine sunt acești vite, nu i mai căuta tu. Au trecut prin tabăra filistenilor și au scos apă din fântâna de la poarta Betleemului.

36:47Au adus o și au dat o lui David. Dar David n a vrut s o bea și a vărsat o înaintea Domnului. Și acum ascultați un lucru extraordinar. Dumnezeu s a uitat la David și i a spus: mai fugi în trecut. că nu rezolvă nimic. Eu sunt Dumnezeul care lucrez chiar și în prezentul tău dureros. Mai întâi a aduser o pe mama, pe tata, pe frați. Apoi a adus o mulțime de oameni, vreo 400 la numer care fugiseră de la stăpânii lor, nemulțumiți și ei de viața lor. Când nemulțumirea ta întâlnește nemulțumirea lor, poate că se naște o mulțumire la adresa lui Dumnezeu. De Domnul așa. Acuma n a apucat David să termine că cei trei tineri, fără să sune din trompetă, fără să pună pe Facebook, s au dus și au zis în felul următor. Au zis: „Simțim că e un moment când dacă ceva nu se întâmplă, e posibil ca David să și piardă încrederea și [muzică] puterea." Acești trei tineri au simțit în inima lor că nu era o simplă dorință, ci era un moment de cumpănă în viața unui om. Și momentul acesta de cumpănă, [muzică] dacă nu era urmat de un act de cutezanță, de dragoste, de dăruire, putea să ducă la dărâmarea acelui om. Pot să fiu atent? Pot să fiu deschis cu tine?

38:20Dumnezeu nu ne va judeca pe noi doar pentru păcatele pe care le am făcut. Deși ne va judeca dacă nu cerem iertare,

09Cei trei viteji simt cumpăna lui David: Dumnezeu trimite oameni

38:30dar ne va judeca pentru tot binele pe care l am ratat, pentru toată lipsa noastră de sensibilitate. Vă aduceți aminte ce spunea fratele lui Iosif? I am văzut durerea când era în groapă. I am auzit plânsul și acuma inima lui era sfâșiată. Și ce ai făcut? Nimic. Acești trei vitej au simțit momentul de cumpănui David. Și ascultați mă ce vă spun în numele Domnului Iisus Hristos. Dumnezeu putea să se coboare în persoană, să l ia în brațe, să l strângă pe David, să spună: „Te iubesc cum n am iubit pe nimeni, pentru că ești om după inima mea." Dar Dumnezeu a trimis oameni la oameni. A trimis oameni puternici la oameni dărâmați. A trimis oameni care să poată să aducă o vindecare la oamenii care sunt în suferință și bolnavi. A trimis pe mama, pe tata, pe alții și acuma trei viteze se duc și fac ceva ce este uluitor. Își pun viețile în pericol, nu pentru o amărâtă de apă. că n avea nici proprietăți terapeutice, nici miraculoase, ci pentru că au simțit în inima lor că e un ceas de cumpănă și au spus: „Noi vrem să știi un lucru. Noi îți suntem ție loiali și ți suntem ție credincioși. Nu pentru că ești pe tron, ci acum în peșteră, că nu însemn nimic nici pentru tine.

39:56De ce? Pentru că ei fac o declarație indirectă. Noi l am văzut pe Dumnezeu în tine, Davide, și noi credem că Dumnezeu te a chemat pe tine și noi ne am atașat nu de poziția ta, ci de chemarea ta. Noi nu pe noi nu ne interesează palatul unde o să fii tu, ci binele pe care Dumnezeu îl va face prin tine. Și vreau să vă spun, dragii mei, că astăzi este o lume sărăcită și săracă la culme în a susține chemarea celor care sunt în via celor chemați și le demonstrăm că nu sunt chemați decât să susținem și să putem fi acolo cu sensibilitate în punctul în care poate se clatină. Nu sunt primul care mărturisesc că am avut momente când am vrut nici să mai urc la Anvon, am vrut să mă retrag cu totul. Toată lumea a avut aceste sentimente și ceva mereu s a întâmplat și Dumnezeu nu mi a vorbit nici prin îngeri, nici prin vise, ci prin voi, prin voi, prin voi, prin voi.

