Acum, FII TARE

0:00Și pentru că suntem ridicați, aș vrea să rămânem și doar pentru câteva momente într o liniște deplină, aș vrea să citim din cartea profetului Hagai [muzică] din capitolul 2, începând cu versetul 1, să citim acest cuvânt care ne va sluji astăzi pentru întărire, încurajare, cercetare, mustrare, ridicare în numele lui Iisus Hristos. Nu știu ce este cu voi. Sigur sunt la Renovațio. N aud amin, n aud aleluia, n aud slavă Domnului. În a 21 a zi a lunii a vite a cuvântul Domnului a vorbit prin proorocul Hagai astfel: Vorbește lui Zorobabel, fiul lui Șalaltel, dregătorul lui Iuda, lui Iosua, fiul lui Oțadac, marele preot, și rămășiți i poporului și spune le: Cine a mai rămas între voi dintre cei ce au văzut casa aceasta în slava ei dintâi?

1:04Și cum o vedeți acum? Așa cum este, nu pare ea ca o nimica în ochii voștri? Acum fii tare, Zorobabel. Acum fii tare, Zorobabel. Nu știu cine stă lângă tine, dar spune i acum fii tare, soră, acum fii tare, frate. Amin. Slavă Domnului. [muzică] Cu asta ne hrănim. Ne hrănim cu mărturiile voastre. Ne hrănim când auzim că sunt vieți schimbate. Ne hrănim când sunt rugăciuni ascultate. Ne hrănim atunci când primim un mesaj și ni se spune: Frate, fii binecuvântat.

1:58Domnul Dumnezeu m a ajutat prin tine și prin cuvântul Rugăciunea rostită. Sunt aici. Sunt la dispoziția Ta. Cheamă mă. Cheamă mă. I au spus aceasta lui Dumnezeu când s au întors din Babilon. În 538 s au întors din Babilon. Erau câteva milioane, s au întors doar 50. Dar acești 500 de oameni care s au întors s au întors cu hotărârea să facă voia lui Dumnezeu. S au apucat de lucru și au suflecat mânecile și au început să lucreze. Au făcut un altar pentru că nicio lucrare nu poate să înceapă fără altar. Să nu îndrăznești să crezi că Dumnezeu binecuvântează viața ta fără altar. Să nu pleci la drum fără altar.

2:49Să nu cumva când primești binecuvântarea lui Dumnezeu să continui fără să faci un altar al mulțumirii și când ai ajuns într un moment greu să nu te uiți la primărie, să te uiți spre cer și să spun un altar, Doamne, și voi sta cu tine aici spunându ți că eu vreau să fiu binecuvântat. Din altar în altar să fie viața ta. Din rugăciune în rugăciune să

01Altar la început, apoi casa lui Dumnezeu în paragină

3:11fie biruința ta și Dumnezeu să te însoțească și pe tine și pe mine. Doi ani de zile au lucrat cu spor, au pus temelia casei lui Dumnezeu. Când au pus temelia casei lui Dumnezeu, a fost o mare o mare cercetare. După care, ca orice om, au început să se uite împrejur și au zis: „Stuntem săraci, suntem lipsiți. Va trebui să înțelegeți că din Babilon nu s au întors cei cu mașini scumpe. Spune Biblia explicit. S au întors săraci. Săracii pentru că ei nu erau ancorați în case și nu erau legați de casele din Babilon. Ei erau legați de faptul că voiau să se întoarcă acolo unde este Dumnezeu. Săracii uneori au privilegiul de a putea păși mai liberi, de a putea păși cu pasul mai ușor înainte, pentru că nu sunt legați de lucruri pe care să le piardă pământește. Eu nu spun că sărăcia e o virtute. Spun doar atât, că atunci când inima ta e dezlegată de lucrurile pământești și e legată de Dumnezeu, aceasta este virtutea. Binecuvântat să fie Dumnezeu.

4:14Au început să se uite în stânga, în dreapta și au trecut aproape 16 ani de când i au promis lui Dumnezeu: "Sunt aici la dispoziția ta." Și am uitat refrenul și am uitat cântarea și s au dus lucrurile și vine atunci omul trimis de Dumnezeu și se uită spre ei spunând: „E drept și frumos casele voastre să fie căptușite, casele voastre să fie cu tavan și casa lui Dumnezeu să stea în paragină. E drept. Erau la sărbătoarea roadelor. Era ultima zi din sărbătoarea roadelor. Numai că ce roade aveau ei? Aveau roada secetei, aveau roada unui pământ care nu și mai dădea rodul. Știți, nimic nu i mai ciudat decât să vii la sărbătoarea roadelor și să te uiți la cerul care nu dă ploaie, la pământul care nu dă rod.

5:05Și vine Biblia și spune prin Hagai ceva mai mult. Zice: „Nu numai că nu aveți, pentru că Dumnezeu din cer, el nu se lasă batjocorit. Adică în momentul când schimbi prioritatea, tu ai impresia că lucrând mai mult pentru tine îți va fi bine, ci eu îți spun, Dumnezeu se va îngriji de toate. Tu nu ai cum să schimbi prioritățile. Tu va trebui să duci la bun sfârșit ce e promis lui Dumnezeu. Și vreau să vă spun, iubiții Domnului, că acestea sunt momente în viața ta când va străluci mai mult ca oricând credința. Pentru că încep socotelile cu ce? Încep socotelilelile cu cine încep socotelile? Ce mai îmi rămâne? Încep socotelelile, suntem într un timp în care toți suntem îngrijorați de socoteli. Dar Biblia spune ceva frumos în Vechiul Testament: Fă ți întâi socotelele în suflet, nu în portofel. Că dacă nu ți ai făcut socotelele în suflet, degeaba ți le faci pe cele din portofel, pentru că alea înșeală cele din portofel, dar cele din suflet nu înșeală niciodată. Dumnezeu să ne binecuvânteze. Și avea un sentiment de insațietate, spune cuvântul lui Dumnezeu ce? Uitați vă cu băgare de seamă. Agai 1, capitolul 5. Uitați vă cu băgare de seamă la căile voastre. Semănați mult.

6:15Adică munca, efortul nu i puțin și strângeți puțin. Adică este disproporționat între ceea ce investiți și ceea ce și ceea ce secerați. Mâncați și tot nu vă săturați. Beți și tot nu vă potriviți. Vi s a întâmplat vreodată după ce ai mâncat friptură? Ai mâncat prăjitură? să te uiți la să te uiți la cea de lângă tine, spui: „Mă, mai ai ceva bun? Băi, ce să ți mai dau, mă, bun? Că numai bunătăți de la Dumnezeu. Te a ținut Dumnezeu din bunătate în bunătate, dar ți s a întâmplat să te uiți după ceva bun? Mâncați și nu vă săturați. Mâncați și nu vă sărați. Beți, spune cuvântul lui Dumnezeu, și tot nu vă potoliți setea. Vă îmbrăcați și tot nu vă este cald. Și cine câștigă o simbrie o pune într o pungă spartă. Adică ai această ai acest sentiment că

02Nesațul are un răspuns: promisiunile făcute lui Dumnezeu

7:01nimic nu se leagă, nimic nu se strânge, nimic nu se adună, nu ai propășire. Și vreau în această dimineață să vă spun un lucru care să fie clar. Dumnezeu din cer este Dumnezeul care îți binecuvântează viața. Nu neapărat în termenii lumești să ai mult. Nu trebuie să ai mult ca să ai mult. Dumnezeu poate cu puținul tău să facă mult în viața ta pentru că Dumnezeu poate să ți dea satisfacție. Dumnezeu poate să ți dea împlinire. Dumnezeu poate să ți dea chibzuință și poți să reușești cu puțin mult în loc să cheltui mult și să obții puțin. Dumnezeu să ne binecuvânteze Dumnezeu, să ne dea putere și vă rog să fiți alături de de mine. În momentul în care în momentul în care s a întâmplat că lucrurile n au mers, s a întâmplat că ei, deși erau la sărbătoarea roadelor, nu prea aveau cu ce veni. Ce trist e să ai o sărbătoare a roadelor și să te uiți după ce ai putea să aduci lui Dumnezeu ca mulțumire că nu era, nu era, nu era. Și aveau și un sentiment din acesta de insațietate și de continuă risipire. Cum să te duci la o sărbătoare a mulțumirii când ți se pare că toate ți se scurg printre degete? Știți ce este frumos cu Dumnezeu? Dumnezeu nu spune: „Ei și ce i cu asta? Ei, asta i viața. Dumnezeu nu încrucișează brațele să spună: „Ei, asta i viața. Obișnuiește cu pierderile." Cum spun oamenii, Dumnezeu zice în această dimineață: „Eu știu răspunsul. Eu cunosc de ce se întâmplă lucrurile acestea.

