2 Cronici 1

2 Cronici 1, textul

1. 1Solomon, fiul lui David, s-a întărit în domnie; Domnul, Dumnezeul lui, a fost cu el și l-a înălțat din ce în ce mai mult.
2. 2Solomon a poruncit întregului Israel, căpeteniilor peste mii și sute, judecătorilor, mai-marilor întregului Israel, căpeteniilor caselor părintești
3. 3și Solomon s-a dus cu toată adunarea la înălțimea de la Gabaon. Acolo se afla cortul întâlnirii lui Dumnezeu, făcut în pustie de Moise, robul Domnului.
4. 4Dar chivotul lui Dumnezeu fusese mutat de David din Chiriat-Iearim la locul pe care i-l pregătise, căci îi întinsese un cort la Ierusalim.
5. 5Tot acolo se afla, înaintea cortului Domnului, altarul de aramă, pe care-l făcuse Bețaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur.
6. 6Solomon și adunarea au căutat pe Domnul. Și acolo, pe altarul de aramă care era înaintea cortului întâlnirii, a adus Solomon Domnului o mie de arderi-de-tot.
7. 7În timpul nopții, Dumnezeu S-a arătat lui Solomon și i-a zis: „Cere ce vrei să-ți dau.”
8. 8Solomon a răspuns lui Dumnezeu: „Tu ai arătat o mare bunăvoință tatălui meu David și m-ai pus să domnesc în locul lui.
9. 9Acum, Doamne Dumnezeule, împlinească-se făgăduința Ta făcută tatălui meu David, fiindcă m-ai pus să domnesc peste un popor mare la număr, ca pulberea pământului!
10. 10Dă-mi dar înțelepciune și pricepere, ca să știu cum să mă port în fruntea acestui popor! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta atât de mare?”
11. 11Dumnezeu a zis lui Solomon: „Fiindcă dorința aceasta este în inima ta, fiindcă nu ceri nici bogății, nici averi, nici slavă, nici moartea vrăjmașilor tăi, nici chiar o viață lungă, ci ceri pentru tine înțelepciune și pricepere ca să judeci pe poporul Meu, peste care te-am pus să domnești,
12. 12înțelepciunea și priceperea îți sunt date. Îți voi da, pe deasupra, bogății, averi și slavă, cum n-a mai avut niciodată niciun împărat înaintea ta și cum nici nu va mai avea după tine.”
13. 13Solomon s-a întors la Ierusalim după ce a părăsit înălțimea de la Gabaon și cortul întâlnirii. Și a domnit peste Israel.
14. 14Solomon a strâns care și călărime; avea o mie patru sute de care și douăsprezece mii de călăreți, pe care i-a așezat în cetățile unde ținea carele și la Ierusalim, lângă împărat.
15. 15Împăratul a făcut argintul și aurul tot atât de obișnuite la Ierusalim ca pietrele, și cedrii tot atât de obișnuiți ca sicomorii care cresc în câmpie.
16. 16Solomon își aducea caii din Egipt; o ceată de negustori ai împăratului se duceau și-i luau în cete pe un preț hotărât;
17. 17se duceau și aduceau din Egipt un car cu șase sute de sicli de argint și un cal cu o sută cincizeci de sicli. Tot așa aduceau și pentru toți împărații hetiților și pentru împărații Siriei.