41:06Acești trei vite sunt vite pentru că par desprinși din lumea aceasta. David nu spune: „Vă poruncesc să vă duceți la fântâna de la poarta Betlemului." El spune: „Mi aș dori și atunci ei au spus:„N am nevoie să mi poruncească nimeni, că dacă dragostea e poruncită, e silită, nu mai e dragoste. Dar dacă dragostea este o oglindă, o reflectare a inimii tale, o înțelegere la nivelul sensibil al inimii ce simte

10Declarația vitejilor către David: tu contezi pentru noi

41:41și ce are nevoie celălalt, atunci este de bună voie și e primită de Dumnezeu. Slăvit să fie Domnul. Aleluia! Știi ce i spune într un cuvânt? Ce spune într un cuvânt? Ce spun într un cuvânt cei trei vite? Când i au adus apa, nu când i au adus apa, când au plecat, când au străpuns garnizoara filistenilor, eu știu, s au târât, s au dus, nu știu ce au făcut. Nu spune Biblia cum, cât i a costat. În orice caz, și au pus viața în pericol. Știți care i declarația? Declarația care face ca prezentul întunecat, prezentul sumbru, prezentul care te a lăsat fără nicio putere, neînțeles de tine, să devină un viitor luminos. Știți care este punctul? Punctul este când se întorc cei trei cu apa și îi dau apa. Ei nu i spun: „Vai, uite, știu că ți era Știți ce spun e? Tu contezi pentru noi.

42:33Tu ești important pentru noi. Să spună cei care au necazuri și au venit să se roage în biserică, ce anume vă face să veniți înapoi în biserică? Sentimentul că sunteți prețuiți. Sentimentul că durerea ta contează pentru cineva? Sentimentul că nu ești singur? sentimentul că nu stai singur pe un scaun, ci sunt frații tăi, surorile tale, oamenii lui Dumnezeu care spun: "Ne pasă de ceea ce se întâmplă." Altfel nu i biserică, e ce vrei tu. Și atunce fiți atenți când se schimbă totul în povestea asta. Cu asta vreau să închid. Nu că nu am material, dar simt că nu mai e nevoie. David ia apa, se uită și spune: „Astta nu mai e o simplă apă. Era apă când visam la ea, dar acuma e jertfă.

43:25Pentru că oamenii aceștia cu prețul vieții lor mi au adus această apă și apa aceasta pe care o văd eu este prețuită cu sângele vieții lor și n aș putea s o beau pentru că nu mai este apă. Dar ce e? Sânge și atunce eu nu pot s o beau. Dar ce faci cu ea? Păi, jertfa lor cheamă jertfa mea. Și atunci eu înaintea Domnului o vărs, n o beau. De ce? Pentru

11David varsă apa: jertfa lor cheamă jertfa lui, apare altarul

43:52că am înțeles de ce sunt în peșteră. Sunt în peșteră pentru că Dumnezeu îmi spune așa: În timp ce Saul folosește oamenii, îi manipulează, se folosește de ei ca să fie rege, tu să fii rege după inima mea și să slujești și să spui: „Și eu vă iubesc la fel cum mă iubiți voi." Amin. Și atunce David răspunde jertfei lui, celor trei vite, cu jertfa proprie. Și ce declară el? Aveți și voi preț, și voi contați pentru mine, că aici se închide povestea. În momentul acela când el varsă apa, știți ce se întâmplă? În momentul acela apare altarul. Altarul în care unii vin și spun: „Tu contezi pentru noi, David." Și el vărzând apa, spune: „Dar și voi contați pentru mine și eu nu sunt un împărat ca toți ceilalți să să mă folosesc de oameni și să și să i manipulez, ci eu vreau la rândul meu să știți că și voi contați pentru mine. Nu apa era miza, ci ce anume a băut David? a băut această încredere, această dragoste, acest respect, această prețuire și a zis: „Nu mai îmi este sete, nu mă mai duc în trecut, nu mai evadez, nu mai contează prezentul întunecat, pentru că viitorul meu este în mâna Domnului. Pentru că așa cu niște oameni de ispravă care știu să se sacrifice și eu mă voi sacrifica și cu așa o armată plecăm la drum și nimeni nu ne va birui niciodată.

45:27Slăvit să fie Domnul! Slăvit să fie Domnul. Slăvit să fie Domnul. Cum aș putea să închid fără să vă spun, după părerea mea, că aceasta nu este o simplă imagine, că nu i o simplă s, că nu i o simplă poveste, cine sunt eu și tu și viața mea [sforăit] și trecutul care uneori mă duc în el și spun: „Doamne, îmi pare rău că am crescut, îmi pare rău că am ajuns în București, îmi pare rău că și atâte altele și mă duc acolo în zona copilăriei. Mereu mă duc acolo unde știu că sub nuc bate vântul. [sforăit] Nimeni nu mă poate atinge cu nimic, că e stabilitate, e siguranță și simplitate.