8:27Dumnezeu este în mijlocul poporului ca să spună: „Eu știu de ce ți se întâmplă ție lucrurile acestea." Dumnezeu are un răspuns la întrebările care ne macină. Dumnezeu are un răspuns la acest sentiment de insațietate. Dumnezeu are un răspuns. De ce nu ne De ce nu ne alegem cu încheagă în viața noastră? Dumnezeu are un răspuns. Și răspunsul pe care Dumnezeu ți l dă în această dimineață este: Ți aduci aminte că mi ai cântat Sunt aici la dispoziția ta. Cheamă mă, te voiamă. Și ce s a ales din ce ai spus? Promisiuni am făcut. Ai promis Domnului că i dai viața și mai mult o consum pentru tine. I ai promis lui Dumnezeu că i dai inima ta și tu o împarți cu atâția alți. I ai promis lui Dumnezeu că i vei da timpul tău și uneori nu rămâne nici măcar o secundă în zi pentru Dumnezeul tău. Ai promis că vei avea o viață de rugăciune și abia dacă mai vorbești cu Dumnezeu.

9:40Ai promis că vei vorbi zilnic cu el prin cuvântul său și abia dacă mi ai deschis Biblia. I ai spus lui Dumnezeu:„ Ești iubirea vieții mele. Și uneori dacă mai are loc Dumnezeu pe lista iubirilor tale, dacă mai are loc. Vedeți, un lucru interesant pe care aș vrea în dimineața aceasta să l înțelegeți e că Dumnezeu nu vorbește celor care au rămas în Babilon. Nu vorbește celor care nici măcar n au mai avut dorința să se întoarcă la Ierusalim. Nu vorbește celor care au dezertat, celor care oricum nu le păsa de ce însemna slava lui Dumnezeu, casa lui Dumnezeu, de ce însemna Ierusalimul, de ce însemna prezența lui Dumnezeu, mărturia lui Dumnezeu. Ei oricum erau consumați în propriile lor vieți. Dumnezeu vorbește celor care s au întors. Da. Dumnezeu vorbește celor care sunt aici. Da. Dumnezeu vorbește celor care se închină. Dumnezeu vorbește celor care sunt pe cale. Dumnezeu vorbește celor care luptă. Dumnezeu vorbește celor care au promis. Dumnezeu vorbește celor care sunt prezenți în biserică.

10:42Doamne ajută să audă și dezertorii. Doamne ajută să audă și aceia care nici măcar nu s au întors cu fața spre Ierusalim. Dar astăzi Dumnezeu vorbește rămășiței. Astăzi Dumnezeu vorbește tot poporului din țară. Tot poporului din țară. Dumnezeu să ne ajute. Dumnezeu să ne dea putere. Ei erau extrem de apăsați și aveau motive reale pentru că veniseră și printre ei, așa cum spuneau, nu erau bogați. Spune Biblia că s au întors săracii literalmente așa spune Biblia. Și când te uiți au am început, dar cu ce să isprăvim? Popoarele din jur făceau o poziție grozavă. De aceea Dumnezeu totuși îi spune: Zorobabel, Zorobabel, Zorobabel, Zorobabel. Zorobabel era guvernatorul. Zorobabel era autoritatea. Zorobabel avea o sabie. Zorobabel trebuia să se ridice și să se apere poporul în fața celorlalte popoare.

11:32Zorobabel era autoritatea pe care Dumnezeu o lăsase să guverneze Ierusalimul. Și în momentele acelea grele ei s au uitat și au zis: „Toată toate popoarele din jur veniseră împotriva lor era o opoziție reală. Erau puțin 500 la număr față de cele câteva milioane care au rămas în Babilon. n aveau nici resurse. Și în momentul în care în momentul în care au început să zidească acest templu și au dat seama că și au dat seama că templul lui Solomon care a fost zidit față de templul pe care î zidesc ei era incomparabil din punct de vedere al strălucirii, incomparabil din punct de vedere al aurului, al argintului, al posibilităților acestea prin care a fost zidit templul. din buna resurselor era net inferior. Era net inferior. Erau și într o stare de Erau și într o stare apăsătoare pentru că erau la sărbătoarea aceasta a roadelor și nu prea aveau roade în în mână. Și vreau să spun în în debutul acestei predici că există oameni care astăzi se uită și văd opoziția celor din jur, văd dușmănia, adversitatea, văd că omul din jurul lor devine un obstacol, văd cu cum oamenii cu ochii răi se uită la propășirea ta, cum îți spun pur și simplu piedici ca să poți să înaintezi. Ă deseori ăă deseori în momentul în care începi să faci un lucru, te uiți și vezi că n ai înaintare, că lucrurile sunt foarte grele, resursele sunt foarte puține, oamenii de lângă tine sunt foarte puțini și ajungi să fii abătut. Ați auzit expresia asta? Uite ce abătut e omul ăsta. E abătut.

13:08Dar te rog în numele Domnului Iisus Hristos să înțelegi un lucru esențial. Riscul unui om abătut este să se abată de la destinul calea și ținta pe care

03Descurajarea abate omul; durerea e reală, dar nu te resemna

13:20Dumnezeu i a dat o. Descurajarea e un combustibil al dei vieții tale de la drumul pe care Dumnezeu ți l a lăsat. Vreau să fac în aceste momente o mică paranteză. Cineva mi a zis: "Ești prea complicat în predică." Vi se par complicate cuvintele că eu nu mai știu ce să cred. Nu mai știu la ce să mă raportez. Tot am zis, tot am zis, tot am zis, dar frate, simplu, simplu, frații mei, simplu, simplu. Dar noi nu vorbim despre cartofi, vorbim despre împărăția lui Dumnezeu. Adică nu e un lucru simplu. Vorbim despre credință. Nu e un lucru simplu. Dacă nu ești atent, dacă nu ești ancorat, dacă nu te duci, dacă nu cauți să înveți cuvântul lui Dumnezeu, sigur că ți se pare complicat, dar eu în dimineața asta venit să spun că un pericol foarte mare este acela al descurajării, care îți aduce o stare de om abătut, care te abate. Pentru că în momentul în care ei au început au fost abătuți pentru că au văzut că n au cu ce, au văzut că este foarte greu și au intrat într o stare de descurajare care a făcut să fie deviați de la ținta pe care o promiseseră lui Dumnezeu că o au.

14:30Și aș vrea din toată inima să înțelegi un lucru pe care să l să l pricepi cu mine în această dimineață. Este reală durerea, sunt reale obstacolele, sunt reale piedicile, dar te rog în numele Domnului Iisus Hristos, nu te resemna. Nu te resemna, nu te resemna. Nu te resemna. Nu te resemna. La cine să mă uit? Mă uit la Cornel. Ai avut momente, Cornel, că n ai știut cu ce, n ai știut cu cine, n ai știut încotro. Dacă cred că poți să vorbești despre astea mai mult decât despre realizări. Provocări. Provocări. Și aș vrea în numele Domnului Iisus Hristos să să facem o diferență între realism și resemnare. Dacă ai un pix la tine, ți ar folosi între realism și resemnare. Adică ce înseamnă realism și ce înseamnă resemnare? Realismul înseamnă să te uiți la durere, să spui: „Da, am probleme, am durere, sunt reale, că nu trebuie să intrăm în zona aceasta în care negăm realitatea vieții. Realism înseamnă ai probleme, ai necazuri, ai dureri, dar le predau lui Dumnezeu.

