Cu toată inima

Este ora 5,10 când scriu aceste randuri. Nu este ora la care aș fi ales să fiu treaz. Eu nu aș fi ales această oră pentru a începe ziua. Doar că aseară, înainte de a adormi, m-am rugat ca Dumnezeu să pune în inima mea gândul de care este nevoie, gândul care ar putea aduce lumină și încurajare la început de săptămână.

Și m-am trezit deodată, însuflețit de acest gând: „pune în căușul mâinilor Mele inima risipită ca să poți trăi deplin”. Oricât de mult aș fi vrut să las capul pe pernă, nu am mai reușit. Gândurile au început să curgă…!

Nu timpul ne lipsește. Nici puterea. Nici resursele. Ceea ce ne lipsește este inima. Trăim în fracții, cu sufletul împărțit între prea multe drumuri. Ne bucurăm în parte, luptăm în parte, iubim în parte. Bunătate, blândețe, dragoste, prețuire, respect: le cerem, le dorim, le așteptăm, dar noi le oferim cu porția.

De ce?

Ne-am trimis inima spre oameni și am primit înapoi bucăți din ea. Copil fiind râdeam la soare cu ochii închiși și brațele larg deschise. Luam un băț, îl încălecam și aveam cel mai iute armăsar cu care colindam curtea în galop. Nu îmi era frică de nimic și nu mă ascundeam de nimeni. Azi mă uit cu grijă, cu teamă în jur și tare greu las inima deschisă.

De frica rănilor și a disprețului ne-am ascuns inima și trăim, dar nu pe de-a întregul, ci pe bucăți. Răsună cuvintele Scripturii: „orice faceți să faceți din toată inima ca pentru Domnul, nu pentru oameni” - Coloseni 3:23 – Și deodată am înțeles: „cu toată inima” nu este doar o cerință a Tatălui ceresc, ci este calea spre a trăi deplin.

„Dă-mi toată inima ta” este de fapt invitația lui Dumnezeu de a te lăsa vindecat și întregit. Să ne întregim inima ca să putem trăi deplin. O inimă care pleacă pe mai multe drumuri ajunge să se risipească. O inimă care rămâne pe Cale începe să se întregească. A-I da lui Dumnezeu toată inima înseamnă să-I încredințăm și gândurile, și alegerile, și dorințele, și rănile pe care încă le purtăm.

Să ne întregim inima împărțită, purtând în ea Cuvântul lui Dumnezeu. Să ne lăsăm vindecați de Duhul Sfânt, mai ales acolo unde durerea ne-a făcut să ne închidem. Să ne strângem inima risipită în căușul palmelor lui Dumnezeu. Să o păzim de apele otrăvite ale plăcerilor vinovate și să o facem sanctuar al luminii și sala tronului Lui.

Cel rău se mulțumește și cu o bucată din inima noastră. Dumnezeu o vrea pe toată — fiindcă El vrea ca pacea și bucuria noastră să fie depline. Nu ne cere să fim oameni fără lupte sau fără răni, dar ne cere să nu avem o inimă împărțită pentru că știe că inima împărțită nu poate cunoaște odihna în El.

Oboseala noastră vine de la acest „a trăi în parte:

Iubim cu reținere.

Ne bucurăm cu teamă.

Oferim binele cu porția.

Nu ne dăruim pe deplin.

Dar Dumnezeu ne cheamă la o viață întreagă, trăită cu El și pentru El.

Așa că voi rosti o rugăciune: „Doamne, primește-mi toată inima. Adună ce s-a risipit, vindecă ce s-a rănit și păzește ce încă este vulnerabil. Învață-mă să trăiesc și să iubesc cu toată inima.”

Biruință să avem și în această săptămână.