46:17[muzică] Dar în momentul în care povestea mea continuă și înțeleg că prezentul meu nu i nici pedeapsă, nici absența lui Dumnezeu, ci felul lui Dumnezeu de a spune: „Nu vreau să devii ca ei." De aia încing focul. Nu vreau să devii ca ei. Nu vreau să fii următorul Saul. Vreau să fii David al meu. În momentul acela când înțelegi că dragostea celor din jurul tău e adevărata sete a sufletului tău și tu răspunzi la fel, atunci se naște altarul, acel altar al lui Dumnezeu, acel altar deosebit. Dar

12Altarul central al vieții noastre este calvarul lui Hristos

47:02cum aș putea să trec mai departe și să nu mi aduc aminte că într o zi Domnul Iisus Hristos a spus: Sângele meu se va vărsa pentru voi și nimeni nu l a oprit. și a dat prețul vieții. A dat a dat viața sa ca preț de răscumpărare și a zis așa: "Ca voi să aveți izvorul vieții, eu învăr sângele." Și jertfa Domnului Iisus Hristos ar trebui să închidă povestea aceasta și să înțelegem că altarul central al vieții noastre e calvarul unde Hristos își dă viața ca eu să am izvorul vieții și să beau nestingherit nu din apa amintirilor și a nostalgiei, ci din apa vie a lui Dumnezeu. Ne ridicăm înaintea Domnului. Ne ridicăm înaintea Domnului.

47:54Și ascultă mă, în timp ce echipa de închinare vine, vreau să răspunzi în sinea ta la următoarele întrebări. După ce fântână a trecutului tânjește sufletul tău, ai acceptat că trecutul nu poate fi adăpost pentru prezent? Ce produce în tine prezentul? Amărăciune sau credință? Porți încă în suflet rana celui care a aruncat cu stulița în tine? Devii asemeni lui Saul sau vei fi Davidul lui Dumnezeu? Știi să prețuiești oamenii care s au sacrificat pentru tine? Consumi dăruirea lor spre folosul tău?

48:45Sau o recunoști înaintea lui Dumnezeu și o faci altar? Ajută ne, Doamne Iisuse, Domnul meu și Dumnezeul meu. Nu trebuie, Doamne, Dumnezeul meu, să ne lăsăm cuprinși de amărăciunea unui prezent pe care nu îl înțelegem. Am semănat binele și să cerem răul. Nu știu, Doamne, și nu înțeleg. Sunt atât de multe lucruri care scapă înțelegerii mele. Uneori mă simt ca într o temniță. Uneori simt că prezentul acesta, Doamne, este atât de năucitor și așa de mult îmi doresc și eu ca orice om stabilitate, siguranță, simplitate până în ceasul și clipa, Doamne, în care Duhul Tău luminează. Și te rog astăzi aici, Doamne, primește, Doamne, recunoștința unor suflete care spun: „Da, Doamne, ne ai luminat, că am înțeles că ne ții în peștera aceasta. Nu pentru că viața noastră n ar putea fi scăpată. Nu ne ții în peștera aceasta a necazurilor, Doamne, pentru că ne fugărește Saul, ci pentru că nu vrei să devenim ca Saul. Amin.

49:55Și îți mulțumesc pentru aceasta și te rog, Tată Sfânt din ceruri, ajută ne ca dacă viața noastră a primit jertfe, jertfe, jertfe, jertfe, jertfa îndurării Tale, jertfa milei Tale, jertfa răscumpărării Tale, jertfa pâinii de pe masă, jertfa sănătății și noi să devenim jertfitori. Fă ne un altar. Să devenim un altar în care dragostea ta și dragostea mea și dragostea lor să se întâlnească, să și dea mâna și să spună: "Vrem să trăim cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu și niciun sacrificiu nu va fi prea mare și nicio jertfă nu va fi prea mare." Slăvit să fie Domnul! Slăvit să fie Domnul! Slăvit să fie Domnul! Roagă te lui Dumnezeu. Spune i lui Dumnezeu în aceste momente ce trebuie să i spui.

50:47Spune i Domnului. Spune i Domnului: Nu mă mai duc în trecut. Nu mă mai las cuprins de amărăciunea prezentului. Ci, Doamne, Dumnezeul meu, facem un altar, un altar în care spun în această seară:„Doamne, atinge ne din nou cu îndurarea ta. Varsă peste noi apa vie. Lasă Duhul Tău de Sfânt peste noi în această seară. [muzică] Doamne, Dumnezeul meu, fă să răsune glasul Duhului Sfânt care spune: "Pentru că ai preț, pentru că te iubesc", zice Domnul, pentru tine. Pentru tine, zice Domnul, dau oameni, dau împărății. Te rog în numele lui Iisus Hristos, în această seară, ridică te și înțelege că Iisus Hristos și a dat sângele pentru tine ca tu să înțelegi că contezi, ai preț. Dumnezeu are un plan. Înălțimea chemării lui e dovedită prin adâncimea durerii prin care treci, a văilor pe care le străbați.