15:36Realismul vieții de credință înseamnă să accepți că viața e complicată, dar i o predai lui Dumnezeu. Predai durerea ta, necazul tău, predai lipsurile, predai provocările, le predai lui Dumnezeu. Ei, în schimb, resemnarea înseamnă să te predai pe tine însuți necazurilor, să te predai pe tine însuți durerii, înseamnă să te predai pe tine însuți fricii. E diferență între a preda durerile, necazurile, suferințele lui Dumnezeu și atunci ești un om realist sau a fi un om resemnat când te predai pe tine acestor situații din care tu nu mai poți să ieși sau ți se pare că nu mai poți să ieși. E diferență între resemnare și realism. Realismul înseamnă să predau lui Dumnezeu suferința mea, iar resemnarea înseamnă să mă predau pe mine suferinței mele. Deci Dumnezeu să ne ajute, să ne binecuvânteze, să înțelegem această deosebire. Și acum aș vrea în numele Domnului Iisus Hristos, în trei pași foarte simpli să vedem ce atitudine are Dumnezeu vizavi de situația care a apărut. Sărbătoarea roadelor fără roade, sărbătoarea mulțumirii de unde mulțumire? Un Dumnezeu care s a uitat la ei și a zis: „Vă iei bine? 16 ani v a lăsat să vă căptușiți casele. Vă iei bine? Nu, nu, nu e bine. Nimic nu merge bine în viața noastră. Și Domnul Dumnezeu vine și asta, asta iubesc la Domnul Dumnezeu. Dragii mei, vreau să înțelegeți lucrul ăsta esențial. Ai impresia câteodată că păstorul este atâta de hotărât să ți zică ție despre slujire, să ți zică ție despre dăruire, să te cheltuiești pentru Domnul Iisus Hristos care avea el vreun interes.

17:11Dragii mei, uitați vă în ochii mei, pentru că vă iubesc, vă spun lucrurile acestea. Dumnezeu are tot aurul și argintul din lume. Ia ți gândul că ai putea tu să l impresionezi pe Dumnezeu cu ceva realizat de tine. Dumnezeu are toate culorile din lume, toată frumusețea din lume. Dumnezeu din cer are toată splendoarea la care se uită. Nu poți tu să creezi pentru Dumnezeul tău ceva care Dumnezeu să nu aibă. Dumnezeu îți spune în felul următor: Când te chemi la slujire, când te chemi la redicare, când te chemi să te cheltui pentru mine, eu am în vedere binele tău, binecuvântarea casei tale, am în vedere propășirea ta, am în vedere mulțumirea ta, am în vedere ca tu să ai sentimentul acesta că trăiești pentru Domnul Dumnezeu. Dumnezeu nu ne cheamă că El se milogește de noi. Dumnezeu nu ne cheamă să facem lucrarea lui pentru că Dumnezeu are nevoie de vreo mână omenească. Dumnezeu s a uitat desori și a zis: „Nu văd pe niciun om să stea în spărtură. Nu văd nicio mână care să se întindă." Și Dumnezeu a zis: „Mă sprijin pe dreapta mea și mă întăresc în planurile mele."

18:11Dumnezeu în această dimineață când te cheamă la slujire, când te cheamă să duci la bun sfârșit ce i a promis, Dumnezeu spune: „Te invit la binecuvântare. Te invit să fii un om fericit. Te invit să fii un om împlinit. Glorie lui Dumnezeu. Slavă lui Iisus Hristos! De aceea Dumnezeu vine și se adresează acestui popor care abandonase ceea ce i promisese lui Dumnezeu, care avea justificările sale, care avea necazurile lui, avea suferințele lui. Dumnezeu vine și Dumnezeu face trei pași în această poveste frumoasă. Primul pas pe care Dumnezeu îl face este că Dumnezeu ridică trei întrebări. Primul pas pe care Dumnezeu îl face este că Dumnezeu ridică trei întrebări. Ca să înțelegeți că orice reconstruire cu Dumnezeu, orice redicare cu Dumnezeu începe cu niște întrebări pe care ți le pune El.

19:09Când tu vrei să faci spre Dumnezeu niște pași, când vrei să te întorci către Domnul Dumnezeu, Dumnezeu îți îți îți redeșteaptă conștiința. Dumnezeu îți sensibilizează inima punându ți întrebări. Și Dumnezeu pune trei întrebări. În al doilea rând, Dumnezeu din cer vine cu trei soluții. Să vezi că în al doilea rând, Dumnezeu vine cu trei soluții. Să fie trei pași pe care Dumnezeu îți i spune concret. Am trei întrebări, am trei soluții și la sfârșit vine și spune: „Ești mulțumit?" Da. Ei atunci îți dau și trei promisiuni. Aleluia! În textul de astăzi avem trei întrebări, avem trei soluții la problema noastră și avem trei promisiuni sfinte. Binecuvântat să fie Dumnezeu. Haideți să ne uităm în primul rând la aceste întrebări. Prima întrebare pe care o pune Domnul Dumnezeu este: Cine a mai rămas între voi dintre cei ce au văzut casa aceasta în slava ei dintâi? Repet, cine a mai rămas între voi dintre cei care au văzut casa aceasta în slava ei?

20:12Și această întrebare este o întrebare a cântăririi. Cine a mai rămas dintre cei ce au văzut

04Prima întrebare, «Cine a mai rămas?», pusă istoric, nu retoric

20:20primul templu? Cine a mai rămas dintre cei ce l au văzut pe Solomon și au văzut casa cea dintâi în splendoarea ei când au trebuit să iasă preoții afară pentru că slava lui Dumnezeu era atât de puternică că n a mai putut să stea niciun om în prezența ei? Când strălucirea aurului și a argintului, când somptozitatea acestui templu au luat ochii tuturor, cine a mai rămas dintre voi? Și vine Domnul Dumnezeu și spune în dimineața asta: „Dacă vrei ca fața ta să se întoarcă spre mine, hai mai întâi de toate la o interogație care presupune cântărirea. Faci o incursiune în trecutul tău. Doamne, cândva eram fără mască, cândva nu scana nimeni niciun certificat, cândva circulam liberi oriunde. Cândva era pace între creștini, cândva aveam un guvern. Tot ne promit ăștia că vom avea guvern. Dumnezeu îți spune în dimineața aceasta atunci când te cântărești așa și vreau să fie foarte limpede această întrebare.

21:16Cine a mai rămas între voi? Ă cine a mai rămas între voi dintre cei care au văzut cumva slava? Presupune o cântărire și poate să devină o întrebare retorică dacă ți o pui astfel încât să faci o comparație. Dar ai putea să întrebi istoric, nu retoric. Adică în ce sens? Am putea să avem această gândire. Cine a mai rămas între voi în sensul că uite Doamne cât ne a risipit. Uite Doamne cât n avem. Uite Doamne cât nu este? Ce biserica asta? A pe vremea mea dacă știți voi cum era, se crăpau pereții. Ai putea să întrebi retoric cine a mai rămas sau ai putea să spui istoric sunt aici. N am murit. Sunt în picioare. Cine a mai rămas? Eu am rămas. Casa mea a rămas. Familia mea a rămas. Dragii mei au rămas. Cei de lângă mine au rămas. Ai putea să spui în dimineața asta istoric, nu retoric. Puteam să mor, puteam să fiu înmormântat, puteam să fiu istoric, istorie. Putea să mă răpună Covid ul, puteam să nu mă mai ridic de pe pat, dar Dumnezeu e viu. Dumnezeu e bun și eu mă cântăresc nu retoric, ci istoric, pentru că mâna Domnului a fost cu mine, pentru că mâna lui Dumnezeu m a ajutat și n am murit și sunt viu. Nu. În loc să întrebi retoric când te cântărești, mai bine întreabă istoric. O întrebare. Haina de pe tine e a ta sau ți a dat o Domnul?

22:37Îți aduci aminte de frica pe care ai avut o că n o să ai ce să mănânci și de mâna lui Dumnezeu care a coborât în casa ta? Îți aduci aminte când ai spus: „Nu știu cum o s o scot la capăt și Dumnezeul tău a venit într un mod salvator? Ți aduci aminte când când ai spus: „Eu o să fiu singura prăpădită care n am casă și acuma e o cheie de la casa pe care ți a dat o Dumnezeu. Îți aduci aminte că ai spus: „Doamne, cu ce să țin eu copiii aceștia și copiii tăi sunt acuma la facultate și copiii tăi acuma au o slujbă și viața ta este o viață în care mâna lui Dumnezeu s a văzut? Decât să întrebi retoric ce ne a mai rămas, ce mai e casa lui Dumnezeu? Mai bine întreabă istoric. Și vreau să spun din toată inima, pipăie te, dă ți două și spune: „Sunt viu, Dumnezeu m a ajutat, trăiesc. Dimineața asta i grozavă, dimineața asta i sfântă, dimineața asta i binecuvântată. Și am să fac o cântărire istorică, nu retorică, pentru că deseori avem o retorică falsă, avem o retorică care nu devine decât ascuțită și dureroasă pentru aproapele nostru, dar mă cântăresc istoric și iată ce văd în istorie și în trecutul meu. Eu îl văd pe el. Îl văd pe el care m a purtat din tinerețea mea și până la căruntețile mele. Îl văd pe el care din zi în zi mi a purtat de grijă și de aceea spun astăzi: "Cine a mai rămas?"

23:51Eu am rămas. Cine a mai rămas? Tu ai rămas. Cine a mai rămas? Noi am rămas. Binecuvântat să fie Dumnezeu. Glorie Domnului. În loc să întrebi ce s a risipit, mai bine spune ce a rămas. A rămas o echipă de închinare. Au rămas două, au rămas trei, au rămas tineri care aleargă, a rămas o sală în care ne închinăm. Au rămas oameni care în dimineața asta am spus:n punem accentul pe ce s a risipit, punem accentul pe ce a rămas. Binecuvântat să fie. A doua întrebare este: Și cum o vedeți acum? Care este o comparație? Cum o vedeți acum? Ă cum vedeți casa lui Dumnezeu acum? Și am asta și este o chestiune interesantă. Trecutul și viitorul sunt două timpuri în viața noastră pe care le privim subiectiv total.

24:43Trecutul îl privim decupând toate imaginile glorioase despre noi. Eram Să zicem că te necăjește copilul. Tu știi, mă nemernicule, cât am învățat eu, dar ai uitat să spui că ai trântit și tu vreo câteva examene, dar decupăm. Trecutul este mereu încărcat. de glorie la adresa noastră. Iar viitorul e o proiecție. Mâna sus cine se visează fără pensie, fără casă, cerșetor, nu. Viitorul totdeauna este e puțin așa plin de speranță. Îl proiectăm în termeni luminoși. Întotdeauna trecutul și viitorul sunt timpuri în viața noastră în care noi colindăm cu mintea și mintea noastră câteodată alege numai ce vrea ea, numai ce vrea ea. Trecutul și și viitorul. Și vreau să vă citesc ceva.

25:45Trecutul îl filtrăm și puțin viitorul este blurat. Corect. Vă vă necăjește când ați vrea să vedeți o imagine a cuiva și e blurată că n ai voie. Bă, dar o care cum arată? E blurat totul. Vreau să vă citesc ceva și să înțelegeți unde vreau să mă duc. Esra 3:10. Când au pus lucrătorii temeliile templului Domnului, vorbim de 16 ani înainte, vorbim în cei doi ani când s au întors. 538 s au întors. În 536 au pus temeliile. Acuma suntem undeva prin 520, ca să înțelegeți. Da, dacă o să mă întrebați cum număr, număr înaintea Da. Eierii noastre. Când au pus lucrătorii temeliile templului Domnului, adică înainte de Hristos, au așezat pe preoți în veșminte cu trâmbițe și pe leviții fiii lui Asaf cu chinvale ca să laude pe Domnul după rânduiala lui David, împăratul lui Israel. Cântau mărind și lăudând pe Domnul prin aceste cuvinte:„Căci bun este Domnul, haideți cu mine! Căci îndurarea lui pentru Israel ține în veac și tot poporul scotea mari strică te bucurie lăudând pe Domnul pentru că puneau temeliile casei Domnului. Dar mulți dintre preoți și leviți și capi de familie mai în vârstă care văzuseră casa dintâi plângeau tare când se puneau sub

05Trecutul devine inamicul când compari; Dumnezeu planifică mai bine

27:00ochii lor temelile casei acesteia. Mulți alții însă își arătau bucuria prin strigăte. Dar mulți dintre preoți și leviți și din capi de familie mai în vârstă care văzuseră casa dintâi plângeau tare când se puneau sub ochii lor temeliei casei acestea. Mulți alții își arătau bucuria prin strigăte, așa încât nu se putea deosebi glasul strigătelor de bucurie și glasul plânsetului poporului, căci poporul scățea mari strigăte al căror sunet se auzea de departe. Nu mă pot bucura că mă gândesc cum a fost. Nu mă pot bucura că eu am văzut ce am văzut. Și ești într un blocaj. Vine Domnul Dumnezeu și spuneți spune: "Cum ți se pare acum casa?" Și a venit generația tânără, generația care nu văzuse nimic, generația care nu văzuse templul și a strigat spunând: „Aleluia!

27:54Glorie lui Dumnezeu! Ce bine e la biserică! Ce frumos e la biserică! Și au venit cei care n au avut ce să se uite în trecutul lor și cei care se uită în trecutul lor, se uită în trecutul lor ca să ce? Ca să ți stingi bucuria, te uiți în trecutul tău ca să ce? Ca să ți oprești bucuria. Tinerii n aveau cu ce să compare. Generația asta nouă nu mai văzuse și ei spuneau: „Domnul i grozav, Domnul i mare, Domnul i bun, Domnul neașezat. Cu Domnul înainte, încă un pas, glorie lui Dumnezeu. Câteodată trecutul tău devine inamicul tău, pentru că compari, compari. Și plânsetele acestea ale poporului care erau, ale celor care văzusă slava mai dintâi, credeți că erau neapărat înaintea lui Dumnezeu grozave? Ce ce avea Domnul Dumnezeu în minte? Sunteți aici? Ce avea în minte? Ceea ce profețise ce avea să profețească peste 16 ani. Slava acestei case din urmă va fi mai mare decât slava casei dintâi.

28:45Dumnezeu din cer când este în mijlocul nostru și când scrie Dumnezeu un capitol nou, Dumnezeu nu l scrie la fel cum l a scris pe cel dinainte. Dumnezeu îl scrie în termeni mai luminoși. Dumnezeu îl scrie în termeni mai accentuat. Dumnezeu când face un plan este spre mai bine. Dumnezeu când face un plan este spre mai grozav. De aceea astăzi când stai înaintea lui spune împreună cu mine: Aleluia! Glorie lui Dumnezeu! Eu văd ce văd? Văd slava lui Dumnezeu, văd gloria lui Dumnezeu, văd prezența lui Dumnezeu și mă bucur. Glorificat să fie Iisus. Comparația. Tozer, un autor creștin deosebit care a scris multe cărți, spune în prețul neglijenței următoarele cuvinte. Citesc. Dragă Doamne, refuz de acum înainte să concurez cu oricare dintre slujitorii tăi.

29:38Înțelept om au biserici mai mari decât ale mele. Așa să fie. Mă bucur de succesul lor. Au daruri mai mari decât ale mele. Foarte bine. Asta nu este în puterea lor și nici a mea. Sunt umil recunoscător pentru darurile lor mai mari și pentru cele mai mici care sunt ale mele. Nu mă voi compara cu niciunul și nu voi încerca să mi construiesc stima de sine, observând unde aș putea excela față de unul sau față de altul în lucrarea ta sfântă. Nu sunt decât un slujitor. Nu sunt decât unul care merg cu plăcere la picioarele crucii și mă declar cel mai mic dintre poporul tău. Dacă greșesc în judecata mea de sine și mă subestimez, nu vreau să știu asta.

30:28Îl iubesc. Nu vreau să știu asta. Nu vreau să știu asta. Îmi propun să mă rog pentru alții, să mă bucur de belșugul lor, de înaintarea lor ca și cum ar fi a mea. Și în adevăr este al meu dacă este al tău, că ceea ce este al tău este și al meu. Și în timp ce unul plantează, iar altul udă, tu ești singurul care știi să dai spor.

06A treia întrebare: problema e de percepție, nu de provizii

30:52Nu ne mai comparăm. Nu mai comparăm cu trecutul, nu mai comparăm cu stânga, nu mai comparăm cu dreapta, pentru că Dumnezeul nostru este Dumnezeul lui acum, este Dumnezeul nostru aici și Dumnezeu când face un plan, îl face mult, mult, mult deosebit de ceea ce a fost. Binecuvântat să fie Dumnezeu. A treia întrebare, așa cum este, nu pare ea o nimica în ochii voștri? Doamne Dumnezeule, pe mine mă interesează planurile tale. Hm. Zice Domnul. Doamne, Dumnezeul vine, mă interesează proviziile tale, zice Domnul. Dar de ce, Doamne, nu ești interesat de ce zic eu? Pentru că nu atât de mult contează planul, nu atât de mult contează proviziile, cât contează perspectiva, motivația, modul în care îți gândești lucrurile. În timp ce noi ne axăm pe provizii, Domnul se axează pe perspectivă. Așa cum este ea, nu pare în ochii voștri nimica, pare în ochii voștri. Și asta este o problemă de percepție. Este o problemă de modul cum te uiți. Pare, frate, știi ce se întâmplă? Suntem praf și pulbere. Suntem o generație a nimicului. Frate, tinerii noștri nu sunt pocăiți. Tinerii noștri nu sunt buni. S o crezi tu. S o crezi tu. pare o nimica în ochii tăi pentru că tu ai o problemă de percepție, pentru că tu te uiți la provizii, pentru că tu te uiți la lucrurile acestea. Dar Dumnezeu spune în dimineața aceasta pare, pare. Ă ne ne uităm și sau zicem: „O, Doamne Dumnezeule, îmi e atât de greu. Doamne Dumnezeul meu, n a fost un timp mai greu ca acesta, n a fost o epocă mai grea ca aceasta. Timpul ăsta e cel mai greu.

32:26Covid, pandemie, n avem libertate de mișcare. Doamne, sunt nenorocit că nu mai duc la mall să văd un film. Doamne, imaginează ți că ești născut în 1900. Poate avem pe cineva în 1900. Avem. N avem. Dar cât are sora Viorica vârsta? Depășit tu da? Plecat. Îmi pare rău. Ă Imaginează ți că ești născut în 1900. Când ai 14 ani, începe primul război mondial. Se termină când ai 18. Sunt 22 de milioane de morți. La scurt timp după vine o pandemie numită gripa spaniolă. ucide 50 de milioane de oameni și când ești tu viu și liber ai 20 de ani. La 29 de ani supraviețuiești unei crize economice globale. Vă aduceți aminte când se aruncau de pe Wall Street, de pe blocuri, care a început cu prăbușirea bursei de valori din New York și a produs inflație, șomaj și foamete.

33:30Și undeva pe la 33 vin naziștii la putere. Ai 39 de ani când începe al doilea război mondial. Se termină când ai 45 de ani. În timpul Holocaustului au murit 6 milioane de evrei. În total vor fi 60 de milioane de morți în cel de al doilea război mondial. Când ai 52 de ani, începe războiul coreean. Când ai 64 de ani, începe războiul din Vietnam. Se termină când ai 75. Un copil născut în '85 crede că bunicii lui habar nu au cât de grea este viața. El care a supraviețuit dezastrelor, războaielor și care a văzut ce tu n ai văzut. Un băiat născut în '95 crede că azi e sfârșitul lumii la 25 de ani. Când pachetul de pe Amazon, când internetul nu mai funcționează, când nu mai ajunge în morți să ți mănânci el.

34:24Dacă ai 15, mai puțin de 15 like uri, mori leșin. Am 15 like uri, doar 15 like uri. N am curent electric, n am internet, n am telefon. Mi am uitat telefonul acasă. Îs disperat. Oameni buni, vine Dumnezeu și spune: „V se pare? Doamne, el e în mijlocul nostru. Este Dumnezeul care ne a dat cu mână largă. E un Dumnezeu care a făcut să fie o vreme atât de bună. Vi se pare în ochii voștri o nimica, dar nu și în ochii lui Dumnezeu. E o problemă de percepție. Pentru că vreau să vă spun un lucru. Cei care Cei care se bucurau aveau o perspectivă. Haideți să vă spun cum arată perspectiva. E mult de lucru, dar am pus temelia.

35:16Nu va fi ușor, dar am făcut un pas. Și perspectiva aceasta este plină de recunoștință. Perspectiva plină de recunoștință este perspectiva care eliberează bucuria. Mă, de ce vă bucurați? Pentru că suntem recunoscători lui Dumnezeu, că am făcut un pas înainte, suntem recunoscători lui Dumnezeu. Acum patru ani de zile eram o mână de oameni. Acuma sala este plină. Acum patru ani de zile ne gândeam ce va fi. Acuma ne facem planuri să construim o casă de rugăciune. Acum patru ani de zile nu știam cum o să fie de la un serviciu la altul. Dar acuma suntem niște oameni așezați în Hristos. Acum

07Perspectivă plină de recunoștință sau retrospectivă plină de regret

35:50patru ani de zile ne uitam cu frică și acum duminică de duminică se botează oamenii aici în locașul ăsta. Poți să ai o perspectivă plină de recunoștință și să spui așa:„Doamne, Dumnezeul meu, sunt anumite lucruri care s au înfundat ca țeava de la bucătărie, dar tu ești Dumnezeul care m a adus astăzi în biserică. Ești Dumnezeul cu care fac un pas și sunt plin de recunoștință și l laud pe Domnul Dumnezeu pentru tot ce Dumnezeu mi a dăruit. Am o perspectivă plină de recunoștință. De ce strigau tinerii? De ce strigau cei care au văzut temelia? pentru că ei aveau o perspectivă plină de recunoștință care alimentează bucuria, care alimentează energia, alimentează vitalitatea. Cu Domnul sărim peste munți, cu Domnul Dumnezeu mergem înainte, cu Domnul suntem biruitori. Glorie lui Dumnezeu. Cei de ai doilea care plângeau aveau o retrospectivă, nu o perspectivă. Erau împotmoliți. Perspectiva lor se oprise în retrospectivă, adică undeva în trecut. Cândva a fost un templu atât de măreț. Uită te la asta. Ce și asta?

36:56Cândva eram un popor întreg, câteva milioane. Astăzi din 500. Cândva au toți vorbeat despre Ierusalim. Astăzi nu mai vorbește nimeni. Cândva eram respectați, acuma suntem dați de pământ. Și regretul pune stăpânire pe tine și regretul îți mănâncă perspectiva. Și regretul îți oprește înaintarea. Că poți să ai o perspectivă plină de recunoștință cu Dumnezeu sunt astăzi aici sau poți să ai o perspectivă plină de regret și să rămâi captiv într un trecut. Ce eu astăzi zic în numele lui Iisus Hristos, chiar dacă nu mă înțelegi foarte bine, chiar dacă nu ești 100% de acord cu mine, poate găsesc pe cineva care să zică aleluia, cineva care să zică amin, cineva care să spună: „Slavă lui Dumnezeu". Vreau să l dau laude lui Dumnezeu în această dimineață și să spun: „Glorie ție, Doamne, Dumnezeul meu. Mă uitam acum câțiva ani de zile să văd dacă găsesc măcar un frate, un bărbat, nu un diacon, nu un prezbiter, un frate pe care să l rog să vină să dea un îndemn la rugăciune. Ia uitați vă ce i acolo.

38:00Ia uitați vă o mo ceată întreagă de slujitori pe care Dumnezeu nu i a dăruit. Să nu spun astăzi glorie lui, să nu spun astăzi laudă lui. Să nu spun astăzi„Mărit să fie Dumnezeu". Mă uit și suntem împreună tineri și bătrâni, generații întregi, oameni cu copii în brațe. Sunt tineri care se pocăiesc, sunt bătrâni împreună cu noi. Să nu spun astăzi plin de recunoștință, trăiască Domnul. Ți se pare, zice Domnul, pentru că tu trăiești în retrospectivă. În loc să i mulțumești, să trăiești în perspectivă, Domnul va lucra. Domnul va duce la bun sfârșit. Glorie lui Dumnezeu. Glorie lui Dumnezeu. O să spuneți chiar ai dreptate? Da. Sunt trei profeți pe care Dumnezeu îi ridică pentru construirea templului. Hagai este unul dintre ei, Ezra este altul și Zaharia este altul. Toți trei vorbesc în aceeași notă. Vine Malea la 45 de ani după ce s a clădit templul. Deci Ezra spune că unii plângeau și unii se bucurau. Unii plângeau pentru că vedeau doar trecutul, alții se bucurau pentru că vedeau un prezent cu Dumnezeu glorios și vedeau în viitor o perspectivă. Unii trăiau în retrospectivă, numai în retrospectivă și nu se bucurau de nimic din ce e prezent. Na, tu nu te bucuri.

39:16Tu nu te bucuri de cântările noi. Că tu numai cu aia ai rămas. Și Dumnezeu spune în felul următor: Vrei să spun ceva? Tu nu din înțelepciune spui că zilele de acum sunt mai rele decât zilele de dinainte. Pentru că o spune Eclesiastul, nu eu. Nu din înțelepciune. Vrei să spun ceva? Slava acestei case va fi mai mare decât slava casei care a fost. Asta spune Dumnezeu. Glorie lui Iisus. Al doilea lucru, Dumnezeu Dumnezeu ne dă trei porunci. În al doilea rând, Dumnezeu ne dă trei porunci. Dumnezeu se uită și spune: „Mi ai răspuns la întrebări?" Da. Și ce simți? un freamăt, o cercetare. Simt să strig un aleluia. Simt să stric, dar am rămas. Am rămas cu Dumnezeu. Sunt împreună cu Dumnezeu. Trăiesc cu Dumnezeu. M am ridicat cu Dumnezeu. Și la întrebarea cine a rămas, eu zic că am rămas. Îți mulțumesc, Doamne.

40:07Îți mulțumesc. Cum ți se pare? Nu mi se pare. Mi se pare bine că mă uit cu tine în perspectivă. Eu văd cu ochii credinței. Eu văd cu ochii credinței. Văd cu ochii credinței un popor care se va lipi de

08Fii tare acum, dar nimeni nu poate de unul singur

40:22Dumnezeu. Văd cu ochii credinței că nenorocirile de acum vor aduce oamenii la Hristos. Nu nenorocirile, dragostea lui Dumnezeu, dar îi va trezi. Îi va trezi. Îi va trezi. Dar am convingerea 100% că Dumnezeu a îngăduit nebunia, pandemia, că Dumnezeu îngăduie crizele, nu pentru oamenii din lume, nu. El le îngăduie pentru biserică, ca biserica să se trezească, ca biserica să se unească, ca biserica să uite politica lumii și să facă ceea ce trebuie în Hristos Iisus Domnul. Amin. Trei porunci. Agai 2:4. Acum, acum, acum, acum fii tare, Zorobabel. Fii tare acum și tu, Iosua, fii tare și tu, zice Domnul, rămășiță, tot poporul din țară, fii tare acum.

41:13Acum, dar zi acum, nu mâine. A, mâine nu acum. Acum fii tare, zice Domnul. Glorie lui Dumnezeu. Îmi vine să repet asta până când o să Acum zice Domnul să fii tare. Acum când Domnul e aici prezent, acum când Domnul te cercetează, acum Dumnezeu lasă tărie. Acum Dumnezeu lasă Duh Sfânt. Acum Dumnezeu lasă revărsare. Pentru că Dumnezeu e interesat ca tu acum să fii tare. Ca să poți să fii tare, trebuie să înveți ceva. Ce înveți? că nimeni nu poate de unul singur. Fii tare, Zorobabele, fii tare, Iosua, fii tare, poporule, pentru că Dumnezeu are o sabie, are o cădelniță și are o mistrie.

42:05Repet, Zorobabel este sabia, că este autoritatea. Iosua este cădelnița, marele preot care tămâia. Și poporul are mistrie. Dumnezeu spune: "Voi nu, tu nu poți să fii tare, Zorobabele, fără Iosua. Iosua, tu nu poți să trăiești fără poporul căruia slujești. Iar tu, poporule, nu poți de unul singur fără preoții tăi și fără dregătorii tăi și fără autoritatea pe care eu ți am dat o. Glorificat să fie Iisus! Noi nu putem de unii singuri. Fiecare e important dintre noi. Aseară am stat până la 12:00 noaptea să vorbesc cu oiță și mi a scris, mă uitam așa în câte un calup de 30 de mesaje. 30 de mesaje, 30 de mesaje și am stat vreo oră jumătate, am citit și să vă spun de ce am citit. Pentru că noi nu putem fără voi și voi nu puteți fără noi și noi nu putem unii fără alții. Zor Babele, fii tare, Iosua, fi tare, tot poporul să fie tare. Voi sunteți o unitate. Eu mă uit la voi și mă uit la ca ca la un întreg. Pentru că este nevoie e nevoie de o sabie în timpul ăsta. E nevoie de oameni care să se ridice, oameni care să aibă autoritate, oameni care să aibă viziune, oameni care să aibă putere, oameni care să aibă impact, oameni care să aibă influență, oameni de care Dumnezeu să se slujească, oameni care să aibă mărturie înaintea lui Dumnezeu. E nevoie de doctori creștini, e nevoie de avocați creștini, e nevoie de oameni care să aibă impact, e nevoie de ingineri pricepuți, e nevoie de un personal deosebit care să l laude pe Domnul. E nevoie ca la ca la poartă să fie un portar deosebit. E nevoie ca cel umblă cu instalația să fie un om credincios. E nevoie ca în lumea aceasta să se ridice

43:40Duhul lui Zorobabel. E nevoie ca cei ce se înalță în lumea aceasta să poată să spună: „Histos este Domnul meu". Și să avem pricepere, să avem profesionalism, să avem etică, să avem mărturie, să avem un nume bun. Și numele ăsta bun să fie Iisus Hristos. E nevoie de preoți dedicați, dedicați. Și și în dimineața aceasta, în urma rugăciunii, vreau să mă adresez tovarășilor mei de jug. Sunt momente când numai noi știm ă care este natura luptei pe care o purtăm. S a dus Iosua, de fapt Isaia are o vedenie, nu? și l vede pe Iosua îmbrăcat în haine murdare, Satana pârându l. Pentru că aș vrea să vă spun că noi avem luptele noastre și noi ne smerim înaintea lui Dumnezeu. Nimeni să nu creadă despre El că trăiește în desăvârșire. Dumnezeu din cer î schimbă hainele pentru că Dumnezeu te a ales, pentru că Dumnezeu te a chemat. Deseori hainele noastre sunt haine pătate, dar Dumnezeu din cer se uită și spune: „El este alesul meu. El este chematul meu.

44:46Eu l am chemat să fie preot. Eu l am chemat să fie slujitor. Dați i hainele jos, curățați l, spălați l, pentru că vreau să mi facă slujba. Deseori Dumnezeu a avut milă de noi pentru că am ținut de cornele plugului și am mers înainte. Dumnezeu spune în dimineața aceasta: „Voi aveți nevoie de preoți. Rugați vă pentru preoți. Rugați vă pentru că Satana îi părăște, pentru că Satana stă împotriva lor. Noi trebuie să avem slujbe unse de Dumnezeu. Trebuie să avem oameni luminați de Dumnezeu. Să avem slujitori dedicați lui Dumnezeu. Să avem oameni cu inimă curată. Să avem oameni smeriți, să avem oameni care să iubească poporul, oameni care să iubească Sfintele Scripturi. Glorie lui Dumnezeu. Aleluia! Aleluia! Avem nevoie de Avem nevoie de popor. Dar nu, auziți, dar nu poporul ăla. Deci spune Domnul așa, zice: "Tot poporul din țară.

45:37Tot poporul din țară." Adică cum adică tot poporul din țară? Vrei să ne spui ceva? Că sintagma asta are în ea ceva, nu? Cum că tot poporul din țară Alo, mă ajută cineva?

09Tot poporul din țară: istoricitate sau autenticitate

45:50De ce tot poporul din țară? Dar de ce simte Domnul Dumnezeu nevoia să specifice tot poporul din țară? Pentru că tot poporul însemna tot poporul. Tot poporul însemna cei din Babilon și cei de la Ierusalim. Dar el zice tot poporul din țară. Pentru că ăia din Babilon zic despre ei că sunt evrei. Dar ei rămânând acolo numai evrei nu sunt. Ei rămânând acolo, ei zic: „Noi suntem poporul lui Dumnezeu. Noi avem pe Iehova ca Dumnezeu. Dar Dumnezeu spune: „Nu, poporul din țară este al meu. Poporul care este în afara țării e al lui. Poporul care zice cu gura sunt poporul lui Dumnezeu, dar nu se află în locul în care Dumnezeu zice să fii. Este un popor care cu gura declară El are istoricitate, dar nu autenticitate. E diferență între istoricitate. Cândva am fost cu Dumnezeu și autenticitate.

46:43Astăzi sunt al lui, sunt în voia lui. Sunt în locul unde mă vrea Dumnezeu. E diferență să spui cu gura ta istoric m am botezat și alta e să vină Duhul Sfânt să spună: „El este al meu." E diferență între istoricitate și autenticitate. Autenticitatea ți o dă ziua de azi cu trăirea și istoricitatea ți o dă botezul. Vine Dumnezeu și spune: "Tot poporul din țară, pentru că sunt în Babilon, dar nu sunt în țara în care vreau eu, nu sunt în locul în care vreau eu, nu sunt în voia în care vreau eu, nu sunt în lucrul pe care î vreau eu." Poporul din țară este cel care zidește templul. Poporul din țară este cel ce face voia mea. Poporul din țară este acela care i chemat să facă voia mea. Glorie lui Dumnezeu. E diferență între istoricitate și autenticitate. Clar istoric ești botezat. Dar din punerea la autenticității tale a tale e contează. Contează enorm. Domnul să ne ajute. Domnul să ne binecuvânteze.

47:35Dumnezeu să ne dea putere. Apoi asta i asta este asta este prima poruncă. Zice Dumnezeu: Fiți tari, nu tari de cap, nu tari la cerbice. Fiți tari în Domnul. Fiți tari în hotărârea

10Lucrați: antidot la vorbărie; lasă-L pe Dumnezeu să te lucreze

47:50voastră de a rămâne constructorii lui Dumnezeu. Fiți tari în hotărârea voastră de a rămâne în unitate. Eu vreau să rămân în unitate cu Zorobabel. Eu vreau să fiu în unitate cu preoții. Eu vreau să fiu în unitate cu sora mea. Eu vreau să fiu în unitate cu toți. Noi vrem să fim o familie sfântă. Noi vrem să rămânem în unitate. Al doilea lucru pe care spune Domnul ca poruncă este: "Lucrați, lucrați, lucrați, lucrați, lucrați, lucrați, lucrați, lucrați, lucrați, lucrați. Poți să stai pe internet să discuți toată ziua. Domnul spune: „Lucrați!" Poți să stai să te cerți cu toți despre Dumnezeu. Dumnezeu spune: „Lucrați!" Antidotul lui Dumnezeu la multă vorbărie, antidotul lui Dumnezeu la certurile noastre, antidotul lui Dumnezeu la plictiseala noastră, antidotul lui Dumnezeu la pierderea de vreme este Lucrați, lucrați, lucrați. Dumnezeu spune: „Lucrați, e porunca mea."

48:40Avem sentimentul acesta de dezamăgire, sentimentul de renunțare, sentimentul de epuizare și Dumnezeu vine și spune: „Lucrați." Știți, dragii mei, vreau să spun un lucru care azi dimineață l am simțit cu Domnul în rugăciune. Tu trebuie să privești viața ca un lucrător. Tu ești lucrător. Tu ești lucrător. Toți suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Dar lucrarea pe care o faci tu este asemenea unui război. Și acest lucrați e un strigă de război. Acest lucrați este un stindar pe care Domnul îl înalță. Privește viața ca o luptă. Și să spun o chestie. Te ai ridicat din pat, lucra. Tu lucrezi. Te ai spălat, tu lucrezi. Te ai îmbrăcat ca să ajungi la biserică. Tu lucrezi. Ai pășit în biserică. Tu lucrezi. Ești aici în biserică, ai cântat lui Dumnezeu. Tu lucrezi. Ești Te ai rugat, tu lucrezi. Te vei duce acasă să faci voia lui Dumnezeu în continuare, tu lucrezi. Și în fiecare moment când faci voia lui Dumnezeu, tu lucrezi. Tu lucrezi. Lucrați, spune Domnul.

49:40Construiți, zidiți. Fiți ca niște luptători. E strigătul de luptă. Lucrăm. Dar pot să spun ceva? Pot să spun ce mi a spus Domnul Dumnezeu azi dimineață? Lucrați vă, nu lucrați pe alții. Să lăsăm lucrăturile și să devenim lucrarea mâinilor lui. Să lăsăm lucrăturile și să devenim lucrarea mâinii lui. Lucrați vă, nu lucrați i pe X, pe Y, că tot îi lucrăm pe alții. Dumnezeu spune: „Lucrați vă, lăsați mă pe mine să vă să vă dăltuiesc. mă bine să vă modelez. Zice: „Domnule, eu sunt olarul, voi sunteți lutul. Ce faci, Doamne? Dar de ce se întâmplă? Zice: „Da, ei lucrează. Se cam lucrează.

50:30Se lucrează unii pe alții, dar ei nu lucrează ceea ce trebuie. Dar ce vrei să lucrăm, Doamne? Ei să devină lucrarea mâinilor mele. Ei să se lase sub mâna lui cea bună. Asta spun când când lucrezi că tu spui: Doamne, ce a rămas de pe urma mea? Când tu l lași pe Duhul

11Nu vă temeți: Dumnezeu e cu noi și credincios legământului

50:45Sfânt să te modeleze, când tu l lași pe Duhul Sfânt să lucreze, să rodească în tine, când tu renunți la lucrurile tale și dai prioritatea lui Dumnezeu, tu devii lucrarea mâinilor lui. Slăvit să fie Dumnezeu. Lucrați, spune Domnul. Și în al treilea rând, spune Domnul Dumnezeu: „Nu vă temeți. Ana, să fii pregătită. Nu vă temeți. Uau! Trei porunci! Trei întrebări, trei porunci. Trei porunci. Trei porunci. Fii tare, lucrează, nu te teme. Dar de ce? Vreau să vă spun ceva extraordinar. Alex, să vii lângă mine, cântăm o cântare. Ați uitat? N ai cum să uiți când te a anunțat. Nu vă temeți. Biblia spune așa: "Nu vă temeți, căci eu sunt cu voi." Și ascultați în versetul 5. Eu rămân credincios legământului pe care l am făcut cu voi când ați ieșit din Egipt și Duhul meu este în mijlocul vostru. Nu vă temeți.

51:55Deci, haideți să recapitulăm. Eu sunt cu voi. Rămân credincios legământului pe care l am făcut și ca un fel de pecete, ca un fel de adeverire, ca un fel de concluzie, ca un fel de apogeu, ca un fel de apoteoză. Duhul meu, uau, este cu voi, în mijlocul vostru și imediat vine, nu vă temeți. Deci, eu sunt cu voi, rămân credincios și ca o adeverire duhul meu și fiți atenți ce spune Domnul Dumnezeu. Când ei erau la sărbătoarea roadelor, ei citeau din Deuteronom. Citeau fix ieșirea din Egipt. La sărbătoarea roadelor se citea Deuternomul. Citeau despre Moise, salvatorul. despre Moise, prin care Domnul Dumnezeu a scos poporul. Și cele mai des cuvinte întâlnite în cartea care vorbește despre Moise în Exod sunt acestea: Nu te teme, robul meu. Nu te teme, robul meu. Nu te teme, robul meu.

52:49Nu te teme, robul meu. Moise a predat ștafeta lui Iosua. Citeau o și din Osua. Și lui Iosua Dumnezeu îi spune: „Îmbărbătează te, întărește te. Eu sunt cu tine. Eu sunt cu casa ta." Și ei citeau. Ei citeau la sărbătoarea roadelor, citeau din carte. Și Domnul spune: „Nu te teme, nu te teme, nu te teme. Eu rămân credincios legământului." Îi trimitea la ieșirea din Egipt. Îi trimitea să vadă cu ochii credinței cum au fost ieșit, cum au ieșit din Egipt. Și Domnul Dumnezeu spune: „Iar Duhul meu Sfânt este în mijlocul vostru, este cu voi. Dar fiți atenți, care Duh Sfânt? Duhul Sfânt care a zis: „Tu, Faraoane, stai împotriva lor? Tu, faraoane, stai împotriva mea. Tu ești acela care îmi asuprești poporul. Trimit Duhul meu cel sfânt și lovitură după lovitură clatin din temelii împărăția ta. Și într o vreme ca aceasta, Domnul Dumnezeu vine și ți spune bisericii și poporului său: Fii tare, lucrează, nu te teme. Dar de ce să nu [muzică] mă tem? Pentru că eu rămân credincios legământului. Eu sunt Dumnezeul care te am scos din robia păcatului. Eu sunt Dumnezeul care te am spălat în sângele fiului meu. Eu sunt

12Duhul Sfânt, zid de protecție între tine și adversari

54:01Dumnezeul care te am dezbrăcat de haina murdară a păcatului. Eu sunt Dumnezeul care te am îmbrăcat cu haina mântuirii. Eu sunt Dumnezeul care am pus în tine Duhul meu cel Sfânt. Care Duh [muzică] Sfânt? Duhul Sfânt care se luptă cu Egiptul. Duhul Sfânt care se pune între Egipt și tine. E acel Duh Sfânt care stă noaptea ca un [muzică] zid de protecție. Dumnezeu s a întors, s a întors spre Egipt și a pus în fața Egiptului un stâlp de foc și nu mai puteau să treacă de el. Iar ziua Dumnezeu mergea într un nor și călăuzea poporul. Duhul Sfânt are două, dacă vreți, în eliberarea noastră a făcut două lucrări de bază. A pus între noi și dușmanii noștri stabilă și nouă pe noi ne călăuzește Dumnezeu de aici înainte. Și Dumnezeu vine și spune: „Eu sunt acela care îți spun în ziua de astăzi: "Nu te teme, pentru că eu am început cu tine o lucrare." Când am început această lucrare cu tine, te am găsit într o stare nenorocită. Te am scos din închisoare. Te am scos din temniță. Eu sunt Dumnezeul care te am smuls cu putere. Eu m am luptat cu dușmanii tăi. Eu m am lucrat cu cei care se luptau împotriva ta. Eu sunt Dumnezeul care te am purtat cu mână tare. Duhul meu este în mijlocul vostru.

55:03Duhul meu care te a scos din robie. Duhul meu care ți a șters lacrimile, Duhul meu care a rupt lanțurile, Duhul meu care a luminat ființa ta să l privești pe Hristos. Mărit fie lui Dumnezeu. Mărit fie Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu. Biblia spune în Exod 14: 19: Îngerul lui Dumnezeu care mergea înaintea taberei lui Israel și a schimbat locul și a mers înapoi a lor și stâlpul de nor care mergea înaintea lor și a schimbat [muzică] locul și a stat înapoi a lor. El s a așezat între tabăra egiptenilor și tabăra lui Israel. Norul acesta pe o parte era întunecos, iar pe cealaltă lumina noaptea. Și toată noaptea cele două tabere nu s au apropiat una de alta. Și Dumnezeu spune așa:„Eu sunt Dumnezeul care am pus între tine și adversarii tăi, între tine și cei ce ți văd roul, răul. Eu am pus un zid de protecție. Duhul meu este acela care spune:„Nu te teme pentru că Duhul meu este acela care îți va da protecție.

55:55Duhul meu care a lucrat cu minuni, Duhul meu care a lucrat cu semne. Duhul meu care a despărțit marea roșie. Duhul meu care te a scos ca pe uscat. Duhul meu care a coborât mare din cer. Duhul meu care a oprit cerpi, venino să te muște. Duhul meu este cu tine. Nu te teme. Între tine și ei e o despărțire. Nu te vor atinge. Niciun fir de păr de pe capul tău nu va fi atins. Pentru că nicio armă făurită împotriva ta nu va avea biruință. Pentru că eu sunt Dumnezeul care spun: "Nu te teme. Duhul meu este la lucru. Eu sunt credincios legământului. Eu însum spune Domnul, sunt cu tine. Duhul lui Dumnezeu, el este acela care ți a luminat mintea. Tu n aveai cum să te întâlnești cu Hristos dacă Duhul Sfânt îți lua ființa și te duce [muzică] la Golgota. Duhul Sfânt a lucrat în tine schimbarea minții. Duhul Sfânt lucrează în ziua de astăzi și spune Dumnezeu așa: "Nu, nu, nici pandemia, [muzică] nici boala, nici răutatea, nici criza, nici lipsa pâinii, nici frica, nici ce vor face, nu vor putea să te atingă. Pentru că eu spun:„Nu te teme. Nu te teme. Nu că nu vei vedea cu ochii vei vedea cu ochii.

56:58Dar atât, vei vedea cu ochii. De tine nu se va atinge. În ce sens nu se va atinge? Nu trăim în aceeași lume, nu respirăm același aer. Ba da, în ce sens nu mă va atinge? Pentru că înlăuntrul tău, înlăuntrul tău e Duhul Sfânt. Înlăuntrul tău locuiește Dumnezeu. Înlăuntrul tău este o tărie. Tu nu te vei clătina. Tu vei avea o perspectivă. Tu vei avea o poruncă care Dumnezeu din cer o întărește în tine. Nu mă tem. Nu înseamnă că voi fi luat din lume. Voi fi în lume. Păzește mă de lume. Înlăuntrul meu nu și face cuib nici frica. Înăuntrul meu nu se face cuib nici deznă de ăștia pentru că duhul duhul duhul duhul duhul este duhul este cel ce te a scos. Duhul este cel ce te a aduce aminte că te a scos. Duhul este cel ce te călăuzește. Și astăzi putem să spunem fără frică, nu mă tem. De ce? Pentru că putem cânta plin de însuflețire: Duhul tău mă călăuzește. Duhul tău mă păzește.

57:56Se închină biserica. Amin.